.

Orbán Béla:

 

Shabbat Bechaalotecha

FOCUL DOMNULUI

Înregistrare făcută la închinarea de sâmbătă a comunității ȘOFAR comunitate credinciosă lui Ieșua HaMașiah

2007

 

Să începem atunci cu Sabbath Shalom !

         Pericopa săptămânii se găsește în Numeri cap. 8, și eu cred că este una dintre cele mai frumoase pericope. Atât de multe mesaje conține încât este greu să te decizi despre ce să vorbim. Ne pune pe gânduri, pentru că este vorba despre Menoră, despre Trâmbițele de argint, și multe altele, despre care am putea să vorbim ore întregi, sunt teme care pot fi tratate individual, ca de exemplu Menora, este un subiect inepuizabil. Deci pericopa începe cu sfeșnicul de aur, apoi fiii lui Israel sărbătoresc Pesach-ul. Ieri am vorbit despre a doua seară de Seder, deci despre al doilea Pesach, despre trâmbițele de argint și despre pornirea de la muntele Sinai, din pustia Sinai, și încă multe alte subiecte care se leagă și de porțiunea profetică din Zaharia, unde se vorbește de asemenea despre Menoră, sfeșnicul de aur. Deci despre astea vom vorbi și noi. Așa cum obișnuiesc, și pentru că am auzit foarte multe vorbindu-se despre subiectele enumerate, să rămânem la Numeri capitolul 10 începând cu versetul 11, la pornirea poporului:

11. În ziua a douăzecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat norul de pe Cortul întâlnirii.12. Şi copiii lui Israel au pornit din pustiul Sinai după taberele lor. Norul s-a oprit în pustiul Paran.13. Această întâi plecare au făcut-o după porunca Domnului dată prin Moise.14. Întâi a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai mare ... 

         Și mă opresc aici nu mai enumăr, cine și cum a pornit în tabără. Nu aceasta este esența. Ci esența este că pentru noi,cunoașterea acestui pasaj biblic ne introduce în lucruri foarte importante. Și deja din primele cuvinte ale primelor versete au pornit și este scris s-a ridicat norul. Prezența lui Dumnezeu. Se ridică, merge, se odihnește. În această istorisire găsim cu lux de amănunte și propriile noastre vieți. Pentru că și calea vieții noastre este că nu umblăm încoace și încolo în propriile noastre dorinți, deci nu avem căi personale, ci umblăm doar în acoperirea lui Dumnezeu. Drumul, călătoria poporului ales așa a funcționat, că deasupra cortului întâlnirii, deasupra bisericii, deasupra Sfintei Sfintelor era ceața, și noaptea focul. Ei au fost în mod continuu într-o prezență.

Este atât de cunoscută această expresie, să fii mereu într-o prezență, și ar fi bine să învățăm să fim mereu în prezență....și aici nu este vorba despre diverse metode, ci este vorba să studiem utilizarea simplă a cuvintelor folosite, pentru că până la urmă Biblia este atât de simplă.

 Ar trebui să fim mereu în prezența lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu este mereu acolo, unde este altarul.

Acoperea Sfânta Sfintelor, iar poporul înconjura aceasta. Centrul a fost întotdeauna Sfânta Sfintelor, și jertfa. Acoperirea lui Dumnezeu peste popor era continuă.

Poate că mergem de foarte multe ori după propria gândire, și după aceea ne mirăm că ceva nu ne reușește. Ne simțim cumva orfani și vulnerabili. Pentru că am pornit din propria noastră voință. După ce am primit Legea, și după ce domnia lui Dumnezeu este peste noi, - vorbesc despre întoarcerea la Dumnezeu acum,- atunci când stau la muntele Sinai și am intrat în legământ cu Dumnezeu, din acel moment nu mai pot să merg altfel, decât așa cum a mers poporul ales. SUB ACOPERIRE. În toată vremea pot să fiu în prezența lui Dumnezeu.

         Este foarte interesant, când Biblia descrie aici istoria poporul Israel, cum poate că au stat 5 zile, sau oricâte zile, pe loc, până când a stat și stâlpul de nor. Nu s-au repezit, că ar trebui să mergem odată. Nu s-au grăbit și nu s-au repezit, și nici nu au fost în așteptare atâta timp încât să devină leneși. Și caracteristica lui Dumnezeu este că nici nu se grăbește și nici nu întârzie. Cu adevărat aste așa.

         Trăsătura noastră în schimb este că noi ne grăbim și întârziem. Ne repezim sau datorită necredinței nu putem să ne decidem. Deci este atât de simplu când ești în prezența lui Dumnezeu zi și noapte. Noaptea într-un stâlp de foc, ziua stâlp de nor. Acoperire. Este acolo, deasupra noastră. Și eu cred că pe parcursul vieții de credință, toți simțim această acoperire. Când simțim că suntem în ,,prezență”, ceea ce nu înseamnă un stil de viață sau experiență extra, super charismatică, ci este un mod natural de viețuire: eu merg și știu că El este ACOLO, MĂ ACOPERĂ. Da, chiar ca o umbrelă. Cu adevărat sunt sub acoperire totală, iar dacă e vorba de stâlp de nor, atunci pur și simplu simt că sunt ascuns și nu sunt ținta atacurilor. Atât de multe binecuvântări sunt în această prezență Dumnezeiască, pe care ar fi foarte bine dacă le-am experimenta. Sunt ascuns, ca într-o ceață. În prezența lui Dumnezeu nu pot fi ținta mitralierelor lui Satan.

         Oare cunoaștem această prezență? Cunoaștem acest drum al ascultării, că adică: da la muntele Sinai închei un legământ cu Dumnezeu, accept Legea Lui și domnia lui Ieșua HaMașiah peste viața mea, dar de aici nu mai am voință personală, începând cu acest moment doar ceață și stâlp de foc va fi în jurul meu. Și dacă 5 zile nu se mișcă, atunci 5 zile voi fi acolo, iar dacă Dumnezeu mă face să aștept,după ceva, sau pentru ceva atunci trebuie să știu că El are un motiv, și de asemenea un scop cu această așteptare. Maxim trebuie să întreb dacă nu cumva eu sunt motivul și scopul, oare sunt pregătit?

Voia lui Dumnezeu începând cu momentul în care eu mi-am predat viața funcționează în următorul fel: protecție și acoperire.

         Atunci când eu fug din acestea, fug de sub Lege. Iar când fug afară, mă năpustesc în necredință, sau mă consider dumnezeu, nu am nevoie de El. De multe ori faptele noastre negative funcționează, și nu așteptăm vremurile acelea care sunt date de Dumnezeu, și pe care trebuie să le așteptăm. Fie că este vorba de chestiunea căsătoriei, fie că este vorba de un loc de muncă, fie orice. Până când Dumnezeu nu se mișcă stai liniștit. Stai blând. Iar când vezi că El s-a mișcat, vezi stâlpul de foc, sau stâlpul de nori, ceața, atunci și tu trebuie să te pregătești și să te miști. Atunci în schimb să nu rămâi acolo, ci pornește-te! Asta înseamnă să umbli prin credință.

         A umbla în credință nu înseamnă o veșnicie. Exact invers funcționează. A umbla în credință este faptul că în mod continuu sunt într-o acoperire. Deasupra mea este acolo în mod continuu focul, sau ceața. Când cum. Și deasupra altarului meu. Iar altarul meu este nimic altceva decât inima mea. Pentru că în inima mea se petrec mulțumirea, rugăciunea, în inima mea se desfășoară tot ceea ce înseamnă respect, slujbă înaintea lui Dumnezeu.

         Însă nu-i așa de simplă chestiunea aceasta, pentru că dacă deasupra mea este stâlp de foc, atunci nu înseamnă doar că Dumnezeu luminează ca un reflector, ci acel foc are și efect.

         Cunoaștem noi acest drum? Pentru că de la întoarcere până la Canaan, până la sosire, acest drum ne stă în față. Dacă am spus acolo la Sinaiul nostru, la primirea Legii și la muntele acceptării domniei lui Ieșua HaMașiah, de acolo nu putem pleca mai departe decât cu acoperirea Lui.

         Poate vă amintiți de Moise când a spus, Doamne dacă Tu nu mergi înaintea noastră noi nici nu pornim. Eu nu mă duc până atunci. Acest om, care a fost un om foarte tare, și în același timp foarte moale, acel om a spus: eu nu merg până Tu nu mergi înaintea mea.

Și trebuie să învățăm în sfârșit, în toată această călătorie prin pustiu, că ceea ce mă duce până la destinație, este faptul că Dumnezeu merge înaintea mea, și focul Lui arde drumul meu. Îl curăță. Aceasta este particularitatea focului. Nu eu trebuie să mă avânt înarmat cu sapa și ciocanul, și cu mai nu știu ce, cu mitraliera, că eu mă duc să slujesc, sau mă duc încoace, mă duc încolo. Doamne du-te Tu înaintea mea. Și vei descoperi că este arsă toată încâlcitura, și orice. Nu-i așa ce simplu e, și ce greu în același timp? Pentru că noi vrem să le facem pe toate. Mergi înaintea noastră....

        

Drumul nostru așa începe, că trebuie să cerem judecată. Asupra zilei de mâine. Asupra zilei care urmează: Doamne Tu să judeci deja ziua de mâine. Dar judecata este, din nou, Legea. Așa pot să mă trezesc dimineața și să mă rog: Doamne aș vrea să funcționez conform Legii Tale, și de aceea te rog să judeci cu Legea Ta persoanele care se vor apropia de mine, indiferent cine vor fi. Supun ascultării de Legea Ta toate gândurile, toți pașii mei. Bineînțeles că și de harul Tău, har care nu înseamnă că sunt scutit de Lege. Ci harul care vine datorită, în urma judecății.

         Poți să pui acolo ziua ta de mâine, în așa fel că toate locurile inutile, și pline de complicații, toate fără excepție să le arzi, să le cureți? Și poate că mușcata cea mai dragă ție, sau orice ți-e tare drag, acelea vor arde. Gândul tău favorit nu se va împlini mâine, pentru că Dumnezeu așa a decis că îți stă în drum. Dacă tu umbli cu El, atunci El va arde lucrurile inutile dinaintea ta.

        De ce spun toate acestea? Pentru că sunt atât de multe conferințe cu numele de foc, tot felul de focuri, și toată lumea se joacă de-a focul. Dar ei uită, că focul nu este altceva decât judecata lui Dumnezeu. Iar dacă Dumnezeu nu ți-a judecat ziua de mâine, atunci tu ai intra în junglă și primul șarpe te-ar putea mușca. El trebuie să-ți curețe drumul. Deci nu ajunge să spui Doamne ajută-mă mâine! Pentru că asta ar însemna că ai cerut o mică aprobare, și o semnătură, și că tu vrei să-L folosești pe Dumnezeu. Nu, este vorba despre faptul: Domnul meu tu să mergi înaintea mea. Și vei fi surprins. Poate că vei simți că ești înfrânt, pentru că multe lucruri s-au ars pur și simplu din tine, dar drumul tău va fi liber. Acel drum, pe care vrea El să pășești. Ești liber să mergi în continuare în Cristos, și drumul pe care mergi este lin și liber. Nu-i sigur că ceea ce ție îți este drag, îi este drag și lui Dumnezeu. Și poate că ceea ce desconsideri tu, acel lucru este veșnic, pentru că nu va arde. Nu ți se va arde o relație, nu-ți vor arde banii, și nimic nu ți se va arde, ceea ce este de la Dumnezeu. Iar dacă nu este de la Dumnezeu, atunci acele lucruri vor arde. Dacă tu ceri acest lucru. Dacă nu ceri vei intra în junglă te vei rătăci, și vei ajunge într-o situație în care viața îți va fi în pericol. Pentru că în lumea amăgitoare în care trăim, în toate sunt capcane. Acolo sunt plantele de tot felul care se cațără pe picioarele tale, și în care te poți încâlci, ierburi de toate soiurile, cu șerpi ascunși, și tot acolo sunt capcanele pregătite ca să cazi în ele.

         Nu-i joacă. Și dacă ceri voia lui Dumnezeu, și judecata Lui, cu privire la drum, atunci vei ajunge să vezi limpede. Pentru că judecata lui Dumnezeu face totul curat și limpede. Dacă Dumnezeu îți judecă relația, îți judecă familia, adunarea, și orice, ei bine această judecată a Lui va face să fie totul vizibil și curat. Buruienile, și toate nimicurile inutile, vor înceta.

         Așa a pornit poporul ales: a primit Legea și acoperirea.

         Eu cred că astfel trebuie toți să ne punem în rânduială viețile. Am pornit de la convertire. Oare trăim noi aceste lucruri că: Domnul meu eu nu mișc nimic, până când Tu nu pornești. Doar în acoperirea și protecția Ta pot să merg, pentru că sunt pe un pământ care e plin de dușmănie.

         Și poporul Israel era pe un pământ dușman, în esență în mijlocul dușmanilor. Și noi ne trăim cotidianul între dușmani, și cu cât ești mai adânc în Cristos, cu atât toate, dar toate cele din jur îți vor fi dușmănoase. Cu cât se apropie mai mult vremurile anti-cristice cu atât mai mult îți vor fi împotrivă. Deschide-ți ochii și vezi că legile uzuale din viața civilă pe nesimțite devin împotriva legilor lui Dumnezeu. Totul îți este împotrivă. Totul. Totul se îndreaptă vertiginos spre moarte. Omul distruge totul, și de aceea toate sunt împotriva omului. De aceea Dumnezeu să-ți spună unde, când și cum să mergi. Nu tu spui. Dacă tu ți-ai predat viața, trebuie să înveți: dacă Dumnezeu nu se mișcă, tu să nu te duci. Nu-i nevoie de martiri, nici de eroi. Aici nu este vorba de acea armată. Aici este vorba de ordin/poruncă. Și de o acoperire totală. Dacă mergi ești acoperit. Nu-i nevoie de misionari care fac pe eroii, nu-i nevoie de creștini cu gura mare, nu.

Aici este un singur lucru de care avem nevoie,și despre care este vorba: dacă ești acoperit sau nu.

Este o stare de război, de așa manieră că poți să fi omorât în orice clipă. Dacă viața ta nu este în totalitate în ceață, în prezența lui Dumnezeu, atunci tu poți foarte ușor să fii ținta lui Satan, atât astăzi, cât și mâine. Dacă ai pornit pe acest drum, ai devenit dușmanul potențial al lui Satan. De aceea nu-i joacă. Nu-s bucurii sufletești, că eu am devenit creștin. Tu ai devenit dușmanul păcatului, dacă cu adevărat și la modul serios așa ai hotărât. Dacă tu ți-ai predat viața atunci ai devenit dușmanul lui Satan. Și autoritatea lumii va trage spre tine, cu arma lui cea mai puternică: cu moartea. Pentru că asta este arma lui. Un pic aici, un pic acolo, în duh, în suflet, fizic va încerca să te omoare. Se pricepe foarte bine la asta, și este și foarte puternic.

         Putem învăța acest lucru de la poporul ales, că numai atunci a pornit cu fidelitate, când a pornit norul care era deasupra lor. Oare avem noi răbdare, știm să așteptăm, știm să privim întotdeauna sus la nor, la acel stâlp de foc? Putem să observăm multe similarități în această istorisire. Când este stâlp de foc? În întuneric. Când va fi judecată? În lumea aceasta întunecată, da. Totuși, întrebarea este dacă stâlpul de foc e deasupra ta? Pentru că începe cu tine. Iar dacă ești creștin, ești credincios, atunci începe cu tine, pentru că ești cel mai aproape de el. FOC. În următoarea întâmplare din Biblie, pe care urmează să o citim este vorba despre foc. Citesc Numeri capitolul 11 de la primul verset:

 „1. Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat, s-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.2. Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat Domnului, şi focul s-a stins.3. Locului aceluia i-au pus numele Tabeera pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.4. Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm? 

        FOC. Acest foc este nu numai deasupra noastră, ci este mult mai interesant. Mult mai interesant, pentru că atunci când citim și în haftora, porțiunea profetică a pericopei, avem și acolo o promisiune. Când profetul Zaharia în capitolul 8 visează un vis, este cuprinsă și acolo o promisiune, despre care voi vorbi mai târziu. Înainte de asta, voi citi Zaharia 2:5

5. Eu însumi – zice Domnul – voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui şi voi fi slava lui în mijlocul lui!  Sunt două feluri de împrejmuiri. În cazul celor neascultători, focul împrejmuitor începe să pătrundă spre interior, și să ardă. Linge un pic marginea taberei, locurile periferice, începe acolo. Începe cu cei care nu aparțin de centru, sunt mai departe de sfânta sfintelor. Cu cât este mai departe de altar, cu atât mai repede îi ajunge focul. Este o promisiune. Eu voi fii zid de foc.

Până și computeriștii știu ce înseamnă zid de foc. Și ei. Dumnezeu cunoaște zidul de foc, și ar fi bine dacă l-ai cunoaște și tu! Pentru că zid de foc înseamnă că tu ești înconjurat.

         Aha, numai că este și o situație: nici afară, nici înăuntru. Dacă tu ai intrat în prezența lui Dumnezeu, dacă tu ți-ai predat viața, de acolo nu mai este ieșire. Pentru că te judecă, vei arde. Ce este pozitiv totuși? Nici înăuntru nu nu poate veni nimeni. Știți ce binecuvântare este aceasta că voi fi zid de foc? Pentru că trăiești aici ca o insulă, în lumea aceasta. Și Dumnezeu are o promisiune uriașă în lumea aceasta: zid de foc. Nu poate să te ajungă nimic. Degeaba vrea să te atace cineva, când ajunge acolo în apropierea ta, el va arde, pentru că Dumnezeu îl va judeca. Nu tu trebuie să te cerți. Nici să te aperi ca un arici.

        Ai credință? Dacă se apropie cineva de tine, și tu ești înăuntru, în interiorul cercului, în interiorul zidului de foc, înăuntru în Cristos, acel cineva va muri. Dar oare știi că și tu dacă ieși vei muri? Acest zid de foc este o despărțire. Nu despărțire de ape, ci despărțire de foc. Să fii în prezența lui Dumnezeu, în acoperirea lui Dumnezeu, în Trupul lui Mesia, și să trăiești ca membru al acestui trup împrejmuit de zidul de foc.

         Știți ce interesant? În cazul neascultării, așa începe că Dumnezeu pișcă un pic marginea taberei cu o limbă de foc. Ai simțit vreodată o pișcătură mică atunci când Dumnezeu te-a ars un pic? Ți-a strâns un pic posibilitățile? Nu ai simțit că te-a împrejmuit zidul de foc? Și te-a îndemnat, hai du-te un pic mai aproape de altar. Dragostea fierbinte a lui Dumnezeu, sau fierbințeala dragostei lui ți-a pișcat un pic corpul, nu-i așa? De ce a făcut-o? La ce bun? Te-ai dus mai înauntru mai spre altar. Pentru că altarul este în centru. Și tot ceea ce este în viața mai în afară, mai departe de altar, mai departe de sfințenie, ei bine acel lucru l-a pișcat. Ce te doare astăzi? Ce s-a ars? Dumnezeu a făcut asta pentru ca să le duci mai aproape de altar. Să nu fii neascultător.

         Și în cazul poporului ales a fost acolo neascultarea. S-au împotrivit, și atunci Dumnezeu a spus, bine, atunci am să vă arăt un pic cum e să fie cald. Nu ai simțit încă această căldură? Când ți-ai tras mâinile și picioarele repede ca și când ai fi atins o sobă? Dumnezeu te strânge frumos, și își strânge palma tot mai mult pentru ca să ajungi mai aproape de altar, altarul care este în mijloc. Pentru că a promis că va fi ,,zid de foc”. Știi ce bine e când Dumnezeu începe aceste constrângeri? Pentru că nu vei fi tu cel care te vei împotrivi, ca și în cazul poporului ales, nu tu vei fi cel care vei fi nemulțumit, și nu tu vei fi cel care te vei plânge, că vai Dumnezeul meu, iarăși ce rele sunt conjuncturile vieții mele. Te plângi? Dumnezeu ți se va arăta un pic, vei vedea protecția Lui. Sau poate că și tu dorești mai mult? Ai grijă, pentru că ai trece în afara zidului de foc. Vrei mai mulți bani? Ai ieși din limitele zidului de foc. Dumnezeu nu te lasă. Vrei mai mult, dorești altceva? Ai limite, Dumnezeu le va judeca pe acestea. Le judecă. Și acest zid de foc nu este doar judecată, ci este și protecție. Eu cred că cine este în interiorul zidului de foc, acela înțelege că oh, ce bine, ce bine....Vorbind despre foc, mi-am amintit după masă de câteva chestiuni înfocate.

Pe vremuri, nu știu cum este acum în Africa, dar atunci când mergeau vânătorii la vânătoare, în vremea aceea, jungla era plină de animale sălbatice. Cum se puteau apăra de animalele sălbatice? Făceau câte un foc. Cum poți astăzi să te aperi în junglă? Faci vizibil și clarifici judecata lui Dumnezeu, cari nu sunt altceva decât Legea și Harul împreună. Și în viața ta afirmi, că Dumnezeu te-a judecat, pentru că umblând conform Legii Lui ai primit har, de aceea pe tine leul și șarpele și alte maimuțe nu pot să te atingă. Și tu ești în junglă. Focul îți oferă protecție și în acest mod. Fiind în întuneric dacă se vede că tu ești ascultător Legii prin har, nu pot să te atace, se tem de tine, așa cum se tem animalele sălbatice în pădure. Nu ai observat că se tem de tine? Nu știu cum să se raporteze la tine, și de fapt nu de tine se tem, ci de foc, pentru că știu că dacă se ating de tine, în clipa aceea se ard. Este o junglă în toată regula mediul în care trăim. Cu o mulțime de pericole.

         Este un foc în inima ta?! Nu vorbesc despre focurile charismatice, vorbesc despre legea lui Dumnezeu, despre judecată. Sunt judecate pe rând: banii tăi, corpul tău, dorințele tale, și absolut toate?! În momentul acela nu se pot atinge de tine. Nu te înțeleg și se tem de tine. Ei văd doar focul, prezența lui Dumnezeu, pentru că tu ești judecat. Nu te vei simți ca acasă în junglă, dar nici jungla nu te va ajunge!

         Apoi mi-am adus aminte și de faptul că: mai demult am locuit într-o zonă unde sunt și munți, și pădure, și se iscau nenumărate incendii. Și îmi aduc aminte că în copilărie îi vedeam pe pompieri că nici nu se sinchiseau cu focul. Nu făceau decât să protejeze pomișorii.

         Mi-am amintit și m-am gândit, oare de ce? Păi dacă tot au luat foc, atunci trebuia să ardă tot ce era uscat, miriștea. Trebuia să protejeze puieții, ca să rămână în viață, iar cu restul nu se ocupau, o spun asta foarte sincer. Cu toate acestea copacii erau totuși cei mai câștigați din tot incendiu! Pentru că toate plantele care crescuseră la baza trunchiului și care furau din umezeală și creșteau la umbra copacului, erau distruse datorită incendiului. Era un fel de judecată. Copacii care primeau răni în scoarța lor, erau mai rezistenți în următorul an, se refăceau, se întăreau.

         Nu sunt umanist, așa se pare. Dar uneori este nevoie de acel foc, pentru ca tot felul de chestii care fură energia să ardă. Este nevoie. Este nevoie și în sânul creștinismului de foc, pentru că e foarte deasă jungla, și sunt mulți copaci care n-o să aducă rod, și nu va fi nici un folos din ei. Ei cresc acolo la umbra ta și sug puterea slujirii tale. Trebuie să ardă. Să ai grijă de un singur lucru, să protejezi puieții. Nu cumva să se piardă. Nu cumva să ardă cu tufișurile inutile.

         Și la fel arată și o adunare. Să ai grijă de cel mic, nu cumva să-l ducă focul, protejează-l. Mai mult, într-o pădure administrată bine, puietul plantat este săpat de jur împrejur, ca să nu fie năpădit de buruieni. Trebuie să fie curățit Trupul lui Cristos, și trebuie să fie curățite și adunările.

         Sigur că aparent, copacul are de suferit. Cei care umblă prin credință, și cei care aduc rod deja, sunt ca pomii mari și maturi, și sigur că au de suferit și ei în cazul incendiului. Poate că un asemenea foc trece și peste o adunare, trece peste creștinism, trece peste o țară (n.tr.)peste Ungaria, și e dureros. Dar te-ai gândit vreodată că tu te întărești? Tufișurile au dispărut,și ești liber. Nu sug în continuare umezeala de la tine, și nu-ți apasă puieții. Focul poate să curețe și așa. Focul curăță. Și câte feluri de incendii pot să fie? Un val nou! Se aprinde. Nu din Argentina, din China, sau de oriunde un val nou imens. Ca fulgerul se propagă știrea. Și sunt mulți omorâți. Cei care sunt tufișuri. Câte să-ți enumăr? Despre câte focuri dintr-astea să-ți vorbesc? Despre câți vrăjitori dintr-ăștia charismatici să spun care vin cu foc și scântei? Și sunt mulți morți. Iar dacă nu suntem atenți, moare și puietul, credincioșii tineri care de abia s-au născut. Va fi păcatul tău dacă focul îi va duce. Și nu degeaba vorbesc, pentru că vin informațiile rând pe rând, informații despre care nici nu vrea să știe omul, dar sunt cumplite.

  Nu demult am spus așa în glumă că: acele timpuri vor fi frumoase în care credincioșii creștini vor sta în vana cu ulei, le vor crește dinți de aur în gură și vor suna din Sofar. Da. Sunt locuri unde nu se mai fac imersiuni în apă, ci în ulei. Sunt locuri unde le cresc dinții de aur, pentru că sunt miracole ,,mărețe”, și suflă din Sofar pentru că astfel se cară dracul de acolo. Nu e banc. Astăzi în Ungaria iarăși se ung cu ulei oamenii...., creștinii fac vrăji...pentru că trebuie stropit cu ulei și dracul trebuie alungat..și mai și suflă din Sofar...și bieții țigani își explică între ei cum le cresc dinții de aur...Vedeți cum vin focuri noi, din locuri ca Argentina! Și pier și puieții .. acei creștini cari sunt încă copii și s-au născut de curând, văd aceste focuri, și se vor arde. Aș mai putea să enumăr și alte exemple.

         Între foc și foc este o diferență uriașă! Și tu trebuie să aprinzi foc dar nu acest gen de foc! Tu trebuie să duci Legea lui Dumnezeu și Judecata Lui trebuie să ajungă în centru. Din pricina sălbăticiunilor! Care utilizează un alt foc. Da, este bine de știut că e diferență între foc și foc. Care este focul tău și care este al meu? Numai și numai Cuvântul viu al lui Dumnezeu și judecata Lui. Dacă cineva nu vorbește despre asta, atunci vorbește despre alt foc! Dacă oricine nu despre Cuvântul Viu al lui Dumnezeu vorbește, și despre judecata și harul lui Dumnezeu, ei bine acel cineva folosește un alt foc: este vrăjitor! Iar dacă este charismatic, atunci este vrăjitor charismatic! Da, trebuie să-i numesc pe numele lor! Dar mai trebuie să adaug, ai grijă că puieții vor muri! Ai grijă pentru că mulți, foarte mulți creștini ținuți în vârsta copilăriei, vor muri. Foc și foc, doar că nu-i tot una ce fel de foc. Valuri: un val dintr-ăsta, un val dintr-ăla... focuri repezi cari trec. Noi avem un foc stabil: Cuvântul viu al lui Dumnezeu, Legea lui Dumnezeu, de acolo de la muntele Sinai, și acel foc, care dacă este deasupra noastră ne dă protecție. Nu este o unealtă a nici unei autorități, pentru ca să dărâmăm oameni. Ci este un foc al curățirii, ca focul care scoate și topește zgura din argint. Foc, ai în tine foc?

         Și nu vorbesc nici despre a fi însuflețit de ceva, acesta e un alt fel de foc! Este în noi Cuvântul Viu al lui Dumnezeu ? Asta este întrebarea. Este în noi acel ceva care ne judecă....pentru ca să ne ducă la har, să ne conștientizeze că avem nevoie de har ?

         Foc. În vremea aceea i-a înconjurat pe cei neascultători. Dumnezeu a judecat poporul Israel, mai exact i-a speriat un pic, le pârjolit tivul de la pantaloni, și instantaneu au știu ce au de făcut, și cum trebuie să se comporte. Pardon, dar și Moise a mijlocit un pic.

         Și tot nu s-a terminat! Pentru că vedem în această istorisire că adunătura de oameni: iarăși a început! Dar cine este adunătură? Pentru că și astăzi este adunătură.

         Nu vreau să reamintesc din nou experiența aceea veche pe care am avut-o când au venit la mine câțiva reprezentanți dintr-o comunitate de țigani și mi-au spus: frate, păi și noi suntem evrei! M-am uitat un pic câș la pielea lor gri cenușie, dar le-am spus foarte sincer păi să fie după credința voastră, dar cum a-ți ajuns la concluzia aceasta? Păi, pentru că în Biblie scrie că împreună cu evreii au ieșit din Egipt și o adunătură de oameni, și pe noi așa ne numesc și astăzi, adunătura! Am zâmbit , însă acum vorbesc despre o alt fel de adunătură de oameni. Și anume despre cei care se lipesc de tine din interes,și la fel se lipesc și de Trupul lui Cristos. Pentru că simte ceva, pentru că știe, că Egiptul nu este bun, și atunci se adună cu tine. Și dacă nu va deveni din punct de vedere spiritual una cu tine, la fel cum ești tu, și un membru al Trupului lui Cristos, atunci el va fi cel care va începe din nou răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu.

         Cu cine pot să merg împreună de la muntele Sinai până în Canaan? Dumnezeu nu a spus să desparți de tine, să te descotorosești de adunătură: ei sunt îngăduiți. În voia permisivă a lui Dumnezeu este că există o adunare în care sunt dintr-ăștia și dintr-aceia. Este voia Lui permisivă că sunt și oameni religioși, și sunt și oameni care realmente fac parte din Trupul lui Cristos. Dar trebuie să știi că atâta timp cât este adunătură, care s-a alipit de tine din interes, că așa e moda, sau din orice alte motive, chiar dacă tu ai învățat din propria-ți răzvrătire, și ai văzut că Dumnezeu a pișcat un pic marginea taberei, ei, adunătura va continua răzvrătirea. Aici intervine și faptul că avem de lucru în această direcție. Trebuie cât mai curând să facem în așa fel încât să ia naștere o unitate spirituală, pentru ca o adunare să fie cu adevărat o părtășie și nu doar o adunare omenească, ci în Duh să fie o părtășie.

         Da, dacă cineva va fi religios, și nu va fi în același Duh una cu tine, nu va trece mult timp și din nou va începe să fie nemulțumitor: păi nu așa trebuie făcut, ar trebui să cântăm altceva, să vorbim despre altceva, nu trebuie să vorbim atâta despre Lege, să vorbim un pic despre Noul Legământ, să vorbim despre ceva frumos- numai despre Lege să nu vorbim.

Dumnezeu a înconjurat poporul ales cu foc și acest foc i-a atins un pic, cu toate acestea adunătura se juca în continuare cu focul. Să nu vorbim despre foc, să nu vorbim despre Lege, nouă ...nouă ne trebuie altceva. Ne-am plictisit de mană, ne-am plictisit de Lege, de ce vorbești mereu despre Lege! Nu-i așa că de multe ori auzi de la adunătură astea? Nu vorbi despre Lege, vorbește despre ceva pozitiv, vorbește despre....mărturisește că totul e hiper, super! Deci ar trebui o vorbire pozitivă, nu vorbi despre Lege! Vă mărturisesc sincer, că încet toată adunarea se transformă în adunătură, și rar mai văd ici colo câte un om care să spună: să vorbim despre foc, pentru că eu de asta am nevoie, pentru ca să pot merge conform voii Lui, și în noapte să îmi lumineze!

         Dar atâta timp cât este adunătură, spiritul răzvrătirii își va ridica capul, din nou și din nou, duhul lui Satan se va manifesta . .

         Foc. Focul, judecata de multe ori sunt puține. Unitatea în Duhul Sfânt este cea care ne protejează ca nu cumva focul să ardă tabăra. Poate că pare complicat, totuși trebuie să spun: nimic nu ne protejează de foc, decât focul în sine. Pare să fie o anomalie, dar de judecata lui Dumnezeu ne protejează doar judecata Lui. El ne judecă și ne dă har, pentru ca mai apoi să nu mai trebuiască să te judece și să ai nevoie din nou de har. Focul ne protejează de foc.

Vorbim despre foc, și trebuie să citesc din cartea lui Zaharia, despre Menoră. Am citit mai înainte din Zaharia 2:5, unde scrie că voi fi cu tine ca un zid de foc. Aceasta este o promisiune. Zaharia a văzut 8 vedenii, 8 vise , și avem aici o vedenie despre Menoră. Totuși vorbesc acuma despre Iosua, marele preot, care stă înaintea Îngerului Domnului, capitolul 3:

1. El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului şi pe Satana stând la dreapta lui ca să-l pârască.2. Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”

       Și mă opresc o clipă: din nou despre foc. Mai mult, poți vedea virtual cu ochii minții cum arată poporul Israel? Ce a mai rămas după toată arderea? Atât de aproape a venit focul, încât aproape că nu a mai rămas nimic. Judecată lui Dumnezeu asupra Israelului este nimic altceva, decât că a rămas o rămășiță. Un tăciune ars. Despre asta vorbește aici, și citesc în continuare, vom vedea cât este de actual:

 „3. Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului.4. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!”5. Eu am zis: „Să i se pună pe cap o mitră curată!”Şi i-au pus o mitră curată pe cap şi l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo.6. Îngerul Domnului a făcut lui Iosua următoarea mărturisire:7. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea şi vei priveghea asupra curţilor Mele, şi te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici.8. Ascultă, dar, Iosua, mare preot, tu şi tovarăşii tăi de slujbă care stau înaintea ta – căci aceştia sunt nişte oameni care vor sluji ca semne. – Iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla.9. Căci iată că numai spre piatra aceasta pe care am pus-o înaintea lui Iosua sunt îndreptaţi şapte ochi; iată, Eu însumi voi săpa ce trebuie săpat pe ea, zice Domnul oştirilor; şi într-o singură zi voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia.10. În ziua aceea – zice Domnul oştirilor – vă veţi pofti unii pe alţii sub viţă şi sub smochin.1. Îngerul care vorbea cu mine s-a întors şi m-a trezit ca pe un om pe care-l trezeşti din somnul lui.2. El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „M-am uitat, şi iată că este un sfeşnic cu totul de aur, şi deasupra lui, un vas cu untdelemn, şi pe el, şapte candele cu şapte ţevi pentru candelele care sunt în vârful sfeşnicului.3. Şi lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului, şi altul, la stânga lui.”  

         Se continuă frumos, totuși mă opresc: foc, Menora, Ulei. Se leagă. Și găsim aici un exemplu elocvent al faptului că Biblia este foarte greu de tradus, se vorbește despre doi care stau lângă sfeșnic. În capitolul 4, versetul 3: „.3. Şi lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului, şi altul, la stânga lui.” Nu este vorba de măslini acolo. Nu au știut să traducă, pentru că este greu de tradus: este vorba despre Fii ai uleiului care stau acolo. La dreapta și stânga Menorei stau doi fii ai uleiului, nu doi măslini. Și uleiul celor doi fii, atunci când se face două brațe, aceștia sunt cei care luminează Menora, să fie energie, să fie destul ulei pentru lumină! Și acești doi fii ai uleiului sunt Duhul lui Dumnezeu și Duhul lui Cristos. Trebuie să înțelegem. Atunci când Duhul lui Dumnezeu este una cu Duhul lui Cristos și aprinde în tine lucrarea Duhului Sfânt.

        Exact aici putem să înțelegem istoria Șavuotului, despre limbile duble de foc, care erau Duhul lui Cristos, Duhul lui Dumnezeu Unul, și totuși fiecare individual, dar uniți. Și aici vedem că e vorba despre doi, care sunt Unul. Ei devin Unul într-un ulei, devin unul în Duh, cu toate acestea se pot deosebi ca fiind doi. Duhul lui Dumnezeu la dreapta, Duhul lui Cristos, Ieșua HaMașiah la celălalt capăt, și amândoi împreună dau ceea ce poate să aprindă scânteia, lucrarea Duhului Sfânt în tine. Din aceste două surse, din aceste două izvoare derivă: din voia lui Dumnezeu și din Duhul Său, și la porunca lui Cristos și voia Lui! Numai astfel poate să funcționeze viața ta care luminează! Nicidecum altfel. Voia lui Dumnezeu este una cu voia lui Ieșua HaMașiah, Duhul lui Dumnezeu este unul cu Duhul lui Ieșua HaMașiah, iar dacă aceștia doi vor fi împreună în tine, atunci vor da naștere luminii în tine, șapte brațe, dar mai exact șase. Și aș putea să enumăr ce sunt aceste brațe. Am putea să stăm mult și bine să le dezvoltăm pe acestea. Trebuie să învățăm cu adevărat aceste lucruri. Că adică: să te întorci, să te convertești la credința în Dumnezeu este puțin lucru, până la convertire Duhul lui Dumnezeu te conduce. Atunci când Duhul lui Cristos domnește în tine, și aceste două Duhuri se unesc în tine și primești putere și ulei, atunci tu nu ești charismatic, ci Duhul lui Cristos locuiește în tine. Din voia lui Dumnezeu Duhul Sfânt locuiește. Aceste două uleiuri devin Unul în tine. Și aceste două uleiuri: Voia lui Dumnezeu și domnia lui Cristos înseamnă că viața ta de slujire luminează înainte.

         Menora lumina în Sanctuar nu pe stradă, lumina spre slava lui Dumnezeu. Totul luminează spre Dumnezeu, exact la fel cum Fiul luminează spre Tatăl, și cum Duhul Sfânt arată spre El. Putem înțelege funcționarea acestei lumini. Mulți nu știu că acei doi fii ai uleiului, acele două Duhuri se unesc în tine! Voia lui Dumnezeu și porunca lui Cristos unite în tine sunt exact, și nimic altceva decât funcționarea Duhului Sfânt. Nu-i așa că e simplu, și în același timp cât de puțini cunosc acest lucru?

         Și când am citit porțiunea precedentă, despre Iosua, marele preot, m-am oprit și mi-am dat seama cât de puțin cunoaștem acest lucru.

         Pentru că se întâmplă în următorul fel: Iosua, marele preot stă acolo înaintea Îngerului. Bun, și acuma cum să înțeleg Iosua este predecesorul, simbolul lui Ieșua HaMașiah? Dar cum poate să stea El înaintea Îngerului? Ceva nu se încadrează cu adevărul. Ceva nu este corect în viziunea creștină când ei spun că marele preot Iosua este Isus Cristos. Și totuși este un adevăr aici.

         Trebuie să avem o viziune nouă, și nu o religie nouă, bineînțeles, deci să clarificăm. Atunci când Isus stă înaintea lui Cristos, despre asta este vorba aici. Dacă ne gândim în profunzime la această istorisire, trebuie să învățăm. Stă acolo înaintea împăratului uns, și vorbește în el: în Isus vorbește Cristos. Se explică foarte multe aici. Se explică drumul pământesc al lui Ieșua HaMașiah. Până când a fost Isus, și de când este Cristos? Cristos din El vorbește cu Isus. Poți să înțelegi când cel care este în tine îți vorbește. Duhu Sfânt care este în tine nu spune că tu ești cel Sfânt, dar este în tine deja și te va face sfânt. Pentru că va desăvârși lucrarea de sfințire conform voii lui Dumnezeu.

         Și vreau să evidențiez latura practică a acestei istorisiri:

3. Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului.” Isus care a luat asupra Lui păcatele lumii, stătea acolo înaintea lui Cristos. Poate înțelegem acest aspect. E greu. Stătea acolo și El a spus: să se ia de pe mine hainele. ,,6. Îngerul Domnului a făcut lui Iosua următoarea mărturisire: Duhul lui Cristos mărturisește despre Isus!

  „Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea şi vei priveghea asupra curţilor Mele, şi te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici.Duhul lui Cristos vorbea în Isus. Știu că e greu de înțeles... Îl întărea. Dacă vei împlini pentru ceea ce Tatăl te-a Uns, și te-a chemat, atunci iată aceasta este promisiunea ta, și la fel exact la fel funcționează și în tine. Duhul lui Cristos vorbește : dacă vei împlini, asta va fi. Este o convorbire internă. Putem să înțelegem că Isus și Cristos sunt unul și, totuși nu același? Este la fel cu ceea ce am spus: Duhul lui Cristos și Duhul lui Dumnezeu este unul și același, totuși nu același. Ar trebuie să înțelegem. Aici putem să înțelegem că acel Isus pământesc a fost pe deplin umplut de Duhul lui Cristos. Deci a fost fără păcat, și sub călăuzire totală, și în ascultare totală, dar aici în drumul Lui pământesc nu a fost Cristos, doar domnia lui Cristos a fost în El. Și când au luat de pe El ACEA haină, murdară, pe care a dezbrăcat-o pe Golgota, de acolo toate promisiunile s-au împlinit, așa cum s-a spus: ,,vei judeca casa Mea,” și așa mai departe.

         Care este haina noastră murdară? Fiecare câte kilograme are. Corpul tău pământesc. Da. Dacă vei dezbrăca haina corpului, atunci promisiunea îți va aparține. Duhul Sfânt din tine spune: când vei înceta, când vei merge acasă, atunci totul.

         Este un proces pe care-l trăim pe pământ, și anume focul ne strânge tot mai mult, și ne dezbrăcăm tot mai mult de trupurile noastre, pentru că focul ne constrânge, și la un moment dat se va descoperi că nu a mai rămas din tine nimic. Așa este puterea de constrângere a lui Dumnezeu.

        Am vorbit despre foc, și despre puterea lui de a ne înconjura, focul în sine vorbește despre faptul că, în final, să nu mai rămână nimic din tine. Nici din corpul tău, nici din gândirea ta. Focul va arde totul din tine. Este ceea ce trăim!

         Atunci când tu începi viața ta de credință, atunci așa începe că focul vine spre interior, și te duce până la altar, acolo unde tu vei arde și apoi te vei duce acasă. Știu că este greu, dar amintiți-vă de carele de foc pe care a plecat acasă și Ilie. A ars totul.

         Focul acesta care te împresoară, te curăță, la fel și focul care este deasupra ta, te curăță. Însăși Duhul lui Dumnezeu și Duhul lui Cristos este cel care te curăță și vei deveni tot mai mic, și vei ajunge tot mai aproape de altar. Trăiesc dar nu mai trăiesc eu- acesta este un proces în desfășurare. Ceva trupesc tot timpul se stinge în tine, arde, pentru că Dumnezeu le judecă. Tot timpul moare în tine câte o idee, câte un gând, sufletesc. Tot ce nu e Dumnezeiesc se arde frumos. Și întrebarea este dacă accepți acest foc, ceri acest foc, pentru că dacă Legea lui Dumnezeu crește în tine, va judeca tot mai multe lucruri trupești, și le va duce sub har. Iar mâine trupul tău nu va mai domni, și nici gândirea ta nu va mai domni, și progresiv tot mai puțin vor domni trupul și mintea ta, și devii spiritual, tot mai mult, și esența Duhului este ca tu să arzi complect. Să judece totul în tine. Aceasta este promisiunea noastră. Că Dumnezeu vrea să judece totul în noi, și haina aceea murdară, care este pe noi, care de la Adam încoace este pe noi, să nu mai avem nevoie de ea.

         Dumnezeu judecă lucrurile trupului, judecă lucrurile sufletului, pentru ca totul să devină duhovnicesc. Și noi suntem Menore. Și noi. Omul care cu adevărat Trăiește, cel care aparține cu adevărat de Trupul lui Cristos este, nimic altceva decât Menora. La dreapta lui e Duhul lui Dumnezeu, la stânga lui Duhul lui Cristos. Voia lui Dumnezeu și porunca lui Cristos, amândouă împreună îți dau puterea de a lumina altora. Ne vom asemăna atunci, iar aceia în care acestea două sunt împreună, vor fi pentru ceilalți: judecată. Acela care cu adevărat este plini de Duhul Sfânt în acest mod, va fi judecată pentru ceilalți. Și oricare dintre brațele Menorei înseamnă judecată pentru alții. Pentru că luminează. Cele șase, șapte brațe se luminează și unele pe altele. Nu numai slava lui Dumnezeu o luminează, ci judecă și pe alții.

         Dar bineînțeles că Menora are o misiune de bază de îndeplinit, și anume să slujească mereu curățată. Ea era în mod continuu sub curățire. Pentru mine personal, mesajul este că: focul este foarte important. Acel foc care protejează, și ne face tot mai mici. Ca până la urmă să nu mai rămână nimic din noi. Astfel devenim spirituali, duhovnicești, și așa devenim cei care putem să plecăm acasă. Bine înțeles că acest proces poate să țină 60-80 de ani, depinde de persoană. Promisiunea frumoasă este că Dumnezeu va încheia această lucrare.

         Nu vei duce în Rai nimic din ce ai avut aici, nimic trupesc, și nimic sufletesc. Pentru că Dumnezeu le va arde în mod constant. Apoi și pământul își va termina lucrarea îți va mistui frumos, cu ardere lentă trupul, pentru că nici de ăla nu mai ai nevoie.

         Dar pentru noi important nu e cum vom muri, și cum ne vor înmormânta, ci important este să înceapă judecata peste noi. ACEL foc. Acel foc care ține departe leul și ține departe toate animalele sălbatice, pentru ca să nu-ți devoreze trupul. Pentru că Satan are nevoie de trupul tău și de sufletul tău pentru ca să le domine cu spiritele întunericului. Dacă nu ești în centrul focului, dacă nu te înconjoară zidul de foc al lui Dumnezeu, pe tine te va lua dracul. Fiara aceea care se numește drac. Începe cu trupul tău. Cu dorințele trupului tău, și tot ceea ce este în afara focului, îl prinde și-l mușcă. De aceea cercetează-te ești înconjurat de zidul de foc?

        Și evreii iau Legea și o pun ca un gard de jur împrejurul lor, gardul legii. Pe undeva ei vor binele, doar că o împlinesc rău, pentru că nu vorbesc despre adevărata Lege, ci despre ceva mai mult. Până și Legea o împrejmuiesc.

         Pe noi judecata lui Dumnezeu este cea care poate să ne împrejmuiască. Deasupra noastră este judecata lui Dumnezeu cea care ne dă lumină, și Cuvântul Viu al lui Dumnezeu este nimic altceva decât judecată și har împreună. Nu trăim un lung șir al întâmplărilor happy.

         În multe-multe locuri, dacă te duci, vei auzi mereu ce minuni mari s-au întâmplat încoace și încolo. Începând cu primele pagini ale Bibliei, și până la ultima, și în Argentina, și în Africa și mai știu eu unde. Nu. Cea mai mare minune este dacă ești înconjurat de foc, și dacă nu te mai ajunge nimic. Dacă ești al Lui, ești înconjurat. Dacă această promisiune a zidului de foc, din Zaharia, a devenit realitate în viața ta. Și aceea este cea mai mare minune, dacă focul de deasupra ta este vizibil, și tu ești judecat, și ești de neatins.

         Eu cred că în acest punct al primirii Legii la muntele Sinai, din clipa întoarcerii, primul pas, este supunere, răbdare, așteptare, ascultare, toate acestea trebuie să fie în viețile noastre. Dacă mă gândesc la drumul prin pustie, atunci aș putea să spun că dragostea este cea care crește încontinuu. Îndelunga răbdare, și aș putea să enumăr celelalte atribute. Da, mai întâi de toate dragostea de Dumnezeu: știu să aștept, nu mai sunt nerăbdător. Apoi această dragoste crește și spre oameni. Știu să aștept și în direcția celorlalți, știu să fiu îndelung răbdător.

         Umblarea în foc este nimic altceva decât umblarea în dragoste. Iar umblarea în dragoste este nimic altceva decât umblarea în Cristos. Și Cel care are dreptul să judece, așa cum marele preot, Iosua a primit promisiunea, pe care a și împlinit-o și o împlinește și astăzi, în calitatea de Cristos, judecata deci este a lui Ieșua HaMașiah.

         Iar dacă tu umbli în Ieșua HaMașiah atunci tu ești în judecată! În mod continuu. Dar ești și în har. Pentru că în El judecata este împreună cu harul. Fără judecată nu este har. Pentru un om care nu este păcătos nu trebuie să ceri scăpare, eliberare. Pentru cine este păcătos pentru acela trebuie cerut. Mai mult, cel care este condamnat acela trebuie să ceară. Tocmai de aceea e bine să umbli în foc. Te încearcă, te arde. De aceea e bine să umbli în dragoste, pentru că învățăm acea dragoste, care este dragostea lui Dumnezeu și dragostea lui Cristos. Dragoste care nu este egală cu umanismul nostru.

         Cum obișnuiești să mergi? Cum pornești mâine? Doamne dacă nu mergi tu înaintea mea, eu nu mă mișc. Poți să spui acest lucru? Primul exemplu practic începe așa: apoi Doamne ar fi bine dacă în sfârșit....! Și complectează tu cu ce vrei punctulețele. Iar Dumnezeu spune, învață să fii răbdător, numai când Eu, numai după ce Eu voi porni, atunci voi curăța înaintea ta drumul.

         Viața unui credincios nu înseamnă colonizare și luptă. Ci este o umblare pe un drum ars, sfințit. Pentru că Dumnezeu merge înaintea lui. Nu trebuie să te chinui, și să faci pe omul tare. Dar trebuie să fii ascultător și să fii atent la Dumnezeu. Atunci când El se ridică trebuie pornit, atunci când așteaptă, atunci trebuie așteptat. Nu te repezi.

         Eu cred că una din bolile noastre cele mai grave este nerăbdarea. Copilul vrea să fie adult, adolescentul vrea să fie tânăr, fata vrea să fie mamă, mama bunică, și bunica cimitir. Toată lumea vrea ceva....în mod continuu este vorba de nerăbdare, hai repede, hai odată! Nu te repezi. Crede-mă că până și drumul dinaintea mormântului l-a ars, l-a curățit pentru ca să poți ajunge acasă curat. Nici măcar acest drum nu este cu tufișuri, ci un drum curat de final de sosire acasă. Să învățăm să fim răbdători.

        Cred că primul lucru este acesta: să fi răbdător, ca un copil care doarme una buna, are răbdare. O să se termine odată, și vine și vremea mea. Asta o spun așa în glumă pentru personajul din poveste Bence care doarme. Și totuși să fim și noi așa, ca niște copii dacă Tatăl spune, că trebuie să mergi atunci Tata a spus. Dacă ți se spune e vremea cinei, atunci știu că este gata mâncarea și masa este întinsă. Nu trupul meu mort este întins, ci masa. Atunci este pregătită. Iar dacă Dumnezeu s-a dus înaintea ta atunci și căsnicia ta este pregătită. Dar dacă te-ai grăbit, atunci arăți așa cum arăți.

         Aș putea să enumăr exemplele rând pe rând, și mulți ne-am ars noi înșine deja. De ce? Am vrut să dăm buzna afară din cercul de foc, care e dragostea lui Dumnezeu care ne înconjura. Ne-am și ars. Și apoi nu ne place când Dumnezeu strânge cercul de foc în jurul nostru. Este în noi acea adunătură veche. E în noi neascultarea aceea veche. Apoi Doamne, să-mi dai un loc mai larg...Nu, voia lui Dumnezeu nu este asta. Dumnezeu vrea să îți dea un spațiu mai restrâns, pentru ca în Rai să primești spațiul larg complect. Dumnezeu gândește altfel decât noi.

         Eu spun, pornind de la muntele Sinai, cu privirea mereu în sus, cu răbdare, stai blând, dar dacă trebuie, atunci să pornești.

Traducerea: Bézi Gyöngyi

                                                                                                                                   

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com