.

Orbán Béla:

 

Shabbat Beshalach

Cunoaște-L pe Ieșua lui Yahve:,, eliberarea care vine de la Cel Veșnic...’’

Înregistrare făcută la închinarea de sâmbătă a comunității ȘOFAR comunitate credinciosă lui Ieșua HaMașiah

2009.02.07.

 

Am ajuns în această săptămână la jumătatea capitolului 13 a cărții Exodului. Începând cu versetul al 17.-lea: „17. După ce a lăsat faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului, văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt.” ’Beshalach’, ’trimiterea’ acesta este numele pericopei, porțiunii săptămânale. Pentru că aici nu este vorba de o simplă eliberare, ci aici e vorba de trimitere. Dacă Dumnezeu te trimite, atunci nu te eliberează să te duci pe calea și în drumul tău, ci mergi în trimitere, pentru că Dumnezeu ne-a dat fiecăruia o chemare, care este și trimitere în același timp, cu un scop și cu o misiune. În același timp Dumnezeu cunoaște slăbiciunile noastre. Își cunoaște poporul trimis cât de slab este. Dacă tu ai știi ce te așteaptă după ce te-ai născut din nou, eu cred că te-ai întoarce. Dacă ai știi ce este mâine, atunci și tu te-ai încrede în răpire, ca mulți creștini ai zilelor noastre. Dumnezeu cunoaște inimile noastre, gândurile noastre, și spune: nu vei primi acuma toată viziunea, ce te așteaptă, pentru că încă nu poți suporta. De aceea nu a lăsat poporul să se ciocnească cu filistenii, pentru că era un popor care nu a învățat tehnica războiului, habar nu avea ce înseamnă oaste, arme. Și când pornim și noi pe calea credinței, arătăm și noi ca și poporul acela.Avem o singură posibilitate, să auzim cuvântul lui Dumnezeu și să ne supunem Lui. Fiii lui Israel nu se pricepeau la nimic, nici la agricultură, nici la creșterea animalelor, s-au ocupat cu frământatul noroiului și au construit Piton și Ramses.Aș putea să spun că i-au adus la un nivel animalic. Și simt că și pe noi lumea aceasta ne ține în apăsare, ca să nu avem habar de nimic. Vorbesc în special despre Cuvântul lui Dumnezeu, care este planul Lui,Voia Lui, mărturia Lui și promisiunea Lui. Nu știm nimic. Un singur lucru știm când ne întoarcem că ceva este rău și că trebuie să plecăm de undeva. Dar acest lucru e puțin. Mai târziu vine și faptul că trebuie să și întrăm în Canaan.Dumnezeu nu arată omului proaspăt convertit, că acuma urmează legile, urmează ascultarea, vin luptele, și totuși în acest verset este o mărturie extraordinar de frumoasă, care privește înainte: acest popor a ieșit înarmat. Imaginați-vă un popor care nu a fost niciodată soldat, nu cunoștea războiul, și nu știa ce-i aia armă. Și totuși, știi tu oare că atunci când tu pornești pe calea credinței, ieși înarmat deja?! Încă nu știi ce putere are Cuvântul, și nici rugăciunea, nu știi încă nimic, pentru că ai frământat și tu noroiul. Dar, Dumnezeu în clipa nașterii tale din nou, te-a înzestrat cu arme, deși nu îți spune împotriva cui trebuie să lupți, pentru că așa te-ai duce înapoi în lume cum ai venit. Putem vedea aici prima fază foarte frumoasă a vieții de credință, atunci când cineva se întoarce la Dumnezeu, și ca un copilaș pe care îl mângâie tatăl său, exact așa este și această bucurie de început. Dumnezeu nu-ți spune încă, păi vei fi și om matur, poimâine bărbat, și după aceea soldat, acuma ești copil. Bucură-te în această primă fază că ai ieșit din necaz. Dar îți pune în mână deja Biblia, pentru ca să fi în legătură cu Dumnezeu. Și astăzi, în locul lui Moise, îți pune în mână, mâna lui Ieshua HaMassiah, care domnește și conduce.

Și au pornit. Și putem să citim că norul și stâlpul de foc îi însoțea,unul în față celălalt în spatele lor: „ 21. Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.” Trebuie să înveți că dacă ai pornit, nu vei face un drum creștinesc de 2 luni, nu-ți stă înnainte o excursie de sâmbătă, ci 24 de ore din 24 va trebui să mergi. Nu există oprire. Trebuie să mergi, altfel te ajunge dușmanul. Este frumusețea și dragostea lui Dumnezeu, când înțelegem că un nor de ceață merge înaintea noastră, pentru ca să nu ne vadă inamicul, să nu poată să ne atace, aceasta este protecția ta, că mergi și astăzi, și mâine sub acoperire. Și vom vedea mai departe că este acoperire și în această istorisire. În fața ta merge Ieshua HaMassiah și te acoperă, pentru ca să nu te vadă. Iar când este întuneric este un stâlp de foc, prin care oricine se apropie de tine este sfințit. Sau arde, sau poate să treacă asemenea carelor de foc prin care a trecut Ilie, sau în cartea lui Daniel cei 3 tineri, dar dușmanul nu suportă focul, și va arde. Această sfințenie este protecția ta, nu tu ești sfânt. Ci sfințenia merge înaintea ta, așa cum a promis Dumnezeu că „ merg înaintea ta.” În fața ta drumul este sfințit. Tu nu ai treabă acolo, ci trebuie să mergi în supunere. Vei avea lupte dar în fața ta drumul este ori luminat, ori ascuns sub acoperire, depinde de ce vremuri sunt, înaintea ta merge sfințirea. Pe pământul pe care calci, Cineva a umblat deja, și acolo unde mergi tu acasă, acolo Cineva a ajuns deja. El merge înaintea ta în ceață,pentru ca dușmanul să nu poată să-ți facă rău, pentru că Dumnezeu știe că încă ești slab, cu toate acestea trebuie să mergi. Pentru că viața de credință din prima clipă a ei înseamnă pornire spre acasă, altfel cu cât zăbovești mai mult, cu atât vei suferi mai mult, cu atât mai multe pierderi vei avea, și se poate întâmpla să nici nu poți traversa deșertul și să nu mai ajungi în Canaan. Nu există oprire. Știi tu că dacă te-ai întors la Dumnezeu și te-ai oprit, poți să mori? Dacă tu faci în continuare ce ai făcut ieri, poți să mori. Știi tu că Satan exact asta așteaptă? Nu numai faraonul din tine îți este împotrivă, ci însuși Satan este cel care e pe urmele tale. Faraonul din tine, despre care am vorbit săptămâna trecută, pe care-l judecă Dumnezeu cu cele 10 plăgi, Dumnezeu te confruntă cu propriile-ți dorinți de înmulțire, de mărire. Deci în primul rând în tine se produce totul. Dar trebuie să știi că într-o zi va trebui să te întâlnești cu Satan.

Citesc de la capitolul 14: „  1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2. „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă şi să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâţi, lângă mare.3. Faraon va zice despre copiii lui Israel: „S-au rătăcit prin ţară; îi închide pustiul.”4. Eu voi împietri inima lui faraon, şi-i va urmări; dar faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, şi egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut aşa.

Deci nu se întâmplă așa că gata tu ai ajuns în împărăția cerului imediat. Ci primul pas e că Dumnezeu te scoate, și îți protejează viața ta de copil, ca să nu te ciocnești, să nu te poticnești, să nu deznădăjduiești și să mergi înapoi în lume. Apoi te acoperă, numai prin El poate să te atingă orișice. Însă vine o vreme când, Dumnezeu îți spune: nu intri dacă nu-ți pui în rânduială toate lucrurile. Aici va apărea acea împietrire prin care vei cunoaște pe Satan. Dumnezeu îți spune: îți voi arăta tăria lui ucigașă, care nu vrea să învețe, care nu-ți va da pace niciodată, care nu vrea să ajungi niciodată în Canaan, și în spatele cuvântului hazak, e acolo acea împietrire satanică, și nu tăria omului, că eu sunt mare și mă fac faraon în viața mea proprie. Ai ieșit,dar încă nu ai intrat acolo, și îți stă împotrivă acolo puterea aceea, care conduce faraonul și oastea lui. Vei cunoaște în protecția lui Dumnezeu, puterea lui Satan și toate astea se întâmplă pentru tine. Mai întâi îți dai seama cât de rău a fost în Egipt, și că ai scăpat. După aceea Dumnezeu te crește de la copilărie la tinerețe. Apoi vei putea deschide geamul, și să privești pe acela care te-a urmărit. Acela cu care va trebui să te întâlnești, nu vei putea să ocolești această întâlnire. Va trebui să stai față-n față cu el, și să vezi puterea Satanei pentru ca să știi de cine ai fugit până azi, pentru ca să știi că a doua mare putere în lume este împotriva ta. Va trebui să stai acolo în lipsa totală a speranței, în frică, pentru ca să înveți să crezi, și să te poți întări în credință, și să știi că ceea ce a promis Dumnezeu, întotdeauna se va împlini, voia Lui va fi realitate. Dumnezeu ne arată adevărata față a Satanei pentru ca credința noastră să fie desăvârșită și să putem fi în sfârșit ascultători. Să învățăm odată să ne rugăm, și să ne amintim ce a promis Dumnezeu poporului, atât lui Israel cât și Trupului lui Cristos. Faraonul a urmărit poporul acela needucat, oastea cea mai puternică a acelei vremi, și cu toate astea: „8…. Copiii lui Israel ieşiseră gata de luptă.” (în original scrie: cu autoritate mare n.tr.) Cu putere mare! E ca și cum vin după mine cu tancuri blindate, și eu am un pistol, sau o suliță!? Avem aici o promisiune: Dumnezeu este mult mai mare, și El este autoritatea de fapt, nu arma ta minusculă. Acest război nu este al tău, este întâlnirea lui Ieshua HaMassiah cu Satana. Avem aici cea mai mare imagine life a victoriei din toată Biblia.

Și trebuie să mă opresc în această istorisire. Ce fel de dușmani au fost în sânul evreimii. E un punct în care Biblia tace, dacă nu suntem atenți, nu auzim. Vin egiptenii în frunte cu faraonul. Dar mai este o ceată, care mai târziu își arată colții, adunătura de oameni care s-a aciuat pe lângă poporul Israel. Aici sunt complect pasivi. La fel este și în viețile noastre. Atunci când pornești merge împreună cu tine adunătura, e acolo lângă tine, cei care fac mai târziu problemele, pentru că se răzvrătesc. Și e acolo și în tine. Atunci când fiul meu se va naște, imediat va fi în el adunătura, care va fi foarte deșteaptă, așa ar trebui să facem, și dă-o încoace, și eu vreau. Dacă Dumnezeu începe oriunde ceva nou, va fi și adunătura prezentă, cei care în mod ascuns, latent au propriile dorinți și interese. Dumnezeu îți arată că în tine este primul inamic. Dacă se naște o adunare și se formează datorită slujirii tale, deja se ivește idea că așa ar trebui să fac. Ce folos am eu, câți bani vor fi, câți vor fi? E acolo adunătura, care nu are chemare, dar vrea parte din câștig. Nici nu observi și te trezești cu adunătura. Nu e parte niciodată cu Israel, e acolo cu tine și haleluia, haleluia dar niciodată nu va fi evreu. Niciodată nu va fi un om care să poarte poverile adunării, nu va fi un stâlp al evreimii. Va merge alături de tine, și va aștepta momentul propice ca să preia puterea. Nu este apă, nu este mană, el va fi primul care va fi indignat. El va fi primul care dacă vei avea o slujire, și în sens omenesc nu vei vedea roadele muncii tale, și vei obosi, el va fi primul care va spune din tine: la ce-i bună toată truda ? El va fi primul care îți va da un pahar amar în mână, care o să vrea să te conducă înapoi, care va critica, că nu-i apă,că nu vorbește Cuvântul, că suntem așa de puțini. Inamicul tăcut este acolo în tine, și va porni cu tine. Treziri? La toate trezirile sunt acolo adunăturile. Când Dumnezeu crează ceva bun, instantaneu e acolo paralel și răul, altfel binele nu ar fi bine, dacă nu ai știi ce este răul. E acolo deci în liniște, dar va fi primul care va comenta. Aici nu avem apă, să mergem acolo unde este mai multă apă, acolo mai primim și pogăcele. Da la ce trebuie atâtea Legi? Adunătura este în noi, și va merge cu noi. Dacă slujești în adunarea de părtășie, imediat apare adunătura,care critică nu așa ar trebui făcut…și ar aduce imediat metodele. Cel care nu este părtași în toate cu tine nu-i sigur că ți-e frate, adunătură lângă tine, și nu poți face nimic, pentru că Dumnezeu i-a permis să fie acolo, să te piște, să umble alături de tine, pentru ca să înveți să te rogi și să stai pe picioarele tale.

La exod, când pornește această incertitudine, că pe de o parte vine faraonul cu oastea lui modernă, și imensă, și stăm acolo fără nici o șansă de contraatac, pe de altă parte e marea, deci suntem înconjurați. Dumnezeu astfel ne învață să credem, în așa fel că problemele vin față-n față, nu am cum să ocolesc, ce-i de făcut ? Nu-mi rămâne nimic altceva decât să-mi amintesc că Dumnezeu mi-a dat promisiunile Lui, nu rhema pe care ai tăiat-o cu foarfeca din Biblie, ci știi ce lege ți-a dat ție, știi care sunt mărturiile Lui în viața ta, și pe care le poți vedea și pe alții. Și mai știi ce ți-a dat ție, și Trupului lui Cristos și chiar și mărturiile Israelului. Astea sunt singurele lucruri cari pot să-ți dea putere. „10. Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către Domnul după ajutor.11. Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustiu? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?12. Nu-ţi spuneam noi în Egipt: „Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustiu”?”13. Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.14. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi staţi liniştiţi.”

Credința lui Moise , conducerea lui, ce a primit de la Dumnezeu, și dă mai departe, nu el a fost marele șef, ci pur simplu, nu vă temeți. Dumnezeu ne cunoaște. În vremurile astea tulburi,în situațiile astea de strâmtorare stăm acolo scăldați pînă-n gât de frică. Și nu spune îți dau o bombă atomică împotriva blindatelor. Nu-ți pune în mână bagheta magică a vrăjitoriilor charismatice, nu-ți spune du-te și te roagă și apoi îl mustrăm bine pe Satan. Stai blând, și ai să vezi ce voi face Eu. În victorii trebuie să învățăm că niciodată nu tu ești victorios. Ești doar o minusculă unealtă care privește. Bătălia se dă pe tine și tu înțelegi. Că nu tu ești mare,ci tu ești cel mic care trebuie să accepți că El a biruit deja, și promisiunea este că-l vei vedea. Pe cine? Pe Ieshua lui Yahve, în original așa este scris. Vei vedea pe Cristosul lui Dumnezeu, pe Salvatorul lui Dumnezeu. Nu victoria, și nici lista celor morți. Nu vei scrie nici cronică de război. Îl vei vedea pe Biruitor. Pentru noi nu detaliile unei lupte sunt importante. Vei vedea pe Biruitor, pe Ieshua. Dacă ești la strîmtoare, El te va conduce întotdeauna spre harul, care începe cu eliberarea, și acest lucru sună și pentru noi azi: vei vedea eliberarea, salvarea. Dacă tu știi care este drumul tău, dacă l-ai acceptat, acest drum, și umbli în ascultare de Dumnezeu, atunci îl vei vedea pe Salvator. Salvarea care vine de la Dumnezeul cel Veșnic.

„ 15. Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” Pentru mine, acesta este cel mai frumos verset biblic. Acuma ce te mai rogi? Ce te vaiți? Dacă Dumnezeu ți-a spus ceva, pornește! De ce vrei să te ascunzi de faptele reale și te preocupi de ore de rugăciune? Dacă Dumnezeu ți-a spus ceva atunci vezi că faraonul e acolo, și vezi că aici ai ceea ce ți-a dat Dumnezeu, pornește! Nu te mai teme! Pornește în sfârșit! Ai atâția ani, însoară-te, e vremea! Dumnezeu ți-a promis ceva și s-a împlinit, du-te mai departe! Ce aștepți, de ce zăbovești și vrei să rămâi în înfrângere? „ Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.16. Tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despică-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.17. Eu voi împietri inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.18. Şi vor şti egiptenii că Eu sunt Domnul când faraon, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.”

Ridică-ți toiagul, îi spune lui Moise, cu alte cuvinte ridică-ți credința! Toiagul pe care ne putem sprijini este credința noastră. Moise a fost păstor, avea la el mereu toiagul. Poporul evreu este în esență un popor de păstori, de aceea au la îndemână toiagul. Iar dacă tu mergi să ai întotdeauna la tine toiagul, cu care să alungi lupii, leii, și cu care să tai și unghiile crescute ale vreunei oi! Dar toiagul acesta nu este al tău, și nici nu este asemenea vrăjitorilor egipteni. Cred că atunci când Trupul lui Cristos este chiar pe malul mării, și trupele faraonului ne urmăresc cu îndârjire, în situația în care Egiptul a căzut în împietrirea inimii, nu ne mai încredem în forțele proprii, și dacă privim în jur putem vedea că marea majoritate a omenirii este într-o împietrire datorită dominației satanice de peste ei.Angajații satanei, ca armată de oameni. Și trăind în aceste vremuri vreau să te întreb dacă cunoști promisiunea lui Dumnezeu că te scot de aici, că te eliberez, și toate cele 5 promisiuni pe care le-a primit și poporul când au ieșit din Egipt? Te mântuiesc și te răscumpăr etc. Știi tu faptul că credința ta este cea care va deschide marea? Știi tu că pe această mare modernă pe care o numim lume, va fi o cărare prin care credința ta te va duce? Știi tu oare că ieșirea este în curs de desfășurare și astăzi? Știi că exodul este foarte aproape? Măcar știi de unde te va chema afară, și știi cine e faraonul? Și știi că ești în foarte mare pericol? Ești pe malul mării. Dumnezeu nu te-a lăsat să te lupți cu filistenii. Dumnezeu nu a îngăduit creștinătatea aceasta aflată la starea de copilărie să intre într-un conflict care să-l ucidă. Și acum pe malul mării îți vorbește și îți spune că trebuie să treci marea. Vei trece marea și promisiunea Mea te va aștepta acolo.

19. Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor..” Îngerul Domnului a pornit. Trimisul lui Dumnezeu a pornit, pentru că înger, șaliach înseamnă trimis. Deci mai întâi a trimis poporul și înaintea lui l-a trimis pe Trimis. Trimite poporul Israel spre mare, și se întâmplă o inversare, o schimbare îngerul este în față. Și acest lucru este nimic altceva decât acțiunea de a aduna Trupul lui Cristos, marea e aici și îți stă în față, o vezi? În Trupul lui Cristos se va întâmpla o schimbare în foarte scurt timp. Când marea se deschide atunci tu vei avea de făcut un drum obligatoriu pe cărare, dar în spatele tău Cineva te va acoperi. Cineva stă acolo și te desparte de cei care te urmăresc. Și în timp ce tu mărșăluiești, ești protejat din spate, exact la fel ca la o oaste care se deplasează și are escortă, escortă care este Ieșua HaMașiah, Cel care escortează și drumul pe care mergem„ 20. El s-a aşezat între tăbăra egiptenilor şi tăbăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.” Și drumul nostru este la fel. Se desparte tot ceeace înseamnă mare, tot ceea ce înseamnă lume,și stă și în spatele tău, și te acoperă îi ține la distanță pe urmăritori. Atunci când ai pășit în mare este o despărțire. Aș putea să spun foarte simplu că atunci când te-ai scufundat și ai încheiat legământul, din toată inima ta și nu doar formal, acolo se întâmplă o schimbare, tu mergi înainte, iar în spatele tău este un indicator stop, și este focul, prin care nu vor trece la tine, și este și norul care te ascunde, ești intangibil. Nu ești afară din apă, dar ești intangibil. Iar în jurul tău sunt pereții de apă. Nu-i necesar să ai viziune foarte avansată, pentru ca să anticipezi ce ar însemna să se închidă deasupra capului tău.Ce ar fi? Atunci nu ai umbla în credință! Și nu pe drumul pe care ți l-a dat Dumnezeu, doar atât s-ar întâmpla, că împreună cu egiptenii, așa cum este descris în continuarea acestei istorisiri, a trebuit să se vadă judecarea faraonului, a tăriei lui, tărie care nu era omenească. De multe ori am vrea și noi să scăpăm de confruntări, de întâlniri, de ciocnirile cu cei care ne urmăresc, cu faptele noastre. Ne-ar plăcea să scăpăm ieftin. Dumnezeu ne conduce până la capăt, în așa fel că va trebui să vezi puterea enormă a Satanei, care nu te va atinge, dar să fi mereu conștient pe cine va învinge El. Și va trebui să experimentezi că tu ești afară din apă, și apoi valurile se închid înapoi. Nu răpire și stau pe marginea unui nor, și privesc ce se întâmplă cu lumea aceasta, ci va trebui să privești condamnarea acestei lumi,dar tu nu vei mai fi în apă,ci ei vor fi. Nu bucurie pentru necazul altuia, ci durere. Aceste sunt promisiunile care privesc Trupul lui Cristos, că te scoate din apă. Și în toate astea este un îndemn blând, o constrângere blândă, că dacă ai pășit în apă, nu mai poți să te duci în altă direcție. Atunci tu ești în clar cu cine este Satan, cine este faraonul, și e limpede că ținând în mână o suliță, ce înseamnă un vehicol de război. Dumnezeu are o dragoste care te constrânge, nu vei avea altă variantă de ales. Dacă vreodată ai spus: DA, ai fost ascultător, nu te mai poți întoarce, pe fundul mării cu apele făcute pereți în jurul tău nu te vei mai întoarce, pentru că El așa te iubește.


 

Atunci când valurile s-au închis, Moise a dat o cântare de laudă. În această săptămână avem de asemenea două cântări. Și în porțiunea profetică este un cântec, cântecul Deborei.”1. Atunci Moise şi copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis:„Voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava:
a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.”
 Mai târziu Miriam va cânta același lucru, atunci când va lua tamburinele:  21. Maria răspundea copiilor lui Israel:„Cântaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava:a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.”Nu așa scrie în original, ci scrie: calul și carul său le-a nimicit Dumnezeu în mare. Asta înseamnă așa cum în mod sigur a-ți văzut filmul Ben Hur, că domnitorul a defilat cu un car sau o caleașcă cu două roți. Mesajul acestor două cântece este același: calul este puterea, caleașca cu două roți este slava, pe acestea două le-a nimicit Dumnezeu. Atunci când Trupul lui Cristos traversează marea, Satan nu moare, dar calul, puterea lui, și carul lui aurit, slava lui, vor fi nimicite. La fel se întâmplă și în viețile noastre. Dacă tu pășești în mare, și zici da în direcția aia merg, și cale de întoarcere nu este, atunci calul moare și carul se distruge. Toată puterea lui Satan moare din viața. Deja nu te mai poate urmări, și i s-a distrus toată slava. În viața ta Satan nu mai are nici o slavă, pentru că Dumnezeu este Atotputernic. Acest lucru îl vrea Dumnezeu și în viețile noastre, vino traversează marea, pentru ca să se distrugă calul și carul. Promisiunea stă în picioare că faraonul și personalul său vor muri și ei. De aceea e tristă situația, pentru că Dumnezeu judecă nu numai pe Satan, ci și toată oștirea lui. Iar oastea lui Satan este aici în piele umană. Deci nu cal și călăreț, ci cal și caleașcă, pe care moare și faraonul.

Oare are Satana tărie, cal, în viața ta? Te mai urmărește? Atunci tu încă mai ești în mare. Mai are Satana slavă? Sunt bogat, sunt frumos, sunt deștept, și aș mai putea să enumăr carele. Atunci tu încă mai ești în apă. Dumnezeu vrea să te scoată pe locul promis al slujirii tale, pe malul celălalt al mării, dar condiția primordială a acesteia este calul și carul trebuie să fie distruse în apă. Dacă se apropie de tine slava lui Satana, nu ești la locul tău, ești în pericol. Ar trebui să ieși din apă pentru ca într-adevăr să putem cânta împreună că Dumnezeu este măreț, este Dumnezeu unic deasupra a toate și tuturora, este cel care a distrus într-o clipă în viața mea puterea și slava Satanei. Nu susțin că prin imersiune, dar scufundarea, imersiunea poate să fie un punct chiar și în lumea fizică, vizibilă că valurile se închid. Satan nu mai are putere, autoritate, slavă în viața mea. Predarea complectă a vieții despre asta vorbește. Carul faraonului este nimicit împreună cu caii lui.

Însă viaţa de credinţă nu este uşoară, pentru că urmează episodul cu prepeliţele, ne este foame. Vine din nou acel inamic ascuns. Ca şi când ai spune păi eu nu calul acesta l-am vrut. Mi-ar trebui un pic de carne. Dumnezeu îţi va da, în sensul literar al cuvântului, până la putrezire. Apoi ne va mai fi şi sete. Aş putea să spun că nu ar fi trebuit să mănânci atâta carne. Şi din nou, vin apele amare, iar Dumnezeu este din nou îndurător, îndulceşte apa cu lemnul aruncat în el. Va apărea şi celălalt inamic. Exod 17: „  8. Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim.9. Atunci Moise a zis lui Iosua: „Alege nişte bărbaţi şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.”10. Iosua a făcut ce-i spusese Moise şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului.11. Când îşi ridica Moise mâna, era mai tare Israel; şi când îşi lăsa mâna în jos, era mai tare Amalec.12. Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.13. Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui, cu tăişul sabiei.
14. Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.”15. Moise a zidit un altar şi i-a pus numele „Domnul, steagul meua”.Ebraică: Jehova-nisi 16. El a zis: „Pentru că şi-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!”

Începe, ceea ce se continuă, pentru că adunătura nu-i doar în mine, mai vine şi Amalec. Amalec, dorinţa trupului meu, care nu mă lasă să intru pe teritoriul promisiunilor. Adunătura e la nivelul răzvrătirii, dar Amalec deja acţionează. Dorinţele trupului tău nu te lasă să mergi înainte. Şi nu este la întămplare că în toiul luptei rugăciunea lui Moise a durat până seara. Această luptă pe care o trăiesc şi eu, ca şi oricare alt om, durează până când soarele va apune. Până cînd soarele tău nu va apune, ca să spun aşa frumos, până în clipa morţii tale trupul tău va face gimnastică, că dacă se va putea chiar şi în ultima clipă a vieţii să nu poţi merge acasă, să te împiedice să-ţi împlineşti chemarea, să împlineşti promisiunile lui Dumnezeu. 

Şi aici avem însă o traducere care nu este ca în original. „16 : „Pentru că şi-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!”În original este: aici este mână pe tronul lui Yah. Este foarte palpitant, ce fel de mână? A cui mână este pe tronul lui Dumnezeu? Putem înţelege în două moduri: mâna lui Dumnezeu este cea care de acolo de pe tron ne călăuzeşte şi va judeca, pentru că Amalec a atacat promisiunea lui Dumnezeu, acea promisiune pe care o dădu-se poporului Israel. Dar şi cealaltă afirmaţie e adevărată, că Amalec a pus mâna pe tron. Şi formulează pretenţii. Vrea să-L alunge pe Împărat de acolo. Sunt gândurile tale şi corpul tău. Trupul tău vrea să domnească în locul lui Dumnezeu. El va începe: că legea asta nu trebuie. Un pic de tolerare, un pic de asta, un pic de aia. Aşa înţeleg şi eu acest efect dublu al acestei propoziţii. Este mână pe tronul lui Yah. Cine ridică mâna pe domnia lui Dumnezeu, acela va întâlni mâna lui Dumnezeu. Cine va face orice împotriva chemării Trupului lui Cristos, se va întâlni chiar cu Împăratul. Cine va face rău unui frate care merge pe calea lui Cristos, acela se va întâlni cu mâna lui Cristos. Această luptă este o luptă veşnică. Până când suntem în viaţă, Dumnezeu va şi pedepsi acest lucru. Dacă te duci după dorinţele trupului tău- uită-te la lumea de astăzi- dacă te duci după teologie şi nu după Cristos, atunci priveşte adunările! Să ridici mâna împotriva cauzei lui Cristos este sinucidere, dar până şi a face rău Lui este periculos, te poate costa viaţa. Săptămâna trecută cineva m-a acuzat că a făcut o pagină web pe care eu aş fi un lup îmbrăcat în piele de oaie. Am zâmbit, dar după aceea a trebuit să-mi dau seama, fapt pentru care m-a durut inima, şi chiar stomacul mi s-a strâns, pentru că am realizat ce spunea: păi lupul îmbrăcat în piele de oaie este Satan, este Anticrist. Şi atunci noi care până şi în numele pe care-l avem îl purtăm pe Cristos, şi cineva ne etichetează că suntem anticristici, înseamnă că ridică mâna împotriva cuiva, iar această mână va riposta. Nu pentru ce a făcut acel individ sunt supărat, sau sunt rănit,ci ştiu că dacă cineva ridică mâna împotriva cauzei lui Cristos îşi va primi în scurt timp judecata. Te doare când cineva ridică mâna împotriva tronului lui Cristos? Te doare când adunarea care este proprietatea lui Cristos, ajunge în proprietatea unui pastor? Va fi o luptă veşnică, cu o finalitate fatală. Steagul nostru este Jahve Nisszi.

Să ne uităm cine au fost acolo. În afară de Moise a fost acolo Aron şi Hur şi Iosua, care a primit poruncă de pornire. La Dumnezeu în realitate nu este astăzi, pentru că astăzi este ieri şi este mâine. Acolo când Moise a ridicat mâinile erau Aron şi Hur, două generaţii, mai mult două seminţii. Şi era şi Iosua. Dumnezeu ne învaţă din nou. Lupta este începutul la ceva. Pentru că acel Iosua care lupta împotriva lui Amalec, el va fi cel care va intra împreună cu poporul pe pământul promis. Aron este acolo împreună cu Moise care cei doi au primit făgăduinţele. Ştia care este intenţia, voia, promisiunea lui Dumnezeu cu poporul Său. Dar mai este acolo cineva, este acolo Hur! Fiul lui Caleb, generaţia următoare. Promisiunea lui Dumnezeu nu este un Cuvânt doar pentru o generaţie. Trecutul şi viitorul sunt una, tu trebuie să te rogi astăzi aşa cum a făcut Moise acolo sus. La Dumnezeu timpul funcţionează deodată. Din acest Iosua va fi acel spion care va urca, şi va reveni ca un drept, care apoi va putea conduce poporul înăuntru. Hur este în legătură cu acel Caleb, care a fost al doilea spion, al doilea om drept. Moise şi Aron sunt leviţi, o seminţie. Hur este din altă seminţie, din Iuda. Şi totuşi cine intră primul pe pământul promis ? Efraim. Iosua se trage din tribul lui Efraim. Copiii lui Iosif intră mai întâi pe pământul făgăduinţei. Poţi să înţelegi acest mesaj colosal? Promisiunea lui Aron, pe care a primit-o împreună cu Moise, şi Iuda, se împlinesc în Efraim. Iosua, generaţia nouă va merge înainte. Nu Levi, deşi se leagă pentru că lângă ramura lui Levi care avea responsabilități preoțești era acolo și Iuda, din care a ieșit Împăratul. Preotul și Împăratul era acolo, și se ruga cu credință și era în legătură cu Dumnezeu. Viitorul este acolo în slujirea Preotului și al Împăratului, pentru ca Efraim să primească, știu că ar trebui mult mai mult explicate lucrurile astea, dar sunt 3 triburi aici. Împărăția nu se termină, nici preoția nu s-a încheiat dar ar fi nevoie de Efraimiți. De aceia care asemenea lui Iosua dețin promisiunile, sunt în legătură cu cei vechi, legătură prin care să găsească rădăcinile. Nu generație nouă, promisiuni noi, ci Moise cu Aron au primit ceva la care Hur era martor și Iosua va împlinii. 3 generații împreună. Trecutul, prezentul și viitorul sunt împreună. Să dea Dumnezeu ca așa să fie și într-o adunare, ca 3 generații să conlucreze împreună, pentru ca generația în vârstă care cunoaște chemarea Trupului lui Cristos, să stea lângă generația mai tânără și împreună să întărească generația viitoare,care trebuie să pornească, pentru că numai așa se poate lupta împotriva lui Amalec, împotriva trupului de carne. Dacă tu cunoști promisiunile lui Dumnezeu, pe care Moise și Aron ca leviți, le-au primit și știi împărăția din Iuda, atunci vei înțelege de ce are Ierusalimul doi munți, acolo unde domnește Împăratul și Preotul, așa cum ne-a promis Dumnezeu, muntele Sionului unde este Împăratul, și muntele Templului unde este Marele Preot. Cei doi sunt una și această unitate era acolo sus când Moise se ruga și împreună se întăreau și slujeau viitorului.

Mă ocup și de cântarea a 3.-a care este în cartea Judecătorilor în capitolul 5, cântarea Deborei. Se leagă cele 3 cântece, pentru că și în cazul acesta a fost o situație de criză, și Debora a trebuit să îndeplinească o misiune de reașezare pe temelii. Și trebuie să zâmbesc pentru că în urmă cu aproximativ 6 luni, a trebuit să ungem o femeie în Africa, o Deboră, să meargă și să slujească în această privință. Este vorba de un slujitor foarte însemnat, patriarhul adunărilor carismatice din Africa, acest om a fost acolo lângă mine când a trebuit să ungem un episcop și alți slujitori pentru misiune. De aceea am spus că mi-am adus aminte cu plăcere, pentru că este nevoie de astfel de Debore. De ce? În vremea aceea Debora era profeteasă și oamenii mergeau la ea pentru judecată. Și asta înseamnă că bărbații erau pe nicăieri. Iar acolo unde bărbații nu sunt la locurile lor, mai devreme sau mai târziu dușmanul va pătrunde, iar dacă nu-i altcineva Dumnezeu folosește o femeie pentru ca să facă de rușine bărbații. Unde sunteți bărbaților? De ce a fost nevoie de o Deboră, care să-l împingă de la spate pe Barac, să meargă odată la luptă? Misiunea unei femei de astăzi este enormă: „ridică-ți odată bărbatul!” Dușmanul este în mijlocul adunărilor. 1. În ziua aceea, Debora a cântat această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:2. „Nişte căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel şi poporul s-a arătat gata de luptă:Binecuvântaţi pe Domnul!3. Ascultaţi, împăraţi!Luaţi aminte, domnitori!Voi cânta, da, voi cânta Domnului,voi cânta din lăută Domnului Dumnezeului lui Israel.” Primele versete deja ar putea în sine să fie învățătură. Debora nu vorbește despre sine, nici un cuvânt nu este acolo despre ea, că eu Debora! Atît a spus doar Voi cânta, da, voi cânta Domnului . Într-o situație critică această femeie îl scutură pe acest bărbat și îl trimite în luptă, pe el și apoi pe Zabulon și Naftali.Această femeie a devenit vestită datorită smereniei ei. Să învățăm odată că victoriile noastre, nu sunt ale noastre, exact la fel cum la exod victoria noastră nu a fost a noastră, ci a lui Dumnezeu.

12. Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora!Trezeşte-te, trezeşte-te şi zi o cântare!Scoală-te, Barac,şi adu-ţi robii de război,fiul lui Abinoam!13. Atunci o rămăşiţă din popor a biruit pe cei puternici,Domnul mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.14. Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec.După tine a mers Beniamin în oştirea ta.Din Machir au venit căpeteniile,şi din Zabulon cârmuitorii.15. Mai marii lui Isahar au fost cu Debora,şi Isahar a venit după Barac,a fost trimis pe urma lui în vale.La pâraiele lui Ruben au fost mari hotărâri!16. Pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor să asculţi behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben
mari au fost sfaturile!
17. Galaadul de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa.
Pentru ce a stat Dan pe corăbii?Aşer a stat pe malul mării
şi s-a odihnit în limanurile lui.
18. Zabulon este un popor care a înfruntat moartea,
şi Neftali la fel, pe înălţimile din câmpie
!

 Cântarea aceasta vorbește despre victorie, și totuși este și o dezvăluire. Când o citești vezi că este în ea tristețea, pe care astăzi ar trebui s-o vestim din adunare în adunare. Ruben, curvarule. Au fost mari hotărârile. Și tu ai promis că vei veni la luptă când Trupul lui Cristos va fi împreună. Pentru că sunt multe probleme. Unde sunt hotărârile tale mari? Unde ai fost când a fost nevoie să luptăm? E luptă, și nici astăzi nu este aici Ruben, neamul acesta curvar. E preocupat cu ecumenismul. Și creează mișcări. De ce ai rămas în mijlocul staulelor? Ca să asculți behăitul turmei tale? Stai acolo în adunare și numeri câți credincioși ai? Cât venit îți aduc, și cât lapte îți dau? Câtă lână vor da? Pentru tine e mai important câți oameni sunt, și ce casă să construiești? Tot a doua predică sună despre zeciuială, despre înmulțire, despre trezire, trezire care nu înseamnă nimic altceva decât creșterea numărului de membrii. Și astăzi asta auzim: așa de mare trezire va fi, și îl mustrăm noi pe Diavol! Ruben, și cine mai luptă? În adunarea ta micuță care se numește familia, în cortul tău în staulul tău? Dan de ce zăbovește la vapoarele lui? Stai acolo pe malul mării și aștepți să vină o corabie nouă care să-ți aducă binecuvântări din America de Sud!?Îți vor aduce mărgelele de sticlă, și cu ele rom, atât de mult rom că vei pieri! Dan frații tăi luptă, iar tu stai pe malul oceanului așteptând vreun misionar cu nume bun. Aser stă pe malul mării și se odihnește în golf. Oh, suntem bine, Domnu-I bun ….dar cine va lupta? Zabulon, poporul hotărât să și moară, și Naftali.

Dacă s-a pornit în viața ta acest proces de constrângere a lui Dumnezeu, că ai cunoscut cine este spiritualitatea faraonică, pentru că cunoști la modul general Egiptul, altfel nu ai fi aici,dacă te-ai simți bine în Egipt, deci dacă ai pornit pe cale atunci trebuie să mergem împreună. Pentru că știi că e acolo, pericolul adunăturii, a lui Amalec, și drumul nu este o excursie sau o plimbare călare pe cai. Dumnezeu are promisiuni. Unde este astăzi Debora? Unde ești tu soție credinciosă care îți scuturi bărbatul? Unde sunt în adunări femeile care scutură bărbații și spun: ajunge cu joaca de-a adunarea axată numai pe success! Ajunge din așteptarea misionarilor din depărtări! Ajunge, trebuie noi să biruim în luptă, pentru că dacă nu atunci Dumnezeu te va face de rușine printr-o Deboră! Ar trebui să pornească odată bărbații, terminați odată cu curvia, cu adunatul și număratul oilor. Toate misiunile, mișcările sunt colonizatoare. Caracteristica curvarilor este dorința, strădania de mărire. Oare ne putem asemăna cu Naftali și Zabulon care au pus totul la o parte și s-au năpustit din munți împotriva unei oștiri net superioare ca număr? Avem credință așa cum a avut poporul ales? Auzim cuvântul Acela profetic pe care l-a rostit și Debora, acum este momentul, jos din munți, de pe înălțimi, afară din bârloage, și nu te mai uita cu nesaț la corăbiile din depărtare! Sau nu vrei să lupți, nu te doare că cineva a pus mâna pe tron? Că Satan aspiră să fie dumnezeu? A și făcut-o deja. Pentru că dumnezeul mamonei funcționează destul de frumos. Nu te doare faptul că această mână va fi ruptă dar și cei care sunt sub domnia lui vor muri? Fiecare om de oriunde este fratele nostru, ne este semen. Și aceia ne sunt frați care stau la staule, mai mult ne sunt frați apropiați. Dumnezeu numai așa te poate binecuvânta dacă ești ascultător.Iar ascultarea ta are răsplată, vei avea și tu cântare. El, și numai El, e Cel Prea Înalt care le-a făcut pe toate astea. Iar între timp vei putea să-I mulțumești în liniște, pentru toate încercările,pentru teama pe care am simțit-o pe malul mării, când l-am văzut pe Satan, pe faraon, pentru îndemnul blând să mă duc la luptă. Îți mulțumesc că pot să-ți fiu unealtă în exod, în reabilitarea oamenilor, care seamănă cu Debora care a pornit atunci. După Debora se va porni ceva. Acel ceva când legea ajunge să fie la locul ei, și urmează judecătorii. Consecința minunată a acestei lupte, este că Cuvântul lui Dumnezeu, judecata Lui, Legea vor fi din nou în centrul adunării.

Ar trebui să luptăm în sfârșit. Să nu fii nici Ruben, nici Aser, nici Dan, pentru ca atunci când vei sta înaintea lui Dumnezeu, să poți să dai socoteală Lui că da am cunoscut promisiunile Tale, și am fost ascultător. Îți mulțumesc că m-ai ajutat în aceasta. Dumnezeu ne oferă posibilitatea aceasta tuturora. Pentru că chemarea de ieșire sună pentru toți, și fiecare dintre noi aparținem unei națiuni, omenirii întregi, creștinătății, și în cadrul acesteia Trupului lui Cristos. Pentru tine sună chemarea, care este și o poruncă să-L poți cunoaște pe Ieșua lui Yahve.

 

Traducere Bezi Gyöngyi

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com