.

Orbán Béla:

 

Șabbath Naso

Nazireatul- trimitere și binecuvântare

2009.06.06.

 

            Numele zilei de astăzi este Șabbath Naso, și apare la începutul versetului porțiuni biblice. Numeri capitolul 4 cu versetul 21: Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 22. „Numără şi pe fiii lui Gheşon, după casele părinţilor lor, după familiile lor;”

Deci  „ia în considerare - în original, numără”. Săptămâna trecută am citit mesajul lui Dumnnezeu despre cum trebuie să trăiască familiile leviților, îndrumările cu privire la ei, Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit mai mult despre ei. Atunci când Dumnezeu spune ceva despre ce vrea să facă cu tine, sau cu orișice persoană cu care intenționează ceva, ei bine atunci după ce își exprimă voia urmează episodul: trebuie să te prezinți înaintea Lui, să fii prezent la numărătoare. Da. Dumnezeu a spus ce vrea iar, în ceea ce mă privește primul semn de ascultare este că aud că Dumnezeu vorbește și că dorește să mă ia în calcul. Dumnezeu este același și astăzi, de aceea ca de exemplu vrea să numere pe cei care aseară de pildă au fost prezenți la începutul Șabatului, că adică au fost toți acolo? Sau poate că au fost 5 persoane, dintre care nici 3 nu au fost prezenți?  Ești oare prezent acolo înaintea Lui, pentru ca să putem primi deodată mesajul lui Dumnezeu? Pentru că Dumnezeu a spus deja ce vrea iar după aceea urmez eu. Condiția de bază a ascultării este că mă prezint înaintea Lui așa cum sună mesajul dumnezeiesc prin Moise: „Ia-I în calcul! Eu am un plan și de aceea vreau să-I număr sunt aici cu toții? Sunt aici fiii lui Merari, ai lui Gersom, sunt aici leviții? Sunt aici slujitorii și sunt aici cei cu care Eu vreau să încep ceva”. Dumnezeu a vrut să înceapă ceva cu leviții de aceea a spus lui Moise „numără leviții să știu pe cine pot conta. Cine sunt aceia care sunt destinatarii voii și mesajului Meu?”

            După numărătoare, următorul pas al lui Dumnezeu este că are un mesaj și către popor: cine este necurat, să iasă afară din tabără! Atunci când a debutat slujba leviților, slujba lor în Domnul, la începutul slujirii bisericești, toți cari erau necurați trebuia să iasă afară! Motivele sunt multiple. Întâlnirea cu Dumnezeu poate să aibă repercursiuni grave, dacă într-o părtășie este necurăție. Dacă cu prilejul unei împărtășiri cu Cina Domnului, atunci când leviții sunt în slujbele lor la locurile rândute de Dumnezeu – și să nu uităm că în Cristos toată lumea este levit- deci atunci când Trupul lui Cristos este adunat și sunt și persoane infectate de alte duhuri străine, atunci și acolo sună acest mesaj: scoate-i în afara taberei! Dacă se va curăți, atunci va putea să fie acolo.” Și aș putea să încep să descriu deja de la acest verset cu cine pot să am părtășie? Cu cine am o chemare comună? În care punct strică Trupul lui Cristos chemarea prin faptul că și-o împarte și cu alții, îi include și pe aceia cari sunt necurați, de dragul creșterii numărului?  Includem pe toată lumea! Deși Dumnezeu dă poruncă și spune separă-i de ceilalți! Nu spune să-i omori, nici să-i blestemi nici altele. Pur și simplu separă-i !Sunt anumite situații când cei necurați trebuie să iasă ! Sunt situații când noi înșine ajungem într-o situație necurată, ne atingem de lucruri moarte și atunci Dumnezeu spune clar ce trebuie să faci. Până când situația ta nu este în rânduială, ieși din tabără afară. Nu ești respins, nu ești dat afară dar nu poți să fi acolo, pentru că Dumnezeu nu vrea să fie infectată cu necurăție împlinirea voii Sale. Poți să îndeplinești o slujbă, doar atunci când ești separat complet de necurăție. În cazul unei lupte în cadrul unei căsnicii, nu este slujire nici pentru unul nici pentru celălalt. Este vreo problemă, atunci trebuie să stai deoparte până când se clarifică. Până când există ceva în viața mea care se descoperă că este păcat și nu am rezolvat aceasta, Dumnezeu are un mesaj clar, Dumnezeu nu este un om: ieși până când se rezolvă! Ai posibilitatea să te curățești, ai posibilitate să-ți aduci jertfa, ai posibilitatea să practici căința și părerea de rău, ieși și fă aceste lucruri! Ar fi bine și la nivel de adunări să ne dăm seama că tolerăm și închidem ochii la necurăția altora, deși Dumnezeu spune clar: cel necurat să iasă din tabără! Tabăra înseamnă aceia adunați cari sunt una în chemarea primită de la Dumnezeu. Aceștia nu pot să fie părtași, nu pot să beneficieze de tot ceea ce se referă la popor. De multe ori se întâmplă că acesta este motivul pentru care multitudinea de binecuvântări ale lui Dumnezeu sunt oprite. Acesta este motivul pentru care nu funcționează slujiri, nu funcționează comunități. „Pentru că noi suntem așa de bine! Nu contează că în cazul fratelui meu a fost adulter, las că Domnul îl va ierta, nu-I o problemă că păstorul își scoate afară din casă a 4-a nevastă, că Domnu-I bun și iartă!” Așa cuvinte frumoase, creștinești sunt acestea Domnul e bun! Ce-i necurat e necurat, Cuvântul lui Dumnezeu tot Cuvântul Lui rămâne! Ieși din tabără până te curățești! Și dacă înțelegem acest lucru atunci noi singuri trebuie să înțelegem și să acceptăm: până când viața mea nu este în rânduială, până când am părți necurate nu înseamnă că sunt pierdut, și sunt ieșit din Trupul lui Cristos, nu înseamnă că mi-am pierdut mântuirea, și nici posibilitatea, nu e blestem, ci înseamnă că e o situație cu care trebuie să mă retrag, și să mă curățesc.Curățirea este o necesitate de bază, pentru ca să pot să mă apropii de altar.

             Continuarea  textului din porțiunea biblică din această săptămână, este prezentarea darurilor, capilor semințiilor casei lui Israel, pentru sfințirea Cortului Întâlnirii.  Capitolul 7 descrie cum anume au dus fiecare căpetenie exact aceeași cantitate, și fel de daruri, din cele cerute de Dumnezeu. Daruri identice prezentate pentru fiecare om. Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă printre căpeteniile cari au adus darurile ar fi fost cineva necurat? Vedeți? Dumnezeu ne păzește să nu aducem jertfe mincinoase. Ne protejează ca să nu dăm slavă lui Dumnezeu în mod fals, să nu mințim când ne rugăm, și nici să ne împărtășim cu Cina Domnului cu falsitate. De ce? Pentru că este de actualitate acest episod al prezentării jertfelor de către căpetenii. Jertfele se aduc și astăzi în Templul care este Trupul lui Cristos, înaintea Marelui  Preot care este Veșnic și se numește Ieșua HaMașiah. Exact la fel cum este descris aici în capitolul 7, exact la fel se aduc și astăzi jertfele, de către fiecare dintre noi, pentru sine, pentru familie, pentru seminție, pentru cei care ne sunt dați în grijă, fiecare bărbat ca și cap de familie trebuie să prezinte aceste jertfe. Trebuie îndrăzneală mare pentru ca să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu, și să fii necurat. Dragostea lui Dumnezeu este cea care ne avertizează: cei necurați să iasă afară!” Pentru că acum, aici este vorba de lucruri serioase și sfinte, iar în sfințenie nu încape necurăția, pentru că Dumnezeu judecă. Ar fi bine să știm acest lucru foarte bine că adică în sfințenie nu poate să ajungă nimic necurat! Pentru că în sfințenie cel necurat va arde. Puterea care sfințește este foc!Iar focul arde. Dacă cineva fiind necurat se roagă împreună cu alți frați, ia parte la Cina Domnului, sau îl laudă împreună cu ceilalți sfinți pe Dumnezeu, deci mă refer la această rânduială a jertfelor care funcționează astăzi, ei bine atunci acel om va arde. Pentru că Dumnezeu îl va judeca. Curăță-te înainte de a merge înaintea lui Dumnezeu!Renunță la păcatele tale, înainte de a te înfățișa înaintea Lui ! Dumnezeu ne-a spus acest lucru cu multă dragoste ! Du-te și pune-ți rânduială în viață, și numai după aceea înfățișează-te înaintea Mea! Iar atunci când vii, atunci te aștept să vii la fel ca și ceilalți, ca pe căpeteniile celorlalte seminții, fiecare în parte a trebuit să se înfățișeze acolo, în mod individual.

            Mai mult decât atât, atunci când citim capitolul 7 ne dăm seama că toți trebuiau să aducă în cantitate egală și în același mod darurile. Era stabilit. Și deși ar fi fost simplu să se facă o sumă a acestei descrieri, cu alte cuvinte se putea scrie : atât și atât a fost cota, nu ! Biblia descrie și repeta cu lux de amănunte darul fiecărei căpetenii și anume cu numele fiecăruia. Dumnezeu spune: această căpetenie a venit și a adus asta, le-a depus apoi a venit următoarea căpetenie....Nu vreau să citesc până la capăt această descriere. Dar dacă citiți veți vedea că istorisirea este similară, ceea ce se schimbă este doar numele fiecărei căpetenii. Și nu este la întâmplare faptul că prima căpetenie care și-a adus darul pentru sfințirea Templului și a altarului a fost exact aceeași persoană care a fost primul menționat la exodul poporului. Nahșon, el a fost primul care a pășit în apă, da primul. Vedeți voi întotdeauna trebuie să fie cineva care să fie primul pentru Dumnezeu. În această înșiruire găsim  explicații așa cum înțelegem din traducerea numelui fiecărei căpetenii. Prima căpetenie, Nahșon înseamnă „văzător”, mai exact, „acela care are viziune”, pentru că evident că trebuia să fi avut viziune pentru ca să intre în marea de stufăriș, pentru ca să pășească din Egipt în LIBERTATE. Apoi a doua căpetenie purta numele „darul lui Dumnezeu”. De ce ? Pentru că Dumnezeu a îngăduit poporului să treacă marea fiind conștienți că vor primi în dar un Canaan, o țară în care vor  putea să trăiască în libertate. A 3-a căpetenie se numea  „Dumnezeu este Tatăl meu”, pentru că El ne-a dat. Căpetenia a 4-a se numește „Dumnezeu este Stânca”. Toate acestea le puteți vedea în continuare dacă citiți numele căpeteniilor.  Apoi a 5-a căpetenie  „Prietenul lui Dumnezeu, mântuire”, apoi a 6-a căpetenie „Dumnezeu ne-a adunat”. Dacă cunoaștem toate cele 12 nume de căpetenii atunci putem recrea istoria salvării lor. Cu toate că numele diferă deci viziunea, slujirea fiecăruia este diferită, cu toate acestea ei trebuiau să aducă aceleași daruri. În mod similar și ție, și mie și fiecăruia dintre noi trebuie să prezinte aceleași daruri lui Dumnezeu. Exact la fel datorăm mulțumiri lui Dumnezeu, și exact la fel trebuie să aducem jertfe pentru păcat, pentru că suntem cu toții păcătoși, și avem la fel nevoie de harul Lui. Putem să învățăm și în acest mod din întâmplările Bibliei.

            Când citim această descriere găsim la sfârșitul capitolului în versetul 89 o propoziție extraordinar de frumoasă, este după ce căpeteniile aduceau darurile:  „  Când intra Moise în Cortul întâlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispăşirii care era aşezat pe chivotul mărturiei, între cei doi heruvimi. Şi vorbea cu Domnul.” Nu-i așa că e interesant? Dumnezeu spune leviților ce trebuie să facă, cum trebuie să facă, și cum să trăiască conform Legii. Apoi, după înșiruirea diverselor Legi, mai spune că după numărătoare trebuie să-i scoată pe cei necurați. Apoi vine jertfa pentru vină, din cauza însușirii pe nedrept a anumitor bunuri, lucru care trebuia rezolvat. De asemenea bănuiala cu privire la infidelitate trebuia rezolvată între soți. Apoi legile nazireatului, urmate de binecuvântarea Aronică pe care Dumnezeu spune să fie dată mai departe poporului. Poporul continuă acest proces prin aducerea darurilor sale, fiecare în unitate, și totuși rând pe rând pentru sfințirea Cortului Sfânt. După ce au primit binecuvântarea Aronică nu au început să cânte și haleluia mergem mai departe, ci și-au adus darurile. Iar la finalul acestor fapte se întâmplă ceva care ar trebui să înțelegem pentru că ni se aplică și nouă: Moise aude Cuvântul lui Dumnezeu ! Atât de mulți oameni întreabă: eu de ce nu aud Cuvântul Lui? Tu cum vorbești cu Dumnezeu?” Te-aș ruga un singur lucru: să revezi aceste capitole. Ești Levit, Dumnezeu ne-a dat o rânduială, ne-a dat legi, și ne-a spus cum trebuie să facem, apoi ne-a dat binecuvântări pe care a spus că trebuie să le dai mai departe, nu sunt ale tale. Leviții binecuvântează cu binecuvântări care nu sunt ale lor, aici nu-i vorba de o afacere creștinească, că adică tu plătești și primești în schimb binecuvântări. Apoi urmează pentru toate acestea jertfe de mulțumire, pentru păcat și pentru vină, toate aduse în biserică, după care se întâmplă miracolul: auzi cuvântul lui Dumnezeu ! Cred că de acest lucru avem noi nevoie cel mai mult: să auzim glasul Lui vorbindu-ne de pe capacul ispășirii ! Dintre cei doi heruvimi. Da, de acolo. De pe capacul acelei cutii a Ispășirii. Să auzim glasul Lui vorbind datorită ispășirii, pentru că doar acolo se poate auzi. Moise atunci a auzit Cuvântul Lui. Dumnezeu a vorbit cu el, și el a auzit Cuvântul lui Dumnezeu.  

 

            Această istorisire lungă din pericopa săptămânală a început așa: ,,și Domnul a vorbit..”  După care urmează o istorisire lungă: ce trebuie să faci, cum trebuie să faci, ce daruri îți dau, cu ce te binecuvântez. Și când ei au făcut toate acestea, în mod unitar cele 12 seminții și-au dus darurile, vorbirea se schimbă în auzire. Știi, așa este și viața de credință: mai întâi Dumnezeu îți vorbește, și debutează un proces. Iar dacă tu parcurgi procesul în totalitate atunci îl vei și auzi pe Dumnezeu. De multe ori am vrea atât de mult să-L auzim pe Dumnezeu, oare ce vrea El? I-ai dus astăzi jertfă de mulțumire? Te-ai zidit pe tine însuți ca un templu al Duhului Sfânt? Te-ai predat? Ai zidit Trupul lui Cristos cu ,, te binecuvântez Dumnezeul meu, pentru că am viață veșnică!” de exemplu...? Ai dus și tu sus darul tău? Pentru că în cele 12 seminții, Dumnezeu numără 12 capi. Nu a lipsit nimeni, și nici nu s-a întâmplat că unul s-a dus pentru toți ceilalți, să azvârle acolo o rugăciune superficială: de genul ,,Doamne ce mare e iubirea Ta!” Dumnezeu vrea, ca atunci când tu spui „Tu Dumnezeul meu veșnic, cât de îndurător, măreț, bun, și binecuvântat ești tu!”, atunci când începi să începi cu: „Dumnezeul meu, al meu! În viața mea, în inima mea, în viața mea ce a făcut.” Binecuvântarea care este a mea, darul care este al meu, acestea trebuie să le pun acolo lui Dumnezeu. Și nu la modul general ,, lăudăm pe Domnul!” Ai pentru ce să-L lauzi, atunci spune despre ce e vorba! Nu vorbim despre ce bun a fost Domnul! Ci pentru mine cum s-a manifestat această bunătate. Ar trebui să întoarcem viziunea noastră, în așa fel încât să avem auzire! Da! Ar trebui s-o întoarcem. Să îți duci sus binecuvântarea, pentru că Dumnezeu îți va cere și ție socoteala, că în Trupul lui Cristos, tu, la fel ca și cei 12 capi de familii, care ești între ei? Tu cum te numești, pentru că și ție ți-a dat un nume. Du-te du-ți darul și atunci se va întâmpla: vei auzi! O minune mai mare decât aceasta, nici nu se poate întâmpla! Să auzi Cuvântul lui Dumnezeu, nu înseamnă ,,vai, ce ar trebui oare să facem?” Nu e nici transpirație de fariseu, și nici indicațiile prețioase ale vreunui păstor omenesc, ci eu am făcut ceea ce sună pentru mine. În Trupul lui Cristos în unitate cu toți. Și apoi, însăși Capul poate să vorbească și Trupului lui Cristos. Însăși Dumnezeu  poate să vorbească, dacă în sfârșit, ar duce în mod unitar toată toată lumea jertfele. Trupul lui Cristos nu este în unitate astăzi. În vremea aceea Dumnezeu a putut să înceapă ceva cu cele 12 seminții, dar astăzi, nu vreau să calculez, că din 12 eventual 5 sunt în Trupul lui Cristos, sau nu știu câți. Doar atunci când toți în unitate vom duce jertfele sus la Altar. Numai atunci când toți vor urca acolo sus, și leviții vor fi la locurile lor.

 

            În afară de leviți, mai este un subiect care m-a preocupat, și este vorba despre povestea nazireilor. Pentru nazirei este o lege distinctă. În Numeri capitolul 6 apare acest subiect, pe care îl voi citi: Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când un bărbat sau o femeie se va despărţi de ceilalţi, făcând o juruinţă de nazireat, ca să se închine Domnului, să se ferească de vin şi de băutură îmbătătoare; să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nicio băutură stoarsă din struguri şi să nu mănânce struguri proaspeţi, nici uscaţi. În tot timpul nazireatului lui, să nu mănânce nimic care vine din viţă, de la sâmburi până la pieliţa strugurelui. În tot timpul nazireatului, briciul să nu treacă pe capul lui; până la împlinirea zilelor pentru care s-a închinat Domnului, va fi sfânt; să-şi lase părul să crească în voie. În tot timpul cât s-a făgăduit Domnului prin jurământ, să nu se apropie de un mort;să nu se pângărească nici la moartea tatălui său, nici a mamei sale, nici a fratelui său, nici a surorii sale, căci poartă pe cap închinarea Dumnezeului lui. În tot timpul nazireatului să fie închinat Domnului. Dacă moare cineva de moarte năprasnică lângă el, şi capul lui închinat se face astfel necurat, să-şi radă capul în ziua curăţării, şi anume, să şi-l radă a şaptea zi.

            Și nu citesc mai departe legea nazireatului. O întrebare: există astăzi lege a nazireatului, sau nu? Există viață sfințită, dedicată lui Dumnezeu? Există viață pusă deoparte lui Dumnezeu? În mod nazirean? Pentru că aici este vorba că nu doar Legea o respect. Nazirenii, așa cum am citit, nu aveau voie să consume vinuri alcoolice,nici măcar o boabă de strugure nu aveau voie să mănânce, nu puteau să-și tundă părul, și nu aveau voie să se atingă de un mort. Oare se referă acest lucru doar la leviții Vechiului Legământ? Departe de acest gând, pentru că apostolul Pavel a fost și el nazireu, și el și-a crescut părul, și a 7-ea zi și el și-a dus părul tăiat în Ierusalim. Pavel a fost și apostol. Mai sunt nazirei în Biblie, chiar porțiunea profetică a pericopei săptămânale pe care o citim, vorbește despre chemarea lui Samson. În cartea Judecătorilor capitolul 13 putem citi: „ Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului; şi Domnul i-a dat în mâinile filistenilor, timp de patruzeci de ani. Era un om în Ţorea, din familia daniţilor, care se chema Manoah. Nevasta sa era stearpă şi nu năştea.Îngerul Domnului S-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată că tu eşti stearpă şi n-ai copii; dar vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. Acum ia bine seama să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic necurat. Căci vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele mamei lui; şi el va începe să izbăvească pe Israel din mâna filistenilor.” Femeia s-a dus şi a spus bărbatului ei: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine şi avea înfăţişarea unui Înger al lui Dumnezeu, o înfăţişare înfricoşată. Nu L-am întrebat de unde este şi nici nu mi-a spus care-I este numele. Dar mi-a zis: „Tu vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu; şi acum să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic necurat, pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele maicii lui, până în ziua morţii lui.”

            Și mai citesc versetele de final ale acestei porțiuni: Femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson. Copilul a crescut, şi Domnul l-a binecuvântat. Şi Duhul Domnului a început să-l mişte la Mahane-Dan, între Ţorea şi Eştaol.

            De ce am citit acestea? Trebuie să vorbim despre nazireat. Și astăzi sunt naziri! Ne place sau nu ne place, trebuie să spun ce e de spus despre asta. Este, bineînțeles o întrebare foarte periculoasă să intru în acest subiect. În Biblie cunoaștem mai mulți naziri. Samson de exemplu. Chiar dacă nu este  explicit exprimat în Biblie, Samuel ca fiind nazir, faptul că deja de la nașterea lui a fost dat sub învățătură preoțească, dovedește că a fost nazir. Apoi aș putea continua cu paginile Noului Legământ, și primul e Ioan Botezătorul, care a trăit ca un nazireu, și mai mult decât toți și Ieșua HaMașiah a fost nazir. Rădăcina cuvântului este de fapt ,, vlăstarul”, ,,mlădița”  necer, rădăcină care este și în cuvântul Nazaret, sau așa cum sunt numiți în Israel evreii mesianici: nocrim. În toate aceste cuvinte este înțelesul acestui cuvânt. Deci acest vlăstar promis, și în numele lui Ieșua HaMașiah este cuprins, și bineînțeles în profeții. Sunt multe lucruri pe care le putem observa în toate acestea, și putem să învățăm de pildă faptul că nici un nazir nu s-a auto-întitulat astfel. Vorbesc foarte serios! Putem învăța, că nu noi suntem cei care numim alți oameni pentru chemări speciale!  Misionari, sau orice altceva. Și nici adunarea. Nici păstorul, nici părinții. ,, Oh, ce mult mi-ar plăcea dacă fiul meu ar fi pianist, pentru că și eu am fost pianist. Sau păstor, pentru că și eu am fost păstor. ” Vedem că toți nazireii au avut o chestiune comună: au fost în situații imposibile, în cazul lui Ioan Botezătorul, sau în cazul Mariei, sau a lui Samson, s-au născut în mod miraculos. În plus toți aceștia au fost copii ai promisiunilor! Toți fără excepție independenți de tați! Foarte interesant. Și totuși nu independenți de tați, pentru că tații au exercitat rol de preoți, sau așa cum a fost în cazul lui Samuel, dacă tatăl nu a putut îndeplini acest rol, ca și la Samuel, atunci au fost încredințați celor care au îndeplinit rolul de preoți. Nazireatul este o chemare deosebită, pentru îndeplinirea unei misiuni deosebite. În Biblie nu există nici un nazir care să-și fi ales singur misiunea. S-ar putea spune încă multe despre acest subiect.  Nazirii nu au fost asemenea altora, că aparțineau de vreo castă, sau strat social. Nu trebuiau să fie   nici coheni, nici leviți, nici altceva. Dumnezeu a ridicat pe acel om cu o misiune unică. Nu era vorba de automatism. Dumnezeu ne-a arătat că fiul omului credincios, nu va deveni automat credincios și el, și acesta va continua, scuze pentru exprimare, meseria. Nu, ci Dumnezeu îl va ridica pe fiecare. Poate că te vei mira, de faptul că fiul, sau fiica ta va avea o chemare mai mare, decât a ta, pentru că Dumnezeu așa a hotărât. Tu ai o singură misiune de îndeplinit să împlinești slujba unui preot, să-l înveți! Însă, într-adevăr e ceva special, faptul că pentru toți era valabilă aceeași cerință: ,,să nu bea vin, și să nu bea nici vin oțetit!” Vă amintiți ce au vrut să-i dea pe cruce? Cu oțet! Pentru că au vrut să-i pângărească nazireatul! Până și în ultima clipă, înainte de moartea lui Ieșua au încercat: ,,nu ești tu nazir!” Coroana de păr pe care, nazir fiind a purtat-o și El, a avut părul lung nu așa cum este înfățișat în multe fotografii și gravuri. El a trăit ca nazir, și ce I-au dat în schimbul coroanei lui capilare? O coroană de spini. Cum s-a întâmplat în cazul lui Samson? Când și-a pierdut el puterea? Atunci când I-au luat coroana de păr. În cazul persoanelor trimise coroana capilară simboliza trimiterea lui, pentru îndeplinirea misiunii unice. Și nu e loc de băuturi amețitoare, nu este bucurie și program de laudă și închinare, ci este muncă! Ar trebui să înțelegem acest lucru. Bucuria omului care are o chemare specială, nu este că vai ce adunare mare am făcut, sau ce predică bună le-am dat. Ci este faptul că am putut să îndeplinesc misiunea pe care am primit-o de la Dumnezeu pentru această ocazie de astăzi în care am fost trimis, sau chiar pentru tot parcursul vieții. Trebuie să înțelegem că există și astfel de chemări, conform voii lui Dumnezeu. Există, și există chiar și în ceea ce privește un popor. Voi reveni un pic mai târziu asupra acestui aspect.

 

            În cazul lui Samson, Samuel, și Ioan Botezătorul, este evident că au fost oameni foarte puternici. Dacă mă refer la Ioan Botezătorul, care a fost în deșert, într-o haină din păr de animale, un ascet care se numea  „Un cuvânt care strigă în pustie”.  E nevoie de o putere extraordinară să îndeplinești o asemenea misiune! O putere mare! Să botezi încontinuu. Să vină la tine cu păcatul, cu păcatul, cu păcatul și să faci curățire încontinuu. Dacă privim doar partea fizică, și atunci e mult, să botezi încontinuu. Samson, la fel a reprezentat întruchiparea puterii fizice. Samuel? Dacă te gândești la el cum l-a tăiat pe Agag în bucăți, apoi nu a fost un soldat pentru o scenă de operetă. Dumnezeu este Cel care le-a dat și puterea aceasta. Putere pe care de altfel, întotdeauna o va da trimișilor Săi. Aceștia nu pot să mănânce struguri, nu este loc pentru bucurii sufletești. Aceste slujiri sunt slujiri foarte dure. Nu puteau să consume struguri, nici vin. Ar trebui să fim foarte atenți la aceste aspecte, pentru că Dumnezeu se așteaptă de la oamenii special chemați pentru lucrări grele, sau chiar de la adunările cu anumite slujiri puternice, să îndeplinească aceste cerințe. Acolo nu este loc de bucurii sufletești. Da poate să fie bucurie, dar tu trebuie să fii concentrat pe muncă, pe slujire, pe luptă. Sunt locuri cu cerințe mai mari, cu cerințe de creier complect curat. Spune-mi cum poți tu să îndeplinești o chemare dumnezeiască dacă ești amețit de bucuria ta, de închinarea ta sufletească? Cum? Atunci înseamnă că tu te duci să bați din palme, să dansezi samba, și nu te duci să slujești în adunare! Ia gândiți-vă dacă un chirurg ar îngurgita 2-3 pahare de pălincă, cum ar mai opera?  Sau cum e cu cel care se duce să slujească? Nici mașina nu poți s-o conduci dacă ești băut. Cu cât mai mari chemări, și însărcinări sunt date de Dumnezeu! Atunci când cheamă oameni pentru misiuni speciale. Te trimite, dar nu fără coroana trimiterii, a ungerii tale. Coroana aceea capilară, deosebită: Dumnezeu te trimite pentru misiunea aceea specifică. Și aici nu încap bucurii! E o chestiune pe care creștinătatea actuală nu o agreează. Și nici pe naziri nu îi iubește. Pentru că nu le lipsește un credincios fără bucurii. Deși această lipsă de bucurii, nu este neapărat lipsa bucuriei. Ci este vorba despre faptul că un soldat, pe câmpul de luptă, nu va asculta muzică rock, sau metalica. Nu, metalul pe care-l va auzi sunt gloanțele, și grenadele și este un alt sunet pe care acestea le fac. Da, suntem vulnerabili, putem să fim amețiți. Și Dumnezeu la anumite chemări, dacă te-a rânduit la aceasta, spune: ,,aici nu este loc pentru amețeli! Nu trebuie să fii amețit!” Nu ai voie. De asemenea El poate să dea pentru o anumită perioadă de timp, adică este acuma o slujire unde tu trebuie să gândești cu capul limpede, foarte rațional, dur ca un cap vidia, fără sentimentalisme. Nu este toleranță, și nici siroposul: ,,dragă frate”. Poate că Dumnezeu te trimite între filisteni, și poate că va trebui să tăi în bucăți pe Agagul de astăzi, cu sabia ta, cu sabia Cuvântului, cu alte cuvinte ,,pastore, tu vorbești pe lângă, faci pe împăratul peste adunare”, și astfel îl tai în bucăți, așa cum a făcut odinioară Samuel.  

 

            Oare știi tu că acele chemări care sunt speciale sunt indiscrete? Atunci nu te-ai înghesui să le primești. Dar dacă totuși ai o chemare, știi, că de acum încolo consecința unei vieți complect predate este chiar asta. Viața complect predată încă nu înseamnă că ești nazir. Chemarea și trimiterea sunt lucruri diferite. Dumnezeu poate să te cheme pentru îndeplinirea unei slujbe. Chiar și a unei slujbe dificile, în sensul că pentru o perioadă de timp El îți cere să-ți predai viața pentru această secțiune. Poate că vei sluji 10 ani într-o adunare, poate că 5 ani vei sluji între alcoolici. Dumnezeu știe unde vrea El să te trimită. El este comandantul, nu tu! El spune: ,,du-te ”, înainte de nașterea ta. Până și mama ta a trebuit să fie atentă la modul în care s-a născut copilul? Nu vreau să exemplific din nou cu fiul meu. Sigur este nazir! S-a născut într-un mod miraculos, de aceea știu că are chemare, iar eu am o responsabilitate enormă față de el. Un lucru este sigur: nu eu voi spune că ce slujitor mare va fi el. Deși sper că așa va fi, ci Dumnezeu va spune ce vrea El să facă, Dumnezeu dă fiecărui om slujirea lui. De la cele mai speciale, și toate celelalte! De la chemarea mare, până la cea mică. De la chemările predestinate, până la chemările pentru misiunile parțiale, și până la alegeri, pentru că între trimiteri și chemări trebuie să facem deosebire. Trimiteri și chemări,alegeri.

 

            În ultima vreme tot mai mult constat că lumea se înfiltrează în adunări. Și este un proces firesc, pentru că dacă nu există o linie de demarcare, peste care să nu fie treceri, dacă cel necurat nu este dat afară, atunci lumea se înfiltrează foarte ușor. Și ce se întâmplă? Bine înțeles că vor ataca nazirii! Nu trebuie să vă speriați! Experimentez tot mai mult antisemitismul. Nu pe stradă, acolo nu mă interesează pentru că acolo e în mod natural!  În adunări! Frică de evrei! Se face un haos mare cu acest lucru. Ne temem de evrei, blestemăm evreii, și ce se întâmplă? Fac rupturi, disensiune în creștinătate, pentru că aceia care sunt în Cristos, ei știu că poporul evreu este nazir. Știu că acest popor are o trimitere specială, ei nu sunt chemați, ei sunt trimiși. Ei cunosc această diferență. În Trupul lui Cristos aceasta este deosebirea, este un popor pe care Dumnezeu l-a ales. De ce? Doar pentru că așa a vrut El! Și sunt ceilalți care sunt chemați dintr-o lume păgână, ca să fie Trupul lui Cristos!Este deosebire între Trimitere și chemare. Într-un singur Trup. Acesta este Trupul lui Cristos. Atunci când încep să mă tem, voi nega trimiterea, voi nega Zidirea Trupului lui Cristos, voi nega profețiile, Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul Lui descoperit, pentru că mă tem. De ce? Poporul evreu este nazir, trebuie să înțelegem asta. Cine este cu adevărat evreu, și înțelege mentalitatea evreiască, și modul de a simți, știe foarte bine: Dumnezeu nouă ne-a dat ceva. Da, avem putere, avem coroană capilară, așa cum a avut Samson.Deși sunt Samsoni, din păcate în număr tot mai mare, la care Dalila le-a tăiat părul de pe cap. Au devenit slabi, fără putere. Trăind în Diaspora, amintesc un singur Psalm: poți tu să te bucuri la apele Babilonului? ,,Ședeam acolo și plângeam”. Și astăzi trăind în diaspora, oare putem să cântăm haleluia? Vom cânta când vom merge acasă. Și când Mesia... Da în poporul evreu se bea vin...atunci când nazireatul îți ia sfârșit, și când te întâlnești cu Cristos, da acolo, și nu cu creștinii! Întrebarea nu este că trebuie să devii creștin! Ci acolo când mă întâlnesc cu Cristos, atunci pot să spun că mi-am terminat misiunea! S-a încheiat acea trimitere pe care am primit-o de la Dumnezeu, ca evrei! Și pot să mă bucur împreună cu tine, frate care ai fost păgân, înaintea lui Cristos, pentru că am împlinit, iar tu ai acceptat, și astfel ne întâlnim în Cristos. Atunci va fi vin! Va curge! Acuma este doar o speranță. Acuma nu avem bucurie. În diaspora nu poți să ai bucurie. Poți să te distrezi, dar atunci ai intrat în Babilon. Mulți au rămas în Babilon. Mai mulți decât au ieșit. Noi nu avem bucurie. Vom avea bucurie! Dacă vei vedea vreodată evrei dansând, să știi că ei dansează pentru 2 motive: dacă se adună atunci dansează toți, nu solo, dansul solo este al altor popoare. Stau acolo și dacă cineva începe vreo melodie, indiferent în ce stil ar fi cântată, va răsuna: HaMassiah! Așteptarea lui Mesia este primul, iar pentru asta merită să dansezi. Al doilea motiv este Templul. Oricât de lumesc ar fi acel evreu. Lumesc? Un evreu care este în lume, aș spune mai degrabă. Deci când răsună vreo melodie, sunt două lucruri care vor apărea: Ierusalim și Mesia. Și acum deja arătăm lumii întregi: noi nu știm să ne bucurăm pentru altceva ! Indiferent ce stil de muzică ar fi, că e țigănească, sau rock nu trec 3 minute și răsună: „HaMassiah! Ierusalim!” Aceasta este bucuria noastră, și aceasta este și bucuria lui Cristos! Templul rezidit și Mesia. Templul rezidit este Trupul lui Cristos, și însuși Mesiah! Ei bine, atunci poți să te bucuri, dacă templul s-a rezidit și Ieșua HaMașiah este Împăratul și Marele Preot acolo, El este Domnul! Atunci vei putea  să cânți, să dansezi. Acuma încă nu. Doar atunci când nazireatul evreimii se va fi împlinit. Semnele nazireatului sunt acolo, coroana. La fel ca pe capul lui Samson. Suntem foarte tari. Un evreu de 1.50m este tare ca un vidia, pentru că are ținută, are speranță cu privire la Templu și la Mesia. Știe de ce e evreu, chiar dacă nu vrea să exprime acest lucru. Chiar și atunci știe care este alegerea lui, și care este nazireatul lui. Atunci când spun evreu, atunci e similar cu nazir. Dar dacă spun că mă bucur, dacă spun că am putere, și coroană personală, atunci eu desconsider ceea ce mi-a dat Dumnezeu, și atunci eu nu mai sunt evreu, ci doar israelit. Trebuie știut: cine este evreu, aparține de poporul lui Dumnezeu , acela astăzi trăiește o viață de nazir. Și atunci când alții văd că tu ai alegerea, ai coroană, ai putere, și nu te bucuri pentru ceea ce alții se bucură, atunci te privesc: cu ciudă, cu ură. Așa este să fi nazir. Cu un scop, cu o misiune este trimis și poporul lui Israel, de către Dumnezeu. Cu un scop și cu o misiune.Ne-a ales, nu suntem la fel ca ceilalți. Trebuie să înțelegem acest lucru. Această alegere mai este în curs, și Dumnezeu știe când va lua sfârșit. Atunci când ne întâlnim înaintea lui Mesia, pentru că până atunci putem doar să cântăm despre Mesia, despre Templul,în care putem să ne întâlnim cu toții, Trupul lui Cristos, poporul lui Dumnezeu. Dar atâta timp cât nu ne îndeplinim chemarea să nu se aștepte nimeni să facem laudă și închinare, și haleluia. Vă mărturisesc cu toată sinceritatea: e prea dubios dacă vreun evreu e carismatic. Atunci e mai degrabă creștin. Un evreu păgânizat. Sunt trist. Noi nu trebuie să pândim miracolele. Nu, pentru că nici nu putem avea această dorință, având în vedere faptul că Dumnezeu a zidit în noi conștiința că suntem naziri. Ne-a dat porunca aceasta. În inimile noastre, nu în capul nostru. Noi nu ne putem simți bine decât atunci când Ierusalim, și atunci când Mesia. În orice secol, sau miime de ani, numai atunci te vei simți bine.

 

            Așa simt eu că ar trebui să știm aceste lucruri. Exact acest lucru este ținta lui Satan, această chemare, care nu este chemare. Pentru că evreimea are trimitere. Acest lucru nu-l poate suporta Satan, faptul că evreul nu poate fi ca celălalt om. De aceea face artificiul că-i ține în frică pe ceilalți, adică pe cei chemați îi îndepărtează prin frică de trimiși. Evreimea nu are ce face, această coroană este acolo pe capul ei. Nu e vina ei că nu poate mânca struguri, și nici nu mănâncă struguri, pentru că nu vrea să misioneze creștinii cu scopul de a deveni evrei. Nu pot să mănânc struguri. Nu pot să mă bucur nici spunând păi las că fac un iudaism Mesianic. Aș putea. De altfel sunt care fac. Doar că aceia nu sunt evrei. Sunt israeliți, sau poate nici israeliți. Noi nu putem să mâncăm boabe de struguri. Nu putem mânca creștini, oameni care au fost păgâni. Nu-i putem asimila. Însă iudeo-fobia funcționează. Frica de evrei. Și frica de problematica nazireatului. Da, se temeau și de Samson, deși a căzut și la urmă Dumnezeu I-a mai dat o posibilitate, să-și dărâme stâlpii peste el. El nu a știut că Dumnezeu  nu mai este cu el, în schimb trimiterea și-a știut-o. Alegerea lui Samson a început cu declarația: până va trăi. Dumnezeu  nu retrage trimiterile, putem vedea și din viața lui Samson acest lucru, trimiterea lui a fost valabilă toată viața, independent de căderea lui. Da, pe tot parcursul vieții lui. Atunci când privim la Israel, trebuie să știm: că în ciuda căderilor ei, trimiterea lui Israel este valabilă. Trebuie clarificat acest lucru. Cu atât mai mult în adunările creștine ar trebui clarificată această afirmație. Respectăm și iubim faptul că datorită chemării suntem frați, dar să nu-și facă rău nimeni prin faptul că nu acceptă trimiterea pe care o au evreii! Pentru că nu putem împlinii trimiterea aceea din cauza căreia am primit coroana, și din cauza căreia nu putem nici să ne bucurăm, și nici să ne atingem de lucruri moarte. Și asta nu pentru noi. Nu noi suntem cei care ne-am separat! Dumnezeu ne-a separat pentru ca să fim binecuvântare pentru ceilalți! Pentru ca să aducem o trimitere foarte mare. Această trimitere foarte mare este Legea  lui Dumnezeu, promisiunile lui Dumnezeu, și tot ceea ce a sosit prin trup și de la noi, în Ieșua HaMașiah. De ce vreți să vă păcăliți singuri? De ce nu vă trebuie adevărul trimiterii evreilor? De ce te temi? În Cristos  nu este frică. Pentru că lumea și-a pus piciorul în adunări. Satan a intrat în adunări,  și a inoculat mișelește ideea că: ,,atunci o să fie bine dacă acei câțiva evrei cari au rămas credincioși, și nu sunt bancheri, aceștia vor deveni în țara și poporul nostru, la fel ca și noi, ca și oricare membru creștin.”    Mulțumesc că m-ați omorât. Dar nu veți reuși. Dumnezeu nu vrea ca eu să aparțin poporului maghiar, sau oricărui alt popor, ci El m-a trimis să fiu evreu. Mulțumesc, dar nu mă ucide! Nu poți. Nu pot să fiu nici creștin, pentru că misiunea ta nu eu am primit-o! Pentru că trimiterea pe care care am primit-o de la Dumnezeu nu este chemarea ta, iar dacă tu nu accepți trimiterea mea, atunci eu nu pot să-ți înmânez darul! Acel dar pe care Dumnezeu ni l-a dat. Aici e înșelătoria Satanei: ,,nu accepta trimisul, și atunci nu vei primii darul”.Partea a doua desigur că a uitat să ți-o spună. De aceea spune: fă-l creștin pe evreu! Nu vei avea dar. Fă din evreu un cetățean al Europei, un cetățean mondial!Nu vei avea dar. Simte fratele meu în sfârșit, că nu-ți sunt dușman, sau superior, sau că vreau eu să fiu mai mare! Dar cine este acela, căruia să-i placă nazireatul? Că nu pot să mă bucur, că nu am struguri, nu pot să mă ating de mort, și nici ruda mea de sânge n-o pot îngropa? Nu pot să am existență personală, nici slavă, pentru că coroana lui Dumnezeu este pe mine, până atunci când va voii El. Păi pentru cine sunt bune toate astea?   Gândește-te ce misiune a avut evreimea în acești câțiva mii de ani, cât a trebuit să sufere, cât a plâns! Din Babilon în Babilonul de astăzi. Pentru tine a fost trimisă evreimea, La tine, pe care te-a chemat afară pentru ca împreună, tu trimis și tu chemat să mergem împreună spre păgâni! Și dacă tu nu accepți trimisul, care este ales, păgânul va pieri din cauza ta, iar tu vei rămâne sărac. Este un nazir, care se cheamă Israel, este un nazir care se cheamă Samson, însă acesta a spus că pentru el sunt mai importante cele 3 neveste. Da, și el a avut 3 neveste. De prima a divorțat, a doua a fost curvă, iar a 3-a ...păi da, este Dalila. Și el a decis incorect. Și s-a ales cu vânătăi. Și dacă ar fi știut, ...dar nu a știut că Dumnezeu și-a retras Duhul de la el. Câți oameni nu înțeleg că nazireatul este trimiterea lor! Și dacă nu acceptă cu toată seriozitatea acest lucru de la Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu mai discută cu ei. Nu își pierd mântuirea. Ci vor urma ani de slujire fără fericire, și fără roade. Dumnezeu mai îngăduie uneori să trăznești câte una, să mai spui Cuvântul, și mai poți să răstorni zonele târnosite cu stâlpi, așa fel că mori și tu sub dărâmături.  

 

            Ar fi bine dacă am înțelege nazireatul lui Israel. Ar fi bine, pentru că filosemiții care vor să facă din evrei creștini, aceia sunt criminali! Sunt criminalii darurilor! Sun criminalii binecuvântărilor! Sunt oameni care se împotrivesc Cuvântului! De ce nu primiți pe cei care aduc darurile? Nu noi suntem daruri, ci dacă tu nu primești poștașul atunci cum vrei să-ți primești pensia, sau răsplata ta, sau orice altceva? Înțelege-ți! Suntem trimiși aici! Trimiși către cei chemați, iar în această afirmație sunt foarte multe cuprinse, lucruri care așteaptă să fie puse în ordine în relațiile noastre. Nu te ameții! Creștinism iudaic, și filo-semitism, și altele de genul. Problema zilelor noastre constă exact în acest lucru! Pentru că nu știu ce să facă cu un popor trimis, care este un procent infim, poate a o mia parte a populației, și cam 70% din programele de știri. Nu știu ce să facă cu noi. Încearcă să ne ademenească, și într-o oarecare măsură au și reușit.

 

            Și este adevărat ceea ce citim într-o altă profeție, și care are și repercursiuni. În cartea lui Amos  citesc în capitolul 2, de la versetul 11: Am ridicat proroci dintre fiii voştri şi nazirei dintre tinerii voştri. Nu este aşa, copii ai lui Israel? – zice Domnul12. Iar voi aţi dat nazireilor să bea vin, şi prorocilor le-aţi poruncit: „Nu prorociţi!”13. Iată, vă voi stropşi cum stropşeşte pământul carul încărcat cu snopi,14. aşa că cel iute nu va putea să fugă, iar cel tare nu se va putea sluji de tăria lui, şi omul viteaz nu-şi va scăpa viaţa. Păi, atunci este actual acest mesaj. „Iar voi aţi dat nazireilor să bea vin”. Pe cei trimiși, pe aceia care sunt însărcinați cu slujiri mai mari, i-ați îmbătat:„ bea un pic de vin! Bucură-te pentru slujirea ta !” Aș putea să enumăr câteva fracțiuni ale mișcării charismatice, cum anume se poate ucide ceea ce este duhovnicesc cu sufletescul. Beți! Bate din palme, cântă, dansează! Cheamă cerul jos, fă așa cum a făcut David! Și deodată realizezi că în adunare este doar dans, și zgomot mult, iar Cuvântul este pe nicăieri. Un nazir, nu are voie, exact pentru faptul că trebuie să aducă Cuvântul! Chemarea deosebită pe care o are un trimis, mai exact unul care aduce Cuvântul, nu este să aducă explicații și dezbateri teologice, el nu are așa ceva, boabele de struguri trebuiesc puse la o parte. Astăzi trebuie să pun deoparte pe fiul meu de 14 zile, pentru că trebuie să vă aduc ceva. Nu pot să bat din palme și să spun beți împreună cu mine, deși sunt convins că a-ți înțelege starea mea, dar atunci cine va mai vorbi Cuvântul? Cine ar aduce mesajul care îți aparține? Evanghelia prosperității?  Evanghelia cum să te îmbogățești? Evanghelia iubirii? Dacă vei fi cuminte atunci tăticul te va răsplăti cu ceva? Și dacă și tu pe El, atunci și El pe tine?

 

            Nu-l ucide pe nazir! Nu ucide slujirea de nazireat, pentru că Dumnezeu te va judeca! Le-ați dat să bea vin. Dumnezeu a spus: niciodată să nu lauzi slujitorul! Dacă îți aduce Cuvântul, să nu-l bați pe umeri, pentru că se poate să amețească! Nu te apuca să lauzi închinarea „vai ce bună a fost!”. În copilărie îmi amintesc de propoziții de genul: „așa de frumos te-ai rugat...” nici nu mai vreau să calific. Nu-l lăuda! Nu-i lăuda pe aceia care au adus mesajul din partea lui Dumnezeu, pentru că vor fi ca Samson, se vor culca. Și o să li se taie părul, și o să li se scoată ochii și nu vor mai avea viziune. Iar când nu vor mai avea viziune, atunci odată vor striga : ,, Doamne încă odată!”. Iar aceea va fi ultima pentru ei.

 

            Le-au dat să bea vin. Astăzi, în adunări, vinul curge. Vinul curge și nu vezi naziri. Nu vezi pe cel care spune: ,,Dumnezeu a spus asta!” Găsești în schimb din belșug, oameni falși! Oameni care s-au auto-întitulat, auto-unși, pe care nu Dumnezeu I-a trimis, ci tăticul lui spiritual. Da, dintr-ăștia găsești! Asta-i moda astăzi. Tăticul spiritual te unge. Nici măcar unul dintre naziri nu au avut nimic în comun cu tăticul lor. Tăticii au putut doar să slujească în dreptul lor. În slujba de tată și în slujba de tată spiritual.        

 

            „Le-ați dat vin de băut și profeților le-ați spus să nu profețească”. Da, este la fel și astăzi. În afară de nazireat este vorba și de profeție. Astăzi toată lumea profețește. Și vă spun sincer că dacă iau două capitole din Biblie, și le conspectez, apoi le împachetez frumos, păi sunt profet deja. Profeți dintr-ăștia sunt cu duiumul. Apoi mai sunt profeți, și mai numeroși, cari își profețesc unii altora. Dar când aud: „da ce trebuie să vorbim tot din Vechiul Legământ? De ce trebuie atâta tristețe, și atâtea cuvinte tari, de mustrare? ” Nu vezi că și astăzi se întâmplă același lucru? Nu profeții! Nu am nevoie să mă doară, ...pentru că atunci Dumnezeu mă va consola! Nu am nevoie să-mi spună cineva Cuvântul de atenționare al lui Dumnezeu, și nici Legea Lui, pentru că s-ar putea să dau de bucluc pentru că se va descoperi că sunt păcătos! oh...se va descoperi că sunt păcătos. Păi atunci nu vor mai fi bani, și atunci nu va mai fi adunare! Nu profeții! Dar până când crezi că va merge? Până când? Mult nu va merge... Pentru că atunci când citesc în Amos: răspunsul lui Dumnezeu este: vă voi stropşi cum stropşeşte pământul carul încărcat cu snopi,14. aşa că cel iute nu va putea să fugă, iar cel tare nu se va putea sluji de tăria lui, şi omul viteaz nu-şi va scăpa viața.  Nu va scăpa.

 

            ,,Cel iute nu va putea să fugă, iar  cel tare nu se va putea sluji de tăria lui” Păi fugim, alergăm, treziri, ieșiri, intrări, ce altceva să mai enumăr? Armată, oaste și mai știu eu ce. Nu vreau să mai enumăr reclamele pe care le aflu zi de zi. Adunări de genul ăsta, de genul ăla. Lupte de pe vârful Himalaei, de sub pământ, de peste tot. Păi, suntem foarte tari, de aceea alergăm. Problema e,că nu alergăm la Domnul. ,,Cel iute nu va putea să fugă,  cel tare nu se va putea sluji de tăria lui”. Tăria lui? Păi atâtea îmbărbătări, și tării ….Să ne iubim fraților. Să facem asociații, cercuri de păstori, să mai enumăr...? Nu îți dai seama că nu va fi suficient? Dacă Cuvântul lui Dumnezeu  nu ajunge la locul lui, și aici vorbesc despre cele două părți ale Cuvântului: profețiile și predicile trimise, adică acele cuvinte cari sunt ale lui Dumnezeu și se prezintă cu putere și autoritate prin cineva. Dacă acestea nu se refac, atunci tu poți să te asociezi cu o mie de păstori împreună. Și poți să faci conferințe cu avânt, orice, cu alergări și orice altceva! Poți să fii creștinul alergător de maraton. Sau oricum te-ai numi. Îmi pare rău, tu fugi pentru că fugi de ceva. Te simți tu mai tare decât ceva... Decât Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu în schimb va face judecată. Pentru că neacceptarea mesajului Său, a promisiunilor Sale, și falsificarea profețiilor, toate acestea au consecința directă a judecății Lui.  

 

            Totuși revin la pericopa săptămânală care nu vorbește doar despre judecată, ci mai are și partea aceea, din Numeri capitolul 6 în ultimele versete, binecuvântarea Aronică. După legile nazireatului, Dumnezeu o dă, nu la întâmplare desigur, astfel Numeri 6:22-26: Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
23. „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi spune-le: „Aşa să binecuvântaţi pe copiii lui Israel şi să le ziceţi:24. „Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!25. Domnul să facă să lumineze faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine! 26. Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea.

De ce nu spun aceste lucruri la final? Pentru că binecuvântarea nu este finalul. Binecuvântarea este doar o introducere la istorisirea care urmează, și pe care o citim și anume capii semințiilor și-au dus  jertfele bună voie. Și poate că în sfârșit înțelegem că există diferență între binecuvântare și binecuvântare! Înainte ca reprezentanții celor 12 seminții să fi pornit, Dumnezeu le dă o atenționare, pe care noi am denumit-o binecuvântarea Aronică, și pe care o dăm așa unul celuilalt ca pe niște flori.

           

 „Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!binecuvântarea: să fii tu acolo pe altarul lui Dumnezeu jertfă\ binecuvântare! Până și în limba ( și în original n.tr.) maghiară rădăcina cuvintelor jertfă și binecuvântare este aceeași.

Și să te păzească pe tine – pentru ca să ajungi pe altar întreg, de asta să te păzească!

Domnul să-și lumineze fața peste tine, și să se îndure de tine!” – Pentru că știți că după ce toți reprezentanții celor 12 seminții s-au dus, acolo, înaintea lui Dumnezeu, a fost lumină! Dumnezeu însuși este foc! Și când Dumnezeu spune aici  „Domnul să-și lumineze fața peste tine”, atunci, spun într-o paranteză acuma: mulți mi-au cerut să-i binecuvântez, și le-am spus: dacă ești pregătit, cu cea mai mare plăcere! Hai, vino să mergem înaintea Lui! Să-și lumineze fața peste tine! Dacă viața ta nu este în rânduială, atunci vei arde! Iar dacă viața ta este în ordine, atunci vei radia! Vino! Îndrăznești să ceri binecuvântarea Aronică de la fratele tău?! „Domnul să-și lumineze fața peste tine ! Hai! Dumnezeu a dat aproape ca o poruncă această binecuvântare Aronică: spune poporului. Pentru că Dumnezeu vrea să stai înaintea Lui! Pentru noi asta este binecuvântarea, să stăm înaintea lui Dumnezeu. Nu-i vorba aici despre contul meu bancar, sau ce lucruri lăudabile s-au spus despre mine.

Să-și lumineze fața peste tine și să se îndure de tine! Da, pentru că stând înaintea lui Dumnezeu se va descoperi că nu suntem noi așa de imaculați. Oricât de mult vrem lucrul acesta. Oricât de mult ne-a pus în rânduială viețile, așa cum Dumnezeu așteaptă de la noi. Chiar dacă începând de la posesiunile noastre, apoi cu problemele legate de adulter, și toate celelalte păcate le-am pus în ordine. Cu toate acestea, dacă stau acolo înaintea lui Dumnezeu, atunci nu voi primi răsplată, pentru că Dumnezeu continuă ,,și să se îndure de tine! ” Să stai acolo înaintea lui Dumnezeu, înseamnă focul iluminării, și vei arde! Iar dacă păcatele tale sunt dureroase când stai înaintea Lui, atunci El are o singură urare bună pentru tine: Dumnezeu să se îndure de tine. Domnul spune, Dumnezeu să se îndure de tine. Ieșua spune, să se îndure totuși Dumnezeu de tine! Pentru că dacă te duci înaintea Lui, atunci vei fi judecat.

Să-și înalțe fața peste tine Domnul” – înseamnă să privească la tine, un om predispus căderii, pentru că El te cunoaște, știe cine ești, ne cunoaște pe toți în mod personal. Să-și întoarcă fața spre tine, și aici să aibă nu compasiune, ci un asemenea simțământ din partea lui Dumnezeu care arată îndelunga răbdare, îndurare și trecerea cu vederea a lui Dumnezeu.„și să-ți dea pace ”-pentru că să stai înaintea lui Dumnezeu, în foc, în lumină, primind îndurare, este o continuare a acestora: când stau acolo înaintea Lui, indiferent ce spune El să am pace. Nu pacea aceea falsă, că ne bucurăm, și batem din palme, e vorba de shalomul care înseamnă mult mai mult și mai serios. E vorba de pacea că stând înaintea Lui, realizezi că El te-a păstrat ca să ajungi până acolo, și poți să stai acolo, iar focul Lui te-a judecat și îndurarea Lui a devenit realitate în viața ta, Dumnezeu privește la tine ca la un muritor, și îți dă pacea Lui care este, numai și numai, Ieșua HaMașiah.

Punctul cel mai înalt și mai însemnat al binecuvântării, Shalomul, este Căpetenia Păcii, Ieșua HaMașiah. Dar să ajungi la El, înseamnă să treci prin lumină, foc, judecată, har, îndurarea și acceptarea care este în El, că adică s-a îndurat de mine, și datorită dragostei Lui a privit la starea mea vulnerabilă. El ne dă complect acel simțământ, că stăm înaintea lui Ieșua. El în mine și eu în El. Atunci când Dumnezeu oferă această binecuvântare poporului Său, prin leviți, spunând dă mai departe, și astăzi Trupului lui Cristos îi dă același lucru: „ Spune-le și altora. Dacă păcatele tale sunt rezolvate, pasul următor este, cu adevărat: cu darurile tale trebuie să te înfățișezi la Cortul Sfânt, ca și Trup al lui Cristos înaintea Marelui Preot, Ieșua HaMașiah, pentru ca binecuvântarea să și devină o realitate. Atunci când tu urci, și duci darurile în biserică, atunci se produce de fapt pregătirea pentru primirea ultimului punct al binecuvântării Aronice, și anume faptul că El poate să-ți dea pace. Când vorbești cu un creștin , el spune că atunci știe că este condus de Dumnezeu dacă ,,am decis un lucru și este pace în mine”. Și de multe ori definesc cu dificultate, cum vorbesc ei cu Dumnezeu. ,,Astăzi am decis cutare lucru, și am pace, înseamnă că este de la Domnul.” Deși este foarte simplu: Dumnezeu a spus, să fie binecuvântare peste viața ta judecata lui Dumnezeu, îndurarea Lui și răspunsul tău: da, Doamne accept, apoi să fie un proces de ducere a darurilor, așa cum au făcut capii semințiilor. Le-au pus acolo înaintea lui Dumnezeu: sunt aici, și pun jos păcatul meu, mulțumirea mea, lauda, și tot ceea ce mi-ai dat, pentru că așa ai vrut Tu. Apoi când îți deschizi gura vei primi adevărata pace prin Ieșua. Vei începe să auzi Cuvântul rostit al lui Dumnezeu. 

 

            Această istorisire, din pericopa săptămânală a început cu cuvintele: ,,și a vorbit”, iar finalul pericopei este:,,și a auzit” Transpunerea binecuvântării în realitate, culmea binecuvântării Aronice în și cu Ieșua HaMașiah, este că El este pacea ta, iar asta înseamnă, nimic altceva decât că: vei trăi ceea ce a trăit Moise ,,și a auzit”, l-a auzit pe Dumnezeu de pe capacul Ispășirii! Dintre cei doi heruvimi.  Kaporet = de pe capacul Ispășirii. Acesta este răspunsul lui Dumnezeu la o viața pusă în rânduială,  după îndeplinirea legilor levitice, iar cine are o chemare de nazir acceptarea acestei chemări,și se întâmplă după toate acestea că îmi duc toate darurile în biserică, adică tot cea ce am primit de la Dumnezeu, și care este necesar pentru ca jertfa să ajungă la El, și Cuvântul lui Dumnezeu devine auzire.  Dar acest proces trebuie parcurs, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu vorbește întotdeauna de deasupra Cutiei Legământului, de pe capacul Ispășirii, dintre cei doi heruvimi. Dumnezeu a condus poporul lui Israel, ca pe un popor de naziri, iar poporul lui Cristos este condus de pe capacul Ispășirii, care este deasupra acestei Cutii. De pe Cutia Legământului, iar Legământul oare de către cine este purtat? Ieșua HaMașiah în persoană!De deasupra lui Ieșua HaMașiah îți vorbește Dumnezeu. Înțelegi tu ce ți-am spus? Iar în acest moment Duhul lui Dumnezeu împreună cu Duhul lui Cristos, ambele, în unitatea Duhului Sfânt va face auzit tot ce Dumnezeu a spus. Iar eu nu mai sunt într-o ascultare sub Lege, ci într-o legătură de așa manieră în care înțeleg ce trebuie făcut. Legea nu se schimbă, ci supunerea față de Lege, și anume: știu ce dorește Dumnezeu. Viața mea de supunere se cuprinde de fapt în ultimul cuvânt al binecuvântării Aronice: am primit pacea. Datorită lui Dumnezeu l-am primit pe Ieșua HaMassiah.   Prin Ieșua HaMașiah în schimb, aud ce spune Dumnezeu, pentru că Duhul Său cel Sfânt, Duhul lui Dumnezeu și Duhul lui Cristos este unul și același. Cele două limbi de foc în unitate, iar dintr-o viață supusă se va face o viață ascultătoare și slujitoare. 

 

            Eu așa cred că de aceste lucruri avem noi nevoie. Așa gândesc eu, de ce avem nevoie de totalitatea Bibliei. Și atunci când am afirmat că nazireatul este o stare rânduită de Dumnezeu, știu că creștinii Evangheliei Depline vor fi atacați în credința lor. Da vor fi atacați, de către aceia care suferă de iudeo-fobie, sunt împotrivitori iudeilor, și de fapt sunt împotrivitori Legilor Vechiului Legământ, iar cele două Legăminte sunt de nedespărțit, cu toate acestea ei pur și simplu le ciuntă, le taie. Taie Legea, ca nu cumva nici din întâmplare să n-o dăm mai departe. Indiferent că taie Legea de pe evreu, sau evreul de la Lege, rezultatul este același, cei care pierd în toate acestea sunt: cei chemați afară nu pot să primească pe cei trimiși! Aș vrea foarte mult să vă gândiți la această propoziție: oamenii trimiși ai lui Dumnezeu trebuie să fie primiți de către oamenii chemați afară din lume! Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să ajungă la cei chemați.  Evreimea trebuie să fie primită de creștinii cari au fost chemați afară din păgânism. Trebuie să-i primească pentru că doar așa este desăvârșit totul, așa este complect. Așa a vrut Dumnezeu.


Traducerea: Bézi Gyöngyi

                                                                                                                                   

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com