.

Orbán Béla:

 

Shabbat Vaiechi

Cele 4 binecuvântări suficiente pentru toate

Înregistrare făcută la închinarea de sâmbătă a comunității ȘOFAR comunitate credinciosă lui Ieșua HaMașiah

2009.01.03.

 

Numele aceste Sâmbete este: „Și a trăit.”  Porțiunea biblică săptămânală (pericopa) începe cu versetul 28 al Genezei capitolul 47:

„ 28. Iacov a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.” Cineva a întrebat care este semnificația numerelor. În această propoziție avem două numere, prin care Dumnezeu ne transmite un mesaj. Nu îți petreci toată viața aici pe pământ, dar din viața deplină adică din „chai”care este 18, 17 ani a petrecut în Egipt. Iar următorul număr pe care l-a trăit 147 de ani, aici putem cunoaște o taină, este vorba de un nou început. 144 și cu 3. Și nu este vorba doar de Iacob aici, ci avem un mesaj foarte important pentru noi toți. 144 și cu 3 este șansa unui nou început. Numărul de 144 de mii, unii îl interpretează greșit, pentru că și-l atribuie. 144 se poate înțelege și 12x12. 144 vorbește despre adunarea laolaltă a evreimii în totalitate, a acelei evreimi care în vremea lui Iacov,s-a realizat  prin unirea celor 12 frați,dar mai avem acolo și numărul 3, care simbolizează unitatea Sfintei Treimi. Drumul lui Iacov se va finaliza atunci când se va realiza această unitate desăvârșită, atunci când evreimea care pe vremea aceea încă nu era un popor format, ci a fost vorba doar de formarea celor 12 seminții, deci când întâlnirea fraților se va realiza. Va lua naștere unitatea. Și așa cum știm din această istorisire și din procesul care e descris pe parcursul Vechiului Legământ, se realizează și unitatea Sfintei Treimi. Pentru că promisiunile se împlinesc cu adevărat în Isac, dar funcționarea acestora se petrece în Israel, și continuarea e în Iacob.  Iacob a fost precursorul a ceva. Se încheie prima carte a lui Moise și împreună cu ea și perioada de pregătire. După Iacob urmează Moise. Iacob a pregătit formarea poporului, prin unirea fraților. Iar formarea poporului s-a realizat în timpul lui Moise, în Egipt. Acesta este începutul acelui nou, când voia lui Dumnezeu de unitate se materializează prin întâlnirea celor 12 seminții. La fel și Trupul lui Cristos să se întâlnească, și unitatea Sfintei Treimi să fie și ea împreună. Excluzând orice mistică a numerelor numărul 147 este o atenționare foarte serioasă pentru noi. Dacă Dumnezeu dorește să înceapă ceva nou, atunci unitatea trebuie să ia ființă. Unitatea conform voii Lui, aceea pe care a vrut-o El să o vadă, atunci în cele 12 seminții. Nici acum nu dorește o unitate ecumenică, ci vrea unitatea Trupului lui Cristos aceea în care funcționează și unitatea Sfintei Treimi. Aici se încheie misiunea pe care a primit-o Iacob de la Dumnezeu, în momentul în care totul, omenește și dumnezeiește, s-a unit, deplinătate cifrei 12, și cea a Sfintei Treimi. La acestea putem să ne așteptăm, la o vreme profetică. Dumnezeu va da un nou început, dacă Trupul lui Cristos va fi în unitate și deplinătatea Sfintei Treimi va funcționa. Nu va fi poporul lui Isus fără Duhul Sfânt, și nici poporul lui Dumnezeu fără Isus, și așa mai departe, ci atunci când unitatea Sfintei Treimi va fi la locul meritat unde va și funcționa.  

Însă atunci când Iacob își ia rămas bun aici, nu pleacă cu mâna goală. Ci transmite celor 12 seminții binecuvântarea:  48: „16. Îngerul  care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele  meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!Prima binecuvântare pentru Efraim și Manasse, pe care o spune fiecare tată evreu peste fiii săi: să fie binecuvântați ca Efraim și Manasse. Este timpul în care Iacob adoptă copiii lui Iosif. El adoptă fiii copilului său, și le dă drept egal cu ceilalți copii ai săi. Cu adevărat avem aici un simbol pentru viitor. Iosif îl prefigura pe Ieșua HaMașiah. Și atunci când Dumnezeu adoptă copiii de astăzi născuți prin Ieșua HaMașiah, pe Efraimiți și Manasiți, îi primește ca fii ai Săi, așa se întâmplă că devenim frații lui Ieșua HaMașiah. Iar cine se naște din Ieșua HaMașiah acela devine frate cu El și Popor al lui Dumnezeu. Acest proces al adopției se desfășoară astăzi cu cei din alte neamuri. Nu vor deveni evrei, dar vor fi frați cu drepturi egale, pentru că Dumnezeu îi adoptă, și astfel devenim frați. Așa devine orice om din orice națiune, similar cu un evreu care este sub domnia lui Cristos.  Este vorba de unire. Și avem aici și împlinirea acelei promisiuni când numerele de asemenea se împlinesc, voia lui Dumnezeu se împlinește și așa cum am citit atunci va începe ceva nou. Iacob a pus prima binecuvântare pe  Efraim și Manasse, în ciuda împotrivirii lui Iosif care a vrut exact invers, că adică binecuvântarea să fie al primului născut. 

Ce a făcut aici Iacob? Ce înseamnă binecuvântare? Mulți își imaginează că binecuvântarea înseamnă că primești cadou un pachet. Iacob nu a promis așa ceva. A spus lucruri foarte serioase fiilor săi. Și pe undeva s-a și contrazis. Capitolul 49: „ 1. Iacov a chemat pe fiii săi şi a zis: „Strângeţi-vă şi vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremurile care vor veni.2. Strângeţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacov!
Ascultaţi pe tatăl vostru, Israel!3. Ruben, tu, întâiul  meu născut,puterea mea şi pârga tăriei mele,întâiul în vrednicie şi întâiul în putere,4. năvalnic ca apele – tu nu vei mai avea întâietatea !Căci te-ai suit în patul tatălui tău,mi-ai spurcat patul, suindu-te în el.5. Simeon şi Levi sunt fraţi ; săbiile lor sunt nişte unelte de silnicie.6. Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor,nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea  lor! Căci, în mânia lor, au ucis oameni,şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.

7. Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată,şi furia lor, căci a fost prea sălbatică!Îi voi împărţi în Iacov şi-i voi risipi în Israel.8. Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi; mâna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi. Fiii tatălui tău se vor închina  până la pământ înaintea ta.9. Iuda este un pui de leu. Tu te-ai întors de la măcel, fiule! Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu, ca o leoaică: cine-l va scula?10. Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda,nici toiagul de cârmuire dintre  picioarele lui,până va veni Şilo, şi de El vor asculta popoarele.

Este o contradicție aici. Își binecuvântează fiii și în același timp spune Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor ! Leviților le spune acest lucru . Aceia care mai târziu vor alcătui preoțimea, aceia care vor reprezenta Legile lui Dumnezeu și vor face slujba de închinare înaintea lui Dumnezeu în Templu. Să fie ei oare blestemați acolo în Templu? Seminția lui Levi, cea care a fost blestemată, a ajuns să fie în Templu. Ce se întâmplă aici? Iacov nu dă o binecuvântare care privește un singur om. Ceea ce a rânduit Dumnezeu cu referire la cele 12 seminții,și astfel lui Israel de fapt, ei bine acea binecuvântare este valabilă din acel moment și până în veci. Pentru că atunci când Iacov a rostit acele binecuvântări, el a văzut foarte departe în viitor, în perioada mesianică, până când perioada harului va lua sfârșit aici pe pământ. Deci promisiunea nu privește un singur individ,și de asemenea nici blestemul. Persoana care a înfăptuit păcatul își va primi pedeapsa, toți care stăteau în acel moment în fața lui Iacov, Iuda, Ruben și toți ceilalți, dar urmașii lor care s-au născut vor merge mai departe în promisiunile lui Dumnezeu.  Pentru faptul că Ruben a intrat în curvie, nu înseamnă că a fost șters dintre cele 12 seminții. Ruben și-a primit pedeapsa. La fel, faptul că Levi și Simeon au ucis cu brutalitate, din cauza surori lor pângărite, au judecat ei în locul lui Dumnezeu, nu au fost șterși dintre cei 12, seminția lor a rămas în planul lui Dumnezeu. Pentru Trupul lui Cristos Dumnezeu are o promisiune, iar dacă vreo adunare din zilele noastre strică lucrurile, nu înseamnă că promisiunea lui Dumnezeu este retrasă de la Trupul lui Cristos. Promisiunile lui Dumnezeu, și binecuvântările Lui sunt veșnice, se referă pentru totdeauna. Persoanele se schimbă, Ruben a făcut, ce a făcut, nici astăzi nu stau lucrurile altfel. Ruben s-a urcat în patul tatălui său. Curvia este un păcat de moarte. Dacă cineva care face parte din Trupul lui Cristos curvește, asta nu înseamnă că Trupul lui Cristos nu își va împlinii chemarea, și misiunea. Dar curvia ecumenismului, curvia la orice nivel spiritual, sufletesc sau trupesc de asemenea atrage după sine judecată, exact ca și în viața lui Ruben. Cu toate acestea Trupul rămâne. Din cauza aceasta încă nu trebuie să îngropăm creștinismul, sau adunarea. Rubeni sunt și astăzi printre noi. Ruben, cel care a pătruns cu forța în casa tatălui său, cel care vrea să fie Dumnezeu în locul lui Dumnezeu. Cel care vrea să exercite autoritate în locul Duhului Sfânt, care vrea să facă minuni, sau orice alt lucru. Toate astea sunt curvii. Și cel care se vinde pentru un pic de bucurie spirituală, sufletească, este asemenea lui Ruben, vrea să obțină bucurie din ceea ce nu-i aparține. Asta s-a întâmplat cu Ruben, a pășit în locul lui Iacov. Și astăzi se întâmplă același lucru. De multe ori folosesc atât de rău darurile Duhului Sfânt. Se fac stăpâni pe Duhul Sfânt, și curvesc în numele Duhului Sfânt. Dumnezeu îi va judeca pe acești oameni, dar promisiunea Lui rămâne în picioare. Și aș putea să mai enumăr că se poate face artă din laudă și închinare. În locul Lui? Dumnezeu judecă aceste lucruri. Iar lauda și închinarea veritabilă, aceea care I se adresează Lui, ei bine El va păzi aceasta. Dar cine a călcat strâmb în acest domeniu curvind în acest mod, ca să se admire pe sine, și să se vândă, Dumnezeu îl pune sub pedeapsă asemenea lui Ruben. Și dacă privim în domeniul autorităților putem vedea că foarte mulți vor să judece în locul lui Dumnezeu. A fost un lucru al fărădelegii și îngrozitor, când au violat-o pe sora lui Levi și Simeon. Ca răspuns au omorât în mod rafinat bărbații din Sikem. Le-au spus, că totul va fi în regulă dacă se vor tăia împrejur. Iar când au fost în febra răni i-au omorât. Și astăzi sunt oameni care judecă în locul lui Dumnezeu. Și de multe ori au foarte mare dreptate, doar că nu au dreptul s-o facă. Și noi putem să trăim ceea ce au trăit atunci frații. Judecarea și condamnarea celorlalți. Oare nu ar fi trebuit să-l lase pe Dumnezeu să judece ? Cu ce drept au pătruns în sfera de influență a lui Dumnezeu? Și cine este astăzi judecător, acest lucru ar trebui clarificat astăzi în foarte multe adunări...Nu eu sunt judecătorul! Judecătorul este Împăratul. Iar judecată este Legea Lui. Iar eu în cel mai bun caz pot să spun ca un advocat: dacă asta ai făcut, asta vei primi, dar este îndurare. Sau pot să vin și să spun ca un frate nu face asta pentru că va fi rău. Nu sunt judecător, nu sunt polițist, nu sunt călău.  Nu am nici o autoritate, pentru că altfel judecata vine peste viața mea. Și tu vei fi judecat din cauza autorității tale mincinoase în timp ce Trupul lui Cristos merge mai departe.  Dumnezeu nu-și lasă numele furat, dar nici pângărit. Oare știm noi faptul că și astăzi între cei care pornesc pe Cale împreună, aceste două păcate mari sunt cele care despart și separă: curvia și las că eu pășesc în locul lui Dumnezeu. Autoritatea este că eu sunt puternic, eu sunt mare. Vai cât de multe afirmații arogante am întâlnit: „dacă pleci din adunare atunci vei muri.” Oh cât de multe asemenea poți să auzi! Cine ești tu că îndrăznești să spui așa ceva? Dacă cineva și-a dat viața în Trupul lui Cristos, atunci adunarea este nimic raportat la asta. Nu adunarea va da răspuns la întrebarea referitoare la viață și moarte, și mai ales nu păstorul. Cum îndrăznești să-ți arogi dreptul de a judeca în avans, înainte de judecata Împăratului? Oricât de adevărat este că ai nevoie de părtășie în Cristos, oricât de adevărat este că nu se poate să trăiești singur ca și credincios, totuși cine poate să judece pe celălalt? Ar trebui să-și vină în fire Simeonii și Leviții! Și la fel foarte tare ar trebui să-și vină în fire și Rubeniții, că anume aceste două lucruri sunt foarte periculoase, pot să te coste viața.

          Dar avem aici în această istorisire și partea pozitivă, anume faptul că Dumnezeu îl ridică exact pe Levi! De ce? Pentru că Dumnezeu a luat tot de la Leviți. Ei nu au nici o parte de moștenire. Datorită faptului că și-au pierdut dreptul de întâi născut, pentru că ei urmau cronologic după ceilalți amintiți. Dumnezeu a spus totuși te ridic, pe tine care ești nimeni. Smerirea lui Dumnezeu este ca cea pe care a exercitat-o asupra leviților. Este asemenea cu starea când tu ai ajuns în situația că Doamne Dumnezeul meu mă predau ție. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu te ucide, ci dacă ajungi la punctul terminus adică zero, că adică nu primești absolut nimic ei bine atunci Dumnezeu zice: vino în salonul regal, vino în templu ca să slujești. Până acum ai fost asta, dar poți să spui acuma că nu mai ai nimic, Doamne nu mai am pe nimeni, Tu ești singurul care ești, și atunci Dumnezeu spune bine atunci acuma ai totul, acuma pot să te chem înăuntru. Pentru că tu cunoști dreptatea Mea, Legea Mea, pentru că ai realizat în final că nu tu vei judeca, pentru că ești un nimeni, ai înțeles că nu ai nici o unealtă, și ca un levit ai pierdut totul, nu mai ai nici pământ, nici avere, nu mai ai nimic. De abia acuma pot să te folosesc. Vedem că este o consecința a comportamentului lui Simeon și Levi, a judecății pe care au făcut-o acești oameni, dar Dumnezeu în dragostea Lui deosebită, le dă o lecție, ok nu vei fi împărat, dar vei fi pentru mine preoție împărătească. Așa face și astăzi Dumnezeu. Nu judeca, pentru că Dumnezeu te învață foarte repede că nu ești nimeni. Dar dacă știi că ești nimeni, atunci Dumnezeu te și poate folosi foarte mult. Judecata în cazul lui Simeon și Levi mai este un exemplu bun și în cazuri foarte dese în care am cunoscut foarte mulți oameni în care dorința de dreptate a fost intensă, mai ales în rândul evreilor este un fenomen uzual, știți noi întotdeauna avem dreptate. Și Dumnezeu ce spune? Nu ai dreptate în nimic, dar pot să te folosesc în dreptatea Mea. Vreau doar să-mi predai Mie dreptatea ta, și acceptă că tu nu ai nimic. Pentru că Eu asta ți-am dat: că ești nimeni și nimic. La fel cum poate Dumnezeu să folosească Israelul, pentru că Israel nu este al Israelului, ci țara aceea este a lui Dumnezeu. Este un popor care nu are țară, dar are Dumnezeu a Cui este acea țară. Israel nu este al lui Israel, viața mea nu îmi aparține, nu este a mea tocmai de aceea mă poate folosi Dumnezeu.

          Și când ajungem la Iuda că: „ 10. Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda,nici toiagul de cârmuire dintre  picioarele lui,” bineînțeles că este vorba de Ieșua de ramura împărătească. Nu e greu de recunoscut promisiunile care au fost și care sunt acuma. Pentru că în gândirea evreiască nu este ieri, astăzi sau mâine, ci este vorba de o continuitate. Și această continuitate o putem citi în versetul 11 „  El îşi leagă măgarul de viţă şi, de cel mai bun butuc de viţă, mânzul măgăriţei lui;
îşi spală haina în vin,şi mantaua în sângele strugurilor.. 12. Are ochii roşii de vin
şi dinţii albi de lapte.” Nu de măslin, adică nu de evreime, ci de cel mai bun butuc de viță, își leagă măgarul, cu alte cuvinte slujirea, și de viță nobilă mânzul măgăriței lui. Aici trebuie să mă opresc pentru că nu-i bună traducerea, originalul spune: „Ochii Lui sunt mai strălucitori decât vinul, dinții lui mai albi decât laptele.Vinul este expresia bucuriei la evrei. Atunci când vinul este strălucitor este simbolul bucuriei și fericirii. Iar bucuria și fericirea Lui este mai mare și decât acestea.

          Atunci când trecem rând pe rând prin promisiuni, putem să cunoaștem și istoria zilelor noastre. Pentru că în fiecare binecuvântare este inclus ceea ce cunoaștem deja, sau ceea ce vom vedea. Fie că vorbesc despre Dan, care va fi un șarpe pe drum, și care va mușca călcâiele calului ca să cadă călărețul pe spate. Din seminția lui Dan s-a născut Samson, și promisiunile lui Dumnezeu s-au dovedit a fi adevărate.   Observați însă următorul verset, în care Iacov se oprește și spune: „ În ajutorul Tău nădăjduiesc Doamne!” Este o propoziție parcă ruptă de context. Aștept ajutorul tău ar fi o traducere mai exactă. Și aici trebuie să înțelegem că Iacov nu numai că vede în viitorul îndepărtat, până în era mesianică, în veșnicie, ci nu se rupe nici de viitorul mai apropiat. Știe ce se va întâmpla cu Dan, și că nu va fi simplu deloc. Deja se roagă, deja I se înalță suspinul pentru Dan. Pentru că îl vede cum se va căzni, vede ce se va întâmpla. Și asta se referă și la noi, când vom fi bătrâni, vom putea oare să gândim așa? Văd acel copil cine va fi, dar Domnul meu ajută-l. Văd că fetița aceea va fi mamă, Doamne dă să fie o mamă bună! Știm să trăim conectați cu viitorul, așa cum ne dă pildă Iacov? Doamne Tu ai dat promisiunile Trupului lui Cristos, dar în acestea sunt și începând cu prigoniri, multe alte lucruri. Doamne, dă-le puterea să împlinească aceste promisiuni. Binecuvântările nu sunt recompense. Aici se vede clar că toate binecuvântările sunt profeții. Aici nu este vorba de helenism, ca și cum un dumnezeu grec ți-ar da ceva... Dumnezeu ne dă ceva, și acel ceva ți-l dă cu un scop  pentru viitor. Are un scop foarte îndepărtat așa cum vedem și la Moise când se ajunge cu binecuvântările de pe muntele Garizim și Ebal. Acolo a fost rostită binecuvântarea că vei fi binecuvântat la venire și vei fi binecuvântat la plecare. Aceasta este pregătirea lui Iacov, și anume că acolo unde Dumnezeu îl va trimite pe Israel, dacă va intra și când va ieși, va fi binecuvântat. Cuvintele lui Iacov pregătesc binecuvântarea care se referă la tot poporul, și care se va împlinii în vremea lui Moise...Unde vei merge, vei fi binecuvântare, de unde vei ieși, vei fi binecuvântare. Ar trebui să vorbim mai serios despre binecuvântări, pentru că noi atât de ușuratic împărțim unii altora binecuvântările. Să nu te grăbești cu punerea mâinilor! Oare știi tu ce fel de binecuvântare dorești celuilalt?Ai discernământ, și viziune ca să știi voia lui Dumnezeu? Iacov te-a văzut și pe tine, și m-a văzut și pe mine, pentru că Dumnezeu I-a dat o viziune care cuprinde toată această eră. El a văzut, și de aceea a putut să se roage pentru ajutorul lui Dumnezeu, să fie chiar El Însuși acolo. Putem să ne rugăm dacă avem viziune, pentru viitor? Dacă Dumnezeu îți dă o viziune, poți oare să o accepți, chiar dacă tu nu vei mai fi acolo? Putem noi să nu ne rupem de trecut, dar să fim conectați la viitor în timp ce eu trăiesc în prezent? Este un pic ciudat, pentru că atunci când Iacov a binecuvântat copiii adoptați, și-a adus aminte de unde a venit. L-a binecuvântat pe Dumnezeu și și-a reamintit de Isaac și Avraam. Nu s-a rupt de trecut, de rădăcinile lui, dar cu privirea în viitor a fost responsabil de aceia, cu care poate că nici nu voi mai fi împreună. Pot oare să trăiesc această stare atemporală, în care este un continuum?

          Și cum înaintăm, ajungem la binecuvântarea lui Iosif care este foarte interesantă, și va fi un pic mai detailată. „22.  Iosif este vlăstarul unui pom roditor,vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor;ramurile lui se înalţă deasupra zidului.23. Arcaşii l-au aţâţat, au aruncat săgeţi
şi l-au urmărit cu ura lor. 24. Dar arcul* lui a rămas tare,şi mâinile lui au fost întărite
de mâinile Puternicului lui Iacov:şi a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel. 25. Aceasta este lucrarea* Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta;aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta cu binecuvântările cerurilor de sus,cu binecuvântările apelor de jos,cu binecuvântările ţâţelor şi ale pântecelui mamei.26. Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările părinţilor mei şi se înalţă până în creştetul dealurilor veşnice:ele să vină peste capul lui Iosif,
peste creştetul capului domnului fraţilor săi!” La evreime este cunoscut un singur ales, iar acesta se numește Ieșua HaMașiah. Această binecuvântare a primit-o Ieșua de la Dumnezeu. Mulți interpretează că aici s-ar fi înfiltrat din păgânism, ceva binecuvântare referitoare la rodnicie. Avem însă aici un punct mult mai important, unde trebuie să ne oprim: „ Aceasta este lucrarea* Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta;aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta cu binecuvântările cerurilor de sus,cu binecuvântările apelor de jos,cu binecuvântările ţâţelor şi ale pântecelui mamei. ” Ce este sânul? Cuvântul pentru sân este: șad. Și cred că cunoaștem un cuvânt care sună așa: Șaddai. Și dacă reunesc cele două cuvinte , Cel Atotputernic=El Șaddai, și cuvântul șad=sân, atunci văd că cele două sunt mai mult decât înrudite. Atotputernicia lui Dumnezeu se poate cu adevărat asemui cu alăptarea bebelușului la sânul mamei. Așa este Dumnezeu! La fel cum un nou născut primește laptele, hrana vitală. Asta este binecuvântarea lui Dumnezeu: să hrănești nou născuții. Asta a primit Ieșua HaMașiah: să le dai hrană, și astfel El a devenit Cuvântul Viu. Și El a devenit Cel, cu care, oricine care s-a născut, poate să pornească. Cât de mult este binecuvântarea aceasta a lui Ieșua HaMașiah, similară cu binecuvântarea pântecului, pentru că cele două cuvinte au aceeași rădăcină, și anume: racham, ceea ce înseamnă îndurare. Pântecul nu este altceva decât îndurare. Nașterea este îndurare, pântecul este dragostea imensă a lui Dumnezeu, ceea ce se manifestă prin faptul că te-ai născut. Iar binecuvântarea lui Ieșua HaMașiah este să ducă mai departe îndurarea lui Dumnezeu, și pământul acesta să nu fie pustiit, și să se nască în continuare vieți. Asta înseamnă binecuvântare, pântecul este nimic altceva decât îndurare. Nașterea ta din nou este îndurarea lui Dumnezeu. Iar sânul, laptele, Ieșua, Cel care îți dă laptele, viața, care începe să te crească. Asta reprezintă binecuvântarea lui Iosif. Nu este vorba de o simplă înmulțire. Îndurarea și Binecuvântarea Cuvântului Viu al lui Dumnezeu, reprezintă de fapt binecuvântarea lui Ieșua.  

        Iar atunci când spunem că trăiește în noi, ce putem noi oare să dăm altora? Această binecuvântare! Această binecuvântare a pântecului, pentru ca să se nască vieți noi. Binecuvântarea sânului, pentru ca să curgă viața odată ce se naște cineva, să aibă ce să mănânce. Din Cuvântul lui Dumnezeu, din Însăși Cristos, să poată să primească viață și hrană, pentru ca să crească. Și mai sunt acolo cuprinse și binecuvântările înălțimilor și ale adâncimilor. Oare ce sunt acestea? Aș putea să spun că este vorba despre ploi, și apele din adâncime. Nu! Nu doar acestea pot să fie. Ci binecuvântarea adâncimilor este faptul că poți să spui că există înviere. Aceasta este binecuvântarea adâncimilor, pentru că puterea învierii există datorită lucrării de răscumpărarea a lui Cristos.  El a primit această binecuvântare. Și tot El a primit și binecuvântările înălțimilor, și anume faptul că este viață veșnică, este o patrie în ceruri. Aceste patru binecuvântări sunt cele pe care trebuie să le ducă mai departe un om care este în Cristos! Binecuvântarea pântecului, a sânului, a adâncimilor și a înălțimilor! Ar fi atât de bine dacă am înțelege gândirea evreiască, pentru că atunci am înțelege că atunci când Dumnezeu spune să fie binecuvântarea pântecului a ta, atunci El spune de fapt să fie a ta binecuvântarea îndurării crescânde. Faptul că se mai nasc oameni, aceasta este îndurare. Și faptul că Cuvântul Lui ne mai vorbește înseamnă că Ieșua HaMașiah este între noi, de asemenea mai este aici Duhul Sfânt, și e prezentă binecuvântarea țîțelor, a sânului. Este lapte. Și putem să spunem și altor oameni că este cer, și că este înviere. Care e responsabilitatea noastră? Acest lucru l-a dat Iacov mai departe lui Iosif. Iar Iosif care este precursorul lui Ieșua HaMașiah, același lucru ni-l dă și nouă. Dă mai departe binecuvântarea lui Ieșua HaMașiah, pentru asta exiști, și nu pentru orice altceva. Oriunde ai intra să fii binecuvântare, ori de unde ai ieși, să fii binecuvântare. La fel cum poporul evreu a primit ca fiind Israel, și tu trebuie să fii binecuvântat când ieși, și când intri. Pentru asta te-ai născut, și de asta reprezinți  îndurarea lui Dumnezeu. De asta ești mărturie, primești laptele matern pentru ca și alții să afle că este hrană, și nu-i nevoie să suferi ca-n ceasul morții în lumea asta nenorocită. Câte binecuvântări ducem noi oamenilor? Și ce fel de binecuvântări? Charismatisme dintr-acelea interpretate în mod fals? Înmulțire financiară? Atât de bine ar fi în sfârșit dacă am învăța aceste 4 binecuvântări! Ești conștient despre propria-ți ființă că te-ai născut din nou?  Din pricina îndurării te-ai născut din nou, și nu prin intermediul vreunui misionar. Știi tu faptul că nu teologia te va salva? Ci acel lapte pe care-l vei primi în mod constant, și care este însăși Cuvântul viu al lui Dumnezeu. Știi tu oare că vei învia? Și știi unde vei merge? Știi să vorbești despre aceste lucruri și altora? Despre aceste lucruri să vorbești nu despre altceva. Dumnezeu nu ți-a dat putere să vorbești despre altceva. Și cu toate acestea se leagă și celălalt testament, al celui care și-a luat rămas bun de la ucenici, acel adevărat care, de fapt nici nu a plecat,pentru că este acum aici. Matei 28:    „19. . Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.  20. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. Această poruncă nu este un ordin de misionarism globalizator. Ci aici este cuprins totul. Să duci îndurarea acelor oameni cari știu că viața lor este moartă. Știe că din pricina fărădelegii este condamnat la moarte, și are nevoie de îndurare. Știe că Ieșua are o binecuvântare care poate fi și a lui! Aici nu este vorba de misiune orientată spre succes! Ci este vorba că omul păcătos realizează: așa nu mai merge! Și atunci spune-i acea binecuvântare pe care Iacov a dat-o lui Iosif, și pe care Ieșua ți-a spus-o ție, folosește-le și spune-le că există speranță, există îndurare, poți să te naști din nou.   Mergeți, spuneți, învățați! Fiți voi înșivă ucenici, pentru că cine nu cunoaște legea nu cunoaște de fapt Cuvântul. Și atunci ce  poți să dai altui om? Aceste 4 binecuvântări spune Ieșua ucenicilor, să le ducă, ceea ce am primit eu de la Tatăl aceste 4 binecuvântări: este naștere, este lapte, este înviere și este viață veșnică. Atât de simplu este. Să nu faci casă bună cu nimic altceva! 

         Cunoaște faptul că este viață veșnică. Învierea o recunoaștem cumva, dar ai și mărturia că ești salvat, răscumpărat? Ai mărturie sigură că te-ai născut din nou? Ai mărturie, (dovadă) despre faptul că primești cu adevărat lapte, Cuvânt viu? Ar fi tare bine dacă am verifica aceste 4 binecuvântări în viețile noastre.

          Iacov își ia rămas bun: „ 33.  Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat la poporul său.  ” Și din nou avem aici o mică problemă la traducere. Nu și-a tras piciorele în pat, și-a adunat picioarele. Să-ți aduni cele 2 picioare! Ar trebui să înțelegem ce stă în spatele acestei afirmații!Adună-ți și tu picioarele! Dacă trebuie să-ți iei rămas bun, fie că pleci dintr-o adunare în alta, orice, adună-ți picioarele ! Acolo unde ai fost tu până acuma, făcea parte din aria ta de responsabilitate. Dacă Dumnezeu a decis că ești în vârstă înaintată și trebuie să dai mai departe lucrul, atunci adună-ți picioarele! Dacă Dumnezeu așa decide că tu trebuie să te duci într-o altă comunitate, părtășie, într-o altă slujire, adună-ți picioarele!Nu lăsa peste tot urme! Acolo tu nu mai ai nici o treabă de făcut. Ai plecat de undeva, și ți-ai luat rămas bun cu pace, nu lăsa urme! Tu nu mai ai acolo nici o responsabilitate, nu mai poți avea nici o urmă! Nu mai e nevoie să trimiți mesaje, că ai umblat sau ai făcut ceva pe acolo! Nu-i nevoie să reamintești nimănui ce ai făcut tu acolo! Nu-ți mai arăta urmele! Nici amintirea slujirilor! Iacov și-a adunat picioarele și le-a ridicat pe pat. Putem să provocăm atât de multe probleme uni altora, pentru că suntem plini de urme, și murdărim totul. Nu știm să ne despărțim de ceea ce am lăsat acolo. Și nici nu facem curat după noi. Ci dimpotrivă ne ținem strâns legați de ceea ce nu mai este al nostru, deși am plecat de acolo și sunt într-un alt loc.   De multe ori slujitorul cu două picioare e mai ceva decât unul cu o sută de picioare. Am fost așa, și așa și peste tot numai urmele picioarelor tale. Trebuie să învățăm să  plecăm în pace, chiar dacă e vorba de plecat chiar și pe lumea cealaltă, sau în altă trimitere, te-ai adunat, ai pus în rânduială, I-ai binecuvântat, ți-ai împlinit chemarea, și te pui frumos pe pat. Sunt anumite lucruri care trebuie să moară. Urmele picioarelor tale de ieri, trebuie să înceteze. Trebuie să moară trecutul tău, poți păstra amintirile, dar să nu mai ai nici o influență acolo. Dacă cineva și-a ridicat picioarele atunci să meargă în sfârșit la locul lui. Nu poți să fi într-un loc, în timp ce sunt și altundeva. Chemarea și responsabilitatea noastră este odată într-un singur loc. Iacov și-a adunat picioarele și le-a ridicat pentru că a urmat o altă perioadă în existența lui. După slujire să nu mai rămâi acolo! Este o altă slujire unde vrea Dumnezeu să te vadă! Așa de multe urme lăsăm! Mă duc într-o vizită de curtoazie să văd ce mai face adunarea veche din care am ieșit și creez tulburare! Să fiu acolo atâta timp cât trebuie să fiu! Să fiu acolo atâta timp cât trebuie să fiu, până când îmi spune Dumnezeu ridică-ți picioarele, așa cum I-a spus lui Iacov, până atunci picioarele lui au fost acolo. Nu noi suntem aceia care spunem când trebuie plecat. Iacov a terminat tot ce a  poruncit fiilor săi să facă. A terminat tot, ceea ce a primit ca însărcinare din partea lui Dumnezeu. Ceea ce Iacov a spus copiilor săi nu a fost binecuvântare, ci a fost profeție. În cele din urmă însă, profeția este poruncă. Știi tu oare că ceea ce trebuie să dai mai departe prin slujirea ta cuprinde toate cele trei aspecte? Cu alte cuvinte slujirea noastră trebuie să fie binecuvântare pentru alții. Binecuvântarea este arătarea direcției, dacă ai primit-o de la Dumnezeu, și nu este invenția ta. Întotdeauna cu putere și autoritate trebuie s-o spui, așa cum trebuie spus Cuvântul. E poruncă, pentru că și cel care vine după tine tot prin poruncă o dă mai departe, și cel care a fost înaintea ta tot prin poruncă ți-a dat-o mai departe ție. 

          Iacov este cel care a pregătit o nouă eră, iar în această nouă eră era cuprins și Ieșua HaMașiah. 4 binecuvântări, îndurare, naștere din nou, Cuvânt, viață veșnică. Această continuitate se poate simți și la Moise, la exod. Pentru că se naște un popor  care înseamnă îndurare pentru întreaga omenire. Dacă Israel nu s-ar fi născut în Egipt, atunci lumea întreagă s-ar fi pierdut în păcat. Dar se naște un popor care primește Tora. Iar dacă poporul Israel nu ar fi primit Tora atunci de unde ar fi știut omenirea că are nevoie de îndurare, de naștere din nou? De unde am fi știut că avem nevoie de har? Vedeți, așa funcționează continuitatea, Ieșua HaMașiah, și mai târziu așa funcționează și conceptele despre înviere și viață veșnică. Concepte care devin realitate la Golgota. Iacov a cuprins o întreagă eră iar după el s-a deschis o eră nouă.  Te-ai gândit vreodată la faptul că dacă tu ai o chemare ca a lui Iacov atunci această chemare are continuare? Știi tu oare că și după tine vor fi dintr-aceia care vor trebui să împlinească chemarea lui Dumnezeu? Trebuie să aduci vechiul, pentru ca să poți da mai departe celor care vor veni după tine. Astăzi creștinismul e foarte sărac, pentru că ceea ce este vechi s-a pierdut, și sunt tot felul de imagini false ale viitorului. Nu este continuitate. Binecuvântarea lui Iacov, în care sunt cuprinse cele 4 aspecte, pe care a primit-o Iosif, adică Ieșua HaMașiah, astăzi este desconsiderată, și o consideră  deja fără valoare. Funcționează tot felul de binecuvântări, tot felul de planuri și metode, deși singurul lucru pe care ar trebui să-l facem ar fi: să ne întoarcem la acest lucru la moștenirea pe care Iacov a lăsat-o copiilor săi, unirea pe care a realizat-o el, fiii adoptați cu poporul. Ce ai dat tu mai departe, și ce a dat Israel mai departe, undeva s-a întrerupt această linie. Deși ar putea reprezenta o sursă de putere aceste  binecuvântări ale lui Iacov, pentru că ele nu au fost rostite doar pentru acei copii, ci de acolo începând și până la sfârșitul acestei lumi, până la era mesianică. Astăzi vei întâlni binecuvântări funcționale. E binecuvântarea pântecului: ești aici astăzi deci ești parte a acestei binecuvântări. Faptul că putem astăzi sta aici și putem să ascultăm    mărturiile lui Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu, e dovadă că funcționează și binecuvântarea sânului. Avem ce mânca. Și nu trebuie să ne temem, pentru că este înviere. Este binecuvântare care vine de sus adică binecuvântarea vieții veșnice. Și putem vedea că în acest proces Israel duce în mod continuu aceste 4 binecuvântări. Ar fi bine dacă am învăța că noi suntem pe pământ pentru a îndeplini aceste 4 binecuvântări. Pentru ca să se nască vieți noi atât fizic, cât și sufletește și spiritual.    Să fie hrană pentru alții. Să știe că nu trebuie să se teamă pentru că nu mai este moarte. Și mai este o binecuvântare, venită de sus, Dumnezeu ne oferă faptul că putem trăi veșnic cu El. Să nu te amețească alte binecuvântări. Mulți oameni susțin că binecuvântarea lui Dumnezeu este faptul că citesc un verset din Biblie și îl înțeleg. În cel mai bun caz vei fi mai deștept. Sau alții zic, că aia înseamnă binecuvântare că buzunarul tău e plin cu bani.... Deci ce înseamnă binecuvântare? Aceste 4 binecuvântări sunt ale noastre și pe acestea trebuie să le ducem mai departe. Dar înainte de toate trebuie să devină realitate în noi. Și numai după aceea poți să le duci și altora, mai bine zis este responsabilitatea ta ca s-o duci și altora. Atunci înțelegi porunca pe care a dat-o Cristos: faceți ucenici! Nu trebuie să te chinui. Dumnezeu te va duce până la acel punct în care l-a dus și pe Iacov în care „ 33.  Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat!”

          Ți-ai terminat treaba, ai mărturisit cu viața ta cele 4 binecuvântări? Pentru că e atât de ușor. Dacă te-ai născut din nou, sunt în tine aceste 4 binecuvântări. Binecuvântarea deplină a lui Ieșua HaMașiah trebuie să ia ființă, să prindă viață în tine. Și este îndurarea lui Dumnezeu că în tine se naște gândul că trebuie să duci mai departe binecuvântarea! Se naște în tine cunoștința faptului că este lapte, de ce să nu dau la cel flămând? Și se naște în tine intenția să duci și să vorbești acestei lumi muribunde viața. Și atunci când toată lumea se pregătește să moară, pentru că vai ce se va întâmpla cu lumea aceasta, atunci tu vei putea spune cu zâmbetul pe buze că este viață veșnică. Trebuie să duci binecuvântarea altor oameni.

          Și această porțiune Biblică are o continuare. Trebuie să vorbesc și despre ultima dorință a lui David. 1 Împărați capitolul 2: „1.  David se apropia de clipa morţii şi a dat îndrumări fiului său Solomon, zicând : Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întărește-te și fii om.3. Păzeşte poruncile Domnului Dumnezeului tău umblând în căile Lui şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui şi învăţăturile Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să izbuteşti în tot ce vei face şi ori încotro te vei întoarce” Am citit același lucru aici pe care l-a spus Ieșua HaMașiah: „Mergeți și faceți ucenici în toată lumea!” La lege, la promisiunea lui Dumnezeu, și la mărturia Lui, pentru ca să-ți meargă bine! Același lucru la David, la Ieșua și la fel și la Iacov. Această poruncă este o poruncă veșnică. Cu alte cuvinte ești responsabil pentru ceilalți. Responsabilitatea ta e să se nască vieți, dacă vrei să-ți meargă bine. Responsabilitatea ta e să curgă laptele curat. Ca în locul fricii de moarte să fie bucuria vieții în oameni, bucuria învierii. Acest lucru l-a dat David fiului său. Tu ce ai dat fiului tău? Lege, promisiunea lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu? Acest lucru îl vrea Dumnezeu de la tine, să-ți înveți copiii. Și învață și tu însuți, ca să-ți meargă bine. Aici putem să înțelegem importanța legii. Dacă am înțeles acest lucru atunci am devenit ucenici, atunci cu adevărat vom fi deasupra oricărei tulburări. Atunci cu adevărat ne merge bine și suntem aproape în rai. Acest lucru îl vrea Dumnezeu, să te naști, să mănânci, ca să rămâi în viață, pregătește-te pentru că te vei întâlni cu El, nu te teme ai viață veșnică. Fie a ta binecuvântarea lui Iacov, binecuvântarea lui Ieșua HaMașiah, binecuvântarea care îți dă bucuria care este deasupra oricărei bucurii. Ești binecuvântat, sau crezi doar că ești? Mie îmi ajung acestea 4, restul vine de la sine. Am să închei ceea ce a rânduit pentru mine, și oricând mă va chema acasă, cred că am dat mai departe și copilului meu aceste lucruri, că adică este viață, este sân, cu Cuvântul Viu al lui Dumnezeu poți primi orice, și îți va merge bine. Și acuma când tu pleci de aici poți spune și altora că este posibilitate, se poate trăi, este posibil să primești binecuvântare, și aceste 4 binecuvântări sunt suficiente. Aceste 4 binecuvântări reprezintă mai mult decât toată comoara lumi întregi. Așa doresc să vă binecuvânteze Dumnezeu pe voi!

Traducerea: Bézi Gyöngyi

                                                                                                                                   

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com