.

Orbán Béla:

 

Shabbat Shmot

În prima linie pe frontul de luptă și curaj

 

Numele acestei zile de sâmbătă este Shmot, adică „Nume”. Chemarea lui Moise începe în capitolul al 3-lea al Exodului:

 „1. Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului. Odată a mânat turma până dincolo de pustiu şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. 2. Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.3. Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.”4. Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!”5. Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.”

6. Şi a adăugat: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.7. Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile. 8. M-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile pe care le locuiesc canaaniţii, hetiţii, amoriţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii.9. Iată că strigătele israeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii.10. Acum, vino, Eu te voi trimite la faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.” 

Și acum încerc să văd cum se leagă de chemarea noastră și care este mesajul acestui text pentru noi. Sunt două lucruri care ni se adresează. Moise nu voia nimic. Păștea oile, care nici măcar nu erau ale lui,ci ale socrului său. Deci este o chestiune absolut comună, apoi se aprinde o tufă. Nimic ieșit din comun, pentru că în locurile acelea la temperaturile ridicate se aprindeau des astfel de tufe. Totuși aici vede un alt fel de foc. Apoi după toate acestea Dumnezeu se prezintă: „ Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” A fost bine să auzim în această seară continuarea, mai bine zis mărturia continuității. Dumnezeu se prezintă lui Moise ca Dumnezeul continuității. Nu a spus Sunt Dumnezeul tău, Moise. Ci a spus Sunt al lor, iar promisiunile pe care le-am făcut lor am să le împlinesc cu tine. Tu vei fi o unealtă. Nu a spus Eu sunt Dumnezeul Tău și împreună vom face, vom creea ceva.

Și în întâmplarea aceasta a lui Moise în mod similar, ca și în propriile noastre vieți, se poate vedea că atunci când Dumnezeu are o chemare specială, și măreață pentru o persoană, atunci acea persoană este ca și cum nu ar exista. Dumnezeu nu vorbește despre Moise, Dumnezeu vorbește despre popor, despre înaintași. Vorbește despre cei care suferă în momentul de față, se roagă fierbinte și înalță rugăciuni spre Dumnezeu. Vorbește despre moși și strămoși, vorbește despre viitor, și nu vorbește despre prezent.Nu vorbește despre faptul că: Moise cu tine am acest plan. Și acest lucru ar trebui să-l trăim ca slujitori și anume că slujirea nu vorbește despre noi. Slujirea este o continuitate, continuarea promisiunilor lui Dumnezeu. Iar noi suntem doar parte în împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu.

            Chemarea lui Moise este o chemare extraordinară. Ceea ce trăim de multe ori nu putem să explicăm, de ce și cum anume este chemarea noastră deosebită. Chemarea unui evreu nu este la fel cu chemarea celorlalte popoare. Chemarea unui evreu este la fel ca și în cazul lui Moise, ce a promis Dumnezeu împlinește, iar noi suntem doar unelte, lucrurile nu se întâmplă pentru noi sau din cauza noastră. Lucrurile nu s-au întâmplat pentru Moise, ci pentru popor. Nu pentru evreime s-au întâmplat toate lucrurile, ci pentru toți ceilalți pe care Dumnezeu vrea să-i salveze, și să-i elibereze din Egipt. Și la fel Israel, ca și Moise nu au o chemare ordinară, oarecare. Iar dacă gândești ca evreu credincios în Mesia, îți dai seama că în această chemare sunt multe similarități. Cred că cele mai multe chemări așa arată,și în mod particular în cazul chemării mesianicilor este adevărat. Nu despre tine este vorba în chemare, nu tu vei crește. Nu Moise a devenit bogat și nici cezar. Nu evreimea a devenit domnitorul lumii. Lucrurile nu se întâmplă din cauza noastră.

Care este misiunea noastră? Ceea ce ne-a spus Dumnezeu. El vrea să-și scape poporul. La chemările acestea deosebite trebuie să observi că este vorba de prima linie de luptă. Chemarea e când tu nu lupți pentru ca să fiți mulți. Ci toată chemarea vorbește despre faptul că stăm pe muchia unui hotar și trebuie să eliberezi prinșii de război. Pe cei care au ajuns trebuie să-i salvezi de cei care îi urmăresc și-i persecută.De aceea nu vom fi niciodată, dar niciodată mulți, de aceea nu ne vom înmulții. De aceea nu s-a înmulțit nici averea lui Moise, el a rămas în esență cine a fost, pentru că nici avere, și nici posesiuni nu a avut, în esență nu a avut nimic de fapt. Și noi în chemarea noastră trebuie să învățăm toată misiunea noastră e: să întâmpini pe cei care sosesc. Iar dintre cei care sosesc, vor fi foarte puțini care vor lupta alături de tine. Tu ai o slujire de salvare, eliberare.

Cine sosește și este salvat, dacă Dumnezeu așa hotărăște că va sluji alături de tine, atunci viața acelui om va fi la fel de grea ca și al unui soldat de pe front. Și să nu te miri dacă oamenii care sosesc aleg două căi. Atunci când se întâlnesc cu noi se întorc și se duc înapoi acolo de unde au venit. Ceilalți cei care atunci când ne întâlnesc sunt eliberați și pătrund mai adânc în împărăție și își trăiesc viața de slujire, de credință, dar Dumnezeu nu se așteaptă ca toți să fie pe front, și să fie luptători. Aceștia sunt cei cu care noi trebuie să fim în legătură. Ei sunt aceia care trebuie să-și amintească cât de multă slujire, sângeroasă de-a dreptul, s-a făcut spre ei pentru eliberarea lor, și ei sunt aceia care trebuie să sprijine frontul. În timp de război nu toată lumea se luptă, pentru că există un sistem întreg care sprijină, hrănește, asigură transportul, vindecă prin spitale. Așa trebuie să funcționeze și astăzi. Nu te aștepta că toată lumea va lupta alături de tine. Dacă a scăpat de inamic, poate că planul lui Dumnezeu pentru acel om este exact să-ți fabrice ție muniția. El este Acela care se roagă în spatele frontului. El este Acela care te va obloji, îți va lega rănile, pentru că și tu vei fi însângerat și obosit la un moment dat.Acela va fi cel care va veni lângă tine și te va mângâia. Acela îți va furniza mâncarea, și aici mă refer chiar și fizic, pentru că cel care este pe front nu poate să meargă la săpat, cosit, strungit. Treaba lui este să lupte. Dar cine este cetățean al țării, acela pe care poate exact tu l-ai salvat, are obligația să-l ajute din toată inima și din dragoste pe cel care este pe front. Trebuie să-ți amintești de unde ai venit. Și dacă soldații împărăției nu m-ar fi salvat, aceia care au menirea unei slujiri mai grele, atunci tu nu ai fi în situația în care ești, și anume că inima ta este plină de pace și liberă. Poate că ar trebui să strig un pic în afară. E voie, se poate să anunți de pe front dacă te-au împușcat, sau dacă ai nevoie de fașă, sau să trimită cineva un medic, sau o targă. Nu se poate lupta dacă ești flămând. Și nici fără muniții, sau acoperire cu rugăciune. Să nu îngăduim ca soldații să slăbească, pentru că rolul lor este să fie soldați! Alții au alte slujbe ajutătoare, și acuma nu vreau să enumăr în ce constau acestea. Trebuie să ne uităm cine luptă pe front, nu cine e acolo în spatele frontului. Și aici în locul acesta unde suntem acuma, este vorba de război. De aceea : unde sunt cei care în spate ne sprijină, unde sunt cei care se roagă pentru noi sau chiar sprijină financiar acest război? Vai cât de multe păcate de omitere sunt. Aici, unde ne aflăm noi acuma, se duc lupte pentru vieți pierdute, pentru vieți distruse, și nu au în spatele lor muniții nici spiritual, nici sufletește și nici fizic.

Ar tebui să fim atenți la aceste aspect, cine ce chemare are! Ar trebui să văd care este chemarea mea. Pentru că dacă tu nu ești în chemarea ta pot să fie pierderi de vieți umane, și oameni nu pot să scape din legăturile lui Satan. Pentru că dacă cineva nu își ajută frații care sunt pe front acela comite păcate de omitere. Frontul este cel mai greu loc. De exemplu unde am slujit în acest an, și am ridicat steagul, au fost destul de mulți din partea cealaltă care au venit. Au spus că își asumă responsabilitatea respectări constituției Împărăției, au mărturisit domnia lui Cristos dar legile nu. Au fost alții care au venit în altă formă între noi, iar acum sunt undeva în ceva adunare. Cu privire la ei sunt multumit. Aceia care într-adevăr s-au întors la Dumnezeu, s-au născut din nou, cu privire la aceștia sunt liniștit, sunt undeva în mijlocul țării, sub acoperire, protejati și sunt bine. Poate că au fost între noi, au plecat iar acum Dumnezeu i-a așezat acolo unde cu adevărat este chemarea lor. În același timp dacă ești pe front, vei experimenta că vin, trec granița și după aceea își dau seama că nu au vrut cu adevărat. Au venit pentru că circumstanțele i-au constrâns, și problemele financiare, și alt fel de greutăți. Iar când Dumnezeu ia aceste greutăți de la ei, se duc înapoi acolo de unde au venit. Și dacă se duc înapoi, cunoscând starea de pe front, pot să funcționeze și ca spioni. Pot să povestească despre acel soldat care l-a salvat, care este punctul lui slab. Pot să vândă planurile. Pot să vândă informații despre ce obiceiuri ai, iar atunci când vei dormi, te va ataca.

E foarte bine să fii pe front, pentru că vei constata pe propria-ți piele ce înseamnă eliberarea, cu propriile-ți mâini, cu propriul sânge de multe ori, dar vei experimenta și ce înseamnă lipsă totală de mulțumire, spioni, vânzare. Cine este pe front e ca și chemarea lui Moise, cel puțin la fel de excepțională. Toate trec peste el, atât binele cât și răul. Și de multe ori cei care sunt în spatele frontului și le este bine, uită că există soldați, și se miră de ce nu se înmulțește creștinismul. Păi soldații nu pot să lucreze,nu pot să lupte, pentru că sunt preocupați cum să se apere ca să rămână în viață. Și din slujirea de eliberare rămâne doar autoapărarea. Iar acolo în interiorul țării, care este creștinismul, care poate că este Trupul lui Cristos, se miră de ce suntem puțini. De ce sunt dezertori, de ce sunt oameni care se duc înapoi. Pentru că cei care sunt la graniță nu au putere să-i trimeată înapoi nu te duce în lume, nu te întoarce! pentru că ei trebuie să-și apere propriile vieți. Oare se uită la oamenii frontului cineva?

Tocmai de aceea merită să cercetăm viața lui Moise. El a fost un astfel de om de front. Iar a fi un om al frontului înseamnă, că Dumnezeu îți spune care este planul Lui pe care l-a spus deja și patriarhilor, și spune care este planul de viitor, iar despre Moise nici un cuvânt.Nu spune că tu vei fi marele comandant de oști și marele împărat. Planul lui Dumnezeu și nimic, absolut nimic care este despre tine. Dacă tu ești soldat atunci nici măcar soșetele nu-s ale tale. Când am fost soldat am fost nevoit să dau totul jos de pe mine, până și părul, nimic n-a rămas. Stăteam acolo gol pușcă. Și mi-au dat haine. Cred că ceea ce se numește chemare de soldat, pentru slujirea pe front, are o caracteristică predominantă: trebuie să renunți la tot ce este al tău, nimic nu poate fi al tău. Se poate vedea și în viața lui Moise, el nu a avut nimic. Nici recunoaștere, în clipa în care a făcut un pas afară, imediat a venit idolul de aur. În propria familie Miriam s-a ridicat împotriva lui. Și acuma că stăm la debutul unui an nou, dacă Dumnezeu ne-a dat astfel de slujire, atunci vor veni și acestea împreună cu ea.

Moise. Nu este premiul Nobel, nu este nici o distincție. Vei primi chiar și de la frați un pic de rivalizare: crezi că numai cu tine vorbește Dumnezeu! Crezi că ești mare ! Vei primi torpedourile, loviturile. Despre cine ai crezut că a scăpat, și e acolo în interiorul țării, deodată te pomenești cu el și vrea să se ducă înapoi. Și atunci trebuie să tragi un semnal de alarmă: marș înapoi. Celălalt a trecut granița, și după câțiva pași se duce înapoi și te trădează. Dacă ai o astfel de slujire, trebuie să te aștepți la toatea astea.

Nu doar să te aștepți, ci să privim la istoria lui Moise. Ai o astfel de chemare? Nu te amărâ! Dumnezeu își va împlinii planul. Tot ceea ce El îți va spune se va împlini. Dar dacă ai o asemenea chemare, uită orice recunoaștere, pentru că nu vei primi așa ceva, și nici nu vor veni la tine ca slujitori! Pentru că pe cine ai salvat știe ce muncă grea a fost. Iar cel care vede slujirea ta, spune : nu ești normal, mulțumesc dar nu vreau așa ceva.Trebuie să învățăm că pentru această slujire este un ordin de chemare deosebit. Dumnezeu cheamă asemenea oameni care vor trebui să renunțe la tot. Și nu pentru că tu vrei să renunți.Nici Moise nu s-a dus în pustie pentru că a vrut să renunțe la tot. Doar că păstorea oile.

Ești gata ca în orice clipă Dumnezeu să spună, acum mă prezint ție? Nici nu te gândești la asta, îți faci treburile, și dintr-o dată o tufă care se aprinde. Se întâmplă un lucru straniu. Nici nu te gândești la ceva anume, doar că ești curios. Iar la curiozitatea ta răspunsul este că Dumnezeu vorbește: „Moise !” Și spune: „Eu sunt Eu, vreau asta, ei se roagă pentru asta și voi împlinii! ” Dumnezeu nu te întreabă dacă vrei sau nu, doar atât Moise, Moise! Ești pregătit în cazul acesta, așa în pustiu să trăiești ceea ce a trăit Moise? Da, vei trăi și tu exact la fel, nu mă duc! Dumnezeule, nu stii pe cineva mai bun? Apoi vor trece câțiva ani, câteva convorbiri, și în final, omul ca un copil: „bine, mă duc!” Știi că nu poți face altceva! Poți să te pregătești în zilele care vor veni? Știi și tu că nu poți face altfel. Poți să te pregătești dacă Dumnezeu îți dă o asemenea chemare, ca evreu pentru alți oameni, vei putea spune: „da, Domnul meu!”? Sau vei începe să te scuzi ? Așa cum a făcut Moise, și Ieremia și alții? Și eu am spus la fel, nu vreau să mă duc! Nu vreau să iau Biblia în mîinile mele, nu vreau să vorbesc! La vârsta de 30 de ani vorbeam 5 propoziții pe zi! Apoi m-am tânguit și eu ….bine m-ai înduplecat Dumnezeule! Iar acuma vă încurajez că aveți o chemare deosebită ca evrei, Dumnezeu are un plan, pe care-l va finaliza, iar tu trebuie să-l duci la îndeplinire! Moise nu a avut posibilitatea să rămână la nu. Moise a avut o singură posibilitate: să pornească. Dacă ești evreu, ești în aceeași situație. Nu ai posibilitatea să spui nu! Ești liber, dar alternative multe nu ai. Iar dacă în acestea, fiind în Trupul lui Cristos ai o chemare ca a lui Moise, sau ca evreimea, sau ridicat la nu știu de câte ori la pătrat dacă ești evreu și mai ești și parte în Trupul lui Cristos, ai o chemare asemănătoare cu Moise, renunță din start la speranța că dorințele tale sufletești se vor împlinii, sau că dorințele trupești îți vor fi încununate și te vor aplauda, și te vor decora! Renunță! E inutil, pentru că Dumnezeu ne-a trimis pentru alții.

Și cred că ar trebui să spun adunării actuale care acum un an a ridicat steagul, renunță la ideile tale, la dorințele tale, la succes, la gânduri și speranțe de înmulțire! Aici avem altceva! E luptă! Se trage ! Aici Dumnezeu nu poate să trimită copii! Cine vine aici, acela nu poate să aibe pe nimeni decât pe Dumnezeu și pe el,și pe aceia pentru care luptă. Cu toate acestea și Moise a avut copii, deci Dumnezeu nu ne cheamă să trăim o viață de pustnici. Dar renunță la tot ce e trupesc și sufletesc! Pentru că numai așa va putea Dumnezeu să te folosească cu adevărat! Renunță, și recunoaște că anul care a trecut,exact pentru asta a fost așa cum a fost. Dumnezeu a luat de la noi treptat multe lucruri, pentru ca în locul lor să ne dea altele mult mai frumoase și mult mai mari. Chiar acuma am scris la cineva un e-mail că anul care a trecut a fost unul dintre cele mai binecuvântate din ultima perioadă a vieții mele. Nu înțeleg. Dar odată vor înțelege! Când Dumnezeu ia totul de la tine pentru ca să-ți dea totul, acest lucru nu pot să-l explic la nimeni. Dar în același timp când se întâmplă acest lucru, începe pe tărâm spiritual,apoi în suflet și fizic. De multe ori îmi zic ce bine că s-au rupt de noi, pentru că astfel au deschis ușa pentru slujire, pentru alții! Ce bine că nu trebuie să mă ocup cu foarte multe lucruri care se întâmplă în interiorul țării. Așa putem să ne concentrăm la ce este dincolo de câmpul minat. Poate așa veți înțelege de ce nu avem legături cu interiorul. Două motive sunt: interiorul nu vrea să lupte, creștinismul nu vrea să lupte. Se simte foarte bine așa cum e. E singur.

Și Moise a fost până la capăt singur. A fost un om foarte blând,dar în același timp a avut o voce gravă. El a fost cel care a câștigat bătălii, și în același timp a dus înainte poporul, chiar și pe cei din interior care erau împotriva lui. Și tot el a fost cel care pentru acestea niciodată nu a primit mulțumiri. Dacă Dumnezeu îți dă o chemare deosebită atunci e la fel. Iar dacă dă această chemare la o adunare atunci e la fel. El va lua de la tine tot ce este de la tine. Asta nu înseamnă că El va lua de la tine ceea ce este legitim un partener, copilul sau orice ți se cuvine conform Legii și este în planul lui Dumnezeu. Dar totuși ceea ce este zgură, le ia jos de pe tine. Din această cauză trebuie să strigăm în interiorul țării nu observi că e război? Unde sunt proviziile tale, rugăciunile tale, inima ta slujitoare? Nu vezi că dacă nu vor mai fi luptători nu va fi nici țară, pentru că Satan va intra plimbându-se și bucuros în creștinătate. Va intra plimbându-se până în Ierusalim. Trebuie să strigă spre creștini că trebuie să fie luptători , luptători în Trupul lui Cristos, dar aceștia trebuie să aibe acoperire !

Spun toate aceste lucruri pentru că de foarte multe ori trăiesc faptul că „foarte bine că m-ai salvat, că ai slujit în dreptul meu, și în afară de asta nu mă mai interesează nimic!” Văd lipsa de mulțumire a oamenilor, este eliberat, se așează în lojă, și restul nu-l mai interesează. Și de multe ori uită nu numai de soldat, dar uită și de Împărat! Foarte mulți uită că Eliberatorul a fost Cristos. Ar trebui să strig: „amintește-ți!” Aduți aminte de Mântuitorul, și de uneltele lui!Adu-ți aminte că Mântuitorul nu numai de Crăciun este, ci în fiecare clipă a anului, și eliberează, și luptă împotriva lui Satan. Dar trebuie să îți aduci aminte că există și oameni care au primit această chemare la slujbă de eliberare și să ducă la îndeplinire această luptă.

Frontul este rupt de interiorul țării. Noi avem un singur punct sigur, Împăratul nu a uitat. Nu ne trebuie succesul, nici reclama. Să nu faci greșala că cineva se întoarce și mâine să îl pui în slujire. Astăzi lucrează ca spion. La armată nu soldații fac recrutările,și din prinșii de război nu vor fi camarazi buni.

Unde este acoperirea aceea în interiorul țării care zidește sufletele celor izbăviți, pentru ca într-o zi să devină și ei luptători? Iar dacă îi întăresc, îi pun în ordine unde sunt? Unde sunt adunările? Noi am primit această slujire. Ca evreu ești pe front, și toți te-au părăsit. E profeție. Că te vor și părăsi. În acest an toți te vor părăsi. Istoria ne prezintă semne foarte profetice. Și evreii ne vor părăsi. Mai mult, și Ierusalimul va fi pierdut.

Știi să lupți? În duhul bineînțeles. Ai credință? Ai un țel? Pentru că dacă ai, atunci e rău de mult. Un soldat tot ce are e porunca. Ai poruncă? Crezi în Împărat că El a biruit? Și crezi, de asemenea că te-a ales pentru o chemare specială de armată, El este Cel care îți împlinește toate nevoile, și orice s-ar întâmpla tu vei rămâne mereu învingător?

Am ridicat steagul la începutul anului 2007. Am știut în interiorul meu că lucrarea aceasta nu va crește în așa fel încât să devină o oștire mare. De altfel nu ne-am pregătit să recrutăm soldați, aceasta este o altă meserie. Am ridicat doar steagul, atât, numele lui Cristos și Mărturiile Lui. Rezultatul este acesta. Sunt oameni care s-au întors, au trecut granița, și sunt undeva în interiorul țării. Sunt mult mai mulți care s-au dus înapoi, nu au avut nevoie de această împărăție. Pe ei nu Cristos i-a interesat, ci înlăturarea problemelor personale. Nu de păcate au vrut să fie liberi, ci de consecințele păcatelor lor. S-au dus înapoi, fie pentru că nu au reușit să scape de consecințe, fie pentru că au scăpat. 

Deci știi să fii soldat? Îți asumi responsabilitatea că vei putea să lucrezi numai și numai la poruncă? Ești capabil să fii soldat conștient de faptul că vei avea mereu dușmani, din interior, din afară, din toate direcțiile? Știi că acest război este unul în care e foarte mic procentul în care rămâne ceva veșnic.

Atunci când vin la noi, oricine ar fi, își caută schimbarea stării. Iar când îi spui că ar trebui să-și caute păcatul, și atunci starea și situația ar fi cu totul și cu totul alta, și că într-o țară există și constituție, dar există și Legi, îți mulțumesc frumos, și…se duc înapoi. Nu e treaba ta, fiecare are dreptul la alegere. Dacă unul, sau doi oameni au putut să treacă granița, iar tu ai putut să slujești în dreptul lor, iar din aceștia nici unul nu a rămas, pentru că s-au dus spre interiorul țării, să nu plângi, nu suntem mai puțini. Problema e acolo că s-au dus spre interior și au uitat de noi.Și când suntem aici în orașul acesta care este o cetate de scăpare, este evident acest fapt.Au venit din adâncimi, și viața acelora care nu s-a schimbat și s-au dus înapoi de unde au venit, nu doar că s-au dus înapoi dar i-au denunțat pe ceilalți. Ei, cari nemulțumitori fiind blestemând au făcut rău celor care benevol au scăpat vieți omenești, și poate chiar și pe a lor. Dacă omul nu vrea să se schimbe, se duce înapoi, îți va deveni dușman.

Totuși, în chip înțelept, cumva ar trebui să trimitem mesaj în interiorul țării că existăm. Și dacă noi nu am fi voi nu a-ți fi.Și ca evreu ar trebui cumva să semnalez în creștinătate că existăm, și dacă nu am exista noi nici voi nu a-ți fi. Și pentru că noi existăm e că toate oștile lui Satan nu sunt dezlănțuite peste voi. Cumva în vreun fel ar trebui trimis mesajul că aveți frați.Și poate că tu te simți bine, și ești un bun observator al știrilor de pe front din ziar, și ne aplauzi când avem success. Dar la faptul că e frig, și că e sânge, și că sunt răniți, și că e nevoie de soldați, nu te gândești, și nici la faptul că omul e flămând, sau muniția s-a terminat sau că spatele este descoperit! Gândește-te la fratele tău pe care Dumnezeu în vreun mod exceptional l-a pus acolo ! Facem cea mai frumoasă muncă, dar cea mai grea. Noi vedem cele mai multe victorii, și totuși primim cele mai puține răsplătiri. La noi nu este odihnă, nici viață personală, pe front nu lucrezi 8 ore. Pe front dușmanul vine când nu te aștepți. Pe timp de pace suntem cel mult grăniceri, dar când este pace aici? Aici e mereu război. Și singura noastră răsplată poate să fie doar victoria finală. S-a întâmplat deja și Împăratul l-a învins. Pentru noi este singura promisiune.

Până atunci trebuie să trăiești multe dureri, singur pe front, rupt de ai tăi,și expus ca o țintă pentru dușman. Ai credință? Pentru noi nu există decât Împăratul! Și în 2008 vom simți tot mai tare acest lucru. Doar Împăratul! Și Israel va simți tot mai acut, numai Dumnezeu, nimeni altcineva! Și Dumnezeu îi va lua și singurul prieten, care este SUA!Îi va lua și banii, îi va lua și țara. Îi va lua și puterea. Îi va lua și armata. Nu te încrede în toate acestea, numai și numai în El să te încrezi. Dumnezeu va lua întotdeauna de la poporul Său, în ceea ce și-a pus încrederea, pentru ca să se încreadă în mod unic în El!

Poate că pentru moment este rău, dar Dumnezeu a luat ceva de la noi pentru ca să ne dea ceva mai bun. Și în cazul acesta poți să spui împreună cu David: mulțumesc pentru încercări, mulțumesc pentru greutăți. Pășești într-un nou an, cu mulțumiri pentru anul care a trecut cu toate durerile, cu toate pierderile care au fost, pentru că toate acestea m-au adus mai aproape de Tine. Dacă dorești să ajungi mai aproape, să nu te miri că Dumnezeu va începe cioplirea ta,mai ia și asta de la tine, te mai eliberează și de aia, și apoi spune: bine acuma nu mai ai nimic. Acum pot să te folosesc.

Viața de credință nu este statul pe plajă în interiorul țării, pentru noi este război. Și nu este invenția noastră, sau a lui Moise, sau a lui Israel- este voia lui Dumnezeu. Cineva trebuie să meargă. Și răspunsul de obicei e: „trimite pe altcineva!” Răspunsul care vine e: „Nu! Pe Tine te trimit!” După care urmează înțelegerea.

Cuvintele lui Ieșua sunt cele care îmi răsună în ureche acum: „trimite-mă pe mine!”Putem să întrăm așa în noul an? Doamne trimite-mă pe mine! Nu vreau să supraviețuiesc doar, ci trimite-mă! Nu ai alte alternative, îl cunoști pe Moise, cunoști viața lui Ieremia, și trimiterea lui Ieșua. Un singur cuvânt poți să ai: trimite-mă pentru anul 2008. Îți mulțumesc pentru cel care a trecut, că ai fost cu mine. Dar pentru toate acestea trebuie să ai credință.

Ai credință?..

 

Traducere Bezi Gyöngyi

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com