.

Orbán Béla:

 

Shabbat Lech-Lecha

Unde îți cauți prietenul?

12.11.2016.

 

         Voi citi din pericopa săptămânală Lech-Lecha, mai exact din porțiunea profetică, Isaia capitolul 41:8. „Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu, 9. tu, pe care te-am luat de la marginile pământului şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: „Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd!
10. Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.”

           

            Această pericopă este una dintre cele mai lungi, se întinde de la Geneza capitolul 12 până la capitolul 17, deci sunt 5 capitole despre care s-ar putea vorbi foarte mult, și când studiem această porțiune haftora, profetică care ține de pericopa săptămânală, de asemenea am avea despre ce vorbi, pentru că se vorbește aici despre persoanele în vârstă care obosesc, și de asemenea tinerii pot obosi, deci este vorba despre povestea oboselii, și avem aici îndemnul să nu ne îngrijorăm, și să nu te îngrijorezi vierme mic, Iacov, în traducerea Karolyi este tradus un pic diferit, nu a știut cum să traducă, dar este vorba despre omidă, că ești omidă, și dacă alesul lui Dumnezeu, și dacă unui patriarh I se adresează în acest fel Dumnezeu și îi spune ești omidă, atunci nu știu nouă cam ce ar putea să ne spună. Dar ceea ce este cu adevărat caracteristic pentru toată lumea este: trebuie să știi că ești un nimeni. Află lucrul acesta. Și Dumnezeu spune așa cu politețe: ascultă tu omidă mică. Apoi te rog imaginează-ți cum este o omidă. Pe de o-parte mănâncă mult, și nu spun asta, ci spun mai degrabă că doar o talpă de cizmă trebuie, și devine omida ca o plăcintă, de grosimea unei foi de hârtie. Vedeți Dumnezeu nu vrea să ne smerească, dar vorbește despre un fapt real, că adică asta este starea ta, te iubesc, deși ești așa....așa ești, un ceva lipsit de valoare, mai mult aș mai putea să spun că omida nu are șire a spinării. Nu are nici o ținută, și atunci când Iacob merge în binecuvântările lui Dumnezeu, atunci cum se face că nu are ținută? Și aici într-adevăr putem concluziona că: fără Mine tu ești nimeni. Dar vedeți, la Dumnezeu este întotdeauna acel cuvințel micuț, pe care eu nu-l iubesc deloc dacă vine de la oameni, ,,dar” în ciuda acestui fapt, nu-ți fie teamă. Nu-ți fie teamă. Și în pericopa acestei săptămâni, adică a porțiunii profetice care ține de ea, pe mine mă preocupă versetul 8 din capitolul 40, se vorbește despre toată viața lui Avram, așa cum s-a citit și în sinagogi astăzi, și totuși se pune o întrebare: cum se face că Avram a fost prietenul lui Dumnezeu. Așa stă scris. Și am început să mă gândesc: of ce bine de el, păi să fii prietenul lui Dumnezeu e super fain, pentru că așa cum am mai cântat și în cântările evanghelice: oh ce prieten bune și credincios este Isus.....îți cunoaște durerea, problemele, pune-le acolo, și vai dar nici pe departe nu este așa. În acest sens, nu este adevărat. Da, acestea pot reprezenta conținutul unei cereri de  rugăciune, dar prietenia în sensul în care este scris aici nu este pentru noi, și nici în locul nostru, adică nu face El în locul nostru responsabilitățile noastre. Deci întrebarea este oare cum în ce mod a fost Avram prietenul lui Dumnezeu?! A venit dintr-o metropolă plină de glorie a vremii respective,dintr-o stare financiară bună, deci dintr-un loc bun, dintr-o familie bună, din toate punctele de vedere ok, și Dumnezeu cheamă acest om pur și simplu în ceva care se numește nimic. Hai afară, și lasă totul acolo. Apoi nu te supăra, dar un prieten bun în concepția noastră actuală, nu știu dacă ar face așa ceva. Noi ne imaginăm că un prieten bun, este unul de la care primesc ceva, ceva din ceea ce este pentru mine plăcut voi avea mai mult, sau voi avea în sfârșit, dar în nici un caz nu ne gândim la ceva lipsit de siguranță. Și de aceea ar fi cazul să clarificăm noțiunea de prieten. Dacă ne uităm, pardon eu aș vrea să mă uit, dar acuma trebuie să mă rezum la ceea ce cunosc deja, și să trăiesc din amintirile mele, deci dacă ne uităm la istoria vieții lui Avram, atunci vom vedea că ceea ce este pozitiv în viața lui Avram: sunt 2 promisiuni date de Dumnezeu acestui om. 2 promisiuni: unul că vei avea un loc unde vei putea trăi cu familia ta, și a doua că urmașii tăi se vor întinde ca nisipul mării, deci că vor crește din tine neamuri de oameni, și Eu te voi înmulți. Apoi dacă prietenul spune atât, atunci nu știu, dar cumva nu corespunde cu imaginea pe care omul în mod general o are despre prietenia omenească. Și dacă ne gândim în continuare, oare știm noi ce înseamnă adevărata prietenie? Pentru că prietenia a însemnat: că l-a chemat afară. Unde? Undeva....Ce va urma? Nu știu. Să înțelegem că prietenia lui Dumnezeu este despre faptul că: ți-a dat CREDINȚA. CREINȚA. Și în acest mod El îți ia propria-ți voință, și te scutește de posibilitatea de a accepta domnia cuiva peste tine: cu alte cuvinte: o să-ți spun eu că asta și asta trebuie să faci! Dumnezeu are promisiuni, care sunt binecuvântări de fapt.

            Și când experimentez o relație foarte caldă cu fiul meu, și îmi spune azi dimineața: tata, un lucru este sigur că tu vei fi întotdeauna prietenul meu, și tu ești cel mai bun prieten al meu, și atunci așa cum se spune îmi pică fisa și mi-am adus aminte despre această istorie a lui Avram, oare ce a spus de fapt copilul? Un fapt pe care ar trebui să-l învățăm în sfârșit! Ceea ce este în pilda lui Avram. Am încredere în Tatăl meu, cred în Tatăl, și fără nici o condiție fac ceea ce îmi spune El, pentru că știu că este bine. Fiul meu are credință mai mare, decât cei mai mulți teologi. E adevărat că el crede în mine, dar exact pentru acest lucru este pilda lui Avram ca un exemplu pentru noi. Faptul că Dumnezeu m-a chemat și pe mine, și te-a chemat și pe tine afară de undeva, și la fel este valabil pentru oricine a chemat afară, primul pas a fost că a avut credință. Cu acel om care a crezut, cu un asemenea om poate să înceapă un drum. Acel om primește binecuvântări, și acelui om îi dă cuvinte prietenoase. Și da, a ieșit de undeva...Fiul meu a ieșit din pântecele mamei lui, și care a fost pasul următor? Eu ca un prieten bun trebuie să-i pregătesc un loc pe pământul acesta, și să-l pregătesc pentru calea lui de pe acest pământ. Adică: educație, asigurarea condițiilor de trai, orice care din punct de vedere omenesc va avea nevoie pentru ca săî ajungă acolo unde vrea Dumnezeu să-l ducă. Nu poate să aibă lipsuri și nici să huzurească, și trebuie să-l învăț acele limite pentru ca el să dorească acel loc. Acel loc care va fi al lui. Apoi va trebui să-l duc mai departe cu ideea că aici pe pământ nu se termină totul, aici chiar dacă vei fi un cetățean bun și de succes, orice vei deveni, ci va trebui să-l învăț că viața ta va radia în mii de direcții, pe care nici nu ai să le cunoști. Exact asta a făcut și cu mine Dumnezeu: m-a scos, din ce am fost. Da dintr-un mediu religios, în care eu credeam în Dumnezeu. Atunci, în vremea lui Avram, în neamul de oameni în care a trăit el, aceia erau în legătură cu Dumnezeu, pentru că altfel, Dumnezeu nici nu ar fi vorbit cu Avram. Aveau credință. Dar nu știau, nu au înțeles că Dumnezeu este cu ei. Și în această credință a lor, în mod firesc au început să adore stelele, și fenomenele naturi și te mai miri ce, și prietenul lui Dumnezeu spune, prietenul lui Avram, spune prin Avram: Eu văd și recunosc că tu mă cauți de fapt pe Mine. Dar iată Sunt aici! Vino afară de acolo! Ieși din religiozitatea în care ești cramponat, vreau să-ți dau mai mult! Prietenul vrea să-ți dea întotdeauna mai mult! Prietenul nu te cumpără, nu are pretenții, și nu pretinde nimic, de la un prieten nu poți să pretinzi nimic, și acest lucru se poate vedea și în viața lui Avram, că Avram stătea acolo, avea voință liberă, pentru a face pasul următor, dar nu a știut cum va merge până la capăt pe drumul pe care s-a pornit, ci a umblat în credință, și de aici putem în cele din urmă înțelege ceea ce este scris în Epistola către Evrei cap. 11 unde scrie despre eroii credinței. Nu erau eroi, ci pur și simplu credeau. Credeau în Dumnezeu și așa simplu, necondiționat, așa cum un copil crede în tatăl său, ca un exemplu concret fiul meu care crede că ce spune tata este bun, crede că ceea ce vreu pentru el este și bun pentru el, crede că eu îi construiesc viitorul, deși nici nu poate să-și imagineze foarte bine despre ce este vorba, dar deja se gândește în viitor: oare cum și ce școală va fi acolo unde va merge. Și vedeți voi acest lucru trebuie să-l construim și noi, ceea ce a construit Dumnezeu în viața lui Avram, viitorul. Și pilda aceasta care ne stă în față, să lăsăm să ne arate în Biblie, în Vechiul sau Noul Testament oriunde, nu sunt doar povestiri sau povești, ci toate, repet din nou și din nou, acestea vorbesc despre NOI. Dumnezeu, pe orice om care are credință, vrea să-l scoată din acel sistem de credință care nu este curat, din adorarea naturii, a unui dumnezeu care este intangibil, sau așa cum a descris Pavel în Atena, un dumnezeu necunoscut pe acela îl căutați și-l adorați, pentru că orice om pe undeva îl caută pe Dumnezeu, pentru că știe că există. Ajunge să privesc în jur în univers, sau la cer sau la natură. Eu cred că aproape toți oamenii au credință, în ceva care chiar dacă nu-l numește Dumnezeu, dar tot crede în ceva, și de fapt caută începuturile și domnia. Exact la fel, cum fiecare om îl caută de fapt pe PRIETENUL LUI. Da de fapt îl caută pe prietenul lui. Dar în starea fără partener, el caută ceva în mod defectuos. Pentru că eu caut ca propriile-mi idei, unde este cineva care să spună amin la acestea, în înțelesul omenesc al acestui cuvânt, unde este ajutorul meu, unde este cel care mă sprijină, cine-i omul care se comportă pe post de cârjă, și aș putea să enumăr în continuare ideile noastre despre prieteni. Și iată, caut dar în mod defectuos. Prietenul nu este acela care îți spune: în această situație a ta, pentru cererile tale trupești, sufletești eu îți dau răspunsul corect. Am în buzunar rezolvarea, sau o să te ajutăm și împreună sau chiar în locul tău, am să fac lucrurile, sau mai sunt fel și fel de variante. Nu, nu asta înseamnă prieten. Ci prietenul este acela care va arăta omului cu credință că: tu ai undeva un loc, pe care ți l-a dat Dumnezeu, și acel loc să-l cauți tu! Și un credincios spune prietenului său credincios, eu te ajut în asta. Nu eu îți dau ținta drumului tău, și nu eu sunt cel care să-ți spună cum trebuie făcut, nu , nu eu îți dau nimic, dar te ajut să-ți găsești locul în această viață. Locul pe care Dumnezeu ți l-a dat. Acesta este prietenul. Este cel care nu vrea să te folosească pe tine, și nici tu nu-l poți folosi. În acest mod a fost Dumnezeu prietenul lui Avram. I-a dat 2 puncte: vei avea un loc, și în întregul mare locul tău este că este continuare. Și așa se întâmplă că omul dorește veșnicia, atunci când intră într-un proces veșnic. Dar noi, tot timpul ne raportăm incorect la aceste lucruri, și la fel și în problematica prietenului, ne oprim, și căutăm în mod foarte defectuos prietenii. Defectuos. Deși însăși Isus ne-a spus că sunteți prietenii Mei. Și ce este un prieten? El ne-a spus voia Tatălui, El ne-a spus ce va fi, El ne-a spus Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că acest Cuvânt a devenit trup, da El ne-a spus ce va fi cu omenirea. El le-a spus celorlalți, ce va fi. Și lui Petru I-a spus treaba cu cocoșul, că va cânta, și ce va fi. Deci prietenul îți spune totul, El te cunoaște, și nu vrea binele propriu. Deci dacă Dumnezeu ne cunoaște în mod desăvârșit, oare El vrea ca să plătim, și să căutăm să-I facem pe plac? Nu, El vrea un singur lucru: crede odată că Eu îți vreau binele ? Crede-mă că vreau bine. Crede odată că Eu de mult ți-am pregătit deja partea aceea a vieții tale, pe care o cauți de câteva decenii. Locul tău ar fi aici. Exact la fel cum I-a spus lui Avram: va fi. Nu I-a spus unde să mergi, ci va fi. Și eu cred că Dumnezeu ne arată fiecăruia dintre noi, pas cu pas, unde este locul tău. Și noi obișnuim să greșim pentru că de obicei ne aventurăm în locuri în care nu ar fi trebuit, pentru că suntem în căutarea prietenului, căutăm sprijinul, căutăm să împlinim propriile noastre scopuri, și celălalt dumnezeu o să-ți spună că e prietenul tău. Banul îți este prieten: am să-ți spun cum trebuie să faci. Și mai știu eu cine este prietenul tău: și iarăși las că-ți spun eu cum trebuie făcut. Îți arăt locul: când se deschide bursa. Sau...aproape că am spus bordelul, și orice altceva. Da, pot să spun orice altceva, până când tu nu te pui sub domnia lui Dumnezeu, toate celelalte vor căuta să se împrietenească cu tine: ce îți trebuie? Și vine bine înțeles și ispita, ce-i trebuie trupului tău? Asta, și asta...oh păi eu îți sunt prieten...Nu am să uit niciodată că atunci când am renunțat la pahar, nu în totalitate doar parțial, dar am avut și o perioadă când eu am pus capăt bețivitului, pot doar să aduc un exemplu din acea vreme, a doua zi o grămadă de indivizi mi-au propus dintr-o dată să-mi plătească de băut, în crâșme, și încoace și încolo. Și înainte de asta nici dacă m-aș fi rugat de ei să-mi plătească nu ar fi făcut-o, chiar de le-aș fi spus că nu am bani, tot nu mi-ar fi plătit. În momentul în care m-am lăsat de băut, imediat au venit, astăzi a fost o zi de naștere, apoi am primit o primă, și mă întrebam: ce-s astea? Păi prietenul meu vechi, a venit și încerca să-mi satisfacă vechile nevoi...și trebuie să recunosc că au fost perioade când ne fiind complect eliberat, a și reușit să mă ispitească. Păi îmi vrea binele, omul ăsta uite îmi dă pe gratis coniacul. Da, așa este Satan. Îți dă ție prieteni falși. Prietenul care se numește ,,adunare” și nici nu vei observa că nu ești la locul tău, va începe să domnească peste tine, îți cunoaște nevoile, cum stai cu banii, apoi vine cu îmbrățișări, cu pupicuri, și mai știu eu ce nevoi sociale și caritative ai, da ți le satisface, și apoi? Îți pierzi adevăratul prieten. De ce? Pentru că te simți bine. D-apoi ăștia mă iubesc...Știi ceva? Dragostea asta nu este cea adevărată. Dragostea umanistă nu întotdeauna reflectă prietenia lui Dumnezeu, care știe cine ești, și vrea să îți arate acuma unde este locul tău. Da acum vrea să îți arate. Și aici urmează lupta credinței, despre care am vrut să vorbesc mai demult, lupta credinței care este cu tine însuți. Nu cu lumea ai de luptat, că te lași amăgit și accepți paharul care ți se întinde, și accepți scaunul comod, și accepți, frățioare tu vei fi echipa de laudă și închinare, chiar dacă ești singur. Tu vei fi asta, și atunci îți satisface imediat nevoia de a juca roluri, și nevoia de acceptare, și alte nevoi prietenești, și în acest timp pierzi ceea ce ți-a oferit Dumnezeu. Și acolo unde vrea Dumnezeu să te vadă pe tine, vei fi mult mai fericit, și mult mai echilibrat, vei fi la locul tău, pentru că fiecare om își caută locul, și în această chestiune ,,prietenii” tare te ajută, pentru că prietenii buni îți dau sfaturi bune, iar cei răi au și mai multe sfaturi, desigur...dar Dumnezeu nu îți dă sfaturi, El îți dă UN SCOP. Sfatul lui Dumnezeu este Legea. Dacă vei face asta, atunci va fi bine de tine. Nu este sfat, acuma scuze, dar Dumnezeu este mai bărbătos în privința asta. Deci El nu spune păi dacă asta și asta vei face, atunci aia se va întâmpla...nu. Ți-am dat, ți-am pus înainte ! Și atunci când Dumnezeu ia dat și lui Avram, atunci putem vorbi mereu despre un nou început. Un început nou înseamnă: în primul rând Dumnezeu vede că este un popor, și în acest popor sunt aceia cari cred în Dumnezeu, în Dumnezeul Creator. Și pe acel care crede în Dumnezeul Creator, Dumnezeu îi vorbește și spune: știi ce? Eu îți voi arăta pe Cel care este Atotputernic. Eu sunt cel Atotputernic. A, cum pot eu să-ți arăt pe Cel Atotputernic? Păi așa că tu nu ai încredere în propria-ți persoană și te golești de toate voințele proprii și vei fi deschis în întregime, asemenea copilului meu, la vocea tatălui său: știu că va fi bine. Vei accepta prin credință că ceea ce Eu îți dau este bun. În credință accepți acest lucru. Nu inventezi, și nu prin oameni, ci Dumnezeu îți va arăta pas cu pas: nu o lua pe acolo, sau pe acolo duce drumul. Îți va da în legătura aceea spirituală simțământul acela: asta să faci, cealaltă să n-o faci.... Și vei realiza că acolo unde am fost până acuma, nici n-a fost așa de bine. Și dacă te uiți înapoi în Ur Kasidim nici nu a fost așa de bine, deși era vorba de o metropolă a acelei vremi, cu toate acestea tot nu a fost așa de bine. Deși la un moment dat așa au simțit că e așa de bine....Păi acuma cum a fost, a fost bine sau nu a fost? Aici intervine credința și gândirea, și conversația, sau cearta voinței și întrebările: păi e bine să trăiesc așa, să ieși dintr-un mediu bisericesc, osificat de-a dreptul, un mediu în care credem în Dumnezeu și cântăm și sunt o sumedenie de activități, dar sunt bune astea pentru mine? Iar dacă prin credință spun: da, mie Dumnezeu vrea să-mi dea ceva mai bun, ceva care nu este o ofertă omenească, și nu metode am observat că ar fi mult mai pe gustul meu, și nu este vorba de a alege între prăjiturile oferite, și atunci dacă credința ta este tare, te va face să pășești înainte. Și încă nici acum nu știi unde mergi, știi în viața de credință e așa de palpitant că nu știi niciodată unde vei merge, știi doar atât: ai locul tău, și ai viitor până în viața veșnică. Și chiar și așa va fi viitor când tu nu vei mai fi. Pentru că ceea ce slujești tu în viața aceasta, poate nici nu știi pe cine a atins cuvântul lui Dumnezeu, și tu I-ai dat acelui om credință, și I-ai arătat pe Creator mai apoi pe Cel Atotputernic, și astfel a putut să pornească prin slujirea ta. Slujire care nu are preț, nici nu se poate integra în date statistice. O singură mărturie a ta poate să fie înmulțită enorm, tu spui ceva și nu știi care va fi capătul/impactul a ceea ce ai spus. Dacă o singură lege care este pozitivă ajunge la locul ei, nu poți să știi cât de multe schimbări, și zidire pot să aducă cu sine, în viața unui om. Deci asta este întrebarea: pot să le pun acolo? Dumnezeu a vrut, El știe...Știm să fim în acest sens copii? Copiii ne învață pe noi, oamenii maturi, până la un punct, că după aceea vor fi mult mai deștepți decât noi, sunt convins, dar întrebarea e știu eu oare să fiu în această credință smerită: pornesc, pentru că El a spus așa....Am această credință? Nu eu inventez, nu eu sunt slab, vin dintr-un loc bun, pot să-mi explic starea....și totuși Dumnezeu vrea să-mi dea mai mult. Altceva vrea El să-mi dea. Și trebuie să știi că Dumnezeu nu vrea ca trupul și sufletul tău să fie satisfăcut prietenește, ci El vrea ca spiritul tău să fie la locul său. Unde este locul tău? Și atunci vei putea trăi, acolo pe acel loc rânduiala și a trupului, și a sufletului tău. Așa cum mai târziu, a dat această posibilitate poporului Său că le-a dat Legea, vedem în decursul istoriei.

            Cu adevărat dacă noi continuăm acest proces, Avram a învățat ce înseamnă: să crezi, și în ascultarea lui, a primit răsplata că Dumnezeul cel Atotputernic a împlinit pe parcursul vieții lui acel loc în care a putut locui cu familia lui, și de asemenea creșterea și dezvoltarea lor a debutat.

            Pasul următor al lui Dumnezeu, bineînțeles se continuă, pentru că după Avram se continuă în Isac și Iacov, dar fără Avram nu ar fi fost Isac, și fără Isac nu ar fi fost Iacov. Dumnezeu ne pune într-un proces, în care promisiunile Lui sunt veșnice, stabile, și care nu se pot limita, stopa, sunt un PROCES. Istoria omenirii este un proces, iar în acest proces noi suntem o mică parte, iar noi primim în aceasta misiune. Dumnezeu vrea întotdeauna să stabilească: unde, când, și să dea acea credință că continuarea poate să îmbogățească Trupul lui Cristos, ceea ce tu ai început prin credință, și ai pășit, vor avea consecințe care nu se pot calcula. Consecințe fără capăt și veșnice.

            Atunci când vorbim despre Avram și spunem că a fost prietenul lui Dumnezeu, atunci totuși s-a născut în mine un gând. Atunci când mă rog de multe ori rostesc și eu și spun că Dumnezeul meu este Dumnezeul lui Avram, Isac și a lui Iacov. Nu x, y, și z sau ceva inventat, sau surogat sau altceva. Apoi vine și celălalt gând. Cum e acest lucru? Dumnezeu este Dumnezeul celor vii. Păi Avram, Isac și Iacov au murit, conform paginilor Scripturii au fost adăugați la, au adormit și diverse variante ale exprimării morții acestor oameni. Păi atunci ei trăiesc ? Pentru că mai târziu vedem că astfel sună mărturiile și rugăciunile credincioșilor: Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov. Și eu cred că ei trăiesc. Să nu vorbim despre răpiri, și despre alte povești. Promisiunea aceea pe care a primit-o Avram, și a început-o ca Avraam, este acolo în Isac și este acolo în Iacov și acestea arată de fapt cum arată Trupul lui Cristos. Cum arată? Cine crede, acela este pornit să-L cunoască pe cel Atotputernic, și în acest proces cu adevărat la Avram a început spiritualul, da acolo a debutat spiritualul, Dumnezeu a pornit acel proces în care cei care adorau natura, să-l cunoască în mod personal pe acel Dumnezeu care este Atotputernic și Veșnic. Este cu adevărat și ceea ce trebuie și noi să trăim. Trebuie să fim în acest proces. Și dacă sunt în el, atunci și viața mea este la fel, Dumnezeu mă cheamă afară, și îmi arată atotputernicia Lui, și vai aici vine problema cea mai mare: pentru că iarăși ne oprim la cel Atotputernic. E de ajuns că ...să zicem: împrumutul OTP, sau mai știu eu ce fel de împrumut, în franci elvețieni,a fost stins sau îmi ajunge că am primit o soție, că am o locuință, haleluia....și punct. Dar Dumnezeu nu asta a spus! Nu a spus, că ție aici o să-ți fie bine! Ci este o continuare: te voi înmulți și așa de mulți urmași vei avea, în spirit, în suflet și chiar și biologic ca nisipul de pe malul mări. Să nu ne oprim aici. Avram, Isac și Iacov este un proces. Procesul  lui Avram, Isac și Iacov și în viețile noastre trebuie să fie un proces viu, Dumnezeu vrea să trăim faptul că nu este de ajuns să crezi așa :păi este cineva....Nenumărați oameni trăiesc așa: păi este cineva....Și să mai și roagă, sau se duce și aprinde o lumânare, sau mai știu eu ce, la care religie ce este de ajuns, dar nici asta nu este de ajuns cât de Atotputernic este El, nu ajunge că trăim frumos așa cum a trăit Avram prima promisiune, că Dumnezeu ne pune la locurile noastre și acolo, chiar dacă nu huzurim, dar suntem în situație mai bună, pentru că practic viețile noastre sunt în rânduială, totuși să nu ne oprim. Să mergem odată un pic mai departe. Și ce vrea Dumnezeu cu cealaltă binecuvântare? Cu a doua binecuvântare. Pentru că dacă la fel ca pe vremea acea Avram era prietenul Lui, și tu ești prietenul lui Dumnezeu atunci și tu ai primit 2 promisiuni, nu una ci două promisiuni: pentru pământul acesta, și apoi după moartea ta pentru viața veșnică, ai primit promisiunea. Da, e acolo. Faptul că tu vei fi plecat, nu înseamnă că s-a încheiat soarta acestei lumi, nu tu ai creat-o și nu tu închizi ușile, la nivel de judecata de apoi, ci ai fost într-o vreme aici, dar promisiunile sunt pentru vremuri veșnice, pentru viață veșnică. Și dacă noi ne oprim la Cel Atotputernic că vai ce bine e în adunare, păi da acolo nu îți fură paltonul, și nici nu-mi vor spune în față ceea ce în altă parte mi-ar arăta și cu pumnul. Păi acolo suntem civilizați, în celulele închisorii, da așa drăgălașe pot fi adunările pe care le frecventăm. Ne simțim bine acolo....și nu pășim mai departe. Dumnezeu vrea să-L cunoaștem și pe Dumnezeul cel Veșnic. Pentru că asta a fost a doua promisiune  dată lui Avram. El l-a cunoscut pe Dumnezeul cel Veșnic, pentru că știa că continuarea care a debutat cu el, ei bine continuarea era practic despre viața veșnică. Pentru că înmulțirea aceasta este veșnică. Așa cum am vorbit de câteva ori despre expansiunea universului, și aici este vorba despre aceeași expansiune. O persoană Cineva începe, Dumnezeu îi dă un loc, și din acest loc nu mai este încheiere. Din acel loc radiază gloria lui Dumnezeu, radiază judecata lui Dumnezeu,  Cuvântul care este judecată pentru Satan, și acest proces merge, mai departe, și mai departe. Și cu adevărat acest lucru trebuie să-l înțeleg, acuma care este locul meu? Pentru că prietenul meu mi-a dat un loc. Și aici pot să mă conectez la mesajul pe care  I l-a spus lui Iacov în porțiunea profetică din Isaia: nu te teme Iacov, omidă mică. Ceea ce Dumnezeu a hotărât, se va împlini. Nu te teme! Și când omul se gândește, sigur că vin perioade când teama totuși îi dă târcoale, oricât ar fi de Iacov, și numele meu este Iacov, păi și începe frica să facă un pic gimnastică. Aș putea să spun că ar putea fi un mesaj personal, dacă m-aș folosi de metodele creștinești, că acum tocmai traversez niște încercări, și aș putea să personalizez că: nu te teme vierme Iacov. Apoi ar fi bine să accept că mesajul este pentru mine, și să-l pun așa în ramă, și să declar: nu mă tem Doamne, pentru că tu ai spus să nu mă tem. Bine dar de ce să nu mă tem? Pentru că ești în promisiunile Mele. Pentru că locul pe care l-ai primit este al tău, și acel loc pe care Eu ți l-am dat nu ți l-am dat să stagnezi pe el, și să trăiești într-o celulă confortabilă pe acest pământ, ci ți-am dat locul ca să fie continuare. Da, este un lucru pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l înțelegem, că dacă ești la locul tău, atunci Dumnezeu te va atenționa. Nu te teme! Nu ești la locul tăi pentru ca acuma să te localizez timp de 60, 70 sau 80 de ani, te-am pus după gratii și te-am băgat într-un incubator, nu. Ci astea toate sunt pentru ca să afli și continuarea. Și trăiește în așa fel, încât să fie continuare, și fără tine. Pentru că Eu am vrut, ca pe acel loc să faci astea pentru ca să fie continuare. Fiecare om are promisiune dublă. Una pentru acest pământ, și pornind din viața lui pământească următorul pas:să fie vizibil probabil, cel puțin pentru o vreme în viața aceasta pământească, să poată să vadă că Dumnezeu a putut să-l folosească, iar restul nu te mai privește. Da, se poate sluji în credință, și nu pentru succes sau date statistice. Se poate să stai pe locul tău în credință, așa fel încât să spui: știu că Dumnezeu vrea să mă oprească un pic acuma,  dar continuarea, nici  nu spun că El se așteaptă să o împlinesc, ci spun El a promis continuarea de fapt. Această promisiune poate să fie continuarea unei slujiri, că adică eu știu că sunt la locul meu, și orice s-ar întâmpla chiar și atunci, ceea ce eu aici în viața aceasta pământească trebuie să împlinesc va merge mai departe. Indiferent ce s-ar întâmpla. Nu te teme! Nu tu ești vierme mic, jucătorul principal! NU, nu...Tu ești acel om minuscul prin care Dumnezeu poate să facă lucruri foarte mari. Și spun asta nu ca o auto-încurajare. Ci ca un rod al credinței: știu că sunt la locul meu, Dumnezeu îmi dă uneori mici degustări că ai influențe și în alte locuri, și celălalt aspect al credinței, că de fapt nu numai influență, ci sunt cu adevărat așa de important lui Dumnezeu că un cuvânt rostit se înmulțește, o mărturie spusă se înmulțește. Și ce bine că omul de multe ori nici  nu știe, decât atât că sunt pe pământ la locul meu și atunci cât de multe binecuvântări sunt pe care Dumnezeu mi le-a promis. Păi în așa fel că eu nu primesc din acestea nimic. Pentru că și Avram a pornit în ...nimic. Apoi a avut și niște probleme mărunte, când a trebuit să-l aducă jertfă pe Isac. Păi nu a fost deloc plăcut. Te rog să mă crezi că nu a fost deloc plăcut. Și Dumnezeu ne conduce și pe noi, prin același drum. Crezi? Bine. Ești un om religios foarte bun, să crezi. Dar Eu vreau acuma să-ți dau ceva mai mult. Decât ceea ce ai tu acuma. Un loc. Unde? Vei vedea. Dumnezeu vrea să vadă credința ta, și nu vrea să-ți facă promisiuni în van, așa cum face lumea. Eu afirm următorul lucru: o adunare poate fi imediat demascată dacă promit chestiuni trupești și sufletești enoriașilor. Că vei avea asta, și aia, și zahăr pe băț, și vindecări, și mai știu eu ce. Promisiunile lui Dumnezeu sunt la fel cu ce a promis lui Avram. Vei avea un loc. Și care este răspunsul tău? Mulțumesc, mă simt bine. Mulțumesc sunt calm, am pace, sunt fericit și....nu inactiv. Ci sunt într-un proces. Sunt foarte dubioase acele învățături care vorbesc despre situații dintr-acestea de final. Ai sosit! Nu, de-abia acum începe. Dacă Dumnezeu te scoate din religiozitate, și te pune la locul tău, atunci începe de fapt. Viața lui Avram atunci a început să fie un pic mai fierbinte cu luptele ce le-a avut de purtat, și cu diversele greutăți,și astea în condițiile în care: el nu a știut care este pasul următor. Oare cu cât mai fericită este situația noastră astăzi când știm pasul următor, că dacă aici pe pământ am fost la locul meu, atunci și următoarea promisiune va fi valabilă, mulțumesc pentru întrebare în Ceruri de asemenea voi fi bine. Am primit până și siguranța mântuirii, ca promisiune. Avram nu a avut această promisiune. El a trebuit să pășească cu o credință sinceră, în nesiguranță. Am ieșit? Da. Unde? NU știu. Și apoi l-a și încercat cu episodul lui Isac, că a trebuit să-l mai dea și pe acesta. Și din nou ...credința. Din nou și din nou credința. Procesul acesta al credinței care bineînțeles vorbește despre faptul că....voi pierde toți prietenii mei umani. Însă primesc mai mulți prieteni cari sunt în aceeași credință. Pentru că legăturile în situațiile astea se formează, se transformă în legături spirituale, pentru că văd că el este la locul lui, iar dacă văd că pe locul lui are ezitări și minusuri, plusuri atunci eu acolo am de lucru. Și atunci voi fi mirat să descopăr că uite...noi ne complectăm. Ne complectăm pentru că avem un  Prieten. Un Prieten. Și atunci se întâmplă și o altă schimbare, că prietenul îmi va deveni și frate. Și planul lui Dumnezeu este exact acesta să avem un Prieten comun, care ne adună laolaltă, pentru că El este organizatorul. El îți spune și ție unde este locul tău, îi spune și lui unde este locul lui, și, oricât de incredibil ar fi poate că vorbesc despre soția ta. Care dacă este sinceră, și umblă în credință, atunci va fi așezată exact lângă tine. Și deodată o vei vedea...Și atunci va fi vorba despre o prietenie indestructibilă, pentru că va fi vorba despre frățietate. Pentru că în spirit suntem una, și aici sunt răspunsurile la șirul de întrebări de la căsniciile mixte, și până la celelalte. Chiar crezi că Dumnezeu la locul tău îți dă lângă tine, și ție tot ceea ce ai nevoie? Eu am experimentat acest lucru, răspunsul este: da. Da. Atât a trebuit: să cred. În ce? Nu știu. Eu am crezut în Dumnezeu și nu în chestiile oferite. Am crezut în Dumnezeu. Și acuma se pune întrebarea: în cine crezi tu? În faptul că vei fi bun? Sau că: nu-i prieten lui Isus asemenea? Că El va face? Nu. Dumnezeu crede în tine că tu crezi în El, că ceea ce El îți dă este de la Tatăl, și ceea ce îți dă El este bun pentru tine. Aici nu avem lucruri care se pot apuca. Aici sunt puse la zid dorințele noastre sufletești și trupești. Noi stricăm lucrurile acolo, și ne excludem din promisiunile de prietenie și binecuvântările Lui, când spunem: mi-ar trebui un prieten bun care să-mi facă ordine, îmi pune la respect soacra, îmi achită facturile, și nu mai continui că dau idei. Da, aici stricăm noi lucrurile. Eu știu, și spun răspicat că dacă sunt la locul meu, nu am de ce să mă îngrijorez, dacă Dumnezeu mi-a dat ceva atunci acolo este ordine. Nu este teamă, nu  este debandadă, acolo doar te miri că ei poftim...sunt toate la locul lor. Și această mirare și mărturia acestora este că dacă eu spun mai departe ce a făcut Prietenul meu, și ce face Prietenul meu, și nici nu știu de fapt cum se întâmplă toată viața mea de credință, dar toate sunt la locul lor, și toate înaintează pas cu pas, atunci poate că și altcineva, un membru al miliardelor de fire de praf poate că și el va primi asta. Că El poate să fie Prietenul meu, sau cel puțin își poate aminti despre mine că a avut un prieten de la care am auzit, și care în mod sigur a fost bun, în mod sigur a fost Mesianic. Ce fel de Dumnezeu avem? Pentru că acela este Prietenul tău.

            Să nu crezi că Satan te lovește, nu te lovește, ci îți oferă...nu te atacă, ci așa subtil: care îți este dorința?  Uite, e aici. Ține. Tot ceea ce înseamnă trupesc, și sufletesc Satan poate să

îți dea. Sunt pline adunările peste tot cu toate fațetele culturii, și poți să te bucuri la nivel profi de toate, și tot acolo sunt și trupurile, fetele frumoase, și tinerii frumoși, și toate sunt acolo, mai mult sunt și paralele acolo. Cum să nu. Poți să faci și afaceri. Poți să ai de toate. Ce vrei? Dacă tu îți rostești dorințele, primul care se va prezenta va fi Satan. Și atunci când eu spun: nu vreau decât ceea ce Dumnezeu îmi dă, atunci El va spune: ok atunci vino afară! Până acuma ai fost aici, dar fă un pas mai departe. Unde? Am să-ți spun Eu. Dar unde este credința mea? Că eu știu că El este bun. Dumnezeu bun. De unde știu că El este un Dumnezeu care mă iubește?  Și știu că această dragoste a Lui a făcut-o și trup și spirit. Datorită lui Cristos astea funcționează. Dragostea lui Dumnezeu este aici. Nu a murit la Golgota, ci El este dragoste care există.  Și această dragoste este o dragoste de prieten care vrea ca tu să ajungi la locul tău. El vrea ca la locul tău să fii parte a procesului de desfășurare a planului, voii și Cuvântului dumnezeiesc, să trăiești în așa fel încât să fii parte și a celei de a doua promisiuni. Iar aceasta a doua promisiune  se manifestă în creșterea Trupului lui Mesia, care este al tău, dar nu este al tău, pentru că  este în urmașii în număr oricât de mare, de ordinul miliardelor pe care nici Avram nu I-a văzut. El a fost doar o parte a planului dumnezeiesc, și urmașii aceștia mulți încearcă și astăzi să fie integrați cu certificat de naștere în Avram, începând cu Ismael toată lumea. Dar trebuie să știm că acesta este începutul: și esența vieților noastre. Vino afară!

Nu un om să te cheme, pentru că asta înseamnă revoluție. Dacă simți că trebuie să ieși, ai credință să spui: știu, știu că El în mod sigur nu mă va părăsi. El în mod sigur că nu. Știu că  în tot ce a promis El va împlini. Nu va spune îți dau un loc în Sahara, ci un loc în care nu  va exista nici o repercursiune a păcatului, și nici o lipsă. Vei primi exact ceea ce ai nevoie atât la nivel trupesc, sufletesc și spiritual și este croit pentru nevoile tale. Aici este întrebarea credinței. Suntem în stare să pășim în credință așa cum a pășit Avram? Ca eroii credinței. Eroii credinței, și zâmbesc la această denumire pe care a dat-o Karolyi, dar totuși îi dau dreptate pentru că cel mai mare dușman al meu și al credinței mele toată viața mea a fost cine? Capul meu. Să-mi  înving capul, vă spun cu toată sinceritatea nu aș fi putut niciodată eu singur. Eu nu am putut să mă înving singur. Și lupta aceasta nu s-a oprit, ci uneori își mai scoate capul ca și în povestea cu balaurul cu 7 capete, tot timpul mai apare câte un cap. Ce ar fi dacă?    Și apoi vin ofertele, religioase, și de altă natură, și metodele, și vin tot felul de ajutoare, și la care le este milă de mine...știi ceva? NU. NU. Nu am nevoie să le fie milă de mine, sunt la locul meu.  Și bineînțeles că pe de altă parte în starea în care sunt acuma, sigur că îmi pică bine această porțiune profetică, că nu te teme vierme Iacov, pentru că atunci când omul este strâns un pic între anumite limite, atunci așa li s-ar învârti roțile și poate că este un pic supărat, de ce nu? Și atunci totuși vine o promisiune pe care nu o folosesc ca un loz extras, doar că conștientizez. Dacă cu adevărat Dumnezeu m-a rânduit la ceva atunci acel ceva trebuie să fie finalizat, și de fapt nici nu trebuie să se termine, pentru că continuarea merge și fără mine. Promisiunea a doua a lui Avram așa cum este ea, este valabilă. Și astfel se face că în încercări credința bine înțeles că te ajută să escaladezi, bine înțeles nu vorbesc despre o credință oarbă, deși acuma în situația  mea sună perfect, ci faptul că știu ce a spus Dumnezeu. Mi-a spus ce am de făcut. Mi-a spus și următorul pas, și acuma stau un pic, sunt pe o șină de rezervă, și aștept...Doamne care este următorul pas. Pentru că știu, știu....

            Și dacă totuși următorul pas, pe care mă îndoiesc foarte tare că așa ar fi, să fiu parte a celei de a doua promisiuni, atunci voi spune: ok, am încheiat, și treaba merge mai departe și fără mine. Pentru că nu eu sunt moștenitorul lumii acesteia, și nu după mine s-a numit pământul, și așa mai departe. Nu mai este treaba mea, chiar și atunci aș fi liniștit. Deși sigur că omul are așa în sine un pic de necredință, și încearcă să caute scăpare, și soluții, și trebuie să vă spun că m-au zgândărit să mă duc la medic, probabil că mă voi duce, dar nu de la ei aștept, ci de la Dumnezeu. Că dacă El a rânduit despre mine ceva atunci eu aș vrea, și îmi place să fac mai departe. Mai exact nu să închei, pentru că în acest proces nu există oprire, nici în veșnicie nu este. Acolo va trebui să continuăm cu laude această luptă greoaie a credinței. Deci prietenul lui Avram a fost Dumnezeu. Și aș încheia cu o întrebare: cine este prietenul tău? Cine este prietenul tău? Pentru că dacă Ieshua I-a spus lui Iuda: de ce ai venit prietene? Atunci aceasta ar fi o întrebare interesantă în continuare. Prietenul meu mă cunoaște, și El îmi spune ce vrea Dumnezeu. Și Dumnezeu este prietenul nostru, astfel prietenul nostru posedă toată puterea în cer și pe pământ El este Ieshua HaMassiah,adică Isus Cristos, care a transmis voia lui Dumnezeu până și lui Iuda. I-a oferit binecuvântarea, da I-a oferit-o. Dar această întrebare este mai complicată.  Ar fi mai complicat de descris ce înseamnă, și cum e cu această problemă a prieteniei la Iuda. Mai bine să rămânem la situația noastră a fiecăruia, și întreb foarte simplu: știi că Dumnezeu ți-a dat promisiuni pe care nu ți le va expune de la început, pentru că altfel tu ți-ai face tot felul de imagini de pus în ramă, și ți-ai închipui că ai devenit profi și ți-ai sculpta ceva dumnezeu din propria-ți persoană. Mult mai mult ți-a dat El, promisiunea Lui este veșnică. Și această promisiune veșnică începe aici pe pământ cu faptul că sunt la locul meu, unde trăiesc tot ceea ce Dumnezeu mi-a dat. Prima promisiune pe care I-a dat-o lui Avram se referă la toată lumea, și a doua promisiune de asemenea , dar aici se pune întrebarea: suntem noi în așa relație de prietenie cu Dumnezeu, că prin credință să putem spune : orice vei spune, orice …..da știu este greu, nici mie nu mi-a fost ușor, dar Dumnezeu m-a convins, da m-a convins. Dumnezeu atât de tare a crescut în mine credința, că am fost obligat să ies din Ur Casidim, și am fost obligat să-i cer te rog Doamne arată-mi atotputernicia Ta, și apoi  am fost obligat să ajung și la concluzia că Doamne îți mulțumesc că Tu ești Dumnezeul Veșnic. Aceasta este chemarea prietenească a lui Dumnezeu, să-L cunoaștem și să trăim cu Dumnezeul cel Veșnic pentru totdeauna. 

Traducerea: Bézi Gyöngyi

                                                                                                                                   

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com