.

Orbán Eszter:

 

De la Legământul de sare până la Ultima Cină

2009.03.18.

 

          În seara aceasta vom continua cu un subiect pe care l-am început săptămâna trecută,  tema acestor discuții este legată de aspectele exterioare ale sărbătorilor, și la fel ca și săptămâna trecută voi citii din Evanghelia lui Ioan, și anume capitolul al 13-lea. La începutul acestui capitol este vorba despre spălarea picioarelor și despre semnificația acestui act, cum anume se încadrează în sărbătoarea Pesachului, și cum anume, de fapt, putem să trăim acest act în oricare dintre zilele săptămânii. Sigur că acest capitol cuprinde mult mai multe și se continuă cu acel legământ care se numește Legământul de sare, și cu trăirea acestui legământ despre care atunci am amintit doar. Acest legământ aș vrea acuma să-l dezvolt un pic pentru ca să putem înțelege pas cu pas, cum anume s-a derulat această Ultimă Cină, cină care a fost de fapt trăirea serii zilei precedente Pesachului, și să vedem ce fel de simboluri au mai apărut aici în această seară. Deci capitolul 3 cu versetul 18 citesc:

,,18. Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura care zice: „Cel ce mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.”19. Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt.20. Adevărat, adevărat vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”21. După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în duhul Lui, a mărturisit şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”22. Ucenicii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte.23. Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus.24. Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus.25. Şi ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus şi I-a zis: „Doamne, cine este?”26. Isus a răspuns: „Acela căruia îi voi întinge bucăţica şi i-o voi da.” Şi a întins o bucăţică şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.
27. Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede.”28. Dar nimeni din cei ce şedeau la masă, n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe.
29. Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic”; sau îi poruncea să dea ceva săracilor.30. Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit afară în grabă. Era noapte.31. După ce a ieşit Iuda, Isus a zis: „Acum, Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El.
32. Dacă Dumnezeu a fost proslăvit, în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El însuşi şi-L va proslăvi îndată.  ”până aici citesc.

            Când săptămâna trecută am amintit că ,,bucățica încinsă” reprezintă de fapt un act greșit interpretat din credința creștină, cum că, unii spun, nu este altceva decât pâinea aceea pe care o înmoaie în vin și că de fapt asta reprezintă Cina Domnului. Nu este vorba de așa ceva!   

          Ceea ce am discutat și săptămâna trecută, această bucățică nu este simbolul Cinei Domnului, ci este vorba aici de acel Legământ de sare, despre care am amintit, acea sare este ceva care este o linie de demarcație, de separare, de curățire între ceea ce este sfânt și profan. Originea acestei sări o găsim în Levitic la rânduiala jertfelor și anume în capitolul 2 cu versetul 13. Despre ce este vorba? Am să dezbat puțin această temă.

,,13. Toate darurile tale de mâncare să le sărezi cu sare; să nu laşi să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea, care este semnul legământului Dumnezeului tău; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare.” Concret, este vorba despre jertfa de mâncare, iar legea acestei jertfe este că dacă cineva dorește să jertfească o jertfă de mâncare Domnului, să jertfească din floarea făinii peste care să toarne ulei și să pună și tămâie peste aceasta. Și dacă ne gândim mai bine, ce înseamnă acest Legământ de sare, sau pur și simplu de ce avem noi nevoie de el, și ce mesaj poate să aibă pentru noi, acest act al înmuierii pâinii în sare, atunci putem să ne gândim un pic la rolul acestei jertfe între toate celelalte jertfe. Cunoaștem tot felul de jertfe: jertfe care se ardeau, jertfe de foc, jertfe de mulțumire, și între acestea această jertfă a mâncării era cea a făinii. Concret: trebuia pregătit din făină, și orice fel de mâncare care așa cum este descris amănunțit în Levitic capitolul 2, găsim descrierea complectă cum se puteau pregăti, esența era să fie o jertfă cu FĂINĂ, întotdeauna stropite cu ulei și cu tămâie. Și cum trebuiesc acestea înțelese astăzi, a fost pentru mine o întrebare care m-a preocupat, și sensul acestui Legământ de sare. Și simt că acest capitol 13 are în sine un proces superb, începând cu spălarea picioarelor, despre care am amintit atunci că în momentul în care pătrundea în Templu se întâlnea cu marea de aramă. Și era semn că trebuie să fi curățit. Și am mai amintit și faptul că: da picioarele trebuiau spălate, adică drumul slujirii tale trebuia spălat, chemarea ta trebuie curățită de toate lucrurile care s-au depus pe ea. Lucruri fie puse de oameni, sau poate chiar tu însuți ai umblat pe căi pe care nu ar fi trebuit. Și pe măsură ce înaintăm în Templu ajungem la altarul jertfelor. Pe acest altar se prezentau tot felul de jertfe, și eu am simțit din toate acestea că  jertfa de făină trebuie să funcționeze și astăzi. Evreii cunosc în ordinea rugăciunilor rugăciunea de după amiază, care se mai numește și rugăciunea de Mincha, și această rugăciune este vorba exact despre Mincha, care în ebraică înseamnă ,,făină”, de fapt de aici a primit numele pentru că după-masă se producea aducerea acestei jertfe și prezentarea acestei jertfe de făină. Și ce simbolizează făina, am mai discutat și despre acest lucru de multe ori, că este Cuvântul lui Dumnezeu cel care ne ține în viață, care ne hrănește, care este mâncarea noastră, și de fapt pe măsură ce Trupul lui Cristos începe să fie zidit, lucru despre care de asemenea am mai vorbit, că începând cu spălarea picioarelor începe ceva, cu spălarea picioarelor a început Templul nevăzut al Trupului lui Cristos, să fie zidit. Și acest Trup al lui Cristos se zidește mai departe imediat, și anume cum? Dumnezeu ne arată: cum iei tu Cuvântul ? Cum faci tu să fie al tău? Și această bucățică înmuiată, pe care ucenicii mai mult decât sigur toți au înmuiat în mod personal această bucățică, pentru că originea este cunoscută din tradiția iudaică și anume în seara de Seder se înmoaie nu în sare ci în apă cu sare, și toată lumea își aduce aminte de suferința din Egipt, iar pentru că este vorba de sare, simbolizează cumva și curățirea. Dar aici în acest caz Ieșua HaMassiah I-a dat această bucățică lui Iuda. Și m-am gândit de ce tocmai în această clipă se întâmplă că intră Satan în acest om. De ce nu s-a putut întâmpla acest lucru la spălarea picioarelor, sau de ce nu mai târziu la luarea Cinei Domnului, așa cum vom vedea că încheierea legământului a putut să se producă doar după toate acestea? Și pentru mine a fost un mesaj aici că: da atunci când un om este pus în fața Cuvântului lui Dumnezeu și I se arată că acest Cuvânt nu este doar o literă, sau o combinație de litere dintr-un text oarecare, ci devine Viu acest Cuvânt, atunci acel Cuvânt înseamnă delimitarea dintre Viață și Moarte. Și aici se întâmplă că este descoperit care este poziția omului relativ la Cuvânt? Cum se raportează la Cuvânt? Pentru mine a mai avut și un alt mesaj acest legământ de sare, și anume că: da este nevoie ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie curățit de Duhul lui Dumnezeu, adică acel ulei care trebuia turnat peste el, și este nevoie ca în poziția mea relativ la Cuvânt să duc și tămâie. Iar tămâia a simbolizat întotdeauna închinarea, adorarea, supunerea totală, smerenia totală că eu aduc această tămâie Celui pe care-L înalț și-L respect. Și nu este tot una cum se raportează omul la Cuvânt cum ia la sine și internalizează Cuvântul lui Dumnezeu, cum mănâncă Cuvântul ca o hrană, cum se realizează această relație cu Dumnezeu, și eu simt că în Evanghelia lui Ioan exact aici devine Viața ceea ce Ioan scrie că: Cuvântul s-a făcut Trup. Și pentru mine de aici derivă mesajul că: încă nu despre Cina Domnului este vorba, suntem încă departe de acest subiect să vorbim despre încheierea legământului, ci este vorba despre o stare de tranzit în care trebuie să reașezăm și să clarificăm ce înseamnă pentru mine Cuvântul? Înseamnă într-adevăr viață sau moarte? Viață atunci dacă Duhul lui Dumnezeu îl face să fie viață, și viață dacă pot să mă raportez la acest Cuvânt cu smerenie, și nu vorbesc de sus despre El, sau ca unul care are cunoștințe multe despre acest Cuvânt ci cu acea smerenie că ori de câte ori îl deschid, pot din nou și din nou să fiu acolo înaintea lui Dumnezeu cu mesaje de fiecare dată noi. Și simt că în timp ce aduc acest dar de mâncare mă zidesc și Duhul meu se apropie tot mai mult de Dumnezeu. Și de fapt aici s-a întâmplat o separare în care a ieșit la lumină: cui aparținea Iuda?

Și de aceea a putut să intre în el Satan, pentru că nu a putut să aibă părtășie cu Cuvântul care s-a făcut Trup, și nici nu a putut să-și asume această părtășie. Și atunci spune Ieșua HaMassiah că: acuma  a fost proslăvit Fiul Omului, deci atunci s-a întâmplat că El a putut să pășească mai departe ca Împăratul Mesianic. Și numai după acest eveniment urmează că se instituie Cina Domnului. Și El ca Împăratul Mesianic este prezent în această Cină. Aș vrea să continui același capitol cu versetul 33:

,,  33. Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus iudeilor că unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.34. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.35. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.36. „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu; dar mai târziu vei veni.”37. „Doamne”, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine.”38. Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori. ” 

Aici se termină ceea ce am citat, și vedem că aici nu este nici un cuvânt despre Cina Domnului. Celelalte 3 evanghelii descriu detaliat versetele Cinei Domnului, și Pavel de asemenea scrie despre acest subiect, dar aici nu este nici o referire concretă și totuși Cina a fost instituită. De unde ne putem da seama de acest lucru, vom vedea mai târziu în capitolele care urmează, unde  Isus le spune ucenicilor ultimele învățături. Din acestea va reieși ce s-a întâmplat de fapt.

Și acuma am ajuns cu adevărat la tema principală a acestei seri: ce este de fapt Cina Domnului? Aș vrea să aduc o lumină asupra acestui subiect, cum anume se integrează în sărbătoare și cum devine parte a ei, și cei care sunt oameni dintre neamuri și ar vrea să trăiască sărbătorile Domnului, cum pot și ei să ia parte la aceste sărbători, la masa de Seder din cadrul sărbătorii de Pesach, respectiv, de asemenea și cum să trăiască aceste lucruri în timpul zilelor obișnuite.    

          Într-una dintre ocaziile noaste de miercuri am discutat despre Cina Domnului, însă acuma aș vrea să o prezint într-o altă lumină pe care am primit-o, referitor la actul, sau împlinirea în acest mod a Legii lui Dumnezeu, și de asemenea am mai discutat deja că acest act al Cinei Domnului reprezintă și un simbol al legământului nostru, însă dacă privim la acest proces în derulare și îl aducem în paralel cu jertfele care se aduceau în Templul, atunci vom descoperi cât de mult se leagă și sunt construite acestea unele pe altele, se derulează în paralel momentele faptelor citite aici. Așa cum am discutat că zidirea Trupului lui Cristos debutează cu spălarea picioarelor, apoi pătrundem spre interior și se realizează și acel fel de legământ care se împlinește în legământul de sare,  adică este vorba de momentul în care Cuvântul lui Dumnezeu începe să lucreze în noi. Și atunci când începe zidirea Trupului lui Cristos cu acceptarea căii celuilalt, și accept chemarea fratelui meu, și într-adevăr cer ca în slujirea mea în care mă aflu în Trupul lui Cristos această slujire a mea să fie permanent curățită, și atunci pasul următor este: cum mă raportez la Cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult cum trăiește acest Cuvânt în mine și în noi, și cum devine viață în mine. Apoi urmează un alt pas cum mă raportez la Cina Domnului? Și știm și acest aspect pe care l-am amintit de multe ori, că Cina Domnului nu a devenit un nou trend pe care Ieshua HaMassiah l-ar fi introdus aici, ci are o origine foarte veche, și anume exact ceea ce a trăit El acuma aici, exact în desfășurarea serii de Seder sunt toate elementele acelea pe care El le-a accentuat: acesta este Trupul Meu și acesta este sângele Meu. Și acest punct se găsește până astăzi în liturghia evreiască a serii de Seder, pentru că atunci când El vorbește despre faptul că acesta este Trupul Meu, acest lucru și astăzi este pe masa de Pesach și este reprezentat între cele 3 foi de pască puse una peste cealaltă, și anume pasca din mijloc este ascunsă, și este acoperită, acest Aficomen, pe care mai apoi trebuie căutat, și aici cu adevărat Ieshua HaMasiah exact la acest lucru a făcut referire că da El este acel Fiu care va fi acoperit și va fi ascuns, și poate că aici face referire și la Învierea Lui, când ascund acest aficomen și la sfârșit îl găsesc, este vorba de fapt de simbolul că trupul Lui a fost îngropat dar care apoi a înviat. Până în ziua de astăzi evreii nu știu de ce tocmai pasca din mijloc este scoasă și de ce tocmai această pască este ascunsă, totuși ei trăiesc acest act aproape că profetic . Apoi vinul, cum a ajuns vinul aici? De ce tocmai vinul a ajuns simbolul sângelui? Tot în seara de Seder avem cele 4 pahare de vin care se beau, în amintirea faptului că Dumnezeu le-a promis că: vă voi scăpa din Egipt, vă voi răscumpăra, vă conduc afară de acolo și vă primesc să fiți poporul Meu. Însă paharul al 5-lea lipsește. Și evreii și astăzi trăiesc acest fapt că paharul al 5-lea este paharul lui Ilie și de acel pahar nu se ating. Cele 4 pahare le beau, dar al 5-lea pahar  îl pun deoparte pentru că doar la venirea lui HaMassiah se poate bea, pentru că simbolizează că Eu te voi duce în Canaan. Și dacă aceste piese mărunte de mozaic le punem la locul lor atunci vedem faptul că Ieșua HaMasiah a vorbit despre Cina Domnului nu doar ca un simbol al unui legământ, lucru despre care am vorbit că nu este vorba doar despre o curățire, scăldare de păcate, și reglementarea acestora,  ci aici vorbește despre faptul că nu doar legământ fac cu tine, ci te duc în acea țară care este a ta. Adică este vorba de locul slujirii tale, pe care Eu de mult l-am stabilit, și acolo în acel loc voi fi cu tine și Eu însumi îți voi arăta că în acel Canaan care este locul tău de slujire ce trebuie să faci?! Și în aceste aspecte prezentate, consider că înțelesul Cinei Domnului este reevaluat, pentru că vorbim despre faptul că nu doar ca un act de pocăință și părere de rău, când fac ceva care nu este plăcut Domnului, atunci ok mă duc să mă înfățișez înaintea Lui și să pun lucrurile în ordine, sau dacă l-am rănit pe soțul meu, sau am strigat la fiul meu, și păi...ar fi timpul să iau Cina, ci, am ajuns la acel punct: când se poate lua Cina, cu cine poți să iei Cina Domnului, dacă poți să iei singur Cina Domnului? Și eu simt că dacă în acest proces privim Cina Domnului, atunci mesajul care o are Cina este puțin mai mult și mai adânc, și nu doar atât că reglez niște păcate. Pentru că dacă ar fi să ne întrebăm pe noi înșine : ce înseamnă pentru noi Cina Domnului, atunci poate că de multe ori am putea să răspundem că este o punere în rânduială, o reglare a relației cu Dumnezeu, dacă am făcut ceva rău în viața mea, respectiv și o reglare a relației cu semenii mei înaintea lui Dumnezeu. Și eu simt că în contextul acestui text reiese un pic mai mult relativ la răspunsul întrebării: ce este de fapt Cina Domnului, pentru că dacă privesc doar aspectul procesului de bază a intrării în Templu, și îmi amintesc că cele 2 Temple au fost construite pe baza Cortului Întâlnirii, deci în spirit, spiritual Trupul lui Cristos funcționează și se zidește în continuare, și dacă intru acolo acest Cort al Întâlnirii are un spațiu de curte, unde trebuie să ne spălăm. De fapt acesta reprezintă spălarea picioarelor, și în Trupul lui Cristos, apoi mergem mai departe și acolo avem partea de Sfințenie a Cortului propriu-zis, acolo unde s-au prezentat jertfele, și asta se poate aduce în paralele cu pătrunderea mai în interior când mă ocup cu Cuvântul lui Dumnezeu, iar cel mai interior loc care este Sfânta Sfintelor. Iar Cina Domnului trebuie să se producă de fapt în Sfânta Sfintelor, iar în ceea ce mă privește jertfa singurului Mare Preot care era adusă acolo, este o relație atât de intimă cu Dumnezeu care înseamnă mai mult decât o reglare de păcate, este mai mult decât un fel de întărire, mai mult decât acele 4 pahare pe care evreii le beau în seara de Seder, este mai mult decât un fel de amintire a faptului că am scăpat, este mai mult decât mulțumire, este oarecum paharul împlinirii depline acest pahar al Cinei Domnului, și mai simt că de fapt este o întărire a hotărârii de a duce la bun sfârșit slujirea grea încredințată și progresul în această slujire, dacă iau acest pahar. Și este al 5-lea pahar care a devenit paharul legământului Cinei Domnului și nici acest aspect nu este la întâmplare pentru cifra 5 reprezintă deplinătatea darurilor de slujire, adică atunci când eu iau Cina Domnului, în așa fel o iau că este ceva deplin, nu o părticică a unui întreg, ci acel întreg pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru mine, chiar dacă nu știu sau nu pot să văd totul, dar voi știi întotdeauna pas cu pas ce urmează, și anume care pas este în slujirea mea care urmează. Și este întrebarea: dacă pot să iau singur Cina? Sau dacă pot s-o iau doar în părtășie?  Și nu este întâmplător faptul că nu am amintit cuvântul: adunare respectiv comunitate, ci doar în mod expres m-am referit la Trupul lui Cristos, pentru că aici se produce, nimic altceva decât zidirea Trupului lui Cristos. Și este important pentru mine să accentuez acest lucru pentru că sunt foarte mulți oameni care au ieșit din anumite ierarhi, anumite adunări, pentru că au simțit că acolo totul a funcționat sub autoritate omenească. Au ieșit din adunări, din grupuri sau celule, și aproape că sunt singuri acasă, și pentru aceștia este întrebarea: dacă pot să ia Cina Domnului în așa fel că nu sunt parte unei adunări formale, sau a unei comunități mai mari. Și eu simt ca răspunsul este fără nici o altă interpretare: da, în cazul în care acea persoană aparține într-adevăr Trupului lui Cristos, și acea persoană a parcurs tot acest proces despre care am vorbit: a parcurs spălarea picioarelor, a parcurs legământul de sare, și a ajuns la Sfânta Sfintelor. Atunci da, poate să ia singur Cina Domnului. Cealaltă întrebare este: dacă au ieșit oameni dintr-o adunare sau din cauza distanțelor geografice nu pot să fie în părtășie la Cină, atunci acasă pot cu soțul meu, sau copilul meu să mă duc înaintea lui Dumnezeu? Și răspunsul din nou este: da. Da, trebuie și este nevoie ca atunci când omul simte și știe că a venit vremea, dar numai cu acele persoane despre care știu că au intrat în Sfânta Sfintelor, în curte s-a produs cu adevărat spălarea picioarelor, la Altar s-a produs prezentarea jertfelor de mâncare, de mulțumire și putem merge împreună în Sfânta Sfintelor. Și eu simt că prin această asemănare și prin acest eveniment pe care aici Ioan l-a descris, este o responsabilitate și mai mare să luăm Cina Domnului, și este un dar și mai mare să poți lua Cina Domnului, și este o jertfă mai mare de mulțumire dacă pot să mă înfățișez înaintea lui Dumnezeu, DAR nu oricum! Deci, în mine acest pasaj al Cuvântului lui Dumnezeu a accentuat că nu este de ajuns că vreau să reglez cu fratele meu acea problemă care s-a ivit între noi doi, și discutăm problema după care luăm frumos Cina Domnului. Eu simt ca așa este încă puțin. Dacă cu adevărat nu se întâmplă că: fratele meu tu ai fost supărat pe mine, și atunci eu vin și îți spăl picioarele. Atunci eu îți aduc sarea, și îți aduc făina, și aici este uleiul și tămâia și să mergem, să parcurgem împreună acest proces pentru ca să putem intra împreună în Sfânta Sfintelor. Dacă nu există această unitate atunci poate că este o reglare a relației formală, pentru o perioadă de timp, dar după acest act vin din nou văile și valurile.  Și simt că de multe ori aici este problema, că este un fel de reglare a relațiilor, dar iarăși vine o vale. Apoi iarăși mergem sus și apoi iarăși în vale. Ori văile acestea se pot ocoli dacă acești pași cari au fost aici descriși în Ioan, respectiv în cărțile lui Moise, nu le vom desconsidera, ci le vom trăi în duhul conținutul, și astfel prin aceasta relația noastră cu Cristos va deveni mai vivantă. Și mai plină de viață va deveni părtășia frățească. Și ca să vedem unde anume este descris actul Cinei Domnului la Ioan, nu apare astfel descris dar în capitolul 15 este o propoziție care ,,trădează” în ghilimele bine înțeles, acolo unde Isus spune:,, 1. Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Vierul.2. Pe orice mlădiţă care este în Mine, şi n-aduce rod, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod

  Eu cred că aici este momentul în care se împlinește actul Cine Domnului, și ca o încheiere a serii de Seder, pentru că și astăzi se încheie această seară de Seder cu paharul lui Ilie, ridicarea paharului lui Ilie. Și în acest pasaj Ieshua HaMassiah dezvoltă faptul că: da Eu sunt vița de vie, ți Eu sunt acela din care poate să se nască orice viață. Și eu simt că cu această afirmație, dacă mă întorc din nou în Sfânta Sfintelor, atunci aici este momentul în care Marele Preot și-a prezentat jertfa și aici s-a împlinit acel legământ care Dumnezeu l-a încheiat deja cu poporul Său și acuma prin Fiul Său l-a adus în mod deplin pentru toți.

          Un alt aspect care mi s-a părut interesant a fost că Ioan de ce nu a descris concret și cronologic acest eveniment? Și un pic mă gândesc că poate tocmai de aceea pentru că în Evanghelia lui Ioan ni se prezintă mai mult partea spirituală a lucrurilor, mai mult decât prezentarea vizuală sau sufletească pe care să ne-o putem imagina cu ochii minții, că oare cum s-au petrecut lucrurile. Ioan nu are un stil de povestitor, ci este un stil foarte serios uneori greu de înțeles, și exact pentru că el a văzut și a știut că toate câte le-au trăit în lumea fizică evreii acele lucruri au debutat în lumea nevăzută și în Trupul lui Cristos toate acestea trăiesc în continuare și se vor împlini. Și eu așa simt că dacă citim cu atenție, chiar și acest pasaj, atunci tabloul Bisericii din Cer care se poate numi Trupul lui Cristos, se va creiona frumos, și în acest Trup vom vedea slujirea noastră, locul nostru, misiunea noastră și toate acele răspunsuri la întrebarea: cum să trăim acele semne exterioare pe care ni le-a încredințat Învățătorul.

 

 

Orban Bela

 

          A fost bine ceea ce ai spus. Nu este laudă, ci spun că este o introducere bună, pentru idei noi sau poate chiar lumină....un pic a crescut și în mine. Și am ajuns la o concluzie: când Ioan scrie aici despre cazul lui Iuda, respectiv nu scrie despre semnele exterioare ale Cinei Domnului, și totuși vedem că aici este vorba despre 2 pâini. Trebuie să înțelegem, că dacă cineva nu cunoaște rădăcinile evreiești, atunci nu își va da seama niciodată că aici este vorba despre 2 pâini. Toată povestirea nu a început cu seara de Seder, ci cu acea rugăciune Mincha, cu o după masă. Doar după încheierea a ceva poate să urmeze ceva nou. Iar încheierea unui legământ este și începutul unui legământ, deși cele 2 se inter-relaționează. Rugăciunea Mincha, jertfă de mulțumire după masă, făină, ulei. Tămâie. Despre ce este vorba aici? Fiecare om are măcar o mână de făină cu care să-i mulțumească lui Dumnezeu că a primit pentru viața personală ce a primit de la El. Și cel mai sărac evreu avea un pumn de făină pe care a putut să-l ardă ca jertfă de mulțumire, dar aici este vorba despre altceva. Nici nu este pomenit ceva referitor la pâine dospită, pentru că uleiul, făina și tămâia împreună nu conține drojdie. Este aproape așa cum sunt azimele (pasca), nu conțin drojdie. Și totuși la rugăciunea de după-masă aceasta este pâinea jerfei de mulțumire, este vorba de sămânța grâului care s-a format în făină în tine, și când prin Duhul lui Dumnezeu tu însuți ungi Cuvântul lui Dumnezeu, adică uleiul, și toate astea le faci cu mulțumiri, pentru este acolo și al 3-lea element tămâia. Astea 3 sunt acolo. Și aceasta este viața noastră. Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său, l-a dat omenirii, cuvânt care a devenit viață prin ,,măcinarea” ei în interiorul nostru, apoi sămânța Cuvântului merge la prelucrat în inima și sufletul nostru, și toate astea în interiorul nostru prin acceptare sunt unse, și ajung înapoi pe Altar cu mulțumirile noastre, cu tămâie. Dacă omul înțelege Cuvântul lui Dumnezeu, acea sămânță a Cuvântului se transformă în făină, și astfel ajunge înapoi pe Altarul lui Dumnezeu cu ulei și cu mulțumiri, adică cu tămâie.  Asta este viața omului credincios. Și tot asta este când eu leg un legământ cu Dumnezeu. Doamne îți mulțumesc că mi-ai dat cuvânt, l-am lucrat în interiorul meu, l-am înțeles, spun un DA la acest Cuvânt, și cu mulțumire este aici înaintea Ta. Pentru toată viața noastră este o jertfă care se corelează cu acest legământ de sare. Pentru că jertfele trebuiau bine înțeles sărate cu sare, ca orice de altfel. Avem aici toată rânduiala vieților noastre. Primim de la Dumnezeu: ce vrea El, simplu se transformă în pâine, și cu ulei și tămâie înapoi pe Altarul Lui Dumnezeu. Este la fel și cu cele 12 pâini ale celor 12 seminții, care erau acolo înaintea lui Dumnezeu. Atunci când în planul lui Dumnezeu cele 12 pâini au trebuit să fie în fiecare zi proaspete înaintea lui Dumnezeu, ne este arătat că cele 12 seminții în mod individual fiecare aveau Cuvânt rânduit, pentru fiecare zi în care se spune astăzi, iar acestea trebuiau să fie puse acolo în fiecare zi. Cu alte cuvinte când vorbesc despre jertfă de mulțumire, jertfă de făină și astfel se transformă și în jertfă de pâine, pentru că făina cu uleiul și tămâia este deja pâine, aș putea să spun că era ceva prăjit în tigaie așa cum este scris în Biblie, practic aceasta este o pâine. Jertfa de mulțumire de după-masă. Încheierea unei zile. Încheierea unei secțiuni a vieții : mulțumesc Doamne că am înțeles voia Ta, o accept, și cu mulțumiri ți-o dau Ție, pentru ca s-o primesc înapoi binecuvântată. DE fapt baza rugăciunii este același lucru. Înțeleg voia lui Dumnezeu, și o pun înapoi Lui zicând: facă-se voia Ta. De fapt fără jertfa de după-masă nu este nou. Pentru că seara începe, în seara de Seder începe următoarea zi. Dar aceea este deja o altă pâine. Este o altă pâine deja, este deja pâine serii de Seder, adică pâinea Cinei Domnului. Dar de ce a primit Iuda condamnare? Ce a făcut? Cuvântul înmuiat în sare l-a luat asupra sa. Sămânța Cuvântului s-a făcut făină, și acea făină a fost dată înapoi sub formă de pâine pe masa lui Dumnezeu. Facă-se voia Ta! Asta în cazul lui a fost condamnare, condamnarea lui Satan. Atunci când Satan acceptă voia lui Dumnezeu pentru el este condamnare. Și pentru că Iuda a fost rânduit să-l reprezinte pe Satan, pentru că Dumnezeu este Cel care creează și răul, Cuvântul lui Dumnezeu a fost pus înapoi să funcționeze, și pentru el asta a fost și condamnare. De aceea el nu a mai putut fi acolo la cealaltă frângere de pâine. Deci la jertfa de mâncare mincha a fost acolo, lucru care a fost condamnare pentru el, în timp ce pentru noi poate să fie binecuvântare, pentru că asistăm aici la schimbare orânduiri, că adică eu înțeleg Cuvântul lui Dumnezeu, îl macin în mine, m-am exprimat rău, totuși așa este, apoi îl sfințesc, îl ung cu ulei după care cu mulțumiri îl pun înapoi  Doamne voia Ta să fie realitate. Dacă Satan spune asta, atunci clar că pentru el este judecata lui Dumnezeu. Dacă noi suntem cei care o spunem, atunci urmează eliberarea noastră de Satan. Au trebuit să fie eliberați prin jertfa de rugăciune mincha de după-masă, pentru ca să poată să înceapă ceva nou. Atunci s-a putut produce actul frângerii pâinii. Și tot atunci s-a putut produce zidirea părtășiei.  Și într-adevăr despre lucrurile privitoare la Cina Domnului am mai vorbit, în urmă cu 2 ani destul de elaborat, într-o ocazie de miercuri, și totuși revine această întrebare. De ce oare? Pentru că, așa cum ai spus vor fi tot mai mulți care vor fi singuratici. Și dacă nu clarificăm întrebarea Cinei Domnului, că este sau nu voie, mulți nu vor putea cu adevărat să pășească mai departe, nu vor putea să-și întărească legământul și păcatele lor se vor sedimenta ca o armură peste ei. Da, rugăciunea mincha oricât ar fi o rugăciune de comunitate, totuși este o rugăciune individuală. Și exact de aceea este dată măsura acestei jertfe doar un pumn, pentru ca și cel mai sărac om să aibe pentru ce să-i mulțumească lui Dumnezeu. Exact de aceea. Ar trebui să înțelegem ceea ce este la evrei, că în cazul rugăciunilor comunitare, aceste rugăciuni sunt rugăciuni individuale. Dacă te duci într-o sinagogă ortodoxă, vei constata că toată lumea spune aceeași rugăciune doar cu o propoziție, două sau mici diferențe de defazare în timp, pentru că toată lumea spune același lucru dar în mod personal și în ritmul propriu. Asta ar trebui să înțelegem că a fi în părtășie în comunitate totuși ești un individ, iar dacă nu ești în părtășie trebuie să spui totuși rugăciunile de mincha singur. Îți mulțumesc Doamne pentru ceea ce am primit de la Tine, am înțeles Cuvântul Tău, în mine se prelucrează și nu numai că spun da la acesta, ci spun că Voia Ta este sfântă, iar eu pun acolo înaintea Ta cu mulțumiri. Acesta este primul pas. În toate cazurile este primul pas, pentru ca mai târziu să pot să mă supun conducerii lui Ieșua HaMassiah. Trebuie să reglez mai întâi cu Dumnezeu, mai întâi de toate trebuie să cunosc voia lui Dumnezeu, legământul meu cu Dumnezeu trebuie să-l întăresc prin legământul sării, la toate jertfele să fie acolo sarea, și atunci Dumnezeu nu este un Dumnezeu domnitor în acest caz, ci El îți dă Cuvântul pe care tu îl mesteci, și sfințirea ta proprie este că spui Domnul meu să fie sfânt ceea ce ai spus Tu, voia liberă a omului apare aici, pentru că Dumnezeu ne permite și nouă niște NIMENI să spune DA Cuvântului Său. Îl ungem cu ulei. Și astfel putem să facem să funcționeze Cuvântul Lui, și desigur nu ca o metodă, ci cu mulțumiri, în credință,  în avans îi mulțumim: că ne-a dat Cuvânt pe care am putut să-l accept, să-l sfințesc, și imediat îi și mulțumesc Lui.

Numai după acestea urmează că vine domnia nouă, când Ieshua spune: bine este în ordine acuma spală-ți mâinile și picioarele, pentru că numai așa pot împreună cu Mine, în calitate de pâine să te pot folosi în Trupul lui Cristos.    Și din nou apare pâinea pentru că este vorba despre un Trup și o Pâine. Ieshua HaMassiah Cuvântul care s-a făcut Trup, și sămânța Cuvântului care a devenit pâine și în care suntem și noi din aceeași plămădeală.

          Deci este voie să iei singur Cina Domnului? Nu că ai voie, ci trebuie. În toate cazurile pregătirea este personală, eu trebuie să-i mulțumesc, după care poți și în comunitate în comun să-i mulțumești, dar în cadrul comunității eu trebuie să am rugăciuni personale, și jertfe personale. Exact la fel ca în toate comunitățile evreiești până în ziua de astăzi. Deci când 2 oameni, să zicem soț și soție merg înaintea lui Dumnezeu atunci am rugăciune de după-masă mincha personală. Mulțumesc că sunt femei, și mulțumesc că sunt bărbat. Și imediat este o diferență în rugăciune, deși este vorba de același lucru. Mulțumesc că mie mi-ai dat asta, și lui I-ai dat aia, și Cuvântul lui Dumnezeu îl ung cu ulei, nu pentru ca să alunece, ci pentru ca să-l sfințesc, pentru ca să devină funcțional în viața mea. În comunitate rugăciunea de după-masă este o rugăciune individuală. Însă și Cina Domnului, bine înțeles trebuie să-mi spăl mâinile și picioarele în mod individual pentru ca să pot să mă duc să iau Cina Domnului. Să nu ne pierdem în detaliile de genul: cum să fac? În multe cazuri aici este problema: cum trebuie făcut? Intră fariseismul: numai popa poate să ți-o dea. NU-I ADEVĂRAT! Toată lumea este popă în Trupul lui Cristos. Numai bărbat poate să dea. Numai o persoană numită anume de adunare și care să aibă diplomă de popă...NU-I ADEVĂRAT! Exact la fel cum rugăciunea de mincha de după-masă, binecuvântarea de după masă adică sfințirea lui Dumnezeu în definitiv, sau jertfele de mulțumire toate astea sunt individuale și personale. Să învățăm să trăim în cadrul unei comunități în mod individual. Dar să ne străduim în toate cazurile să fim în părtășie. Chiar dacă în mod individual suntem la fel în aceeași plămădeală, din același compoziție care este făina, uleiul, și încă pe lângă acestea mulțumirea. Dar pentru seara de Seder este numai apă și făină. Și asta înseamnă curățirea, respectiv acel pumn de făină, care este jertfa noastră de mulțumire. Restul vine de la El. Pentru că El Însuși este uleiul care înapoi te sfințește și prin Cina Domnului.

           Cina Domnului individuală este nevoie de ea, dar nu este metodă. Dacă Dumnezeu așa rânduiește că tu trebuie să te prezinți înaintea Lui, atunci te rog să te conformezi să mergi acolo. Aș putea să spun că Cina Domnului este o condiție de bază pentru ca să pot ieși undeva să slujesc, sau în lucrarea lui Dumnezeu să pot să fac orișice. Pentru că trebuie să fiu în rânduială cu legământul, trebuie să pun în ordine spălarea mâinilor și a picioarelor, pentru ca Conducătorul meu Ieshua HaMassiah să spună: du-te acolo sau aici. Și pentru că fiecare zi ar trebui să înceapă în acest mod, și seara începe ziua noastră, trebuie să fie curate mâinile, picioarele și toate lucrurile în ordine, și aici vedem din nou că acestea sunt personale, individuale, Cina Domnului este o chestiune personală. Partea de reglare a păcatelor, așa cum la Kol Nidre sau chiar mai înainte de Yom Kippur, de sărătoarea ispășirii, trebuie să le rezolv. Cu semenii mei, cu Dumnezeu, și numai după aceea pot  să iau. Dar în multe cazuri despre Cina Domnului  unii pot să afirme doar atât: păi sunt păcătos trebuie să iau Cina Domnului ca să scap. NU. Este mai mult decât atât. Sunt păcătos, mă curățesc, mâinile picioarele mele sunt în regulă pentru că am auzit care este păcatul meu, Duhul Sfânt mă înștiințează despre ce este vorba și îmi arată ce anume frânează slujirea mea, sau ce m-a dus departe de domnia lui Ieshua HaMassiah. Și Cina Domnului nu este o unealtă ca să-l pună pe om în autoritate ci este o posibilitate ca să pot fi folosit de Dumnezeu. Este pentru slujire. Este într-adevăr unitatea plămădelii, și unitatea cu Ieshua HaMassiah. Și în afară de acestea și este unitatea cu frații, adică a aceia care sunt în același duh. Dar Cina Domnului este ea în sine ceva care te pornește la slujire. Începutul a ceva nou și în acest caz, în momentul în care am luat Cina Domnului mă face în stare să fiu potrivit pentru lucrare. Și pentru ce anume de fapt? Pentru ceea ce am mulțumit deja la rugăciunea de după-masă, mincha atunci când am știut care este voia lui Dumnezeu, am mestecat și din sămânță s-a făcut făină, iar când într-adevăr am uns cu ulei și l-am pus cu mulțumirile mele înaintea lui Dumnezeu, continuarea acestora, realizarea și funcționarea acestora este atunci când Ieshua HaMassiah spune: în ordine spală-ți mâinile, picioarele și sub conducerea Mea împlinește ceea ce tu cunoști deja, și ai mulțumit deja, și cu mulțumiri ai sfințit împreună cu uleiul. Deci legătura dintre cele două. Mărturisirea lui Dumnezeu, nu este o religiune a lui Dumnezeu, pentru că sunt foarte mulți credincioși de Dumnezeu, mărturisirea Cuvântului se produce numai dacă din sămânță, se face făină. Și mărturisirea este puțin lucru, pentru că vine sfințirea, anume că amestec cu ulei, și tot nu ajunge , ci este acolo credința care le pune înapoi cu mulțumiri. Apoi vine o seară, un nou început, când apare Acela căruia I-am predat viața și El cu acel drept că eu am pus în ordine legământul meu cu Dumnezeu, este și sarea acolo, să nu o uităm niciodată, legământul meu este în ordine cu Dumnezeu și atunci El spune: atunci sub domnia Mea dacă tu te cureți, și lucrarea Mea de răscumpărare este și a ta, și ești al Meu, și ești ascultător, Mie, atunci condiția ca să îndeplinești Voia Mea dumnezeiască atunci acuma se poate. Deci Cina Domnului nu privește în urmă, ci este un act care te pornește înainte. Bine înțeles cu rezolvarea lucrurilor trecute, dar direcția arată spre ceea ce urmează. Întrebarea : trebuie să iau? Dacă nu vrei să înaintezi mâine, atunci să nu iei. Dar atunci ești neascultător! Trebuie să iau Cina Domnului? Întrebarea este dacă vrei să fii în voia lui Dumnezeu sub conducerea lui Ieshua HaMassiah? Este doar o singură întrebare simplă! Dar primul pas este: află care este voia lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, acea sămânță să fie măcinată, în inima și în sufletul tău, să fie mestecat în duhul și în  sufletul tău, așa cum a mâncat Ieremia hârtia, atunci nici nu era hârtie, ci altceva, deci a mestecat documentul, exact la fel trebuie măcinat Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca să devină o pâine, o lipie cu ulei, care să ajungă pe Altar. Da, așa cum a spus David, Cuvântul Tău se învârtește zi și noapte în mine. Aș putea să spun că zi și noapte se învârtește în mine sămânța, pentru că în persoana în care începe să se învârtească sămânța Cuvântului lui Dumnezeu, din acelea deodată se va face o pâine. O astfel de pâine care va fi din făină amestecată cu ulei și cu mulțumiri. Toate împreună.

          Întrebarea e dacă luăm Cuvântul lui Dumnezeu ca: ,,așa trebuie făcut” sau ca pe un bici, sau în felul următor: Domnul meu spune-mi ce să fac, și Tu spune-mi de ce sunt eu pe acest pământ, și spune-mi ce trebuie să fac. Și atunci El va pune înaintea ta semințele Cuvântului,  și moara din interiorul tău le va măcina. Învârtim noi oare Cuvântul lui Dumnezeu în interiorul nostru? Nu cu forța bine înțeles, nu-i teologie și nu e dogmă, ci se învârtește în tine Cuvântul lui Dumnezeu? Pentru că atunci când semințele Cuvântului lui Dumnezeu devin făină, atunci înțeleg. Și atunci se deschide o oportunitate că din această făină să se facă pâine. Iar dacă este pâine atunci pune uleiul, sfințește-l și cu mulțumiri pune toate acolo înaintea lui Dumnezeu. Și numai după acestea urmează că împreună cu Ieshua HaMassiah poate să devină realitate Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că El este, și prin El sub conducerea Lui este.

          Deci aici este vorba de două pâini. Pâinea de mulțumire a după mesei, iar cea de seară, începutul a ceea ce este nou, este nimic altceva decât azimele, pâinea fără drojdie.

 

 

Orban Eszter

 

          Încă un gând aș mai vrea revenind la Ioan, când Iuda pleacă atunci Ieshua HaMassiah spune ucenicilor, li se adresează: fiii Mei. Și pentru mine acest lucru a fost o descoperire că a fost Cina Domnului aici la ultima cină, chiar dacă nu a spus concret acest lucru, dar trebuia să fie pentru că aici pentru prima oară au fost numiți: fiii Mei. Și de aici începând ucenicii sunt într-o statură nouă, nu li se mai adresează ca prietenilor, sau fraților, ci fiilor. Și pentru mine asta a însemnat o dovadă că aici Cristos nu doar ca și copiilor le-a vorbit, ci ucenicii sunt considerați ca fiii. Și mi-am adus aminte și textele Apostolului Pavel în care spune: că nu mai sunteți slugi ci sunteți fii. Acesta a fost un moment care pentru mine l-am găsit aici, și mai este ceva: că li se dă o poruncă nouă, și ceea ce ai spus că începutul a ceva nou este Cina Domnului. Așa cum a spus că vă dau ceva nou, dar nu o poruncă străină, ci este vorba despre o poruncă cunoscută mai demult, și totuși în duhul acuma este momentul împlinirii ei: să vă iubiți unii pe alții. Și acest lucru la fel este înțeles greșit de multe ori, când apare acea iubire sufletească că eu trebuie să-mi iubesc fratele chiar dacă este așa cum este, dar nu despre asta este vorba. Ci este vorba că exact de la începutul spălării picioarelor și până aici poate să spună Ieshua să ne iubim unii pe alții. Deci dacă de la punctul de pornire ajungem până aici, doar atunci puteți să trăiți ce înseamnă să vă iubiți unii pe alții, și ce înseamnă să te duci cu acea dragoste care îți iese în întâmpinare și se apleacă, și este o dragoste practică, care trăiește Trupul lui Cristos. Și cu ceea ce se încheie acest capitol, ceea ce spune Petru că unde mergi că eu mă duc după Tine, la care Ieshua îi răspunde că încă nu poți veni acuma, dar vei veni. Eu înțeleg de aici că acuma încă nu poți trăi ceea ce acuma a început, dar vine vremea când vei putea și în duhul vei putea să împlinești ceea ce acuma încă nu înțelegi. Este aceeași situație care  s-a ivit la început la spălarea picioarelor, că Doamne picioarele mele Tu să nu le speli, acolo când se împotrivea Învățătorului, și atunci I-a spus: acuma tu încă nu înțelegi, dar vei înțelege. Și aceleași răspunsuri I-au venit lui Isus, că acuma încă nu poți veni, dar vei veni. Eu simt că și timpii se schimbă pe o altă dimensiune iar acel interval de timp care de multe ori desparte omul de Dumnezeu, parcă aici ar începe frumos să dispară și cumva simt că în acest punct începe să se deschidă VEȘNICIA pentru omenire.

 

Orban Bela

 

          Mai mult! Atunci când spune fiii Mei! În acest moment Ieshua spune un lucru: Eu Sunt Dumnezeu. Din acest moment este Dumnezeu Ieshua HaMassiah. Pentru că noi nu suntem copiii lui Isus, ci suntem copiii lui Dumnezeu. Deci în acest moment în care a judecat pe Satan în chipul lui Iuda, și când se instituie Cina în seara de Seder acolo spune Ieshua: fiii Mei.

          Aici a pășit în rangul de Dumnezeu. Pentru că numai Dumnezeu are copii. Tocmai de aceea de multe ori a spus să nu vă numiți Tată! Aici Mesia devine de rang egal cu Dumnezeul cel Veșnic. Fără nici o îndoială că din acest punct în care a devenit HaMassiah, adică Unsul,  chiar de pe pământ. Dar atunci a putut să devină acela când l-a învins pe Satan. Când la Iuda s-a întâmplat această explozie. Din acel moment El a funcționat cu putere Mesianică, și acest început este când El a spus: fiii Mei. Din păcate oamenii fură acest lucru, și de aceea avem atât de mulți tătici, și părinți și alte titluri. Asta au furat de 2000 de ani. Sunt puteri anti-cristice. Cine se ridică la rangul de tată, să aveți grijă este anti-cristic. Nu sunteți voi tați! Dacă cineva se naște din nou în mâinile tale, asta nu înseamnă că tu ești tatăl lui. Este cu totul altceva la Pavel când spune dar și atunci el afirmă că eu te-am dus la Cristos.

Totuși aici Ieshua HaMassiah afirmă: Eu sunt Tatăl! Sunt una cu Tatăl, și de aceea spune : fiii Mei. Este un punct de cotitură: când din rugăciunea mincha devine seara de Seder. Când voia lui Dumnezeu devine în practică un drum de ascultare față de Mesia în mulți. Aici este deci un punct de schimbare.

 

Sipos Richard

 

          Un gând mi-a mai trecut prin minte când am parcurs aceste faze simbolice și am ajuns mai înăuntru în Templu, începând de la spălarea picioarelor, și punerea în ordine a vieților noastre, până la ungere, și mi-am amintit ultima fază atunci când în Sfânta Sfintelor Dumnezeu rânduiește așezarea Cutiei mărturiei și deasupra  Kerubimii pe capacul Ispășirii, iar acolo numai acel preot putea să intre care era Mare preot și s-a curățit în totalitate, și Domnul spune că de acolo îți voi vorbi, de acolo îți voi spune dintre îngeri și ca și un cuvânt final am avut o imagine că atunci când Ieshua este în comuniune spirituală cu ucenicii și când este zidit Trupul lui Cristos și așa cum a spus Eszter, că îi numește fiii Săi, atunci ei într-adevăr au pătruns acolo în Sfânta Sfintelor ca preoți, complect curățiți, când Însuși Dumnezeu vorbește prin Ieshua HaMassiah ca Înger al Domnului, vorbește lui Aron și Marilor preoți de atunci. Deci au pătruns în Sfânta Sfintelor unde deja Cuvântul, care era acoperit de aripile Heruvimilor, Legea vorbește, și atunci nu numai că sunt puneri în rânduială, ci acolo deja primesc în mod concret călăuzirea și comunicarea nemijlocită cu Dumnezeu.

 

Orban Bela

 

          Atunci să traducem pe latura practică: trebuie sau se poate lua Cina Domnului? Aceasta a fost întrebarea de origine. Dacă vrei să slujești, dacă mâine vrei să mergi mai departe, dacă vrei să trăiești atunci dacă El vorbește și El te trimite undeva mâine, atunci cu bucurie mare poți să faci toate aceste lucruri. Cu bucurie, dar eu spun că rugăciunea de după-masă, rugăciunea mincha să nu o omiți niciodată. Încheierea zilei, în final, când spun mulțumesc Doamne că am înțeles de ce m-ai creat Tu pe mine, și unde vrei Tu să mă vezi, eu sfințesc voia Ta în viața mea și toate acestea le fac cu mulțumire. Noul începe cu încheierea, când am încheiat ziua de astăzi, atunci am deschis posibilitatea unui nou. Dar posibilitatea a ceea ce este nou este că mă duc acolo : da eu am avut deja o stare de ordine, de pace cu Dumnezeu, și pot să-i amintesc lui Ieshua HaMassiah acest legământ. Oare cumva lucrurile se întrepătrund. Anume că seara de Seder totuși se leagă înapoi de după-masă. Pentru că legătura pusă în ordine cu Dumnezeu ,dar fără un DA hotărât și exprimat lui Dumnezeu nu există seară de Seder. Atunci când relația mea cu Dumnezeu nu este pusă în ordine, atunci eu degeaba iau Cina Domnului. Nu este Cina Domnului, pentru că cele două sunt în strânsă legătură. Înțelegerea voii și a Cuvântului lui Dumnezeu, acceptarea cu mulțumire a acesteia se continuă cu faptul că sunt gata să pun în practică toate astea. Totuși nu eu, ci cu călăuzirea lui Ieshua HaMassiah. În mod individual trebuie să trăiesc aceste lucruri. Pentru că este personală treaba, dar în același timp pentru că nu există  viață de credință solo, de aceea e bine dacă mai mulți care sunt pe același drum știu unii despre alții că sunt gata pentru acest drum. Trebuie să știm unii despre alții acest lucru, că într-adevăr te-ai pregătit pentru ziua de mâine, pentru o slujire comună, pentru un drum comun. Cel mai frumos este când suntem în același loc, ne întâlnim,și împreună, cu cei care avem același drum și aceeași direcție ne așezăm împreună. Și bine înțeles că este obligatoriu ca acea persoană cu care am același drum, pentru că soț și soție e un singur drum, familia e un drum, aceste lucruri acasă trebuie să se întâmple în primul rând. Dar se pot coopta și alții, cu care la fel avem același drum. Dar ceea ce este acasă nu se poate ocoli, pentru că noi în fiecare zi mergem împreună. În fiecare zi trebuie să mergem cu mâini și picioare curate, și anume în așa fel că avem rugăciunea mincha, Doamne îți mulțumesc că ne-ai spus care este drumul nostru mâine, iar eu Dumnezeul meu acuma, chiar dacă sună urât, totuși spun: te autorizez cu mulțumirile mele să se și împlinească, iar eu sunt gata să fiu supusă mâine la acea poruncă divină care prin Ieshua HaMassiah îmi vorbește prin Duhul Sfânt. Deci trebuie să luăm. Nu aștepta după celălalt om,  poate că drumul lui nu este același. Astăzi mai cu seamă să nu aștepți, când adunările sunt doar niște adunări compuse de individualități, care sunt într-o asociere lejeră. Nu aștepta după celălalt. Nu aștepta nici după partenerul tău care este lângă tine, să nu iei din pricina lui/a ei. Nu. Nu aștepta după ei. Dar nici să nu aștepți să nu iei Cina cu cineva despre care știi că ai același drum. Mergeți împreună înaintea lui Dumnezeu, cu continuarea ascultării față de Dumnezeu și cu luarea Cinei Domnului. Atunci când mergem împreună acolo înaintea lui Dumnezeu în voia Lui, am primit împreună tot ceea ce înseamnă binecuvântare, și slujire și daruri, orice, și împreună vrem conducerea lui Ieshua HaMassiah. Pot să fie drumuri paralele, pot să fie drumuri care se leagă nemijlocit unele de altele dar în toate cazurile trebuie să fiți gata să știți care este voia lui Dumnezeu. Eu cred că întotdeauna omitem acest lucru că trebuie mers înaintea lui Dumnezeu. Mulțumesc ziua de astăzi, de multe ori îi mulțumesc cu mărturisirea că mi-ai dat Cuvântul Tău . Cum ne-a dat Dumnezeu Cuvântul Său? Nici acest lucru nu este o metodă. El ne dă sămânța, ceea ce auzi, ceea ce știi, ceea ce primești în înțelesul total a cuvântului: trebuie măcinat în fiecare zi, trebuie să fii gata să macine moara aceea interioară. Și nu te mira că în zori de zi Dumnezeu te trezește, și îți aduci aminte de ceva, că parcă ai auzit ceva....Nu te mira că noaptea sau oricând în timpul zilei trebuie să te oprești, Dumnezeu are întotdeauna metode care de multe ori te fac să zâmbești. Da, te oprește și îți spune: acuma stai la o parte pentru că vreau să-ți spun ceva. Așa vorbește Dumnezeu cu noi. Îți dă o sămânță, pe care tu trebuie s-o macini în interior, și apoi după ce ai măcinat-o făina trebuie s-o dai înapoi cu mulțumiri, amestecat cu ulei și mulțumiri. Deci puneți în ordine rugăciunea de după-masă pentru ca să poată fi un nou început. Seara, pentru că seara este începutul, în seara de Seder.

 

 


Traducerea: Bézi Gyöngyi

                                                                                                                                   

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com