.

Orbán Béla:

 

Diferența dintre moștenirea pământească și cea Veșnică

2013.10.16.

 

În această zi de miercuri doresc să citesc ultimele versete ale primei epistole scrise de Petru, deci 1 Petru 1:22-25

 

22. Deci ca unii care prin ascultarea de adevăr v-aţi curăţat sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima;

23. fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.

24. Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă, şi floarea cade jos, 25. dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.

        Este un subiect care mă preocupă  și îmi revine din nou și din nou în minte, probabil că și din cauza sărbătorilor apropiate, este vorba despre preocuparea despre ce este veșnic, și ce nu, ce este ce durează și ce este ceea ce rămâne aici pe pământ. Și este așa în mine această preocupare pentru că ne pregătim să ne întâlnim pentru un timp scurt cu mai mulți frați, și atunci m-am oprit puțin să mă gândesc și să-mi amintesc de celelalte întâlniri și de persoanele care au participat la acestea. Trebuie să vă mărturisesc că nu îmi mai amintesc pur și simplu de mulți dintre ei, sau îmi apar fețele lor, dar nu mai pot asocia cu numele lor, trebuie să mă forțez să îmi amintesc cum a fost, ce a spus persoana respectivă, în ce situație a venit?  Și oricât de ciudat s-ar părea pentru unii, dacă mă gândesc cu 10 ani în urmă au fost persoane pe care pur și simplu le-am uitat. Deci nici vorba de dimensiunea veșnică...ci doar pentru un timp. Deci au fost pentru o vreme niște trăiri, o experiență, iar când mă gândesc la cartea Ecleziastului atunci putem înțelege că nimic din ce este în lumea aceasta nu are un caracter veșnic, mai mult este acolo o gândire pesimistă care spune că sunt toate fără sens. Și atunci pentru noi este aici în aceste versete pe care le scrie Petru: dar Cuvântul Domnului rămâne în veac.

        Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu versetul 23, respectiv  Cuvântul care v-a fost propovăduit, Cuvântul lui Dumnezeu  rămâne în veac. Acestea două rămân pentru totdeauna, sunt veșnice. Vă mărturisesc că înainte de întâlnirea noastră din 23, ca de altfel înainte de orice ocazie în care ne întâlnim, mă opresc și este întrebarea în mine despre ce să vorbim, da despre ce? Și atunci când vezi că tot ceea ce spui trece așa prin oameni ca printr-o strecurătoare, și nu poți să vezi nici roadele celor spuse, și semănate. Și acest lucru nu este doar o durere a unei adunări, ci în viața omului este vorba despre aceasta lipsă pe care o resimți. In zilele trecute m-am uitat pe pagina de Facebook a comunității unde m-am născut, și căutam fețele cunoscute, dar din păcate nu prea mi-am mai amintit de mulți oameni, mă uitam așa la fețele lor și încercam să deslușesc ce anume am avut noi în comun. A...păi el era de partida extrema dreaptă, apoi un alt el mi-a spart odată geamul,...o ea da am fost îndrăgostit de ea,...a,a,a...Ce sunt astea lucruri veșnice? Nici vorbă!!! Am uitat în mare parte tot ce a fost...și poate că la un moment dat te vei întâlni cu un prieten bun din copilărie sau tinerețe...și poate că nici nu vă ve-ți mai saluta. Vedeți între trăsăturile omului este și capacitatea de a-și pune întrebarea la un moment dat: pentru ce sunt eu pe acest pământ? Și în loc să-L întrebe pe Dumnezeu de ce este el aici pe pământ, în loc să caute ceea ce este veșnic, adică Cuvântul și evanghelia lui Dumnezeu, care este de maximă importanță pentru fiecare om și este veșnică așa cum am citit mai înainte, din cele scrise de Petru. Ei bine în loc de acestea ce facem noi? Construim amintiri, ridicăm plăci dintr-alea „ in Memoriam...” scriem manuscrise, și ne facem mausolee, și oricât de bine și frumos le-am construi peste 10 ani după ce ai murit nimeni nu mai știe ce ai făcut tu. Obișnuiam să spun că eu nu fac parte din moștenirea acestei lumi, nici eu și nici tu nu faci parte. Nu-ți face probleme te vor uita foarte repede. Deci pentru ce suntem noi pe pământ? Și ce e veșnic?

      Răspunsul la această întrebare nu îl găsim în evenimentele care urmează în curând să vină și aici mă refer la ziua morților, sau ziua tuturor sfinților, pe care o vor ține unii peste câteva săptămâni, ci am și eu o persoana dragă care a murit. Acest om care mi-a fost tată în locul tatălui meu, și acest om mi-a dat foarte multe, și în anul al 83-lea al vieții lui a murit, dar eu știu că el a fost acel om de la care am primit foarte multe lucruri veșnice. Da, veșnice. Nu faptul că am jucat foarte mult ping-pong cu acest pastor de suflete, și ce bine a fost, și nici faptul că am umblat în excursii enorm cu el, și am făcut multe lucruri....nu, nu de asta. Atunci când am aflat vestea morții lui m-am oprit și m-am întrebat: câte persoane asemenea lui sunt în viața mea? Și în cei 60 și ceva de ani ai mei m-am mirat să descopăr că pe degetele de la o mână pot să-i număr pe aceia de la care am primit ceva care este veșnic. Și oricât de ciudat ar fi, dar și tu dacă te vei întreba va trebui să descoperi că cei din familia ta, și aici mă refer la rude de sânge, nici nu mai știi ce-i cu ei, mai trăiesc sau sunt morți?  Sau de multe ori este doar piatra aceia de pe mormântul cuiva, o amintire care iți aduce aminte de acea persoană, dar acea persoană nu a lăsat nimic după ea. Acum eu stau și am inima mulțumitoare înaintea lui Dumnezeu că în viața mea a existat cineva care a lăsat ceva în urma lui: nu o amintire, nici un manuscris, ci ceea ce am primit de la el are valoare incomensurabilă. Acest om mi-a dat ceva, ce este în legătură cu epistola lui Petru. Da sunt în viața mea, oameni puțini dar de la care am primit ceva veșnic. Da acest gen de oameni au fost mărturii în viețile noastre, ne-au dat Cuvântul viu al lui Dumnezeu, oameni la care ai putut să te duci și să întrebi și aceștia ți-au răspuns conform Cuvântului lui Dumnezeu. Oameni care ne amintesc despre faptul că în anumite stadii ale vieților noastre ei au fost cei care ne-au spus care este voia lui Dumnezeu pentru un tânăr adolescent, sau pentru alte stadii pe care le-am parcurs la un moment dat, ei au putut să mă influențeze pentru că au fost aproape de mine și cunoșteau toate aspectele vieții mele. Și au putut să mă sfătuiască asta și asta ar trebui să faci. Dar e interesant că sunt în viața mea 3 chiar 4 asemenea oameni de la care am primit ceva veșnic. Nu moștenire ! Spun asta pentru că noi oamenii credem că moștenire înseamnă că am primit atâția bani, sau atâta avere nu....nu despre asta e vorba. Adevărata moștenire pe care am primit-o de la acest om pe care am putut să-l respect ca tată al meu, ei bine de la acest om am primit o adevărată moștenire. Acest om mi-a dat Cuvântul lui Dumnezeu. Și știți nici nu mă doare faptul că el a plecat pentru că el a apucat să-mi transmită ce a fost mai important. Și dacă l-ați fi cunoscut pe acest om atunci a-ți fi descoperit că foarte multe trăsături de caracter pe care acest om le-a avut sunt foarte asemănătoare cu cele pe care le am eu. În credință și în lucruri omenești de asemenea, pentru că în multe aspecte și el a trecut prin lucruri similare ca și cele prin care am trecut eu. De la acest om am învățat eu ca nu este sfârșit! Nu exista trecut sau prezent, ci ca viitorul este în prezent. NU există noțiunea RENUNȚ, și nu există SITUAȚIE IMPOSIBILĂ, și foarte mult pot să mulțumesc credinței lui, că atunci cândva prin anii '70 am ținut timp de o săptămână slujbe de evanghelizare și la aceste întâlniri de multe ori am fost doar 3 oameni, preotul, curatorul adică eu și uneori cate un om. Și credeți-mă că au fost ținute timp de o săptămână aceste întâlniri...știți ce putere îmi dau mie aceste amintiri chiar și astăzi? A fost o mărturie fantastică pentru mine, faptul că acest om a trăit ceea ce a predicat, și a spus că dacă ai o slujbă de la Dumnezeu  atunci nu există oră de închidere. Și nu există că nu ai capacitate, de multe ori până în zori la orele 3 a vorbit cu mine despre problemele care mă preocupau, în stadiile acelea ale vieții mele. Da ne apuca ora 3 dimineața, și e adevărat că trăgeam amândoi la pipă, dar asta este o alta poveste. Dar era acolo cu mine, și era dispus să discute, făcea parte din  mine acel om, și credeți-mă că de la acest om am primit ceva veșnic. Nu îl idolatrizez ci doar vreau să aduc în reflectorul luminii ceea ce scrie aici Petru referitor la Cuvântul lui Dumnezeu și evanghelia Lui. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să-l dai iar evanghelia trebuie s-o vestești! Iar eu pot să-i dau slavă lui Dumnezeu că acest om mi-a dat Cuvântul, și mi-a vestit evanghelia. Și sunt mulțumitor Lui că există în spirit oameni care sunt cristici pentru că vestesc cuvintele lui Cristos, dar în același timp dau și Cuvântul viu al lui Dumnezeu. Și avem aici acea posibilitate și responsabilitate în același timp, despre care vorbește și Petru, să ne iubim unii pe alții! Dar nu așa cum obișnuim noi să facem trupește și sufletește, ci deasupra acestora cu o dragoste spirituală în așa fel încât să putem să dăm unii altora ceea ce este veșnic. SĂ PUTEM SĂ DĂM UNII ALTORA CEEA CE ESTE VEȘNIC!. Acest om pe care trebuie să-l însoțesc pe ultimul lui drum pământesc, și trebuie să trăiesc amintirea lui, acest om nu mi-a dat ceea ce a avut el ca și cum ar fi fost al lui, ci pur si simplu a dat mai departe ce a primit de la Dumnezeu. Și rămâne o pildă de trăire pentru mine: dacă suntem doar 2 atunci ...suntem 2. Dacă nu e nimeni care să fie atent....chiar și atunci, și eu am parcurs văi foarte adânci în viața mea, dar acest om care m-a cunoscut de la vârsta de 6-7 ani, niciodată, dar niciodată nu a renunțat la mine, și la posibilitatea reabilitării mele. Și am învățat foarte multe atunci când pilda dragostei adevărate a fost  că atunci când eu am luat-o la un moment dat pe o altă cale la vârstă matură, și am părăsit acea biserică, nu ne-am certat din acest motiv...ci cu dragoste drumurile noastre s-au despărțit. Iar eu am mers mai departe cu acea moștenire pe care am primit-o de la el. Nu pot să reneg pentru că s-a îmbibat și a devenit parte din mine. Nu amintirile, nu nu acela, nu ceea ce a fost omenesc și fizic, ci ceea ce a fost spiritual . Acum pune-ți tu întrebarea: eu ce am dat altora? Eu ce dau soției mele, ce dau copilului meu pentru că vreau sau nu , indiferent că îmi convine sau nu și eu voi fi adăugat la cei care au plecat înaintea mea pe lumea cealaltă! Fie că îmi place fie că nu asta așa va fi ! Și pot să continui că după ce mă îngroapă după 20 de ani până și locul unde m-au îngropat o să-l dea la altul care va veni după mine. De ce? Pentru că nici nu își vor mai aduce aminte de mine. Întrebarea este acel spiritual care chiar fiind în viață încă îl putem transmite, fie la o întâlnire de genul la care ne adunăm noi, te întreb când vii aici este în tine acea dorință: vreau să primesc ceva spiritual ! Nu zâmbete și îmbrățișări, nici mângâieri dintr-astea omenești, ci îmi deschid inima ca Dumnezeu să poată să-mi vorbească prin oricine cu care mă întâlnesc aici, și să pot să primesc ceva care este veșnic și este pentru totdeauna. Știți trebuie s-o spun că asta este problema noastră cea mai mare că obișnuim să venim, să plecăm, să facem să dregem, și nu căutăm ceea ce este veșnic, ci într-una umblăm pe delături, și încercăm să supraviețuim și căutăm mereu soluții omenești, și încercăm mereu să dăm explicații și cum ar trebui să facem altfel....și tot timpul încercăm să înnoim ceva, și să facem ceva nou....Dragilor: veșnicia nu are nevoie să fie înnoită, ceea ce am învățat eu de la acest om sau de la alții, acele lucruri au aceeași semnificație veșnică, pentru că Cuvântul și evanghelia lui Dumnezeu este aceeași pentru totdeauna, nu se schimbă. Nu poți s-o modernizezi, nu se poate transforma poți să faci doar un singur lucru: să-l aplici actualizat. Am primit, și am dat și altora Cuvânt actualizat și care se poate împlinii ? Da asta este o întrebare foarte mare. Pentru că în căutările noastre perpetue în care ne aflăm, și care nu sunt căutări reale de fapt, ci sunt o oglindă a temerilor și slăbiciunilor noastre omenești. De aceea întreb oare cu adevărat căutăm noi ceea ce este veșnic? Cauți tu veșnicia în celălalt? Și trebuie să readuc din nou viața acestui om, că atunci când eu căutam soluții pentru viața mea, ca adolescent, apoi ca un tânăr care am crescut fără tată, și acest om mi-a răspuns întotdeauna cu Cuvântul lui Dumnezeu. Pot să mulțumesc lui Dumnezeu că sunt aici astăzi. Da pot să mulțumesc Cuvântului sădit în mine, și lui Dumnezeu că mi-a dat un asemenea om care a și tălmăcit cuvântul Său. E o responsabilitate mare: oare eu fac acest lucru? Dau și tălmăcesc Cuvântul? Accept întrebările? Sau invers, pun eu întrebări și accept răspunsuri ale Cuvântului? Cum trăiesc eu această căutare a ceea ce este veșnic? Sau nu faci altceva decât că vrei să supraviețuiești perioadei în care tocmai ești , sau cauți doar soluțiile? Da asta e o întrebare pe care trebuie să ți-o pui. Da este o întrebare veșnică atâta timp cât vor fi oameni pe pământ. Eu cred că Cuvântul lui Dumnezeu și evanghelia Lui adică ceea ce vorbește El, acestea ne-au fost date să le trăim: cuvintele noastre și viețile noastre trebuie să mărturisească despre Cuvânt, și faptele noastre de asemenea, și asa cum face și Petru să ne încurajăm să ne iubim unii pe alții, și să avem vieți sfințite așa cum scrie traducătorul bibliei mele, în titlul capitolului. Un om care merge pe calea aceasta a sfințirii acel om poate să dea sfaturi, nu o schema a soluțiilor proprii ci poate să dea mai departe mărturia trăirii lui cu Dumnezeu. Acel cuvânt care este mărturie trăită pentru celalalt om. Iar când eu ajung să cunosc pe cineva, apoi pot să-i spun și cuvintele  lui Dumnezeu. Dacă ești bărbat: atunci fii bărbat, dacă ai 15 ani atunci ai aceste responsabilități, pentru că Dumnezeu ne dă și porunci și ne și spune cum să fii ceea ce trebuie să fii și ce este scris în Cuvântul Său. Deci și partea practică noi suntem cei care trebuie s-o dăm mai departe. Și ar trebui în sfârșit să înțelegem această poruncă:fiindcă* aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin** Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac. Petru vorbește despre acești oameni care s-au născut din nou, la acești oameni ne îndeamnă el să le vorbim, și să le dăm mai departe spiritualul. Oare este vreun om la care i-am dat sămânța veșnică? O sămânță care rămâne și e veșnică ? Deci chiar dacă pe mine mă vor duce și mă vor îngropa, și chiar și pe el îl vor îngropa la un moment dat, acel Cuvânt care este veșnic, va fii și va rămâne. Am dat eu viața mai departe? Am dat eu mai departe cuvântul viu și cuvintele, poruncile Domnului ? Și eu sunt mulțumitor că există asemenea oameni care apar în viețile noastre și ne dau ceea ce este veșnic. Sunt trist în schimb, atunci când văd că există asemenea oameni, și nu sunt căutători, nu sunt întrebători, nu este cerere cu alte cuvinte. Sau nu este capacitate de primire din partea cealaltă. Atât de multe lucruri ai putea să dai altora din experienta proprie, ai atât de multe mărturii, pentru ca toți cari sunteți aici faptul că deja ești aici este o mărturie, faptul că tu te rogi este o mărturie deja, faptul că tu ești în legătură cu Dumnezeu este mărturie. Toate acestea ar trebui să le exprimi în cuvintele tale, iar ceea ce ai învățat din cuvântul lui Dumnezeu ar trebui dat mai departe, pentru ca sfințirea să se continue, nu tu trebuie să fii sfânt, ci să fii în acest proces al sfințirii și să dai mai departe și altora experienta îndurării Lui, a izbăvirii și a puterii Lui de a te păstra pe această cale. Tot ce este bun pentru că am înțeles o Lege a Lui și am aplicat-o. Sau bucuria pe care o am mărturisindu-l, și altele asemenea.

Căci* orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă, şi floarea cade jos,   da va trebui să mă duc la înmormântare, și așa cum am mai fost și la altele ....trebuie să vă spun că nu pot să port doliu. Da știu că mulți au obiecții din această cauză, nu pot să mă tânguiesc și să fiu în doliu, pentru că voi sta lângă rămășițele pământești ale unui om pentru care îmi voi pleca capul înaintea lui Dumnezeu în semn de mulțumire că el a fost acela care mi-a dat lucruri veșnice. Iar dacă el a trebuit să plece pentru că și-a terminat mandatul, chiar și atunci ceea ce este veșnic rămâne. Dar oare la mormântul meu va fi cineva care la fel va spune așa cum voi face eu, mulțumesc Dumnezeule pentru acest om.

Fă o căutare în viața ta și întreabă-te câți oameni sunt de la care ai primit ceva veșnic? Câți?

Părinții tăi? Nu....Dacă nu este frate în Cristos cu tine, și nu este născut din nou, din sămânța aceia care nu putrezește, atunci tu nu ai putut primi veșnicul de la ei. Da ai putut să primești posibilitatea fizică și sufletească pentru ca să poți să ajungi să cunoști ceea ce este veșnic, pentru că până la urmă este de nedespărțită această unitate. Dar de la cine, ce ai primit? Sigur că au fost lucruri bune pentru trupul tău, pentru intelectul tău, ok, dar ce rămâne? Și tu la rândul tău ai dat îmbrățișări și cuvinte frumoase la alții....dar ce rămâne din acelea? Veșnicul....să căutăm ceea ce este Veșnic. Și acel Veșnic să-l dăm mai departe!!! Restul...nu are nici o valoare. Nu are importanță cum am arătat, nu are nici o valoare ce trăiri am avut cu cineva, au fost bune, dar ....caută ceea ce este veșnic. Cauta veșnicia și dă-o mai departe.

Am vrut mai demult să scriu că eu am avut 3 bunici, și poate că într-o zi voi face asta. Acest om despre care am vorbit mai înainte, a avut un tată care a fost medic. Și acest medic a înființat în Ungaria educația pentru căsnicie, și ca o premieră pentru Ungaria el a înființat școlile de educare a tinerelor fete cum să devină soții, adică școli de gătit, și de educat copiii și cum să-și iubească bărbații. Da toate toate astea le-a făcut bazat pe cunoștințele lui medicale, și în timpul războiului când rușii și nemții se perindau pe teritoriul Ungariei, în zona Kecskemetului pe sate el era cel care ținea ore de Biblie, pentru că preoți nu erau, și atunci el umbla din sat în sat și nu-l interesa  ce se întâmpla în exterior da el ținea ore de Biblie. Ei bine fiul acestui om mi-a dat mie ce este veșnic. Și...se înțelege că atunci când eu la rândul meu m-am dus să slujesc între copiii internați pentru reeducare, sau în diverse alte secțiuni ale bisericii respective, acest medic pe care eu nu l-am cunoscut, ei bine spiritualitatea acestui om a fost cea care s-a simțit și m-a atins și pe mine prin fiul lui. Acest om a fost cel care m-a făcut să iubesc și să înțeleg că trebuie să te ocupi de cei aflați în nevoi, el mi-a transmis acea dragoste că la 16 ani țineam ore biblice pentru tineret. Undeva acel bunic necunoscut, bunic în ghilimele, mi-a transmis ceva veșnic, prin acel om care era fiul lui și din ale cărui daruri veșnice eu am putut să profit enorm. De ce spun toate astea? Pentru că și tu ai în mod sigur pe cineva în viața ta care ți-a dat asemenea lucruri veșnice. Ai mulțumit vreodată lui Dumnezeu pentru aceștia??? Că a fost cineva care nu numai că ți-a dat să mănânci, sau te-a îmbrățișat, sau dimpotrivă a profitat de tine, iar tu ai fost într-o relație reciprocă de interese, ci ți-a dat ceva care este veșnic? Ai dat tu slava pentru aceasta? Pentru că este foarte important acum acest lucru să-l dăm mai departe altora. E foarte important pentru că în prosperitatea materială în care suntem și avem atât de multe lucruri fizice, ceea ce este veșnic întotdeauna, dar întotdeauna lipsește!! Și exact atunci când omul este într-o faza prosperă material, a vieții lui, exact atunci nu observă ca toate acestea vor trece...împreună cu el. De aceea zic că stările zero sunt foarte bune, stările grele în care Dumnezeu ne încearcă sunt mai bune pentru că atunci poți să auzi ce vrea El. Dar din situațiile grele numai așa pot să ies dacă știu că există și ceea ce este Veșnic. Numai așa pot să ies dacă cunosc voia lui Dumnezeu, Legea Lui, și pot în El, și conform Cuvântului Său și sub conducerea Lui să trăiesc domnia lui Cristos. Numai atunci pot să ies din situațiile grele ale vieții mele, și tot atunci pot să împlinesc cu bucurie slujba pe care am primit-o.

Ce este acel veșnic pe care îl zidim ? Mauzolee, sau pietre de căpătâi superbe? NU știu, dar un singur lucru e sigur, eu nu am chef să zidesc așa ceva. Scriu o carte ca să fie scrisă frumos ? Păi sincer se mai poate aprinde focul în sobă cu ele, măcar la atâta să folosească. Și să nici  nu aduc în discuție faptul că manuscrisele noastre sunt într-o situație ciudată, sunt oarecum în concurență cu ceilalți care și ei își scriu manuscrisele, și necrologul și amintirile. Sincer te întreb exact așa ceva lipsește? Nu le va citi nimeni, oricum. Cu toate acestea le scriem...pentru plăcerea proprie, construim ....pentru plăcerea proprie. Și ar trebui cumva să ne oprim și să căutăm ce este veșnic. Iar dacă găsim atunci să mulțumim lui Dumnezeu că este ceva veșnic încredințat oamenilor. În tine în mine deopotrivă, în toți oamenii cari sunt în El și care au viată nouă. În toți aceștia este veșnicia în inimă. Avem deci responsabilitatea să dăm mai departe acest veșnic, pentru că asta înseamnă cu adevărat dragoste. Dragostea nu e ca eu sunt umanist, sentimentele omenești sunt doar un suport care pot să mă conducă la anumite lucruri, și sunt o consecință a unei stări spirituale.

Ceea ce este veșnic va rămâne. Și este o veste bună aceasta, și de asemenea este cu adevărat o evanghelie, faptul că ceea ce este veșnic se va păstra întotdeauna, totuși da-ți-mi voie să spun și o evanghelie negativă, o veste rea: ceea ce este spiritual va rămâne, dar și Satan rămâne. Și acea spiritualitate rămâne. Deci ce dau moștenire mai departe? Moștenirea adevărată, sau ceea ce va fi judecat în ultima zi? Ce am preluat de la alții? Pentru că ce am preluat ar trebui pus jos. Pentru că pare să fie moștenire, dar nu este. Este și moștenire falsă. Spiritualul rămâne. Privește puțin în urmă și vezi: ce imită astăzi oamenii? Ce fel de moștenire negativă își ridică din nou capul? Aceeași...Cu toate acestea vestea bună pentru noi este că toate astea vor trece ca floarea ierbii, toate... Dar Cuvântul lui Dumnezeu, spusele Domnului vor rămâne. Și Cuvântul lui Dumnezeu îți vorbește ție, vorbele, spusele Domnului îți sunt adresate. Și când un om este în ele, pe calea sfințirii, atunci trebuie să știe că această Cale este calea Veșniciei pe care umblă, și spre care se îndreaptă. Trebuie să înțelegem noțiunea veșniciei. Știu eu oare ce este VEȘNIC? La unii oameni veșnic înseamnă doar că trag de timp ca să construiască chestii de artă, Dumnezeu nu este curios de loc de ele. Tot, absolut tot ceea ce facem noi, fizic, sau din punct de vedere sufletesc sunt lucruri fără rost, nu au nici un sens.

             Trebuie să îmi iau rămas bun de la un om, și la fel mi-am mai luat rămas bun și de la un alt om. Și este așa de bine să știi că din cineva a rămas Cineva … Nu el a rămas, și nici doliul. Nici opera lui la care să mă uit în cimitir, ci mai mult, peste câteva săptămâni va trebui să mă duc și la mormântul bunicilor mei, pentru că urmează în curând ziua morților, sau a tuturor sfinților, sau mai știu eu cum le-au denumit, de ce? Pentru ca să mulțumesc lui Dumnezeu, pentru acea comoară mică dar veșnică la care e așa de bine că pot să mă gândesc, să-mi reamintesc. E așa de bine să-mi aduc aminte de rugăciunile bunicilor mele, de credința bunicilor mei, e așa de bine. E așa de bine să simți că acolo este ceva veșnic. Nu faptul că ți-a lăsat sau nu ceva, ci acel ceva pe care mi la lăsat: pe Cristos. Voia lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu și porunca lui Dumnezeu prin Cristos. Aste este moștenirea mea. E așa de bine să pot să mă opresc astfel într-un cimitir... am moștenire. Și mulțumesc că cineva, a adus prin mâinile sale ceva ce nu a fost al lui, dar mulțumesc că a fost o unealtă a lui Dumnezeu și mi-a transmis și mie. De aceea aș vrea să rămân în această moștenire, că dacă se poate să dau și eu la rândul meu mai departe, doar cuvântul lui Cristos, doar cuvântul Domnului. Restul sunt nimicuri. Restul e omenesc, și nu are nici o valoare eternă, pentru că va trece. Într-una din zilele trecute mă uitam pe internet la predici mai vechi, trebuie să fiu sincer, un pic m-am jucat. Am găsit predicile unui păstor pe care-l agreez, și m-am dus înapoi în ziua în care m-am născut eu să aud ce a predicat acel om, eram curios. E vorba de un om la ale cărui predici am asistat cu plăcere în tinerețe. Și am stat așa nedumerit, pentru că am simțit că ceva lipsea din acele predici, este o colecție de 20 de ani de activitate acolo. Nu am găsit ceea ce este veșnic în aceste predici. Nu l-am găsit, în ceea ce a fost pentru mine atunci atât de bun!! NU-i sigur că  ce este bun e veșnic! Nu-i sigur că o predică frumoasă, bine gândită, nu-i sigur că o învățătură, sau oricum s-ar numi ea este și bună. Pentru că dacă nu este în ea Cuvântul lui Dumnezeu, domnia lui Cristos, cuvintele lui.....iar dacă tu ești sub domnia lui Cristos, și cunoști Cuvântul Lui și mergi pe această cale a sfințirii, îți vei da seama că predica aceea este goală. Goală. Eu cred că mulți vin din alte părți, lasă în urmă biserici, adunări religioase, și dacă după o vreme se duc înapoi, atunci au aceeași trăire pe care am avut-o eu. Și asta este binecuvântare. Pentru că ai înțeles și ai gustat ce-i aia veșnic. Pentru că Cuvântul lui Dumnezeu, și vorbele Lui, ale lui Cristos acestea sunt veșnice. E tare bine când cineva devine flămând. Dacă numai un pic ai simțit ce-i aia veșnic, e așa de bine, că vezi nu numai vasul, ci vede și comoara care este în acel vas, sau vede ce este bun de mâncat. Nu doar paharul îl vezi, ci și apa din pahar, e cu totul și cu totul altceva. Ce bine ar fi să fie omul un asemenea pahar, și apa în el. Ce bine ar fi ca omul să fie un vas, și în el uleiul. Ar fi tare bine, pentru că dacă paharul se sparge și vasul se usucă, apa și uleiul care au fost în ele și-au făcut efectul. Și viața merge mai departe. Ce bine ar fi să fim așa în slujba vieții veșnice.

De ce e un subiect de actualitate acesta? Nu numai pentru trăirea personală, că sunt în doliu, și totuși nu îndoliat, mă doare, și totuși nu mă doare, trăiesc această stare dublă acuma, nu vă speriați nu am nici o problemă psihică, pentru că se poate să fi și într-un cimitir cu inima plină de mulțumire. Chiar dacă doare. Dar mai degrabă aș spune că poate mi-e foame, poate ar fi putut să-mi dea și mai mult. … Da. Dar el a știut, asta este misiunea lui, după care trebuie să ne despărțim. Nu a fost un om care m-a instruit pentru sine, nu m-a considerat proprietatea lui, și pentru că nu m-a considerat proprietatea lui și relația noastră bună s-a menținut, chiar dacă am fost depărtați unul de celălalt, din asta se vede că mi-a transmis Voia și Cuvântul lui Dumnezeu, și nu voia lui proprie. Domnul a fost Domn, și nu el a fost domn. Și ultima noastră întâlnire, despre care am mai vorbit, pentru mine a fost o atenționare prin care am știut că atunci a pornit spre casă, pentru că atunci când ne-am întâlnit cu acest om respectat, și fiind într-o poziție înaltă din punct de vedere religios, mi-a mărturisit: știi ce pe mine nu mă interesează ce a spus nici Pavel, și nici nimeni. Pe mine mă interesează din toată Biblia doar ce a spus Domnul.

Aceste cuvinte îmi sună și acum în urechi. Și oare cumva sună în tandem cu acest verset biblic că ceea ce a spus Domnul, acela este veșnic. Și poți să te pregătești de mers acasă chiar dacă ai 15 ani, sau dacă ești la capătul vieții, dar pe undeva vei trăi schimbări în viața ta, și nu vei trage sau vei pierde timpul. Și atunci vei avea și ce să dai mai departe generației care urmează, și semenului tău. Atunci vei avea ce să dai ca moștenire. Moștenirea omenească nu e moștenire. E doar o posibilitate pentru realizarea multor lucruri, atât bune cât și rele, dar nu e moștenire în sensul veșniciei. Moștenirea este numai de la Dumnezeu, și este încredințată oamenilor care pot să ne aducă, așa cum am primit și eu, Cuvântul lui Dumnezeu și cuvintele lui Cristos. Și poate că poștașul nici nu a știut că mie mi le-a spus. Dar el nu a renunțat niciodată, și nici nu a încetat să mai spună, ci a spus mereu cuvântul. Chiar dacă și el a avut greșelile lui, și rătăciri pe străzi înfundate, și greutăți, dar a fost o unealtă în mâna lui Dumnezeu. Și eu aș vrea să fiți multe unelte asemenea acestui om, prin care cuvintele Vieții veșnice să răsune mereu, și nu cuvintele inutile, și explicații biblice, sau blasfemii, și altele, politică, autoritate...nu mă interesează, să vorbim în sfârșit despre Adevăr, să vorbim despre ceea ce este Veșnic și nu despre ceea ce este trecător !

 

Traducere Bezi Gyöngyi

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com