.

Orbán Eszter:

 

Shabbat Semini

Rânduiala jertfelor în legământ

22 martie 2014.

 

 

Pe parcursul anilor trecuți s-a vorbit mult, din această porțiune biblică, despre evenimentele mai spectaculoase, cum ar fi din capitolul 10 relatarea judecății lui Nadab și Abihu, cum sunt ei arși înaintea Domnului. Sunt multe învățături și pe pagina noastră web despre acestea, și această porțiune biblică adică pericopă, ca de altfel fiecare pericopă are și o porțiune profetică denumită haftara, deci haftara a acestei săptămâni vorbește despre faptul că David duce în Ierusalim chivotul mărturiei, și Uzza atinge Chivotul, pentru că a vrut să-l sprijine ca să nu cadă și primește o judecată instantaneu, consecința este că moare pe loc. Pe parcursul anilor trecuți, aceste două istorisiri au fost în multe feluri și cu de-amănuntul dezbătute, poate pentru că din păcate sunt subiecte cu referințe foarte actuale, și pentru că la prima lecturare a lor se pare că conțin mai multe mesaje, decât de exemplu prima parte a pericopei Smini.  Eu însă voi vorbi exact despre această parte, și voi detalia acest capitol, pentru că nu s-a vorbit mult despre acesta. Fără pretenția că voi descrie chiar în totalitate acest capitol, îl voi aborda pentru că sunt sunt multe perle ascunse aici, multe comori pe care descoperindu-le vom înțelege de ce a fost atât de importantă prima jertfă a lui Aaron, jertfă despre care traducerea Karolyi scrie că „a fost mistuită de foc”. De ce este important să vorbim despre aceste jertfe, și pentru ca să înțelegem sensul lor și sensul acestui întreg moment descris aici în acest capitol, voi descrie multe lucruri în legătură cu acestea.

 

Știți și voi că ceea ce a-ți scris unii dintre voi, eu le recitesc și sunt părți pe care le transform un pic din punct de vedere gramatical, înainte ca aceste scrieri să ajungă la publicul larg, în felul acesta le  lectorez. Și a fost acuma o astfel de scriere în care doar fugitiv s-a făcut referire la acest capitol. Atunci când s-a vorbit despre acest capitol Bela a spus că între prima jerfă a lui Aaron și lucrarea de mântuire a lui Cristos, s-ar putea face un paralelism. Ceea ce a spus el atunci este corect, și chiar este așa, iar dacă analizăm îndeaproape vom vedea că există paralelism și cu lucrarea lui Cristos nu numai cu jertfa Lui de pe cruce. Și la vremea aceea s-a și oprit aici acest subiect, și nu a fost abordat ,,care este semnificația jertfei pentru vină? Ce este jertfa pentru păcat? Și ce înseamnă astăzi această jertfă? Cum trebuie să trăim astăzi aceste jertfe? Ce înseamnă un taur? De ce tocmai aceste animale au trebuit să fie aduse, animale care au fost enumerate aici? De ce nu s-au putut alege alte animale? Până la urmă are importanță  asta?” – Are, și această importanță vreau s-o descriu un pic mai detailat acuma. 

Capitolul 9. versetele 1-2: 1.  Și în ziua a opta, Moise a chemat pe Aaron şi pe fiii lui şi pe bătrânii lui Israel.2. Şi a zis lui Aaron: „Ia un viţel pentru jertfa de ispăşire şi un berbec pentru arderea de tot, amândoi fără cusur, şi adu-i înaintea Domnului.

Aici figurează două animale, pe care Aron a trebuit să le pună, un vițel, celălalt un berbec. Ar fi bine dacă am înțelege că atunci când citim câte o porțiune biblică, mai cu seamă în Vechiul Legământ, și mai concret din porțiunile Torei, acestea au nu doar un înțeles primordial, adică ele nu semnifică doar ceea ce citim. Ar trebui să înțelegem, să simțim și să acceptăm și celelalte sensuri ale cuvintelor, pentru că modul de convorbire vechi și sistemul de comunicare al vechiului Legământ era construit din imagini, dintr-o multitudine de simboluri, și fiecare din aceste simboluri au un mesaj. Vorbirea aceasta iconografică, simbolică, parabolele, ne arată toate particularitatea Cuvântului Viu de a fi dinamică și multi-nivelară. Reflectă acel mod de articulație datorită căreia Cuvântul nu își pierde valabilitatea. Caracterul mulți-nivelar al Cuvântului ne arată că acesta este veșnic și acel mesaj pe care îl citesc acuma în acest capitol a fost de actualitate și atunci, în urmă cu multe mii de ani, și este de actualitate și astăzi, indiferent că tu,eu și nici evreii, nu le mai practică în mod fizic, totuși, datorită semnificațiilor multiple ale acestor cuvinte vom putea înțelege că sunt de actualitate pentru omul contemporan, la fel ca și pentru omul din acea vreme.

 

Aceste multiple sensuri aș vrea să le prezint acuma. Primul animal este vițelul. În ebraică cuvintele sunt niște pictograme, și acest cuvânt vițel înseamnă ceva care se referă la  forma de cerc, rotund -   rotunjor, în formă de cerc -este cuvântul pentru inel, respectiv ceva care atârnă de ceva – cercei, cercel care atârnă, ceva care se agață de ceva care o ține. Atunci ce trebuia Aron să ducă? Și ce trebuie să duci și tu astăzi?  (Pentru că Cuvântul este veșnic, vorbește atât astăzi la fel ca și ieri, și în viitor la fel ca și astăzi. ) Inelul! Du inelul! Ia un inel și du-l acolo ca jertfă! Dar ce este acest inel? Este al șaselea an că acest inel în ziua căsătoriei mele a fost pus pe degetul meu, și de atunci eu nu l-am dat niciodată jos, și nici nu am să-l dau jos până în ziua morții mele, pentru că acest inel reprezintă faptul că sunt legată de cineva, aparțin undeva, cuiva, și este un semn spre lumea exterioară. Acest semn până voi trăi îl voi purta pe mine, pentru că eu am încheiat un legământ cândva cu cineva, aparțin de el, și întotdeauna voi și aparține de el. Este legământul meu, este decizia mea, iar acest inel ca semn, mă protejează, și mă apără, ca nimeni să nu mă poată privi ca pe o pradă gata de luat. Atunci când vorbim despre inel, este o aluzie directă la legământ, și la simbolul acestuia că tu aparții de cineva. Unde este inelul tău? Ce fel de inel ai? Poți să-l duci înaintea lui Dumnezeu să I-l arăți: iată inelul pe care mi l-ai dat Tu, aici este legământul meu, pe care l-ai făcut Tu cu mine, pentru că în capitolul 8 este vorba despre sfințirea preoților, adică legământul a fost încheiat, preoții au fost sfințiți și Dumnezeu le-a spus ce trebuie să facă. A încheiat un legământ cu preoții, I-a pus în slujbele lor, au primit ce trebuie să facă -teoria a fost predată și de aici încolo vine exercițiul, practica. Din momentul în care am stat înaintea ofițerului de stare civilă și soțul meu mi-a tras acest inel pe mână de acolo începând sunt în exercițiul funcțiunii mele și trebuie să trăiesc tot ce ține de acest legământ. Nu la nivel de teorie, că adică „oare cum ar trebui să fie o soție”, ci în fiecare zi, în fiecare minut, trebuie să trăiesc ce înseamnă să fiu în acest legământ. Atunci când omul își predă viața, și legământul este în ordine, adică este întors la Dumnezeu și născut din nou, de acolo începând Dumnezeu cere inelul. Adu inelul și arată-mi-L, cum funcționează legământul tău, pentru că este puțin lucru să cunoști doar teoria, cum trebuie să fie un om credincios, acestea trebuie trăite în practică! Este vorba de trăirea legământului. În practică te prezinți în fiecare zi la Dumnezeu și îi arăți inelul: „Aici este inelul, Doamne!” Cum funcționează? Este întreg? Sau s-a murdărit? Sau ai tras cu ochiul în altă parte? Sau nici nu ai luat prea în serios acest legământ? Cum stă legământul? Acest legământ trebuia dus acolo înaintea lui Dumnezeu ca jertfă de vină, pentru ca dacă orice l-ar fi murdărit să fie curățit de El. Dacă în tumultul evenimentelor zilnice, în problemele cu care ne confruntăm trebuie acea zeciuială de timp din cele 24 de ore ale unei zile, dată lui Dumnezeu și să spunem „Doamne sunt aici, te rog să te uiți la acest inel, ce s-a întâmplat cu mine? Sunt aici și m-am murdărit, am aplecat urechea și încoace, și încolo”, „mi-a lovit urechea curentul acela, sau acesta oare cum o fi pe acolo?”, „m-am dus și acolo, și aici” –Să punem în ordine lucrurile! Aveți mare grijă de legământ pentru că  acesta ne-a fost dat pentru protecția noastră, ne-a fost dat ca noi să-l păzim.

 

Dacă mă duc mai departe și citesc porțiunea biblică atunci vom vedea că nu orice fel de vițel trebuia dus acolo, ci scrie traducerea Karolyi, un vițel tânăr, care în ebraică este redat: fiul unei vaci. La prima vedere ai zice că e inutilă această specificare, doar știm și noi că vaca are vițel, totuși trebuie din nou să pătrundem în adâncimea cuvintelor, sensurilor, pentru că înțelesurile pe care le mai au cuvintele ne permit să înțelegem mai bine, astfel cuvântul vacă înseamnă: analiză,căutare,păzire-  aici aceste perle se găsesc: a analiza, a ilumina ceva, a păzi, a fi atent, a căuta, a cerceta. Cu alte cuvinte acest inel ți s-a dat spre analiză, pentru că prin acest legământ poți să mergi înaintea lui Dumnezeu. Datorită acestui legământ poți să-l cauți, să urci la El și acesta te păzește pe tine. Legământul lui Dumnezeu ți-a fost dat în pază! Ni l-a dat pentru ca să fim protejați de orice altă spiritualitate, și să nu cădem pradă lor. Acest inel trebuie să se vadă pe viața ta, pentru că dacă nu se vede atunci poți fi dus de orice curent politic, sau religios, sau orice altceva ce te poate duce de la ce este sfânt, de la ce este adevărat, de la ce este curat ca lacrima, de la legământul pe care l-a încheiat deja Dumnezeu cu tine. 

 

Următoarea jertfă pe care trebuia Aaron să o aducă era berbecul. Berbecul este cuvântul pentru autoritate și putere. Și aici avem că atunci când tu te duci înaintea lui Dumnezeu, toată autoritatea și puterea pe care ți-ai însușit-o, sau alții te-au îmbrăcat, sau tu ai inventat că ți s-ar cuveni, toate trebuie puse acolo ca ardere de tot. Aici nu mai este vorba de jertfă de vină, adică nu mizeriile zilnice care se pot lipi de tine, pentru că nu poți trăi imaculat și sfânt, pentru că te duci pe autobus de pildă și cineva te împinge și  te enervează asta, deci nu este vorba de jertfă de vină pentru astfel de mizerii, ci este ardere de tot. Arderea de tot este o jertfă completă, fără vină, o jertfă reală și adevărată. Dacă mă duc acolo înaintea lui Dumnezeu și pun jos toată puterea și autoritatea, care este a mea, și îi predau Lui puterea și autoritatea, și vin de la altar, atunci nu se va mai întâmpla „las că eu am să-mi rezolv viața! ”, ci jertfa de ardere de tot va fi reală și adevărată! Poți să te amăgești, poți să înșeli pe alții și pe cei din jur,   „sigur, sigur eu sunt credincios”, în timp ce îți faci propriul bussiness, dar pe Dumnezeu nu-L vei putea înșela! Dumnezeu cere jertfă de ardere de tot reală și adevărată, și atunci când jertfa de ardere de tot se împlinește atunci se întâmplă că Dumnezeu primește această jertfă. Atunci puterea și autoritatea va fi într-adevăr a Lui, și așa va putea să-și ducă la îndeplinire faptele, acțiunile. Pentru că atâta timp cât tu păstrezi un milimetru de putere, cât grosimea unui fir de păr, și de autoritate, Dumnezeu nu acceptă această jertfă a ta. Sunt foarte accentuate aceste două jertfe, pe care de fapt Aron trebuia să le aducă pentru sine. ( la jertfele pentru popor vor fi alte lucruri). Exact acestea sunt cele 2 jertfe, la care în capitolul 10 Nadab și Abihu au eșuat. Atunci când tu vrei să păstrezi autoritate și putere, atunci Dumnezeu va judeca, mai devreme sau mai târziu, sfârșitul va fi judecată. Dacă tu minți legământul, Dumnezeu judecă! Dacă nu este curată jertfa ta de vițel și de berbec, dacă nu este curat legământul  tău cu Dumnezeu, dacă nu este valabil faptul că toată puterea și autoritatea este a Lui, cu alte cuvinte nimeni altcineva nu poate să domnească peste tine, nici măcar tu, d-apoi alți oameni sau spiritualități, sau alte puteri- atunci vine judecata! De aceea sunt foarte importante aceste două jertfe, aduse pentru noi înșine, de aceea este foarte important cum este relația noastră cu Cristos. De aceea este foarte importantă curățenia legământului nostru cu Dumnezeu, cât de curat, adevărat și fără vreo lipsă este legământul nostru, și de aceea este important ca problematica puterilor și a autorităților, și întrebarea apartenenței noastre să fie curate și adevărate, că adică aparținem lui Dumnezeu, și cu adevărat singura domnie care este peste noi este a lui Cristos.  

 

Atunci când Aron a trebuit să-și prezinte în mod concret jertfa, în versetul al doilea scrie să: iei un vițel o vită tânără, pentru jertfa de păcat și un berbec pentru jertfa de ardere de tot, să fie fără cusur și du-le înaintea Domnului”. În textul original nu scrie ,,du-l înaintea Domnului” ci scrie ,,jertfește-l înaintea Domnului” . Și aici este un lucru diferit! Ducerea acolo este ca și când ai spune ,,l-am dus acolo, l-am pus jos, apoi Domnul îl va rezolva. Eu nu sunt de vină că lumea este atât de păcătoasă și sunt atât de multe curente spirituale care se lipesc de mine, păi le-am dus acolo și Domnul mă va curăți de ele. Nu am ce să fac, am căzut în asta și în aceea, apoi Domnul le va pune în ordine” – acest mod de a duce acolo este de fapt o neasumare de responsabilitate. Iar când este scris ,,jertfește-l” acolo este vorba de o acțiune activă. E vorba că tu ești cel care trebuie să pui în rânduială lucrurile, nu poți să pasezi responsabilitatea pe Domnul, ,,apoi lasă că El”, ,,Domnu-i bun” ,, este plin de îndurare”  - da așa este totuși tu trebuie să te duci acolo și tu trebuie să jertfești! Și aș vrea să descriu puțin ce înseamnă în ebraică a jertfi. Cuvântul în ebraică este karav este verb, ceea ce înseamnă: a merge mai aproape,a te apropia, a păși acolo, a te duce acolo, a te porni.  Atunci când spunem ,,păi aud atât de greu vocea lui Dumnezeu” sau ,, nu știu acuma în ce direcție s-o iau” atunci te rog să te apropii de Dumnezeu, pentru că Cuvântul spune ,,Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi!”. Trebuie să pășești acolo și nu să aștepți porumbelul fript, pentru că nu este porumbel fript ci tu trebuie să frigi acel porumbel!  Tu trebuie să-l tai, să-l jertfești și să faci totul ca jertfa să funcționeze. Atunci când este această apropiere, pășire spre, atunci mai avem și alt sens al cuvântului „karav” care înseamnă rinichiul din interiorul cuiva. Am mai vorbit despre organele interne (rinichi, inimă) toate-toate simbolizează sentimentele, voința, gândirea omului, și mesajul care ne este transmis, vreau să subliniez din nou aceste 3 cuvinte:  sentimentele, voința, sursa gândirii – cu acestea ești în stare să jertfești! Ești în stare să jertfești cu  sentimentele, voința, gândirea? Pentru că dacă cu unul dintre acestea încă nu poți, jertfa ta nu este completă. Dacă gândurile tale sunt preocupate de greutățile zilei de mâine, atunci tu degeaba asculți Cuvântul și degeaba te duci înaintea Domnului, cu întrebarea: ,,ce mesaj are Cuvântul?” dacă tu te gândești cum vei plăti mâine factura. Gândirea ta trebuie să se concentreze în totalitate pe Cuvânt, pentru ca tu să poți să prezinți jertfa ta și să fii în legătură cu Dumnezeu. Voința ta de asemenea trebuie să fie acolo în totalitate! Nu poți să pasezi responsabilitățile, cu întreaga voință și simțire trebuie să fiu înaintea lui Dumnezeu, nu trebuie să depind de alții(ca și înțelesul inelului de cercel, să fiu agățat pe altul), nu depind și nu mă agăț de cuvintele unui om, sau nu-mi leg inima, simțămintele de un curent, ci sunt acolo pe altar înaintea lui Dumnezeu cu voința, simțămintele și gândurile mele- cu toate trebuie să fiu acolo pentru ca această jertfă să fie completă, fără cusur. Și nu vreau să sperii pe nimeni, dar știm și vedem consecințele. Dacă nu este totalitatea aceasta despre care am vorbit, dacă voința nu îți este dată complect, dacă sentimentele tale depind de alții și gândirea ta se învârte în jurul propriei persoane, atunci pățești la fel ca Nadab și Abihu...

 

Dacă citim mai departe de la versetul al 3-lea Aron trebuia să prezinte jertfele pentru fiii lui Israel și citim de la versetele 3-4 :  „3. Să vorbeşti copiilor lui Israel şi să le spui: „Luaţi un ţap pentru jertfa de ispăşire, un viţel şi un miel de un an şi fără cusur pentru arderea de tot;4. un taur şi un berbec pentru jertfa de mulţumire, ca să-i jertfiţi înaintea Domnului, şi un dar de mâncare frământat cu untdelemn. Căci azi vi Se va arăta Domnul.” Și aici vedem cele 5 animale pe care trebuia să le jertfească: țap, vițel, miel, taur și berbec. Dacă pătrundem în detaliile acestor jertfe vom înțelege ce înseamnă toate acestea în mod uzual în fiecare zi. Atunci când Aron a jertfit pentru sine, sunt cele două jertfe de bază pe care le aducem și noi în fiecare zi. Însă Trupul lui Cristos nu se compune doar din noi, ci mai sunt și alți membrii, astfel că suntem responsabili unii pentru alții pentru că suntem într-un Trup, și trebuie să  prezentăm jertfa și pentru Trupul lui Cristos. Așa cum Aron a prezentat jertfa mai întâi pentru sine și apoi pentru poporul lui Israel, la fel și noi trebuie să ne punem în rânduială, și dacă legământul nostru, și predarea puterii și autorității lui Dumnezeu, este în ordine, atunci putem și trebuie, pentru că avem responsabilitatea să prezentăm jertfe pentru Trupul lui Cristos, așa cum și Aron a avut responsabilitatea să prezinte jertfele pentru poporul Israel. 

 

Cuvântul pentru țap este o expresie compusă foarte interesantă care înseamnă: cu părul vâlvoi, imposibil de descâlcit. Sensul figurat al acestuia este că ceva este foarte secretos, ascuns, de nepătruns, de neînțeles, dar acest cuvânt mai înseamnă și: tare, îndrăzneț, violent, îndârjit,înverșunat, repezit. Această jertfă face aluzie la, nimic altceva decât că între voi să nu fie nimic secretos, tăinuit, nici înverșunare, nici repeziciune, nici îndârjire, nici violență. În Trupul lui Cristos nu pot să fie lucruri ascunse, secrete tăinuite! Trebuie duse acolo și trebuiesc jertfite și arse în totalitate, trebuie să înceteze complect! Nu avem secrete între noi! Dacă Dumnezeu ne-a descoperit totul – pentru că prin Cuvântul Său le-a făcut publice, atunci nici noi nu avem ce să tăinuim între noi, și între noi poate să funcționeze numai și numai sinceritatea. Dacă cineva are secrete, lucruri tainice sau gânduri de nedeslușit, încâlcite atunci acea persoană este aproape de păcat, pentru că tot ceea ce se întâmplă înaintea lui Dumnezeu se întâmplă în sinceritatea și descoperirea Lui. Dumnezeu nu ne dă căi de viață încâlcite, noi le-am făcut să fie așa cu păcatele noastre, pentru că nu cunoaștem Legea și nu știm ce și cum să facem ca viețile noastre să fie conforme lui Dumnezeu. Cu cât cunoaștem mai bine Legea, cu atât se descâlcesc aceste încâlcituri, și încurcături. Lucrurile tăinuite, și secretoase încetează, și păcatul la fel încetează, pentru că dacă Cuvântul lui Dumnezeu este iluminat, curat și de pătruns, atunci în acesta nu este nimic încâlcit. Încurcăturile, încâlciturile sunt acolo unde este deja ceva păcat și atunci încep mașinațiile, speculațiile : ,,hopa! Oare cum aș putea să sar peste? ”  sau ,,hopa! Cum aș putea să merg mai departe cu asta? ” sau ,,uff! Asta ar trebui să o ocolesc cumva!” și nici nu observăm că noi înșine ne legăm, și suntem prinși în plasa propriilor păcate. Acolo unde este încâlcitură, sau lucruri secretoase acolo este păcat!  Acolo unde este curăție conform lui Dumnezeu, este și dreptate, acolo nu trebuie să ascunzi nimic, acolo sunt transparent și viața mea este ca o carte deschisă. Asta nu înseamnă că trebuie să-mi povestesc viața de familie în fața tuturor, dar pot să stau curat pentru că primele două jertfe sunt în ordine, pentru că m-am pus în rânduiala lui Dumnezeu și legământul meu este în ordine. Inelul meu este un semn vizibil pe mine, pentru că Dumnezeu mi l-a tras pe duhul meu, pe inima mea, El m-a însemnat pentru Sine, și este vizibil autoritatea și puterea cui este peste mine, nu este nimic încâlcit, secretos, țap- a fost ars! Acest lucru trebuie să funcționeze în Trupul lui Cristos.   

 

Al doilea animal este vițelul, toată lumea trebuie să aibă legământul încheiat și în ordine. Nu numai pentru mine sună acest lucru, ci și pentru fratele care este lângă mine, care este membru al Trupului lui Cristos. Atâta timp cât legământul cuiva nu este în ordine în Trupul lui Cristos, lucrurile vor funcționa greu, acolo este greu să te așezi și să te rogi împreună, sau să iei Cina Domnului împreună, pentru că legământul nu este în ordine. Cine are într-adevăr un inel curățit și conform lui Dumnezeu, acolo se poate vorbi despre formarea părtășiei și începutul acesteia.

 

Mielul este al treilea animal pe care a trebuit să-l aducă pentru popor. Mielul înseamnă întotdeauna că a fi supus autorității cuiva, dar mai înseamnă și învăluire, și așternut al picioarelor. Trupul lui Cristos trebuie să fie așternutul picioarelor lui Dumnezeu aici pe pământ, pentru că piciorul Lui este pe noi, aparținem Lui! Nu aparținem partidului oarecare al țării X, ci aparținem de El! Întotdeauna dacă cineva își pune piciorul pe ceva, înseamnă că are autoritate asupra acelui pământ, dacă El își pune piciorul pe mine înseamnă că aparțin de El! Este o nouă pecete, un inel nou, și o nouă declarație de apartenență! Am putea întreba membrii Trupului lui Cristos dacă piciorul lui Dumnezeu este peste tine? Ești tu așternutul picioarelor lui Dumnezeu? Ești acolo ca un miel pe altarul de jertfă? Este realitate faptul că nimeni altcineva nu poate să-și pună pe tine piciorul și nu ești obeala nimănui? Nici o altă putere nu poate să te stăpânească și nimeni nu-și poate șterge picioarele în tine, pentru că tu ești așternutul picioarelor Lui!

 

Al patrulea animal este taurul, care este partea masculină a vitei, dar și aici mai avem și alte sensuri : a privi la ceva, a vedea ceva, a contempla, a te uita pe furiș, dar mai înseamnă și dar. Sunt foarte stratificate aceste simboluri, și sunt și jocuri de cuvinte aici în ebraică. În Trupul lui Cristos noi unde privim? La cine ne uităm? Pe cine vedem? Pe cine urmărim? Unde ni se opresc privirile? Pentru că dacă în mod constant privim la altar, atunci și această jertfă funcționează, dar dacă mă uit și în stânga și în dreapta, ce face X-ulescu, sau ce s-a întâmplat cu XY, și încep să spun povești, și mă apuc să vorbesc de rău, atunci privirea mea nu se va opri pe altar. Atunci voi începe să rumeg viața altui om, că el ce face tocmai acuma în acest moment, și rumeg într-una ca o vită în loc să privesc, să văd și să urmăresc pe Unul Singur! Atâta timp cât privim unii la alții, până contemplăm și rumegăm viețile altora, treaba nu va merge! Dacă mă uit la Unul Singur, dacă mănânc Cuvântul Unuia Singur, ascult Cuvântul Unui Singur atunci cu adevărat voi trăi și sensul celălalt al acestui cuvânt, adică și darul, și fratele meu va fi un dar pentru mine, și nu un subiect de discuție, și vorbire rea. Trupul lui Cristos va fi un dar, și nu o adunătură, la care nu privești cu plăcere de multe ori. Dacă într-adevăr îmi ațintesc privirile pe Acel Unul Singur, atunci voi trăi cine este fratele meu. Atunci vor fi daruri, altfel voi mesteca și voi rumega ce s-a întâmplat cu creștinătatea maghiară (sau oricare altă creștinătate din altă țară n.tr.). Dacă voi privi la adunarea XY ce face și tot mestec asupra lor, atunci nu voi primi Cuvântul, atunci nu pot să privesc la Cristos, atunci nu pot să fiu ca o jertfă continuă acolo pe altar.

Al cincile animal este din nou aici berbecul, simbol și expresie a autorității și exprimarea puterii. Și membrii trebuie să recunoască și să accepte că nu avem nici o autoritate unii asupra altora, în Trupul lui Cristos nu există comparații/etalări de putere. Eu nu sunt mai puternic decât ori și cine, și nici mai mic, nici mai mare! Alte și alte chemări, alte-alte drumuri de viață, dar nu există mai mic, mai slab, sau mai tare. Există o Singură Putere, și întrebarea care se pune este: cum mă raportez eu la această Singură Putere, cât de mult sunt acolo înăuntru în centru, și cât de mult mă depărtez de El, pentru că cu cât sunt mai în interior acolo la altar, cu atât mai tare voi simți puterea Lui și autoritatea Lui, și cu cât mă depărtez de altar, cu atât voi simți mai pregnant puterea lumii, și a diferitelor curente spirituale, și puterea și autoritatea proprie.

 

Aici se încheie prezentarea jertfelor de animale, după care se întâmplă că să iei și jertfă de făină pentru popor în plus, amestecată cu ulei. Se accentuează cu ulei, pentru că existau și alt fel de jertfe de făină la care nu se adăuga ulei, aici însă la această porțiune jertfa de făină trebuia să fie prezentată cu ulei. Pâinea care se făcea din făină este simbolul Cuvântului. Jertfa zilnică de Cuvânt trebuie să fie acolo. Nu există că ,,păi astăzi nu pot să iau Biblia, pentru că sunt atât de obosit, o las pe mâine” și apoi se transformă în două săptămâni pauza, sau poate și mai mult. „Am să ascult învățătura, e mai simplu, decât să studiez eu însumi Cuvântul, și să jertfesc eu însumi.” E mai simplu să studiem o învățătură, sau s-o ascultăm, s-o citim dacă este scrisă. Păi iau comentariile lui XY ,,că ăsta o să-mi explice mie acest pasaj biblic” și tu însuți iei de la tine posibilitatea ca Dumnezeu să îți vorbească concret, personificat din Cuvântul Său, tu singur disprețuiești, arunci de la tine, jertfa de făină. El ți-a oferit pentru fiecare zi acea jertfă de făină pe care trebuie s-o prezinți. Nu trebuie să citești toată Biblia în 5 minute! Ci acea porțiune din Biblie pe care Dumnezeu ți-a pregătit-o în mod concret pentru acea zi ca mesaj. Jertfa ta de făină este atunci când în liniștea, tihna ta Cuvântul lui Dumnezeu îți vorbește! Și amestecat cu ulei, simbol al fertilității, și de asemenea este interiorul a ceva, este măduva, esența adică este viață în aceasta. Dumnezeu nu cere litere seci ca jertfă de făină, ci îți cere ca acel Cuvânt pe care ți l-a dat El ție ca viață, să i-L poți înapoia prin faptul că devine parte a exercițiilor zilnice, se transformă în tine în sânge, se transformă în viață în tine, în ulei. Uleiul este nu numai prezența Duhului Sfânt în Biblie, uleiul are foarte multe înțelesuri. Uleiul aici concret în această porțiune, simbolizează fertilitatea, adică atunci când citești Cuvântul atunci îți va vorbi și va aduce rod în tine, și care este esența, măduva, interiorul a ceva. Cuvântul lui Dumnezeu este oare pentru  mine măduvă? Cum trăiește în tine: ,, păi am să citesc dar nu știu ce să fac cu aceste jertfe, astea sunt vechi testamentale, vremuri vechi de demult, mai bine să mergem în Noul Legământ pentru că acolo poți să citești despre Isus, ce să mai citim despre acestea...? ”În acest mod nu vei avea jertfă de făină. Nu va fi nici măduvă și nici viață în acesta. În fiecare literă a lui Dumnezeu este viață! Dacă înțelegi că nu numai ceea ce este scris acolo  cu litere și citești tu, nu doar acel înțeles le are, și că aici nu este vorba despre o procesiune de ucidere a animalelor, că adică omor animalele și le prezint ca și păgânii acelor vremuri care le sacrificau dumnezeilor lor, ci dacă vei simți că în spatele cuvintelor este un conținut în plus și sub suprafață este comoara, în adâncime este mesajul atunci vei înțelege și faptul că fiecare cuvânt al lui Dumnezeu conține sevă, măduvă îmbibată cu ulei. Acest lucru este necesar, ca tu să primești în acest mod acest Cuvânt și să-l poți jertfi înapoi lui Dumnezeu, pentru ca acesta să devină viață în viața ta de toate zilele. Să pulseze acolo în tine în așa fel încât fără el să nu poți trăi, pentru că acest Cuvânt este cel care ține în circulație sângele. Nu există să nu te gândești la Cuvânt, și nu va mai fi că de două ori pe săptămână tu asculți o predică, și gata! Nu nu vei mai putea trăi fără ! Eu nu știu cine cum stă cu asta, dar eu sufăr dacă mintea mea, gândirea, emoțiile, voința mea nu pot să se preocupe de Cuvânt. Eu sufăr de-a dreptul dacă nu pot să mă ocup cu descifrarea mesajului pe care mi-L transmite Cuvântul, pentru că atât de multe comori, atât de multe daruri și atât de multă satisfacție este ascuns în el, doar că trebuie să pătrunzi un pic sub suprafață și să vezi lucrurile care nu se văd... Cineva a vorbit despre acestea, ne-a spus asta: nu te uita la ce se vede, ci la ce nu se vede! Și aici avem din nou problematica credinței, atunci când citești acest capitol 9 fiecare verset îți vorbește astăzi ție! Sau vezi numai ceea ce vezi cu ochii? Vezi tu în acest capitol nevăzutul? Pentru mine așa este cu fiecare porțiune din Cuvânt. Poți să vezi un pic mai departe de cum se ardeau grăsimile și măruntaiele? Poți să vezi peste aceste lucruri și să înțelegi mesajul care este pentru tine?  Pentru că acolo izvorăște apa vie, și ție totuși îți este de ajuns un pic de zeamă de suprafață, și te hrănești cu aceasta sau poate nici măcar cu asta?  Oare pot să simt că este o jertfă de făină îmbibată cu ulei, și Cuvântul lui Dumnezeu vorbește, și nu numai ceea ce este scris aici, ci mult mai mult și mult mai adânc? 

 

Aș dori să citesc acest capitol, exact pentru ca să simțim că aceste acțiuni simbolice pe care le-a făcut Aaron, noi cum putem astăzi să le facem, versetele 5-11: ,, 5. Ei au adus înaintea Cortului întâlnirii tot ce poruncise Moise; şi toată adunarea s-a apropiat şi a stat înaintea Domnului.6. Moise a zis: „Să faceţi ce a poruncit Domnul; şi vi se va arăta slava Domnului.”7. Moise a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar; adu-ţi jertfa ta de ispăşire şi arderea ta de tot şi fă ispăşire pentru tine şi pentru popor; adu şi jertfa poporului şi fă ispăşire pentru el, cum a poruncit Domnul.”8. Aaron s-a apropiat de altar şi a înjunghiat viţelul pentru jertfa lui de ispăşire.9. Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el; el şi-a înmuiat degetul în sânge, a uns coarnele altarului, iar celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului.10. A ars pe altar grăsimea, rinichii şi prapurul ficatului de la viţelul pentru jertfa de ispăşire, cum poruncise lui Moise, Domnul.11. Iar carnea şi pielea le-a ars în foc, afară din tabără.” În această porțiune este descris amănunțit ce trebuie făcut cu măruntaiele, cu grăsimea, cu ficatul cu tot ce este în interior. Într-o singură propoziție voi însuma și voi concluziona toată această descriere: tot ceea ce este înăuntru și tot ceea ce reprezintă gândirea ta și sentimentele tale, pentru că la acestea face aluzie, toată înșiruirea organelor interne, deci tot ceea ce se petrece în interiorul tău trebuie ars transformat într-o jertfă de bun miros. Această ardere este de fapt că trebuie să ajungă înaintea lui Dumnezeu. Tot ce se petrece în interior, în suflet, în duh, trebuie ars, să ajungă sus înaintea lui Dumnezeu. Simțăminte, dorințe, gânduri- sunt măruntaiele, dar carnea și pielea să o arzi în afara taberei, cu alte cuvinte tot ceea ce este trupesc, nu poate să apară în jertfă înaintea lui Dumnezeu. Nu vei putea să înțelegi Cuvântul lui Dumnezeu, mesajul Lui, dacă te gândești trupește! Dacă te duci acolo conform trupului și vrei să-ți satisfaci dorințele tale, nevoile trupești atunci nu va funcționa. Dumnezeu a spus ce trebuie făcut, în întâlnirea dintre duhul tău și Duhul sfânt nu are loc voința trupească și dorințele trupești. Carnea face referire la trup, pielea este suprafața exterioară care comunică și se atinge de lume, iar acestea trebuiau scoase afară din tabără, și arse acolo nu la altar! Nu pot să duc înăuntru problemele și preocupările zilnice, pielea nu are loc pe altar, trebuie să ardă afară. Toate mizeriile care s-au lipit de tine acelea tu nu poți să le duci pe altarul lui Dumnezeu. Du-te afară în afara taberei, arde-le și numai după aceea du-te înapoi să continui jertfa la altar. Voința ta trupească, pe care tu vrei cu orice preț să o duci la îndeplinire, Dumnezeu nu îngăduie și pe altar nu se poate pune, ci trebuiesc arse în afara taberei.

 

Versetele 12-21: 12. A înjunghiat apoi arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sângele la el, şi el l-a stropit pe altar de jur împrejur.13. I-au adus şi arderea de tot tăiată în bucăţi, cu cap cu tot, şi le-a ars pe altar.14. A spălat măruntaiele şi picioarele şi le-a ars pe altar, deasupra arderii de tot.15. În urmă, a adus jertfa pentru popor. A luat ţapul pentru jertfa de ispăşire a poporului, l-a înjunghiat şi l-a adus jertfă de ispăşire, ca şi pe cea dintâi jertfă.16. A adus apoi arderea de tot şi a jertfit-o, după rânduielile aşezate.17. A adus şi jertfa de mâncare, a umplut un pumn din ea şi a ars-o pe altar, afară de arderea de tot de dimineaţă.18. A înjunghiat apoi taurul şi berbecul, ca jertfă de mulţumire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sângele la el, şi el l-a stropit pe altar de jur împrejur.19. I-au adus apoi grăsimea taurului şi a berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, rinichii şi prapurul ficatului;
20. au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor, şi el a ars grăsimile pe altar.21. Aaron a legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului, piepturile şi spata dreaptă, cum poruncise lui Moise, Domnul. Aici avem enumerate din nou cum trebuiesc arse măruntaiele, despre care am vorbit mai sus ce însemnau ele, și mai avem o precizare piepturile şi spata dreaptă, Aaron le-a legănat într-o parte și alta ca dar legănat înaintea Domnului.  Este o imagine interesantă, dacă ne-o imaginăm cum le legăna deasupra capului. Această rânduială, în ciuda faptului că astăzi nu este Templu, și evreii nu aduc jertfe, totuși în liturghia evreiască este  prezent acest element, de Yom Kippur în ziua cea mare de Ispășire, Aaron trebuia să facă aceeași modalitate de legănare deasupra capului a pieptului animalului jertfit. Astăzi se numește kappara acest ritual, și un evreu care este foarte religios, face acest ritual de rotire deasupra capului cu un cocoș. Cine nu cunoaște originea biblică al acestui ritual,poate că va râde văzându-l, dar rădăcina se găsește aici, legănarea jertfei aici a fost pentru prima oară poruncită. Ce este această legănare? Nimic altceva decât sfințirea! Această legănare simbolizează o predare complectă care cere un fel de răspuns. Și cu această parte a jertfei se făcea un cerc (vă reamintesc că inelul, ca un cerc este simbolul totalității, a ceva complect, desăvârșit), apare și aici simbolul desăvârșirii, arătând că el se supune în totalitate sfințeniei lui Dumnezeu. Această parte subliniază sfințenia lui Dumnezeu. Acel os care ține laolaltă coastele animalului și tot sistemul lui osos. Avem aici ca subiect: osul, care este întotdeauna simbolul ținutei, ce ținută are cineva. De unde vine ținuta ta? Cine ți-a dat ție ținută? De la cine provine sistemul tău osos al sufletului, duhului tău? Aaron a pus acolo acest os și cu aceasta a declarat :,, această ținută a mea provine de la Dumnezeu, lucrarea mea de preoție este de la Dumnezeu, El mă sfințește și eu mă supun în totalitate sfințeniei Lui”. Cine și ce îmi dă mie ținută?  Întru într-o partidă politică – asta îmi dă mie ținută, ,,aparțin de ei!” Intru într-o adunare...Ce îți dă ție ținută? Trupului lui Cristos singur Cristos poate să-i dea ținută! Dacă altcineva îți dă ținută, dacă aparții altundeva, altcineva mă ține pe mine acolo nu poate să funcționeze jertfa. Aaron a declarat în lumea văzută că aparține de Dumnezeu, și datorită sfințeniei Lui are ținută, tot ceea ce a primit a primit de la Dumnezeu. Putem noi să spunem același lucru, sau mai este ceva pe care le primim de la altcineva și care ne ține? (Cuvintele păstorului mă țin în viață- mă agăț de acele cuvinte,asta îmi dă mie ținută, de la astea mă simt așa cum mă simt). Ce îmi dă chemarea mea? De la cine primesc faptul că pot să stau drept cu ținută în lumea aceasta? Cine mă ține pe mine? Ar trebui să te cercetezi, să vezi ce te ține în viață, ce îți dă tărie sufletească, cine este cel care te ține ca mâine să poți trăi ziua și să duci la îndeplinire ceea ce ai de îndeplinit. Cine îți dă ținuta, verticalitatea ta, ca să poți face acțiunile tale, să poți să-ți îndeplinești responsabilitățile. De cine aparții?

 

Versetele 22-24: „ 22. Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor şi l-a binecuvântat. Apoi, după ce a adus jertfa de ispăşire, arderea de tot şi jertfa de mulţumire, s-a coborât 23. Moise şi Aaron au intrat în Cortul întâlnirii. Când au ieşit din el, au binecuvântat poporul. Şi slava Domnului s-a arătat întregului popor.24. Un foc a ieşit dinaintea Domnului şi a mistuit pe altar arderea de tot şi grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie şi s-au aruncat cu faţa la pământ.Atunci când această jertfă este împlinită în chip desăvârșit, Dumnezeu răspunde cu foc! Focul lui Dumnezeu nu este doar focul judecății, ci este și simbolul puterii și a autorității. Este simbolul care se referă la Unicitatea și atotputernicia Lui. Se vede oare pe jertfele noastre focul mistuitor al lui Dumnezeu, ca răspuns că El acceptă și că suntem împreună într-o relație vie ?Se vede focul Lui în viețile noastre? Nu iuțimea, și asprimea puterea care figurează la berbec, nu puterea și autoritatea berbecului! Ci acel foc care este focul lui Dumnezeu, care înconjoară, ne apără, ne protejează, ne dă viață, putere și care judecă, pentru că judecată Lui face parte din fiecare pas al vieților noastre de credință. Atunci când El ne judecă înseamnă nimic altceva decât că a acceptat jertfa mea. A judecat jertfa mea. Așa este focul lui Dumnezeu, focul care ne dă viață. Este răspunsul Lui : ,,da, aparții de Mine”, ,,da, ești parte a legământului”, ,,da, ești sub puterea și autoritatea Mea”, ,, da, ești așternutul picioarelor Mele”, ,,da, aparții de Mine, pentru că doar la Mine privești, doar la Mine te uiți, doar de Mine depinzi și asta îți conferă ținuta”. Atunci când toate acestea răsună din gura lui Dumnezeu, poporul se bucură și cade cu fața la pământ. Dacă așa funcționează, și așa ar trebui să funcționeze jertfa noastră în Trupul lui Cristos, atunci ne-am bucura și atunci am avea bucurie. De ce nu avem bucurie? De ce este trist creștinismul? Atât de multe ori am auzit spunându-se ,,așa de triști sunt credincioșii”. Păi de ce sunt triști? Vă rog să vă uitați la capitolul acesta 9. De aceea sunt triști! Nu trăiesc acea jertfă pe care Dumnezeu ne-a dat-o, ca s-o trăim și de aceea nu pot să se bucure, pentru că nu funcționează legea în viețile lor. Cine poate să trăiască cu inima, cu duhul, cu sufletul aceste jertfe acela se bucură, acela are bucurie reală și adevărată, nu artificială, nu țopăituri forțate, ci bucurie adevărată și reală, în care voi simți ce înseamnă smerenia, pentru că nu voi aduce jertfa mea bosumflat, și nici în chip arogant, sau teatral, ci voi trăi cu smerenie ce înseamnă frica de Dumnezeu. Nu mi-e frică de Dumnezeu, ci știu că altfel nici nu aș putea să stau înaintea Lui, decât cu smerenie. Atunci când aceste jertfe devin realitate în viața mea, atunci va fi bucurie acolo, și va fi smerenie. Nu pot să mă bucur fără smerenie și nu pot să fiu în smerenie fără bucurie, acestea două nu funcționează decât împreună.

 

Această colaborare reciprocă ne-o oferă Dumnezeu, ca prin ea să ne deschidă adâncimile Cuvântului Său. Să îndrăznim să privim în această adâncime! Nu să ne amețim de ea, ci să privim, să ne uităm, să lăsăm să ne vorbească mesajul, pentru că atunci vom afla și vom vedea conexiunile și cu celelalte părți, ca de exemplu de ce a fost necesar să facă distincție între vițel și că acesta era fiul vitei, iar acest fiu al vitei era de fapt fiul analizei, cercetării? Pentru că atunci vei înțelege și istoria vițelului de aur, atunci vei înțelege că există vițel-idol, și legământ idolatru, și există apartenență și în altă parte, că poți să fii în legământ și cu un idol! De aceea este aici contra balansul, că acest vițel nu este acela! Acest vițel este vițelul analizei, al păstrării legământului. Acest inel nu este acel inel! Acest inel este inelul care vine de la Dumnezeu, iar acest legământ vine de la El. Și atunci vei înțelege și rolul berbecului, de ce a trebuit Avraam să jertfească în locul lui Isaac un berbec, atunci la vremea aceea pe muntele Moria. Pentru că nu a avut nici putere și nici autoritate peste absolut nimic, pentru că Avraam a trebuit să-și dea seama că oricât ar fi fost promisiunea lui Dumnezeu acolo, nu el Avraam, prin propria-i putere și autoritate va putea să împlinească promisiunea lui Dumnezeu! Berbecul a trebuit sacrificat! Și vei înțelege de ce tocmai din corn de berbec a fost Șofarul confecționat, și de ce nu din aramă, sau de ce nu sculptat din lemn, pentru că puterea lui Dumnezeu și autoritatea Lui este în exclusivitate a Lui! Nimeni altcineva nu poate să fie mândru că ,, eu asta o folosesc pentru laudele lui Dumnezeu”. Aici este vorba despre putere și autoritate! Deci foarte multe așa le vei înțelege și le vei vedea în acest mod, în conexiunile sale.

Vă doresc tuturor să îndrăznim să privim în adâncimile cari sunt în spatele lucrurilor, și să nu vedem doar suprafața, pentru că dacă vedem doar superficialul, pentru că ne uităm doar la acesta, atunci vom avea parte de o imagine înșelătoare. Cine vede cu adevărat, acela vede ceea ce nu se vede, și cine citește cu adevărat Cuvântul, acela așa  vede ceea ce nu se vede, adică nevăzutul!

 

 


Traducerea: Bézi Gyöngyi

                                                                                                                                   

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com