.

Orbán Béla:

 

Șabbath Ki Thece

Starea adolescenței s-a încheiat!

2010.08.21.

 

          În sinagogi se citește cartea a 5-a a lui Moise,„când vei merge la luptă”, adică    „Ki Thece” este numele pericopei din această săptămână, pe care am citit-o în Deuteronom 24:10. În legătură cu aceasta am vorbit ieri despre faptul că nu există că ne plângem unii față de alții, ci este o depunere de plângere la judecătoria care are dreptul să judece lucrurile. În această pericopă (porțiune săptămânală) sunt foarte multe legi, iar dintre acestea, acuma voi vorbi despre ceea ce are mesaj pentru noi. Toate legile ne vorbesc nouă tuturor, pentru că Dumnezeu a dat o Lege lumii întregi prin intermediul evreilor, deci nu despre legi pentru evrei, sau evreiești este vorba. Sigur că sunt și rânduieli date pentru evreime, dar acestea sunt cu totul altceva, ca de exemplu care este rolul unui bărbat în familie, sau care este treaba unui copil, etc. Trimiterea evreilor nu este chemare, ci este o așezare în lucrare după chemare, chestiune care nu este la fel ca a altora, dar în orice caz noi toți trebuie să umblăm în unitate în Legea lui Dumnezeu. Atunci când citim Legea lui Dumnezeu, nu este doar atenționare pentru noi, ci trebuie să și învățăm, și treaba noastră, și ca evrei, este să și dăm mai departe, să predăm legea și prin intermediul mărturiilor/exemplelor din viețile noastre. Despre Legea lui Dumnezeu, trebuie să învățăm pe alții prin exemplul personal, și nu prin asemuire cu. Cu exemple practice trebuiesc acestea întărite, că adică de ce ne-a dat Dumnezeu aceste legi, și tu de ce trebuie să le respecți, să le îndeplinești și de ce este bine pentru tine dacă le accepți.   Și nu prin asemuire cu, pentru că acestea sunt ca și cum doi câini șchiopi se aseamănă, și la fel și omul mincinos se aseamănă cu câinele șchiop, iar similitudinea este doar atât în ce anume?! A te asemui nu este același lucru cu a fi la fel, identic. Legea lui Dumnezeu este identică, la fel, aceeași pentru omul din vechime ca și pentru omul din actualitate, exact ca la descoperirea acesteia, doar în rânduiala împlinirii este altceva. Respectiv, unele legi astăzi sunt deja imaginabile și continuate în duhul, spiritual ca de exemplu legile referitoare la Templu/Biserică, pentru că Templul/Biserica din Ierusalim este dărâmată, dar templul/biserica este în voi. Astfel dar jertfele cu sânge sunt cu totul altfel astăzi, și jertfa de bun miros este rugăciunea ta de bun miros.

          Am să tratez o lege, scrisă în capitolul 21: „18. Dacă un om are un fiu neascultător şi îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, şi nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit, 19. tatăl şi mama să-l ia şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lui şi la poarta locului în care locuieşte.20. Să spună bătrânilor cetăţii lui: „Iată, fiul nostru este neascultător şi îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru şi este lacom şi beţiv.”21. Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre şi să moară. Astfel să cureţi răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă şi să se teamă. Este un cuvânt greu acesta, mai ales pentru zilele acestea când ne-am adunat împreună să ne liniștim înaintea lui Dumnezeu, nu prea e vorba aici despre liniștire, ci e vorba despre crimă „să-l ucizi!” Oare chiar așa de cumplit este Dumnezeul nostru? Atât de nedrept este El? Pentru că în legea aceasta scrie că este vorba de ,,fiul tău”, și nu vorbește despre bărbat. Cum se poate întâmpla așa ceva că tatăl împreună cu bătrânii judecă conform acestei legi un fiu, și hotărăște că trebuie omorât, când de fapt părinții sunt responsabili pentru copii? Atâta timp cât fiii nu sunt de vârstă matură, pentru toate faptele lor părinții tata și mama sunt răspunzători, tocmai de aceea sunt amintiți împreună, nu-i la întâmplare. Tata și mama sunt responsabili de bărbatul imatur, adică de fiu. Și cum se poate una ca asta că fiul trebuia omorât, deși tatăl și mama erau responsabili ? Este greu de înțeles acest lucru, deși această situație funcționează și astăzi între noi. Vom înțelege atunci când vom privi la motivul păcatului: lacom și bețiv.

          Cuvântul lacom a fost tradus rău de către Károli (traducerea în limba maghiară n.tr.) nu despre fapte de bravură făcute într-o crâșmă e vorba aici, ci înțelesul real este că înfulecă și bea fără măsură. Acesta să fie un păcat de moarte? Cum adică trebuie să omori pe cineva pentru că înfulecă din carne, așa apare mai exact în ebraică, că mănâncă din carne în cantitate mare? Adică mănâncă peste măsură. Mănâncă și bea mult, și pentru asta trebuia omorât. De ce?  Și astăzi de ce trebuie să omori acea spiritualitate care îndeamnă oamenii să consume mai mult decât are nevoie, să se bucure fără măsură? Pentru că rădăcina tuturor păcatelor începe aici. Între starea de maturitate și copilărie este o stare intermediară în care deși omul a crescut încă nu este matur, nu mai este nici copil și această stare se numește adolescență. Și o caracteristică a creștinismului aflat în adolescență este că de exemplu înfulecă peste măsură, și se bucură peste măsură. Și această spiritualitate trebuie extirpată, spiritualitatea societății de consum, că adică mie mi se cuvine, mie să-mi dai, pentru că în realitate carnea simbolizează belșugul!  Mănânc ceea ce nu este porția mea, ceea ce de fapt nu aș avea nevoie. Nenumărate școli biblice fac din oameni niște lacomi. Mănânc mai mult pentru că vreau să știu prea multe, îmi închipui prea mult despre mine, pentru că eu vreau să fiu mai mult, iar dacă eu vreau să mănânc mai mult decât Dumnezeu  mi-a dat relativ la talentele mele și în orice altceva, atunci devin lacom. Poți să mănânci prea mult și din Cuvânt, și aici încep problemele. Dacă întreci măsura în mulțumire, și te apuci să te bucuri peste măsură este o problemă. Acest duh trebuie extirpat din Trupul lui Cristos.  Nu este deci la întâmplare. Omoară-l du-l la poartă! Pentru că acolo la poartă se făceau judecățile. Du-l acolo și Cuvântul lui Dumnezeu să-l judece, și să înceteze în popor sămânța păcatului și cultivarea acesteia.

          Lăcomia și bucuriile peste măsură sunt uși deschise păcatului. De ce? Pentru că dacă cineva nu mănâncă atât cât produce, nu își însușește doar atât cât Dumnezeu I-a dat dreptul, nu trăiește doar atâtea bucurii câte I-a dat Dumnezeu pentru mulțumire,ci peste această măsură, și începe să fie într-o stare emoțională deplasată, entuziastă atunci pasul următor va fi că va înfuleca bucuria, pe care o va lua și de la ceilalți, și își va închipui că este mare. De aici se produce și în creștinism autoritățile false, că eu am drepturi și înfulec. Eu am bucurii! Da, sunt adunări guralive! De aici începe totul. Și Dumnezeu spune extirpează-l! E trist. Dumnezeu vrea să judece creștinismul adolescentin. Ori respecți legea aceea pe care ți-am dat-o, sau accepți acea identitate pe care Eu ți-am dat-o! Nu ești tu așa de mare, să ai dreptul la 2 pulpe de pui în plus,  mulțumește-te cu partea primită de la Dumnezeu, nu ești tu păstorul principal, sau personalitatea charismatică principală înzestrată cu autorități! Ție îți ajunge ceea ce ți-am dat eu în Trupul lui Cristos. 

          Aici este vorba despre egalitate. Nu lăsa adolescentul să meargă în continuare! Și nici nu lăsa creștinul adolescent să fie mâine șeful! Pentru că acest adolescent își va ataca în primul rând părinții, îi va desconsidera, mai mult chiar pe înaintașii săi. Astăzi se poate constata că generațiile tinere au fost pornite la drum cu profeții false (vezi Rick Joyner și ceilalți) și acești tineri I-au stârpit pe bătrâni și I-au înlăturat, adunările s-au rupt bătrânii nu și-au mai putut îndeplinii slujba de a ,,da mai departe copiilor tăi”! S-au lăcomit și au mâncat peste măsură! I-au scăpat de sub control pe adolescenți. Iar Dumnezeu are o lege: nu-l lăsa pe adolescent! Sunt bărbați în adunare, este bărbat în familie, este tată, care are responsabilitatea să traseze limitele, la fel cum trebuie să facă în cazul acoperișului că trebuiau să facă balustradă ca nu cumva să cadă cineva de acolo. Atâta este partea ta, atâta este din bucurie, restul deja e minciună! Adunări mincinoase aș putea să numesc, adunări care s-au construit pe laudă și închinare. Vieți de minciună cu duiumul, care se veselesc, și laudă cu entuziasm în timp ce se autoamăgesc. Și de aici urmează că mă consider mai bun, mai mult, apoi amețesc, și ajung ca un drogat de la veselie, și când ar trebui să aud Cuvântul nu am să-l mai aud. În cazul acesta porunca lui Dumnezeu este foarte serioasă, această spiritualitate trebuie omorâtă! Indiferent unde te afli! Nu există că tu ești mai mult, că ție ți se cuvine mai mult, că ție ți-a dat Dumnezeu  mai mult. Și se repede după partea cea mai bună a puiului rotisat pe care-l pui pe masă.  Se dă de gol, cine e primul care întinde mâna după pulpă. Și cine este cel care poate să împartă cu smerenie copiilor mai mult pentru că ei trebuie să crească, iar eu la urmă de tot. Unde avem în noi acel simțământ  de frățietate că știu cât este al meu? Unde putem împărții acele comori multe pe care ni le-a dat Dumnezeu, conștienți că eu trebuie să fac doar cutare lucru? Nu mai mult! Mă lăcomesc, și acaparez lucrurile de făcut, slujirile, și mă scufund. Iar dacă iau asupra mea rezolvarea problemelor, atunci eu  vreau să fiu mai mare, sau vreau să dovedesc ceva, pentru ca să fiu acceptat. Și  debutează un șir întreg de păcate. Să ne oprim odată, ce anume ți-a dat ție Dumnezeu! Dacă ești femeie, atunci fii femeie, dacă ești bărbat, atunci fii bărbat! Dacă cântărești 40 de kilograme atunci tu nu ridica 2 tone, și aș mai putea să continui rând pe rând din punct de vedere fizic, sufletesc, spiritual acele măsuri pe care mi le-a dat Dumnezeu sunt în rânduiala Lui, să nu încălcăm  granițele, limitele.

          Cine ești tu? Adolescentul habar nu are, pentru că s-a deschis în fața lui lumea largă, el crede că toate sunt ale lui, și apoi acel om în vârstă la ce mai trăiește! Și această stare de adolescență o au nu doar copiii noștri pentru care suntem responsabili, ci aici sunt cuprinși și copiii de suflet, și cei spirituali. Ei vor mai mult, de aceea este nevoie de o frână, stai, oprește-te!Învață-l adevărata mulțumire și laudă, cu alte cuvinte să mulțumești doar pentru ceea ce într-adevăr s-a întâmplat, să mărturisești doar despre ceea ce în realitate, este mărturie! Atât să fie partea ta, începând de la slujire, doar ceea ce Dumnezeu ți-a dat ție în talent, toate condițiile le primim de la El, în măsura în care ne-au fost date. Trebuie opriți devoratorii care acaparează ceea ce este carne. Carne înseamnă că am pretenții. Să nu fii un creștin cu pretenții, în sensul că ție ți se cuvine mai mult. Te vei îneca de la carne. Și judecata lui Dumnezeu este că du-te afară dintre ei , și nu îți trebuie ție atâtea bucurii, care sunt deja false. Știm să gândim în acest mod?   

          Trebuie să fim în locurile noastre. Și noi suntem copii. Un credincios pornește și el din copilărie până la maturitate. Să nu rămână creștinismul în starea de adolescență! Să-i facem să pășească la vârsta de maturitate! Responsabilitatea pentru adolescenți o poartă tatăl și mama acestuia, dar așa cum citim în această lege biblică, adolescentului I se va cere socoteală. Tu ești responsabil pentru copilul tău, ca acesta să nu fie judecat de Dumnezeu. Ești răspunzător pentru adunarea pe care tu o ții în stare de imaturitate, de copilărie, ca această adunare să nu fie judecată de Dumnezeu. Ești responsabil, și în același timp Dumnezeu judecă datorită ție adunarea, sau chiar familia, dacă nu respecți această lege, și-i dai frâu liber copilului tău adolescent. Gândește-te ce se va întâmpla dacă vei permite totul copilului tău, că el pretinde, vrea mai mult. Și chestiunea aceasta este și în copilăria fragedă. Când am avut de crescut o fetiță de 8 ani și I-a spus mamei ei: dă-mi pantofii tăi mie, că ție nu-ți mai trebuie. La 8 ani a vrut să-i ia locul deja. Și la fel un copil de 3 ani, vrea să se ia la trântă cu tine, că el este mai tare. Pe măsură ce crește cunoștința lumii înconjurătoare, vrea să înfulece tot mai mult, de aceea unde ești tu ca adult, din pricina căruia Dumnezeu va judeca adolescentul? Unde ești tu creștin matur din cauza căruia Dumnezeu va judeca în Trupul lui Cristos creștinii adolescenți, cari mare lucru nu fac decât că se răzvrătesc, și vor mai mult, și vor bucurii?

          Nu observăm?: creștinismul contemporan este la vârsta adolescenței, departe de vârsta maturității, și nu observăm că nu este cine să-i oprească? Nu vedem că Dumnezeu judecă creștinismul, din cauza noastră, a celor care suntem maturi, pentru că nu le-am spus că ceea ce fac ei nu este laudă la adresa lui Dumnezeu, ci este un prilej de satisfacere a propriilor plăceri, o stare de auto-exaltare? Și din această cauză Dumnezeu judecă! Nu am atras atenția că și lauda are limitele ei, în care poate să rămână o realitate lipsită de minciună. Nu lauda și închinarea va crea ceva, ci acele lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut cu noi, ei bine acele lucruri au ca consecință mulțumirea în viețile noastre. Unde sunt oamenii care să-i învețe pe adolescenți, să nu se drogheze cu bucurii, să bată din palme a jumătate de oră, pentru că vei ameți și nu vei mai auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Și eu am experimentat cu un prilej, că oameni au sosit din ,,plaza” unde au bătut din palme o oră jumate, chiar două, după care un sfert din cei adunați acolo erau deja în stația de autobus, și acolo am auzit ,,vai ce bună laudă am tras”. Păi de asta te-ai dus înaintea lui Dumnezeu? Să te distrezi? De aceea ai băut vin să fi mai amețit și să nu mai auzi Cuvântul? Păi adunări întregi cad, pentru că 2/3 din programe se bate din palme, apoi 10 minute de ceva mâncare muzli sub denumirea de predică. 

          Dumnezeu vrea ca tu să fii lucid. Dumnezeu vrea și poate să vorbească cu oameni lucizi. Să fii cumpătat nu înseamnă ascetism, ci înseamnă să fii mulțumitor cu ceea ce este al tău. Acel om care nu se mulțumește cu ceea ce are, va fi într-o stare permanentă de neliniște și frică. Va fi mereu în competiție cu sine, cu lumea, cu frații săi. Nu avem nevoie de așa ceva, izgonește această spiritualitate, nu fiți în competiție unii cu alții. În ochii lui Dumnezeu ești la fel ca și mine. Nu mânca mai multă carne, decât ceea ce  este al tău! Mai devreme sau mai târziu se va împuți în gura ta pentru că nu vei putea s-o mesteci. Nu apuca ceva mai mare, cunoaște-ți limitele! Nu vei fi nici mai mic, nici mai mare, la Dumnezeu există valori egale. Să dăm în vileag acest duh de adolescent! De multe ori când ne adunăm să petrecem câteva zile în tihnă înaintea lui Dumnezeu, ne pomenim cu răni, și mușcături. De ce? Pentru că cineva înfulecă mai mult. Pur și simplu a luat de la alții slujirea, se luptă pentru slujire. Nu trebuie să faci asta. NU poți să-L slujești pe Dumnezeu în acest mod, nu poți să-ți împlinești chemarea. Pentru că au nevoie de oameni, se duc să vâneze dintr-o adunare în alta. Nu-i de ajuns că ești incapabil să-ți ții în ordine familia? Mai mult, nici familie nu ai, și atunci nu-i de ajuns? Fă ceea ce este al tău! Dă slavă pentru ceea ce se întâmplă acasă, și apoi Dumnezeu îți va lărgi granițele, pentru că după adolescență, urmează cu adevărat starea de om matur, când pot să pășesc înainte. Cu adevărat vine starea de maturitate când mă voi duce în armată, așa cum este scris în porțiunea aceasta biblică. Trebuie să te înveți să duci la tăcere adolescentul din tine! De duhul adolescentin trebuie să scapi. NU ești nici mai mic, și nu ești nici mai mare! Acest duh se asociază și cu starea că te plângi de ceilalți. Ce te tot plângi? Încetează odată!  Să îți ajungă carnea aceea pe care Dumnezeu ți-a dat-o, pentru că El știe ce îți este ție suficient! Poate că dacă ar fi aici 1000 de oameni, m-aș rupe în două, pentru că nu aș știi cum să slujesc în așa fel încât să ajung la fiecare om, să ajungă Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că m-aș gândi,, 1000 de oameni”! Și mi-aș lua zborul sau nu aș putea să duc poverile și m-aș distruge.  

          Să îți ajungă ceea ce ți-a încredințat Dumnezeu, El ți-a dat condițiile și talentele. Nu noi suntem cei care împărțim sau cumpărăm. Asta este întrebarea, deci: îmi cunosc oare limitele? Să îți ajungă, în primul rând ,,harul Meu”, și apoi ceea ce Dumnezeu ți-a dat. Și atunci când porțiunea aceasta biblică vorbește despre faptul că trebuie judecat adolescentul, că acesta este de judecat atunci trebuie judecat. Este trist, ceea ce spun și pare a fi crunt, dar trebuie știut că pe copii Dumnezeu nu-i judecă, pentru că este o vreme a neștiinței, dar adolescentul nu mai este în neștiință. Celălalt aspect este cine este cel care trebuie să facă demersurile ca adolescentul să meargă la judecată? Acel om al căruia este copilul! Într-o adunare, într-o părtășie, într-o familie cel care îndeplinește responsabilitățile de tată, acel om este obligat să țină în frâu adolescentul, și dacă trebuie să-l judece. Eu I-am spus, l-am învățat, dar până aici.

          Aceste lucruri trebuie să funcționeze și într-o ocazie cum suntem noi adunați acuma, și într-o comunitate trebuie să funcționeze. Nu există că tolerăm. Pentru că un adolescent care înfulecă și bea peste măsură, este o ușă deschisă la o sumedenie de  păcate. Pentru că dacă eu vreau neapărat ceva și vreau să fiu mai mare atunci automat voi asupri pe cineva, îl voi desconsidera, îl voi exploata. Pentru că mie îmi trebuie mai mult, pentru că eu sunt mai mare. Mai mult, pot să-l iau și sub dominația mea atunci când zic vino aici, și eu mă voi ruga pentru tine. Pentru că mie mi-a trebuit mai mult decât mi-a dat Dumnezeu și îl terorizez spiritual pe celălalt om, situație care nu este deloc singulară sau rară, ci este zilnică în creștinism. Vreau mai mult, până și ceea ce aparține lui Dumnezeu! Așa carne mare îmi trebuie că eu sunt marele vânător, ca și Nimrod în Biblie. Nu sunt nici un vânător, îmi primesc partea de la Dumnezeu, și nu voi mânca la micul dejun un zimbru, și nici mamut la gustarea de la ora 10, pentru că mă mănâncă pe mine mamutul și zimbrul, și pe de altă parte îmi distruge adunarea și familia. Adolescentul tolerat și lăsat de capul lui va dezbina familia. Duhul acesta de adolescență va bulversa adunarea, iar în Trupul lui Cristos va distruge. De aceea trebuie extirpat. Primul pas trebuie făcut de cel care a predat, dar nu a fost ascultat. Dacă Legile lui Dumnezeu cineva nu le respectă trebuie să-i spui. Atât, de aici nu mai am nimic comun cu tine. Astăzi nu este vorba despre ucidere fizică, ci este vorba de a tăia influența. Duhul de adolescență trebuie anihilat în adunare, pentru că atunci vor fi mult mai puțini oameni mușcați. Dacă se adună 10 adolescenți, gândiți-vă ce se va întâmpla, se pot transforma în luptători de galerie, sau se bat până la vânătăi. Deci nu trebuie să construim adunări de genul luptătorilor de galerie în mod adolescentin, ci spiritualitatea adolescentină trebuie pusă la locul ei. 

          Acest lucru este în primul rând responsabilitatea părinților. Să știi cine ești, îmi învăț copilul. Nici băiețelului meu nu am să-i spun păpușă, ci îi spun ești bărbat. Nici nu a avut un an când deja l-am numit bărbat. Îl învăț deja identitatea lui, nu cumva să-și imagineze altceva despre sine. Trebuie să cunoască ce a primit de la Dumnezeu, deja de acuma. Și dacă cineva se naște ca și copilul tău spiritual, și în acest caz trebuie să-i spui,te-ai născut să fii copil de împărat, și nu cerșetor. Ești un copil de împărat născut să dai slavă și nu un vagabond, un oarecare care se plânge mereu. Trebuie să-l înveți deja, să-ți împreunezi mâinile pentru mulțumire și mulțumește-te cu ceea ce ți-a dat Dumnezeu, pentru că este mai mult decât suficient. De ce vrem întotdeauna mai mult? Pentru că suntem oameni. Și de ce vrem întotdeauna mai mult, în defavoarea celuilalt? Pentru că nu ne-am maturizat. Nici omenirea nu a crescut, nu s-a maturizat, ci sunt ținuți tot mai mult în stare de imaturitate.  În vremurile acestea de New Age nu pot să se maturizeze oamenii. Sunt manipulabili ca și niște copii, și acești copii scriu disertații științifice despre cum trebuie să fie un adult, în timp ce habar nu au ce înseamnă să fii adult. Și exact același lucru care este în lume, se regăsește în adunări. Să fii copil, și după aceea te mai miri? Copilul se va răzvrăti și se va întoarce împotriva ta. Spiritualitatea adolescentină este o unealtă foarte distrugătoare a lui Satan. Îi adună pe aceia care vor ceva, îi adună pe adolescenții mulți, și noi vom face o adunare mare și mai frumoasă, decât aceasta, sau oricare alt fel de adunare religioasă. Îi adună și-i  bagă  sub o supraveghere părintească, dar adolescentul crește și vrea să fie matur conform valorilor și adevărului propriu, și vine vremea când adolscenții se vor hârjoni între ei și-l vor alunga chiar și pe tata. Aceasta este dezbinarea adunărilor creștine. Să-i adunăm pe aceia care doresc ceva, să-i punem într-o oală, apoi să-i facem să se certe între ei, și pentru că nu sunt maturi pentru că nu au crescut la statura de maturitate nu vor știi să înceapă ceva nou, o adunare nouă,  și nici cu sine nu știu să înceapă ceva. Practic asta se întâmplă sub denumirea de ,,treziri” este vorba despre dezbinare. Vorbesc despre creștinismul din Ungaria. Da, culegem oameni din adunări, facem o adunare de tip super plaza, dar sub o autoritate denominațională, sau chiar religie seculară, și în acel moment ei sunt sub control. Acea adunare cu timpul se va atrofia, pentru că lipsește puterea proaspătă a tinerilor, care să fie învățați pe lângă cei în vârstă. Tinerii nu pot să înceapă ceva nou pentru că nu au fost lăsați să se maturizeze. Dar în sinea lor sunt presați că ar vrea să slujească, de aceea se rup și fac o adunare x, y, z, în timp ce o fracționează pe cea  mare, dar ceea ce se naște din rupturi, este incapabilă de viață. Decepționat, se duce acasă și devine un creștin de peșteră. Asta este consecința adunărilor mari, acestea duc la fărâmițarea creștinismului. Cei care au fost valoroși sunt acasă în bârlog, pentru că Satan i-a ațâțat pe adolescenți unii împotriva altora, și nu au fost lăsați acești oameni să crească ca niște tați. Apoi mai vin și profeții falși, care susțin că trezirea va veni prin tineri, deci bătrânii sunt disprețuiți. Și se repetă povestea asemenea maimuțelor, și se înmulțesc adunările compuse din adolescenți, că las că ei tinerii vor face. Trebuie să înțelegem că tatăl și copilul, pot să slujească alături până la sfârșitul vieții doar că vor avea alte poziții. Să nu lași adolescentul singur! Ești responsabil pentru el. Dumnezeu îți va arăta acest lucru în așa fel că îl va judeca pe adolescent. Îți va porunci să-l omorî. Să omorî în tine însuți ideea: că eu sunt mare și mie îmi trebuie o bucată mai mare de carne, pentru că eu sunt împărat, și mie să mi se servească tot felul, iar la ceilalți le ajunge și oasele de pui. Și apoi eu am bucurii super, pentru că eu umblu în rai. Du-te înapoi pe pământ, și vei avea o cu totul altă viziune. Nu te ameți cu larma ,,laudei și închinării”, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu nu-ți va spune nimic. Nu face asta nu cumva Dumnezeu să te ducă într-o stare asemenea lui Iov, că nu vei mai avea de ce să dai slavă, și apoi vei învăța ce înseamnă cu adevărat să mulțumești, când te va ridica din starea aceea. Nu-ți dori să te învețe Dumnezeu în acest mod, deși tratamentul acesta de tip Iov este o dovadă mare a dragostei Lui.

          De aceea ne dă Dumnezeu această lege că ceea ce s-a întâmplat în mod adolescentin, tu ești responsabil ca în clipa în care simți duhul acesta când simți că te mușcă și se răzvrătesc împotriva ta, trebuie să omorî acest duh, adică să te separi de el. Acolo unde este ceartă în mod  imatur, pentru că cineva vrea mai mult, sau vrea să se îmbete, și să se bucure, să nu ai nimic de-a face cu el. Du-l înaintea lui Dumnezeu să-l judece El. Nu mai poți avea nimic în comun cu propriul tău copil. Atât de sever este Cuvântul lui Dumnezeu, că părintele trebuia să-și ducă propriul copil acolo. Sau adunarea ta trebuie dusă înaintea lui Dumnezeu. Părtășia ta la fel. Vrei mai mult? Du-te înaintea lui Dumnezeu, te pun acolo!  Eu nu am să-ți hrănesc încercările tale de mărire, pentru că sunt o rădăcină de păcate. Dumnezeu spune: ,,atunci când vei merge la luptă”. Și nu la întâmplare, pentru că atunci când un grup de oameni se pornesc la luptă, și acolo își vor scoate capul duhurile de imaturitate, acolo va fi înfrângere, sau în cazul unei victorii vor urma împărțelile, succesului și al banilor. Este actualitatea despre ce vorbesc, așa de mare misiune a fost, hai să vedem cât s-a adunat!

          Deci acest lucru Dumnezeu nu vrea să-l vadă la poporul care pornește la luptă. Nu vrea ca această spiritualitate sa domine. Noi, în Trupul lui Cristos ori suntem mușcați, ori suntem în el. Curățirea și aici începe. Se pare că e o lege veche, din vechiul legământ, dar nu e așa. Acest duh de imaturitate va apărea, mai devreme sau mai târziu la orice copil născut din nou. Își va scoate capul mai devreme sau mai târziu. Atunci când cere și revendică și dă încoace, atunci a debutat deja. Atunci când spune e al meu, atunci deja se continuă. Dacă nu îți educi bine copilul mic, la vremea adolescenței vei avea o mulțime de probleme cu el. Dacă se naște cineva în credință, atunci să fie cineva care să-l educe din frageda copilărie! „ Să-i faceți ucenici pe toți!” Nu slugi, ucenici. Învățați-i legile, atât copiilor fizici cât și celor spirituali, pentru ca la vremea adolescenței să nu devină dușmanul tău, și să nu infecteze familia sau adunarea cu păcatele lui, pentru că creștinismul acesta adolescentin distruge adunările, din interior, nu din afară. Noi toți care suntem mușcați, putem să spunem că cutare și cutare adolescent m-a atacat, pentru că și-a dorit mai mult, a vrut să mă domine, și datorită acestei iezabele apoi intră furtul, minciuna și toate celelalte. Dorința de mai mult. Dacă sunt împreună 20 de oameni atunci mâine deja visează la o adunare de 1000. Și deja se naște întrebarea unde mergi la părtășie? Câți sunteți? Urăsc această întrebare creștină, câți sunteți? E o dovadă de imaturitate. Pot să amintesc imediat de experiența pe care am avut-o slujind în Ucraina, că după două zile au și furat rezultatele slujirii, deși știu că nu vor fi roade în continuare. Atunci când slujesc la evrei, mâine deja sunt acolo, și strică toată slujirea ca să își atragă judecată. Pentru că lor le trebuie! Lucruri imature! Lasă-L în sfârșit pe Dumnezeu să îți arate ce și cum să faci! Să poți să crești și Dumnezeu să te conducă la vârsta maturității. Nu la întâmplare spune Pavel că trebuie să ajungi la vârsta maturității, pentru că altfel vine judecata. Dacă mă maturizez pot să fiu binecuvântare. Pot să fiu binecuvântare acolo unde m-am născut pentru că nu voi fi un om încărcat cu trăsăturile caracteristice unui adolescent: negativist, distrugător, atotștiutor și lacom. Pot să fiu binecuvântare în Trupul lui Cristos dacă voi deveni bărbat. La luptă se pot trimite numai bărbații. Pe minori nu-i lasă Dumnezeu. Mai mult cine nu are viața în rânduială, să nu meargă să slujească. Se expune la toate atacurile. Să nu ne jucăm de-a partizanii și rebelii.  Trebuie să învățăm că slujirile sunt de multe ori vârfurile luptelor, și de aceea inamicul poate să-ți tragă un glonț sau o lovitură de cuțit pe o porțiune oricât de mică dar  deschisă a armurii. Trebuie să fii complet acoperit. Dacă nu ai acoperire, și aici amintesc slujirea femeilor, nu sluji pentru că ajungi în pericol de moarte. Aici mă refer la slujirea de acoperire a adunării, dacă vreun om nu are acoperire va pieri. Să-ți dorești să devii matur, să ai toată armura, armele și să fii un soldat cu adevărat ascultător pe care Dumnezeu să te poată folosi. Spiritualitatea de adolescent este comună, foarte des întâlnită astăzi. Haleluia! Domnu-i bun!- spune adolescentul. Dar de ce?! Habar nu are. Haleluia, Domnu-i bun, să batem din palme, să cântăm, să coborâm cerul – trist! Trist pentru că adolescenții au crescut și se joacă de-a împărații. 

            Iar atunci când vorbim despre legile de război vreau să leg mesajul de astăzi cu ceea ce am spus și ieri. În legătură cu a te plânge/plângere, vreau să mai spun o Rhema. Dumnezeu a vorbit poporului în 2 Samuel: „Când îți vei alege un împărat, și apoi te vei plânge de el, eu nu te voi asculta!” Cine este împăratul? Cine este împărat în familie, cine te învață pe tine? Și tu trebuie să-ți înveți copilul. Cine este deci împăratul într-o familie, adunare și în viața ta? Dacă tu ești cel care domnești, să nu aștepți ca să domnească Cristos. Dacă un adolescent domină, împotriva răzvrătirii nu este domnie dublă. Pentru că adolescentul este un fel de dominație satanică. Nu spun că toți adolescenții sunt satanici, dar sunt expuși pericolului în perioada de tranziție când nu mai sunt copii, dar nici oameni maturi nu sunt încă. Dumnezeu exact acest punct vrea să-l pună în rânduială în viețile noastre. Știu că nu mai ești copil, dar trebuie să te maturizezi cât mai repede. Iar dacă te-ai maturizat nu te mai comporta ca un adolescent. Atât de mulți adulți sunt care au comportament copilăresc, și atât de mulți copii care își închipuie că sunt maturi. Să depistăm acest punct în viețile noastre, să nu mai tărăgănăm ci să facem pasul înainte. Ești adolescent, fii matur, nu mâine, nu peste 2 ani, ACUMA! Pentru că dacă nu pășești, dacă mergi după capul tău, dacă tu te pretinzi împărat, Dumnezeu nu te asculta! Pășește! Nu poți să trăiești în așa fel că o să-mi spună tăticu, dar tot nu ascult de tăticu pentru că eu sunt adult. Nu se poate să trăiești în această stare duplicitară. Această stare trebuie să înceteze în viețile noastre. Atunci când știu că sunt matur, să-mi asum responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Asta trebuie să realizăm în sfârșit, că adunările de adolescenți, sunt adunări fără responsabilitate, sunt pline de războaie. Să trăiești fără să-ți asumi responsabilitățile nu se poate să trăiești viața de credință.  Iar responsabilitățile sunt nimic altceva, decât Cuvântul lui Dumnezeu, cunoașterea acesteia, în calitate de Cuvânt Viu( Rhema) a lui Dumnezeu, predarea mai departe, și respectarea acestui Cuvânt. Adunările de adolescenți nu sunt binecuvântate, nu există așa ceva.

          Dar există în ziua de astăzi vreo adunare care să fie matură? Pentru că acolo unde este Cuvântul Viu nu este distracție, și nu mâncăm peste măsură. Sau mai profităm și de la stat și mai mâncăm și de acolo, că și asta înseamnă carne/ciolan?  Nu nu există așa ceva! Nu văd adunări unde bărbatul este bărbat, adultul adult. Și asta este o farsă veche a lui Satan. Ești cineva, dar nu te las să te maturizezi. Gura ți-e mare, dar mâna, și mintea pe nicăieri. La fel ca în lume. Se emit milioane de diplome, dar lipsește baza. Milioane de titulari de doctorate, dar nici piciorul melcului nu i-aș lăsa să-l trateze. Exact același lucru se încolăcește și în creștinism. Ești cineva, așa de bine te formează într-o școală biblică, îți mai dă și 600 de diplome, dar ce înseamnă legea lui Dumnezeu practicată în fiecare zi(?)... habar nu ai. Te formează să devii adolescent, arogant, și răzvrătit, și asta de multe ori cu Biblia în mână. Trebuie să-ți înveți copiii ascultarea, legea, și până când sunt sub autoritatea ta să o respecte, iar când va deveni bărbat care să stea pe picioarele lui să decidă încotro o ia. Este un moment de  trecere din adolescență în maturitate, pe care pot s-o denumești și trezire, dacă așa vrei, atunci când trebuie să decizi ce vrei?  Ceva care se numește voința proprie, sau ceea ce Dumnezeu ți-a dat. Îți trebuie carne sau mâncare? Îți trebuie mulțumire sau bucuri fără margini? Adunările creștine, la fel trebuie să decidă cum să continue, și în cadrul adunărilor membrii trebuie să decidă în mod individual: vreau să fiu matur, învață-mă Dumnezeul meu să fiu matur pentru că tu ești Tatăl meu.  Și El îți va deschide magazia Lui de legi, împreună cu harul Său și vei învăța în mod continuu. Iar dacă cineva este cu adevărat preot, atunci aș putea să vă reamintesc profeția în care este scris ce anume se așteaptă din gura preotului: lege, adevăr, judecată etc....Acest lucru lipsește astăzi. Pentru că datorită toleranței privim la un copil ca și când ar fi adult, și la un adult ca la un copil.

          Întrebarea pe care ți-o pune Dumnezeu este: cine ești tu? De mult ar fi trebuit să fii bărbat, dar tot nehotărât ai rămas, și la 120 de ani tot adolescent ești, că gura îți umblă, ești în partida rivală, dai tot felul de explicații, cum trebuie făcute lucruile, dar ești de fapt un copil mare. Atâția oameni deștepți și atâția creștini care sunt în competiție unii cu alții, că ar trebui cineva să le spună: griji că ești adolescent, și ești de nesuportat pentru Dumnezeu! Tu nu trebuie să concurezi cu fratele tău, ci trebuie să te împotrivești păcatului. Nu trebuie să fii mai deștept decât celălalt om, ci să afli cu smerenie că ai nevoie de acea învățătură, pe care Dumnezeu vrea să ți-o dea, pentru că nu știi nimic,   și acest adevăr este valabil pentru toată lumea fără excepție. Chiar dacă ai 6 școli de teologie terminate, și atunci este valabil! Știi ce spune Dumnezeu, sau ești adolescent? Ai ajuns la un punct în care trebuie să mărturisești astăzi, că Doamne, pe mine nu m-au învățat. Aș vrea să cresc din această vârstă de adolescent, și să devin matur, Tu să mă înveți, dă-mi locul, timpul și slujitori, care știu ce-i de făcut, învățători care să mărturisească cu viețile lor, și nu teologi, sau conferințe dogmatice, sau învățături despre cum trebuie făcut, adică metodologii, ci oameni care pot să Te aducă pe Tine, pentru că Tu ai fincționat deja în viețile lor, și viețile lor sunt demne de încredere. Să fii un adolescent care să realizeze că gura îi este mare, dar nu știe nimic, și mai e și răzvrătit, lucru care nu este după voia lui Dumnezeu. Asta să fie rugăciunea noastră de astăzi : învață-ne să devenim adulți. Și adultul nu mai poate fi influențat nici de adolescenți, pentru că are atâta putere spirituală, să oprească spiritualitatea adolescentină. Iar maturitatea mai comportă cu sine, și faptul că eu sunt cel care îl duc pe cel răzvrătit la poartă: acuma este  momentul să decizi ce ești adolescent sau adult. Dacă ești adolescent atunci ieși afară din adunare, din familie, chiar dacă ești copilul meu. Spiritualitatea adolescentină nu poate să rămână. Nu poate să rămână pentru că va scufunda barca, la Dumnezeu nu este toleranță.

          Trebuie să pășești mai departe. Și mulți vor întreba: încotro? Răspunsul este aici. Din copilărie la adolescență și imediat maturitate. Este un proces, nu pot să mă opresc la starea de adolescență, pentru că voi muri, și voi distruge și pe alții. NU POT SĂ STAGNEZ! Înțelegeți că această stare există în fiecare om, în fiecare creștin este această trăsătură. Am fost copil până acuma, dar acuma vreau să slujesc, că doar sunt și eu măcar atât ca Ioji. Pășește mai departe, pentru ca să poți învăța pe alții. Nu ca să domnești tu! Sunt matur, am ce să spun celuilalt. Ai ce spune copilului. Dacă ești matur,  ai ce să spui. Dacă ești adolescent, atunci doar te răzvrătești și judeci. Vârsta adolescenței este rădăcina judecării, pentru adolescent nimic nu este bun. Nu știi ce să faci cu mâinile tale, și te apuci și fumezi, la vârsta adolescenței încep foarte multe păcate. Unde ești tată? Unde este omul care să apuce mâna adolescentului și să-i spună, nu face asta, pentru că nu știi încă? Unde este acela care să pună la locul lor slujitorii, e foarte frumos ce faci tu, dar asta nu este haina ta, pe care tu vrei s-o pui pe tine, nu este treaba ta, ceea ce vrei tu să faci!? Dacă am spune oamenilor aceste lucruri, atunci nu ar mai fi atâția oameni răniți, și nu ar mai fi atâția adolescenți. Nu ar mai fi lupte și concurențe între adunări, nu s-ar mai supăra unii pe alții, nu s-ar mai lovi, și nu s-ar mai vorbi de rău, dacă ar fi maturi. Ceea ce este tipic pentru un adolescent este că face pe deșteptul, vorbește împotrivă mereu, și lui îi trebuie mereu mai mult. Și eu am fost și tu ai fost un asemenea adolescent. Și tu te-ai răzvrătit că maică-ta nu știe să facă de mâncare și e bătrână deja la 30 de ani ai ei. Te-ai răzvrătit. Dumnezeu spune pentru moment am îngăduit, dar ești aici la poartă, și de aici nu mai este mai departe. Dumnezeu îți dă voie să fii adolescent, dar nu te opri, pășește mai departe. Adolescența ta să fie o clipă, o ușă, pe unde apoi să treci. Să-i ajutăm și pe alții. Te-ai maturizat, pășește mai departe, învață-i pe cei care-ți sunt încredințați, pentru că ești responsabil ca bărbat, aici nu se poate opri adolescentul. Până și în lumea fizică funcționează la fel. Trebuie să trasezi ordine copilului tău adolescent. Poți să distrugi viața copilului tău matur dacă îi îngădui să se distreze peste măsură. Dacă mănâncă internetul peste măsură, în loc să învețe. Deci să nu ne plângem de alții, oare nu lipsește vârsta de bărbăție matură? Oare nu acolo este problema?

          Trebuie pus capăt la acest lucru, pentru că este răzvrătire. Dumnezeu spune că trebuie să omori această spiritualitate, și astăzi, și reprezentantul acestei spiritualitate.    Nu poți să ai o relație vie cu el. Atâta diferență este că Dumnezeu spune: este îndurare, har. Dar ai grijă, că harul nu tu ești cel care îl împărțești. Du-l înaintea judecătoriei și lasă să se implice Dumnezeu în așa măsură în viața lui ca să afle ce este: e bărbat, sau femeie, sau adolescent sau adult. Iar cine ține în starea de adolescență, și nu educă adunarea, nu contribuie la maturizarea oamenilor, sau a propriei familii, ești obligat să vorbești, nu să-l domini, nu-l lăsa în treburi de bărbat, pentru că încă este copil, dar este cel mai important să le vorbești adolescenților: ei nu au loc în tabără. Adolescentul nu are loc în Trupul lui Cristos. Adolescentul trebuie să crească într-o clipă. Nu există răzvrătire de tranziție, și saună. Să punem capăt adolescenței, pentru că astfel vom pune capăt multor dureri, și ne protejăm pe noi înșine și pe alții, de răzvrătire, de murdărie, de hoție, și de toate care sunt necesare pentru ca bucuriile și carnea să fie ale noastre.  Furăm bucuriile false. Dumnezeu vrea să pună în rânduială aceste lucruri. Să stăm la locurile noastre. Ești responsabil ca bărbat să-ți educi copilul: să-i spui că tu vei fii bărbat. Ai responsabilitatea să le spui celor care țin în robie pe alții să nu facă ieniceri. Pentru că astăzi asta funcționează fabrica de produs ieniceri. Copiii orfani sunt primiți în adunare, și apoi sunt formați să lupte ca ienicerii pentru scopuri omenești, și nu sunt învățați să devină oameni care să stea pe picioarele lor.  Da la nivel de școli biblice asta se întâmplă formarea de ieniceri, la fel sub denumirea de grupuri de casă, cu devotament deplin și subordonați pastorilor, sau mai știu eu cui, asta înseamnă formarea de ieniceri.  Creșterea copiilor orfani în mașini de luptă, și pe acești copii Dumnezeu vrea să-i salveze. Misionarismul să nu devină o colonizare, și racolare de ieniceri, în așa fel încât copiii să fie duși în robie. Cine trece prin actul imersiunii, se naște, să nu-l duci în robie, pentru că nu va deveni adult niciodată. El va fi persoana care te va omorî, va omorî adunarea, pentru că el nu știe decât să lupte. Haide-ți să fim odată în libertate, și stăpânii de sclavi să fie demascați!

          Să fim adulți! Iar dacă nu suntem, să mergem înaintea lui Dumnezeu, și să-i spunem: Dumnezeul meu nu m-au învățat oamenii, dar tu ești Tatăl meu și ai promis că Tu ești cel care porți de grijă de orfani. Sunt foarte mulți oameni care sunt orfani în adunările lor. Este o singură posibilitate: Dumnezeule, tu ești Tatăl meu învață-mă. Ca eu la rândul meu să nu produc orfani, să nu fiu un părinte care să nu-și educe copilul. Pentru că atunci la vârsta adolescenței nu va mai fi necesară judecata aceasta de omorâre, pentru că dacă Dumnezeu ne învață, atunci pot să dau și eu mai departe. Atunci nu trebuie să beau din butoiul cu laudă și închinare, ci inima mea va fi plină mereu de mulțumire. Atunci nu o să-mi trebuiască mai mult, pentru că ceea ce am va fi atât de mult că abia reușesc să-l îmbrățișez, atât de mult este. Atunci nu-mi va trebui zimbru la micul dejun. Ci ceea ce îmi va da Dumnezeu va fi belșug și foarte suficient. Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne învețe. Aș putea să zic învățători, dar mi-e teamă că aceștia ar fi din nou instructori de ieniceri. Nu. Dumnezeu să învețe oamenii, pentru ca crescând și devenind adulți să poată să dea mai departe, ceea ce au primit de la Dumnezeu. Este nevoie de preoți, învățători conform voii lui Dumnezeu,și nu de tot felul de adunături de prelați, și inchizitori, care mănâncă și jefuiesc turma, și care au tot interesul ca copiii să nu se maturizeze niciodată, și astfel să ajungă în pericole de moarte, pentru că mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu le va spune: ești adolescent și însuflețirea aceasta charismatică a ta este răzvrătire. Asta este devianță. Dumnezeu să dea fiecăruia în ce măsură este devianță, care este răzvrătire. Și să dea har, ca să recunosc în mine că sunt adolescent. Și să dea și putere să spui dacă celălalt e adolescent, îl duc înaintea ta  Ieshua  HaMassiah. Să te judece El. Și astăzi nu el va muri, ci spiritualitatea care l-a dominat aceea va dispărea. 

          Mijlocirea noastră poate să fie începutul unei treziri, du-l acolo pe adolescent înaintea Judecătorului, nu este treaba ta să judeci creștinii care se ceartă între ei, nici copiii tineri cu gura mare, care se autointitulează apostoli, și mai știu eu ce. Du-l acolo Doamne adolescentul acesta își imaginează că e împărat, judecă-l Tu. Dumnezeu va vorbi în mod personal cu el, și-l va întreba când vrei să te maturizezi, și când vrei să fi ascultător? Viitorul creștinismului este în mâinile tale, în acest sens. Du-ți acolo păstorul, soțul, dacă e mâncător de carne și dacă e bețiv. Dumnezeu îi va arăta că ești copil încă, ești adolescent, și încă nu ești matur. Îl va pune față în față cu realitatea despre propria-i persoană. De multe ori aceste două stări de adolescent sau de copil, sunt o formă de apărare, că dacă eu sunt copil nevinovat nu mă vor răni. Păi atunci te vor înghiți mai bine! Cealaltă formă de apărare este că eu sunt mare, și după al treilea cuvânt se descoperă că ești minus. Să nu mințim! Judecă copilul care este în tine, pe teritoriul personal. La cea mai apropiată ocazie care va veni aș vrea să avem aici nu bărbați feminizați de 30, 40 de ani, ci bărbați care să fie mărturii reale despre ce au primit de la Dumnezeu, și să ducă mai departe puterea lui Dumnezeu și nu puterea proprie. Așa de bine ar fi să văd bărbați. Dau slavă și-i mulțumesc lui Dumnezeu că acuma aici suntem în proporție de 50 % bărbați și femei împreună. Știi câte adunări sunt feminizate? Aproape în întregime, pentru că nu sunt bărbați. Știi de ce? Pentru că nu I-au educat și au devenit adolescenți. Și adolescenții s-au certat, și fie că s-au supărat și nu se duc în adunare niciodată, sau și-au pierdut și ultima picătură de sânge în luptele duse. Pentru că nu au devenit bărbați, au devenit răzvrătiți cu gura mare. În lupte mai devreme sau mai târziu toți vor pierde. Creștinismul s-a curățat el singur de adolescenți, din păcate.

          Lucrurile acestea să ne fie de învățătură, că din copii trebuie să devină bărbați, ca să nu fie o cernere continuă, în care bărbații la vârsta adolescenței să dispară, și adunările să devină feminizate, în care să se desfășoare distracții ilegitime, iar Legea să nu fie. Dispariția bărbaților este o consecință a faptului că  au crescut mulți adolescenți. Din cauza că i-a ținut în stare de imaturitate, creștinismul s-a rănit  singur. Bărbații  trebuie să fie bărbați. Iar cei care sunt și de sex masculin cu atât mai mult. Fii bărbat din punct de vedere fizic și sufletesc, dă-i Tatălui inima ta, El să te învețe, pentru că El a promis că o va face. Sunt mulți bărbați orfani. Dumnezeu așteaptă cuvântul lor. Deschide-ți odată gura! Te întreb: e bine să fii copil?  Nu vrei să fii odată bărbat? De ce vrei să fii împărat în împărăția sa? Nu vrei să împlinești ceea ce ți-a dat Dumnezeu? Atunci să știi că îți revine judecata . Ești inexistent în Trupul lui Cristos. Asta nu este condamnare ci este o stare. În primul rând sună pentru bărbați, să nu mai fii adolescent și nu mai încerca să faci nimic conform așteptărilor celorlalți, și nici să nu dorești ca alții să-ți slujească ție. Iar când ai ajuns la statura de bărbat adult, ai dreptul să spui și eu sunt bărbat. Pastore, și eu primesc mesaj de la Dumnezeu. Nu am nevoie să faci pe îngrijitorul de suflete, am crescut și eu și sunt „nenea”. Ai voie să spui, că am devenit bărbat, și eu am grijă de familia mea, și nu adunarea. Eu mă îngrijesc de soția mea, și nu tatăl ei.  

          Locul adolescenților este la poartă. Dumnezeu acolo la poartă, în Cristos decide. Dacă tu spui că vrei să fii bărbat, atunci El spune pășește prin Ușă și acolo vei învăța în Cristos cum să fii. Toți trebuie să ajungem aici, pentru ca Dumnezeu să ne poată folosi, pe toți la locul său. Și femeile la fel, pentru că Biblia vorbește aici că atât ca bărbat cât și ca femeie trebuie să ajungem la locurile noastre și aici să pășim înainte, și nimeni să nu ne oprească în înaintarea noastră. Nimeni să nu spună celuilalt că e copil. Dacă este copil atunci să-l ajute, dacă este frate și bărbat, nu cumva să spună că eu sunt mai bărbat decât el, pentru că în acel moment a făcut adolescent din el. În această stare periculoasă imediat să se avânte înainte din adolescent spre starea de bărbăție. De aceea trebuie să slujim altora, ca să fim și noi vindecați, adă-l aproape, lângă tine pe copil, ca să nu devină un adolescent care să te atace. În ciuda rănilor multe, asta este singura posibilitate determină-l să fie bărbat. Dacă nu se schimbă atunci nu mai ai nimic în comun cu el, dacă se schimbă atunci ți-e frate. Până nu este decizie, este luptă, din cauza aceasta ești mușcat peste tot. Deci, întrebarea e ai crescut, te-ai maturizat? Ca un frate mai în vârstă îți spun, nici poveste, încă nu ai crescut. Iar tu, de ce nu l-ai lăsat să crească? Adunări dispar și mor, pentru că nu pot să trăiască realitatea că urmașul meu trebuie să fie înaintea mea. Sunt incapabili să dea mai departe bărbaților maturi misiunea. Este nevoie de bătrâni care să-i învețe pe cei din vârsta de mijloc, și cei din vârsta de mijloc să-i învețe pe cei tineri, tinerii să le dea câte o gălușcă peste cap la copiii. Este nevoie de aceste procese. Acest proces vrea Dumnezeu să-l repună în ordine. Iar dacă tu ești în Trupul lui Cristos atunci tu nu ești cățelușul păstorului. Aș vrea să fiu bărbat, pentru că văd în viața lui că Dumnezeu este cu el, și tot ceea ce este încredințat lui, ca bărbat toate toate sunt binecuvântări și toate se întâmplă la locul lor în pace. Este vindecare și trebuie să fim vindecați din acestea. Și dacă Dumnezeu spune omoară-l pe băutorul, și mâncăciosul copil care e adolescent, atunci este mesaj și pentru astăzi. Să omori în tine dorința de mai mult, bucuriile false, și nu lăsa pe nimeni să te ducă în acest dans,  omoară-l, du-l la judecătorie și astăzi este ușă, El a spus: Eu sunt Ușa! Să fie El Ușa!

Traducerea: Bézi Gyöngyi

                                                                                                                                   

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com