.

Orbán Eszter:

 

Shabbat Noach

Silnicie și dorință

Piliscsaba, 05.11.2016.

 

            În această Sâmbătă am ajuns la porțiunea săptămânală denumită Shabbat Noach, și istorisirea vieții lui Noe cred că este cunoscută de toată lumea, am vorbit de nenumărate ori despre această istorisire, care are multe mesaje, conectate și care se leagă atât de Vechiul cât și de Noul Legământ.

Ceea ce m-a surprins pe  mine, studiind această porțiune, a fost faptul că se leagă foarte mult de tema acestui week-end în care suntem împreună, și anume este vorba despre ,,dorința” ca temă. Am vorbit și aseară, și în discuțiile dintre noi despre care sunt cele 3 dorințe pe care le ai, care sunt aspirațiile tale, ce proiecție ai asupra acestor aspirații, care este visul tău, pe care ai dori ca într-adevăr să se împlinească. Și în legătură cu dorințele omenești, am observat câteva conexiuni foarte interesante dintre dorințe și istoria lui Noe. Porțiunea săptămânală(pericopa) de astăzi, începe în prima carte a lui Moise, Geneza capitolul 6 cu versetele de la al 9-lea la versetul al 12-lea, și pe care le voi citi acuma:

,,  9. Iată care sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. 10. Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet. 11. Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie. 12. Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.”

            În aceste 4 versete apare de 3,4 ori cuvântul stricat, sau s-a stricat, sau își stricase. Și din această stricăciune urmează de fapt motivul pentru care a fost provocat potopul, și anume ștergerea de pe pământ a tot ce era plin de violență, și silnicie. Cu alte cuvinte stricăciunea a dus la silnicie. Și în legătură cu aceasta am început să gândesc și să caut să înțeleg rădăcinile silniciei, care este motivul nașterii silniciei într-un om? Pentru că tot ceea ce a fost pe vremea lui Noe, era rezultatul a ceva care se întâmplase în trecut. Este vorba despre o stare pe care un moment din trecut l-a provocat, și ca o consecință a apărut calea stricată, omul stricat, și violența. Și cum se leagă dorința cu violența, acest lucru aș vrea să-l dezvolt un pic, în momentele care urmează. Mai întâi aș cerceta cuvântul: stricat. Cum este când cineva, sau ceva se strică? Textul în ebraică spune că, în primul rând cum este?, este fără folos. Adică nu se poate folosi pentru scopul pentru care a fost creat. Și dacă așa utilizez înțelesul cuvintelor atunci reiese că: drumurile, căile oamenilor de atunci au fost nefolositoare. Umblau pe căi cari nu erau folositoare, mai mult, într-o stare sufletească și fizică, și cu abilități spirituale care nu aveau nici un folos. Atunci când ceva devine nefolositor, și nu se mai poate folosi, urmează că niciodată nu va ajunge la destinație. Cu alte cuvinte neamul de oameni din timpul lui Noe, a fost un neam de oameni care au devenit un neam care nu a ajuns în țintă, pentru că nu au folosit în mod judicios ceea ce au primit pentru ca să-și îndeplinească scopul pe acest pământ. Deci starea lor de stricăciune nu a fost doar o stare de renunțare la ceea ce este moral, și o stare de stricăciune sufletească, ci erau din punct de vedere spiritual, sufletesc și chiar și fizic pur și simplu la un nivel la care au devenit nefolositori. Cuvântul acesta nefolositor provine dintr-un verb care mai înseamnă: a distruge, a tăia, a tunde, a extirpa ceva. Și de unde a provenit această stare nefolositoare? Din faptul că dintr-un întreg au fost tăiați. Și acuma întrebarea nu este cine I-a tăiat, sau poate chiar ei înșiși s-au tăiat, s-au rupt, ci pur și simplu faptul constă în lipsa de legătură, de conexiune la întreg. S-au tăiat, s-au tuns, și datorită acestui fapt au devenit separați, și asemenea ramurilor unui pom cari sunt tăiate, și zac de jur împrejurul rădăcinii la sol, și devin după un timp fără viață, fără folos, fără roade, exact la fel și oamenii au devenit nefolositori și fără rod. Au fost tăiați afară. Legăturile de relaționare, punctele de contact s-au stins, și de fapt s-a întâmplat asemenea stării generale de astăzi, când nu au mai existat legături între oameni. Aceștia au devenit nefolositori, s-au separat. Și acest cuvânt stricat, mai are și înțelesul de: groapă, găleată, mormânt, catafalc, moarte. E destul de clară evoluția acestui proces. Atunci când omul nu are contact cu ceea ce are viață, atunci ajunge într-o groapă, într-un buncăr, care te duce nicăieri, nu duce la nici un rezultat, ci dimpotrivă duce la mormânt, la catafalc și la moarte. Deci oamenii care au populat la vremea aceea pământul au ajuns într-o stare de morți care umblau, și în starea aceasta Noe a fost deosebit. Sunt foarte multe lucruri interesante, și momente interesante, cu valoare demnă de urmat pentru noi, în ceea ce privește personalitatea lui Noe, și caracterul lui Noe.  Și aici nu vorbesc în primul rând despre credința lui, pentru că de foarte multe ori credința lui a fost scoasă în evidență, ci un pic într-un alt aspect aș vrea să abordez persoana lui Noe, cum anume poate el să fie un mesager pentru noi, în zilele în care trăim acum.

            Înainte de aceasta, să studiem un pic ce înseamnă : silnicie, violență. Cum anume a dus stricăciunea la violență. Cuvântul folosit pentru violență este cunoscut și este folosit adesea în știrile externe, și este: HAMAS. Hamas înseamnă o violență care se referă la nedreptate, cel neprihănit nu poate să se manifeste, să se afirme, și derivând din cuvântul nedreptate, mai înseamnă: a tăia jos, a rupe. Deci este același lucru pe care l-am amintit despre a fi rupt de ceva, și mai concret de la Lege este rupt, și a încălca Legea, a trece peste Lege. Adică violența se naște atunci când omul calcă peste, încalcă limitele Legii. Când nu în interiorul unui cadru dat, nu în interiorul unui teritoriu de viață, de sentimente, se mișcă, ci iese din aceste limite, le încalcă, le calcă în picioare, dă cu picioarele în ele, și evadează afară din aceste limite. Așa ia naștere silnicia, și un alt înțeles foarte sugestiv pe care îl mai are cuvântul: hamas, este: a prăda, a dezbrăca. Și de fapt atunci când un om se mișcă în interiorul limitelor impuse de lege atunci el poate să trăiască tot ceea ce îi aparține, ceea ce îi este propriu, dar atunci când încalcă prin violență, și nedreptate Legea, atunci nu numai că prădează, fură pe alții, sau îi dezbracă pe alții, ci face același lucru și cu sine. Atunci când eu încalc limitele mele legale, și vreau să mă duc mai departe de aceste limite, mă fur pe mine însumi, mă despoi pe mine însumi. Pentru că devin fără protecție, și nu mai folosesc tot ceea ce mi-a fost dat de Dumnezeu în limitele mele, și devin astfel stricat, devin nefolositor. Și acuma urmează întrebarea : ce legătură au astea cu dorințele?

Și am observat, eu în mod personal, deci  nu din studiul teologiei ebraice, sau din lexicoane evreiești le-am extras, ci pe măsură ce m-am pregătit, aproape că la nivel vizual am văzut o asemănare foarte interesantă în textul ebraic. Deci așa cum am mai spus cuvântul : hamas este un cuvânt cunoscut, înseamnă violență, iar pentru cuvântul dorință avem în ebraică un cuvânt foarte asemănător și anume: hamad. Poate că distingeți diferența, aproape că sunt la fel, cu diferența că la capătul unui cuvânt este un ,,s” , hamas, violență, silnicie, iar la capătul celuilalt cuvânt un ,,d”, hamad. Cele două cuvinte sunt înrudite. Am observat, că de fapt ce este similar cu dorința și silnicia? Cuvântul Ham, este aceiași rădăcină, doar ,,s” și ,,d” diferă. Ebraica este o limbă foarte plastică, și fiecare cuvânt are un înțeles figurat, deci ceea ce este comun în cuvintele silniciei și dorinței este ham cu înțelesul: fierbinte, cald, aspru. Ceva care este prea încălzit, prea înfierbântat, și din acest înfierbântat se mai formează cuvintele supărare, amărăciune, nervozitate. Și atunci ce au în comun violența cu dorința? Starea de încălzire peste măsură, călcarea peste limite, nervozitatea, când nu într-o măsură și limită dată îmi trăiesc viața, ci calc peste acestea, ies din limite, doresc să ies, doresc acel lucru, vreau să ies din acele limite, mă înfierbânt, și oricât de ciudat ar suna această stare care a fost în vremea lui Noe, și ceea ce a precedat violența și silnicia, a fost DORINȚA. Dorința oamenilor. Dorința oamenilor s-a degenerat în direcția: ies și fac! Nu numai că doresc soția altuia, ci o și iau. Și dacă trebuie atunci o iau cu forța. Pentru că ies din cadrul legal, și nu mai am control. Când ies din acest cadru al utilității, în care am primit tot ceea ce am avut nevoie de la Dumnezeu, ca să folosesc din punct de vedere spiritual, sufletesc și fizic, deci atunci când trec limitele și ies afară din acestea, atunci, așa cum și obișnuim să spunem: mi se întunecă creierul. Mă înfierbânt! Dar nu numai conștiința mi se întunecă, ci sfera mea sufletească a emoțiilor, și mă enervez. Cuvântul acesta al dorinței: hamad, mai înseamnă: a dori, a ofta după, a-ți fi dor de ceva, a îndrăgi ceva, mai înseamnă și frumusețe, plăcere. Și acest frumos și plăcut devine idol. Înțelesul comun al acestor cuvinte este că toate sunt simțite prin intermediul ochilor. Vede ceva, îi place, îl poftește și îl dorește. Observă ceva, oftează după el, și face din el idol. Întotdeauna prin intermediul organelor senzoriale ajunge înăuntru dorința. Nu-i vorba de ceva închipuit, pe care nu-l vede, nu-l simte, nu-l aude, nu-l gustă, ci întotdeauna dorința pătrunde prin intermediul senzorialului, iar partea fizică a dorinței este când în trupul fizic doresc lucrurile. Biblia folosește acest cuvânt hamad atunci când , așa cum a fost vorba săptămâna trecută despre căderea în păcat, unde spune: că pomul acela a fost de dorit. De ce? Pentru că omul l-a văzut, l-a pipăit, a simțit mirosul și l-a și gustat. Prin intermediul organelor senzoriale l-a poftit, și același cuvânt este folosit mai târziu în cele 10 porunci, unde scrie să nu dorești casa aproapelui tău, să nu dorești soția aproapelui tău, și nimic ce aparține aproapelui tău. Adică organele tale senzoriale să nu te ducă în afara sferei legale, pentru ca să devii nefolositor, și dorința ta  să se termine în silnicie. Cuvântul hamad, se referă deci la dorințele trupești, și am văzut ce este comun dorinței și silniciei, fierbințeala, când omul vrea să iasă cu forța din limite, și să pătrundă afară  din sfera legală, și apare enervarea, și fierbințeala în simțăminte, în dorințe, la nivel mental, tunningarea sufletească, și care influențează și fizicul, și spiritul deopotrivă. Deci astea sunt comune. Dar să vedem ce-i cu cele două litere care au rămas pe dinafară? Cu ,,s” și ,,d” care au rămas? Și aici avem un cuvânt interesant, dacă ne jucăm cu cuvintele, dacă pun laolaltă aceste două litere atunci obțin un cuvânt care în ebraică este: ,,sad ”. Iar acest cuvânt înseamnă: butuci. Butuci în care picioarele întemnițaților erau închise. Accentuez: picioarele robilor, a celor captivi. Nu mâinile, ci picioarele erau prinse acolo.  Și astfel erau împiedecați să umble, împiedecați să se ridice, împiedicați ca să stea drepți, să aibă ținută.  La ce duce dorința dacă este secondată de silnicie? La ce duce faptul că un om iese din limitele legale permise și acolo vrea să-și satisfacă dorințele ? Butuci. Nu mai poate umbla. Nu mai poate să se ridice. Nu poate să pășească mai departe. Și aici vine contrastul, la ceea am citit la începutul istoriei lui Noe: Noe umbla cu Dumnezeu. Nu ședea în cort, și nu era culcat pe pat, ci Noe UMBLA cu Dumnezeu. Noe nu avea picioarele prinse în butuci, ci el umbla cu Dumnezeu. În timp ce contemporanii lui, Biblia ne spune că aveau picioarele prinse în butuci. Pentru că erau prizonierii propriilor dorinți, care au dat naștere la silnicie, și la starea profană, fără Dumnezeu. Noe nu avea picioarele prinse în butuci. Și pentru mine acest lucru ar putea fi un mesaj și un motiv de a pune întrebări: oare picioarele tale  sunt prinse în butuci? Sau ce este acel lucru care îți ține piciorul în așa fel că nu poți să te îndrepți? Nu poți să fi acea persoană care în planul lui Dumnezeu ar trebui să fii? Și pentru că nu poți să te îndrepți, nici nu poți să pornești, nu poți să umbli. Noe nu a umblat într-un loc și nu s-a rătăcit, mai mult Noe nu a pornit dintr-un punct, a făcut un cerc mare după care a ajuns în același loc înapoi. Nu. El nu a umblat în cerc. Ci umbla drept cu Dumnezeu. Oare care este cauza din pricina căreia viața ta de credință se mișcă în cerc? Și ajungi întotdeauna în același punct înapoi? Oare ce îți ține prinse picioarele în butuci? Care este dorința care nu te lasă? Care este dorința care dă naștere în tine la silnicia care spune: vreau cu orice preț asta și asta? Pentru că dacă așa stau lucrurile păi suntem dintre cei care erau contemporani lui Noe. Oare Dumnezeu poate să spună despre noi acuma, aici : el/ ea umblă cu mine! Nu rostesc  prenumele nimănui dar fiecare să înlocuiască numele lui Noe cu al său. Oare ar putea să descrie cineva mărturia lui Dumnezeu că el/ea umblă cu Mine? Umblă, merge înainte pe Cale. Și sămânța vieții noastre de credință este că nu stagnăm într-un loc, și nu alergăm roată într-un singur loc, asemenea câinelui care aleargă să-și apuce coada, ci mergem, înaintăm pe drum. Cu ținută dreaptă. Pentru că pentru a umbla și să ținem pasul nu se poate merge strâmb, nu poți să umbli cu spatele gârbovit, pentru că după un timp obosești foarte tare, de aceea trebuie să mergi cu spatele drept. Pentru mine și acest joc de cuvinte mi-a transmis un mesaj, nu minor, ci important, că adică dorințele noastre cât de mult pot să ne ducă în eroare, și aici accentuez din nou că este vorba de dorințele pe care le primim prin intermediul organelor noastre senzoriale.

            Și acuma să mergem un pic mai departe cu istoria lui Noe, pentru că de multe ori pomenește și Noul Testament faptul că: așa va fi ca pe vremea lui Noe, și în legătură cu dorința, așa cum a spus și Bela, că dorința are mai multe nivele, și aici era vorba despre trăirea dorințelor trupești, și vreau să accentuez că nu este vorba numai despre sexualitate, pentru că trupul nu se rezumă doar la atât. Dorința trupească este o mâncare bună, la fel să aud o muzică bună, să văd o expoziție bună, orice poate să fie. Nu avem doar un singur organ senzorial, ci avem 5, de aceea în 5 moduri poate să ne ducă în mii de direcții greșite. Și pot să ne ducă afară din cadrul acela legal pe care l-am primit de la Dumnezeu. Deci este important ca organele noastre senzoriale să simtă cu adevărat ceea ce este dumnezeiesc.

            Dar să mergem mai departe, pentru că aici mai este vorba și despre dorințele sufletului. Și aici avem un cuvânt care în ebraică este: avah, care înseamnă a-ți fi dor, a duce dorul. Și este foarte important de știut că este în legătură întotdeauna cu cuvântul ,,nefesh”, deci dorința sufletului, aspirațiile lui. Dorințele sunt călăuzirile date de emoții. A apărut de foarte multe ori și în istoria Israelului, adunătura care se alipise de popor în mod continuu cădeau din pricina dorințelor trupești. Cădeau ei înșiși și făceau și pe alții să cadă. Dar oare dorința mea sufletească în ce anume mă face să cad și îi face și pe ceilalți să cadă? Pentru că aici era scris că dorințele nu numai pe ei i-au dus în rătăcire ci a dus și pe alții în necaz. Oare dorințele mele sufletești, dorul pe care-l simt, care la fel sunt înfierbântate, în ce îi duce și pe ceilalți? Într-o direcție diferită, rea? Nu în vadul cel bun. Și bineînțeles nu numai sufletul are dorinți, ci și spiritele noastre au, atunci când se pare că acestea au o conotație pozitivă. Ca de exemplu să fiu în apropierea lui Dumnezeu. Asta doresc, ăsta îmi este dorul să fiu în acea dorință în care o are El. Cu alte cuvinte să se întâlnească cele două dorinți. Da, numai că și din punct de vedere spiritual, este o parte negativă, nu numai pozitivă. De foarte multe ori ar trebui să înțelegem că lucrurile spirituale nu întotdeauna sunt pozitive. Pentru că e acolo întotdeauna și partea negativă, există un contrast. Întotdeauna unde este ceva bun, acolo este și ceva rău. Și această dorința poate să influențeze în direcție rea. Cunoaștem cu toții acea istorisire din Noul Legământ în care ucenicii au dorit, mai concret Iacob și Ioan, s-au dus la Isus și I-au spus te rugăm să ne împlinești dorința. Și Isus I-a întrebat ce doriți: iar ei au spus că am dori să ședem la dreapta și la stânga Ta. Te rugăm să ne împlinești această dorință. Și atunci Isus le-a spus câteva lucruri, că acest lucru nu stă în puterea mea să decid, ci când vom ajunge acolo atunci se va decide. Dar dacă stăm să ne gândim mai bine, ucenicii au cerut ceva bun. Nu au fost dominați de mărire, ci pur și simplu au vrut să fie lângă Domnul. Dar oare precis că au cerut ceva bun? Și oare sigur au cerut bine? Pentru că dorința spirituală în ebraică înseamnă: a vrea, a fi dispus, a fi gata pentru ceva, dor, dorință, a-ți găsi plăcerea în și a ajunge la țintă. Și aici deja dorința devine faptă. Poate să fie pentru noi un exemplu demn de urmat că o dorință din punct de vedere spiritual nu se oprește la nivel de dorință, ci ajunge la destinație și devine realitate. Însă nu-i totuna ce cere și ce dorește omul.  Și cât de actuală este această problematică în viața de toate zilele, am să citesc din epistola lui Iacov, cu referire la dorință, silnicie, în legătură cu stările din vremea lui Noe. Epistola lui Iacob capitolul 4 versetul 1:

            ,,1. De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?2. Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.3. Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.

            Păi nici astea nu sunt ceva pozitiv, cu toate acestea să vedem mai în detaliu despre ce este vorba.  Lupte și certuri. Din nou apare silnicia. De ce sunt tensiuni între voi, să spunem pe nume lucrurile. De ce sunt tensiuni, de ce nu este pace? De ce nu sunt reconcilieri? De ce sunt lupte, de ce sunt războaie? Lupte înseamnă certuri, mustrări. Și luptele astea sunt nimic altceva decât învingerea celuilalt. Se iscă rivalitățile, se iese din nou din limite. Ce sunt aceste lupte? Aceste lupte își au originea din cuvântul: a te enerva, a te înfuria, a enerva pe celălalt, parcă se aseamănă cu silnicia, parcă prea se aseamănă cu dorința. Ce duce la lupte între noi? Realizarea dorințelor noastre. Eu asta doresc, iar eu asta, dar eu asta doresc, bine dar eu aia. Și deja e acolo lupta, și silnicia, și am și ieșit din limite. Războaiele, luptele toate, toate rezultă din stările înfierbântate, ieșite din limite. Cuvântul pentru luptă e interesant, mai înseamnă: a rumega. Și un lucru înghițit îl aduci din nou la suprafață. Eu cred că și aici avem de învățat. Un credincios să nu rumege. Atunci când spun: nu lupta, și nu luptați unii cu alții, atunci mă refer la faptul să nu RUMEGI. Ceea ce ai înghițit odată, și ai digerat, nu mai da afară. Nu mai regurgita răul, trecutul, nu mai regurgita nerealizările, nu le mai regurgita. Pentru că rezultatul va fi că vei merge tot într-un loc, umblarea în cerc, și nu vei putea înainta. Nu vei putea umbla, nu vei putea înainta. Oricât s-ar părea că ai învins, pentru că prin luptă ai învins, atâta timp cât mai regurgitezi de ceea ce nu ești liber, nu poți să înaintezi. Din cuvântul acesta al războiului se formează cuvântul gât, beregată. De ce nu putem să vorbim? Avem o gălușcă în gât. De ce avem gălușcă în gât? Pentru că așa de mult s-au acumulat dorințele noastre, și așa de mult s-au acumulat simțămintele, și toate s-au întărit acolo, și nu putem să spunem lucrurile pe nume, nu le putem netezi, și nu ne putem elibera gâtlejul. Cuvintele ni se agață în gât.

            Cuvântul război este un cuvânt foarte interesant, el provine din ceva care înseamnă: a mânca, a se ghiftui, a se ospăta, a mânca cu lăcomie. Care este lucrul care ne mănâncă? Ce este ceea ce ne macină? Care este dorința, pasiunea, simțământul care ne mănâncă și ne înghite? Să nu fie între voi nici lupte, nici războaie. Ce spune aici? Oare nu de acolo sunt toate acestea, că dorințele voastre sufletești, care se luptă în mădularele voastre, aici apare o imagine foarte frumoasă și lirică, dar în original nu este nimic care să aibă legătură cu ceva care se luptă în mădularele mele, ci este o imagine sugestivă care spune: vă taie/ciuntă din aripi. Adică taie din spiritele voastre. Taie din starea spirituală. Care este dorința, dorul interior care taie, ciuntă spiritul meu? Din cauza căreia picioarele mele sunt în butuci, și din pricina căreia sunt incapabil să mă ridic și să umblu? Care este dorința aceasta, și care este dorul acesta pentru că acesta este motivul războiului interior? Dar mai spune: Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” Și acuma când suntem aici și ne prezentăm lista de dorinți, atunci da noi cerem cutare, și cutare lucruri de la Domnul, și Bela a spus o propoziție că: cerem atât de multe, dar oare mulțumirea o cerem? Oare putem să spunem: dorința mea este să pot să-i mulțumesc ? Și acuma aici avem un cuvânt interesant pentru cerere, care apare de foarte multe ori când apare în Biblie cuvântul cerere, și acest cuvânt este:ÎNTREBAȚI. Întrebați. Cereți, adică întrebați dar nu primiți pentru că nu întrebați bine!Și avem aici un punct de vedere complect diferit pentru că viața de credință nu vorbește despre cereri, ci despre ÎNTREBĂRI. Oare întrebi bine? Oare bine întrebi voia lui Dumnezeu? Să privim o clipă înapoi la ucenici: Învățătorule am dori să ne împlinești dorința, oare nu suntem și noi exact la fel? Oh, așa de mult aș vrea Doamne, și foarte important, pun în paranteză: Isus când le-a spus ce doriți, nicăieri nu mai pune această întrebare, ci întotdeauna întreabă: ce VREI ca să fac cu tine? Dar aici spune doar atât ce doriți, cu alte cuvinte care este dorința voastră sufletească,și închid paranteza, dar voi oare întrebați? Sau doar cereți? Așa cu atitudinea aceea: vai ce bine ar fi să fim mereu în voia lui Dumnezeu, și să-ți construim și Ție, și lui Ilie și lui Moise și rămânem acolo pe munte, și vai ce frumos ar fi....Cereți, sau întrebați? Doamne cum să merg mai departe? Cum pot să ies odată din butucii ăștia? Cum pot să pornesc odată?! Întrebați oare: Doamne ce să fac? Și nu cer, ca să-mi îndeplinești dorința inimii, ci Doamne cum, în ce fel, în ce direcție, încotro? Doamne vreau să umblu! Vreau să fiu Noe! Cu Tine vreau să umblu. Eu vă doresc să întrebați. Noe așa a putut să umble. Să umblăm așa și noi!

 

 

 

 

Órbán Béla

 

            Nu-mi pare rău că am predat posibilitatea acestei ocazii astăzi, pentru că așa de multe am primit din această învățătură, și nu vreau s-o laud, pe Esztera, ci eu cred că avem ce să mestecăm, pentru ca să digerăm ceea ce am auzit. Și eu cred că suntem capabili să mestecăm ani de zile și totuși nu putem să digerăm cele auzite, și rămânem în tăcere.

            Esztera a fost un pic mai aspră decât de obicei, dar bine a făcut. Iar celălalt lucru pe care vreau să-l spun nu vreau să atenuez circumstanțele, dimpotrivă s-ar putea adăuga și mai aspru.

Însă aș vrea să înțelegeți o cronologie: nu veți scăpa! Nimeni nu scapă! Poate să fie una din două: sau ascultător, sau neascultător. Dumnezeu a plantat în fiecare om dorința. Dorința că: mi-ar plăcea, că vreau! Și această dorință nu are conținut. Aș vrea să trăiesc în căsnicie, aș vrea copii, aș vrea și îmi doresc, doresc, doresc. Aici vine întrebarea: această dorință mi-o astup, sau această dorință pe care a primit-o fiecare om de la Dumnezeu, pur și simplu încep s-o realizez în așa fel încât: să întreb Doamne de ce mi-ai dat-o? De ce mi-ai dat acest sentiment că îl iubesc pe celălalt om? De ce mi-ai dat acest lucru, că el, sau ea este importantă pentru mine? Deci este fără conținut această dorire, după care poate să urmeze: care este dorința mea dacă am văzut ? Pot să dorești ceva doar ceea ce ai văzut. Dorința nu poți s-o prinzi, și de aceea trebuie să pășești afară cu întrebarea: Doamne arată-mi să văd ! Vă rog să vă deschideți ochii, și să cereți vindecarea ochilor, nu numai din punct de vedere biologic, ci Doamne vreau să văd promisiunea Ta. Voia Ta asupra vieții mele, pentru că sunt plin de dorință, și vreau să trăiesc. Trebuie să trăiți în voi în fiecare nu sunt, sau voi fi sau orice altceva. În lumea care ne înconjoară astăzi este așa de mare oferta că într-adevăr este fără limite, de la consum și până la dorințe, și prin cultură totul. Ar trebui undeva restrâns, și întrebat Doamne Tu ce mi-ai dat? Nu-mi trebuie mie să mă ocup cu cercetările cosmologice, când acasă ar trebui să fac mâncare, sigur că acuma vorbesc în glumă, și nu ar trebui să mă uit la cataloagele de modă, pentru că dorința imediat va intra pe canal. Și mâine vei exact la fel maimuță ca și ceilalți, sau alți cântăreți pop. Și îi vei copia. Hamas se va naște din dorința trupească, și imediat vei fi în idolatrie. Trebuie restrânse lucrurile, și oare vreau eu să aflu în care limite vrea Dumnezeu să trăiesc aceste dorințe, în ce țară, în ce oraș, în care sat? În ce comunitate? Unde trebuie să socializez în concordanță cu ce vrea Dumnezeu. Este foarte important. Iar dacă din dorință va veni viziunea, atunci cu adevărat este acolo ajutorul frățesc, Cuvântul Viu, că poate că ție ți se pare că e bun, dar exact Cuvântul spune nu este al tău. Așa cum Învățătorul nostru a fost ispitit frumos și bun atâta putere, și frumos dar.... Satan nu asta este scris. Și tocmai de aceea e foarte importantă legătura mea cu Cuvântul, și înțelegerea  comună a Cuvântului, pe bazele comune, și străduința de a fi într-un singur duh este foarte importantă: și tu înțelegi la fel Scriptura? Și tu simți la fel? Și atunci când nu sunt două voi similare la doi oameni, mai bine zis voia lui Dumnezeu la doi oameni, deja în acea clipă vine : VREAU. Pentru că în dorință trebuie să fie și fapta practică, că da: vreau. Doresc, cunosc, judec, cer judecata Duhului Sfânt, să-mi aducă aminte să știu de unde este, deci deosebirea duhurilor, este important să știu de unde vine oferta, după care spun: da vreau. Baza acestor lucruri este că: eu vreau ceea ce Dumnezeu vrea cu mine. Nu este la întâmplare dorința că ești bărbat, sau femeie, sau asta, sau aceea, nu-i la întâmplare. Nici faptul că este tensiune în tine, și odată și pentru totdeauna dacă îmi pun viața în voia lui Dumnezeu atunci se va clarifica: de aceea ai primit asta, de aceea este în tine. Aș putea să spun în propria-mi viață, nenumărate exemple, că dragostea față de copii a fost în mine timp de 50 de ani, și nu am înțeles. Dar apoi am înțeles. Acea dorință, și că vreau...Aș fi vrut foarte mult ...și am primit, pentru că am pus în mâinile lui Dumnezeu, de aceea. Aș putea să spun foarte multe mărturii, dar să nu astupi dorințele tale, dacă ești femeie, ești femeie. Dacă ești bărbat, ești bărbat. Doar învață odată pe cine dă lângă tine, și cum sunt aceste lucruri, Și nu așa ca dorințele tale imediat o să aleagă din revista de modă, sau de pe covorul roșu mai știu eu ce femeie cu ochi albaștrii, și mai nu știu cum. Întreabă-L pe Dumnezeu, cine este acela, cine este aceea. O vei vedea pentru că promisiunea lui Dumnezeu, este acolo paralel cu dorința și îți și arată, dar un lucru trebuie să știi întotdeauna, că decizia este a ta. Decizia este a ta. Și ce am auzit acuma HAMAS, HAMAD, acestea sunt în noi. Ai stârnit foarte multe gânduri, pentru că ai spus că dacă cineva iese din limite, și ia de la alții atunci acea persoană nu va avea unde să se întoarcă. Dacă tu vrei să iei ceea ce este a altuia, slujirea, femeia, orice, tu nu vei putea să trăiești propriul loc, și tu nu vei avea căsnicie, și așa mai departe. Pot să enumăr, tu iei banii de la alții, vei primi că acasă la tine va fi lipsă, și din punct de vedere sufletesc și fizic. Aș putea să enumăr foarte multe exemple, mulțumesc acuma această detaliere a dorințelor, dar eu cred că ceea ce ai spus la sfârșit este foarte important. Eu mai adaug doar atât: astăzi, acuma, aicea. Da, trebuie mers înaintea lui Dumnezeu. Eu mă bucur că ai concretizat pentru acest loc și cereți voia lui Dumnezeu. Pentru că într-adevăr este o stare foarte rea când noi ne etalăm cererile înaintea lui Dumnezeu, și dorim să preluăm binecuvântările lui Dumnezeu, dar ne temem pentru că nu avem credință. Nu fii necredincios pentru că Dumnezeu vrea să-ți arate, și te vei minuna că este mult mai bun decât tu ai crezut că este al tău. Asemenea fiilor lui Zebedei tu dorești anumite lucruri, și Dumnezeu vrea să-ți dea ceva mult mai bun. Atunci va veni descoperirea că oh ce bine că am crezut, și am fost smerit în ascultare și am putut să accept binecuvântările Da avem posibilitatea, fie după masa de prânz de astăzi, singur, sau împreună cu cineva. Indiferent cum dar mergeți înaintea lui Dumnezeu. Astăzi!

Traducerea: Bézi Gyöngyi

                                                                                                                                   

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com