.

Orbán Eszter:

 

Prima zi de Pesach

Pesach 2016/5776

2016.04.23.

 

           Aseară, ne-a salutat cu binețe sărbătoarea Pesach-ului, și cu seara de Seder am pășit într-un lung, lung șir de celebrare a sărbătorilor. Și poate că este puțin stranie afirmația mea lung, lung șir de sărbătoare. Pentru că Pesach-ul ține de fapt 7 zile, însă cu terminarea acestor 7 zile, nu se încheie sărbătoarea, pentru că începând cu a doua zi de Pesach, se începe numărătoarea omer-ului, care ține timp de 7 săptămâni complete, și după a 49-a zi, în ziua a 5o-cea ne va ura ,,bine v-am găsit” sărbătoarea Shavuot, sărbătoare pe care evrei o numesc sărbătoarea de încheiere, și asta pentru că ei privesc cele două sărbători de fapt una singură, deși este vorba de 2 sărbători, ei le tratează ca o unitate, una derivă din cealaltă, și nu le fărâmițează în bucățele mici, ci dimpotrivă cu Pesach debutează un proces, cu masa din seara de  Seder. Ce este de fapt acest proces? Știm că sărbătoarea Pesach-ului este sărbătoarea ieșirii, a eliberării din Egipt, dar evrei nu sărbătoresc doar ieșirea de pe pământul sclaviei, și de sub dominația sclaviei, ci această eliberare are o continuare. Nu rămâne suspendat în  vid, în nimic, sentimentul acesta de bucurie, ci se continuă cu aceste 49 de zile, în care se pregătește de fapt pentru ceea ce a primit această eliberare: pentru primirea Torei. Pentru că sărbătoarea Shavuot este, nimic altceva decât sărbătoarea când poporul evreu a primit în pustia Sinai, la poalele muntelui Horeb Legea. A primit acel Cuvânt al lui Dumnezeu prin care avea toate indicatoarele Căii pe care urma să-l parcurgă în viață, în viitor, în chemarea și rânduiala primită, ca mod de viață.

            Deci această sărbătoare a bucuriei nu este doar bucuria faptului că am ieșit din Egipt, și oh ce bine că am scăpat de toate domniile, de toate represaliile și sclavie, ci este și bucuria că, deși încă nu s-a  întâmplat, dar știm că se va întâmpla, pentru că așteptăm și numărăm zilele și știm că finalul, și împlinirea sărbătorii, încheierea urmează doar. Cu  Pesach a început ceva, care este debutul unui proces despre care am vorbit de multe ori, cât de frumos se poate descrie paralelismul cu viața noastră de credință, cu toate acele întâmplări care începând cu acest punct s-au produs cu poporul Israel.

            În această Sâmbătă se citesc porțiuni de sărbătoare, respectiv în toate cele 7 zile ale Pesach-ului se citește din Tora porțiuni care se referă la sărbătoare, iar astăzi citim deci din Exod capitolul 12, începând cu versetul al 17-lea, porțiune care se citește în Sinagogi înainte de masă. Această porțiune descrie Pesach-ul, sărbătoarea în sine, ce și cum s-a întâmplat de fapt, atunci când, poporul fiind încă în  Egipt cum a primit rânduiala să omoare mielul de Pesach, cum să stea la cina de Pesach,și apoi se continuă cu plaga a 1o-ea. După plaga a 1o-ea începe de fapt Exodul, despre care este scris în această porțiune. Aș vrea să citesc ceea ce este punctul esențial al acestei porțiuni, descriere care este chiar la început. Voi citi din Exod cap.12 de la versetul al 17-lea până la 24 inclusiv:

            ,,17. Să ţineţi sărbătoarea Azimelor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.

18. În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azime, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.

19. Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.

20. Să nu mâncaţi pâine dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azime.”
21. Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă de luaţi un miel pentru familiile voastre şi înjunghiaţi Paştile.

22. Să luaţi apoi un mănunchi de isop, să-l înmuiaţi în sângele din strachină şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineaţa.

23. Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul, şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi

 stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.

 

            Până aici citesc această porțiune, și ceea ce este un moment foarte interesant, cu  mesaj pentru noi, din această porțiune, este cunoscută acțiunea de ungere a stâlpilor ușii, rânduială care se regăsește până în zilele noastre și face parte din trăirea fiecărei zile a poporului evreu, pentru că se găsește pe stâlpul caselor evreiești sub forma Mezuzei. Este acel simbol micuț care arată că protectorul acelui cămin este Dumnezeul cel Veșnic, la care se roagă evreii atunci când ies și intră pe ușile caselor, deci acest semn este acolo prezent în fiecare zi și rânduiala ei derivă din porunca aceasta pe care au primit-o atunci. Își amintește datorită cărui fapt a fost salvat, și datorită cărui fapt poate să mulțumească pentru supraviețuirea lui. Și este foarte interesant acest lucru, pentru că aducerea aminte a exodului din Egipt face parte din viața de fiecare zi a unui evreu. Cu toate acestea ei nu își amintesc în primul și primul rând de minunea produsă, nu își amintesc de faptul că Marea s-a despicat și au trecut cu piciorul uscat prin ea, nici că egiptenii le-au dat aur, argint, vase și haine, așa cum se poate citi în continuare, nu își amintesc de plăgile acelea multe cari s-au întâmplat în Egipt,și pe ei nu i-au afectat, adică sunt și acestea parte ale amintirilor, dar cea ce este elementul central al Pesach-ului, esența mesajului acestei sărbători, care dă gust este faptul că sângele este pus pe ușiori și devine un semn, un simbol. Și a deveni un semn este deci mesajul central nu faptul că am scăpat de plăgi, nici că am trăit minuni, și în ce mod miraculos am fost eliberați, ci faptul că am primit un semn. Am primit un semn datorită căreia am scăpat. Și bine înțeles că în cazul acesta dintr-o dată poți să te gândești mai departe și să vezi similitudinea faptului că sângele lui Cristos este pe viața noastră, pentru că Cristos ca mielul de pesach, apare și în Noul Legământ, și atunci ne putem gândi la lucrarea de răscumpărare, la jertfa de pe Golgota, însă merită să vedem mai în detaliu, ce înseamnă de fapt acest sânge? Pentru că este nu numai semnul răscumpărării, și simbolul păstrării. Sângele simbolizează întotdeauna viața, și sângele este sufletul viu care este în om. Deci semnul sângelui este de fapt semnul sufletului și a vieții. Semnul sufletului...și aș zăbovi un pic la această expresie, și aș vrea să o accentuez. Atunci când aducem în  paralel lucrarea de răscumpărare a lui Cristos cu această salvare, pentru că se vorbește foarte mult despre acest paralelism, că adică așa cum evreii au fost salvați prin acest semn de îngerul nimicitor, la fel suntem și noi salvați dacă acceptăm lucrarea de răscumpărare a lui Cristos. Dar dacă mergem un pic mai departe înțelegem că acest lucru este valabil nu numai asupra stării noastre spirituale, pentru că de foarte multe ori credem că acestă răscumpărare, această eliberare schimbă în esență starea noastră spirituală, însă sângele înseamnă mai mult. Sângele este purtătorul sufletului. Sângele este purtătorul vieții, al sufletului, al simțămintelor, al dorințelor, al voințelor, al gândurilor. Este tot ceea ce poate să deschidă ușa spre starea spirituală, și acest sânge a ajuns acolo pe stâlpii ușilor. Atunci când vorbim despre sângele lui Cristos trebuie să ne gândim, nu doar la faptul că sângele lui este pus pe viața noastră de credință, și nici doar că această pecete a Lui a răscumpărat spiritele noastre din moarte, ci trebuie să ne gândim că este valabil și asupra sufletelor noastre. Pentru că sufletul este simbolul sângelui. Și atunci când acest suflet este acolo, atunci de fapt este sufletul lui Cristos care trebuie să fie peste noi. Atunci când sângele a ajuns acolo pe ușiori atunci similar trebuie să fie pus și pe stâlpii ușilor noastre, trebuie să fie acolo acest semn. Pe casele noastre, cari nu sunt altceva decât noi înșine, ființele noastre omenești. Tot ceea ce suntem în realitate în această lume, adică spiritele, sufletele și trupurile noastre. Acestea sunt casele noastre, iar pe aceste case trebuie să fie semnul. Sângele lui Cristos nu este doar pecetea stărilor noastre spirituale, pentru că aici este vorba nu doar despre răscumpărarea spiritelor noastre, ci este vorba despre răscumpărarea și a dimensiunii mele sufletești. Trebuie să fie acolo pecetea pe gândirea mea, pe sentimentele mele, și trebuie să se vadă acest semn și în faptele mele. Trebuie să fie acolo acest semn în cele mai mici detalii ale vieții mele de fiecare zi. La fel ca și evreul care în fiecare clipă când vede stâlpii ușii, își aduce aminte de acest semn,la fel trebuie să văd pe ființa mea acest semn, și trebuie să-l fac vizibil acest semn. Atunci când ești prins în treburile de zi cu zi , oare se vede acest semn pe tine? Îl faci vizibil, simți oare că acesta este motivul salvării noastre, este răscumpărarea și libertatea noastră. Deși suntem încă în Egipt, pentru că și poporul a primit semnul când încă mai era în robie, și încă nu era ieșit. Dar ei primiseră deja semnul. Și acest semn a fost scăparea lor. Nu faptul că au ieșit din Egipt. Ci eliberarea lor a început atunci când acest semn a fost pus pe casele lor. Și ca o consecință a urmat faptul că au putut ieși din Egipt. Accentul nu a fost pe exod, ca eveniment, ci dacă acest semn a ajuns pe stâlpii ușilor. Iar când acest semn a fost pus, le-a dat protecție, scăpare și separare. Cuvântul Pesach înseamnă ocolire. Atunci când acest semn este pe noi, deși mai suntem în Egipt, suntem în lume, pentru că acolo trăim încă și acolo ne desfășurăm activitatea  dar se întâmplă că ne ocolesc toate acele lucruri cari ar putea să ne omoare sufletele, sentimentele, gândirea noastră și spiritele noastre. De ce? Pentru ce a fost pus acest semn?  Exact pentru ca  îngerul care duce la bun sfârșit pustiirea, să ocolească casele noastre. Pesach înseamnă ocolire, separare, și la fel în viețile noastre trebuie să se producă la toate dimensiunile spirit, suflet și trup, în chip unitar, această ocolire și separare. Trebuie să se întâmple această separare în așa fel încât să nu te mai ajungă nimic din ceea ce distruge și face ravagii în lume. Evreii au văzut ce se întâmplă, au văzut totul. Au văzut și cele 9 plăgi, au văzut ce s-a întâmplat în Egipt, dar cu ei nu s-a întâmplat. Și ceea ce este cel mai groaznic, și punctul cel mai adânc al acestui șir de evenimente, când fiecare prim născut din familiile egiptene a murit, și putem să citim că nu a fost casă unde să nu fi fost plâns și jale, de la om și până la animale au murit întâi născuți. Cu alte cuvinte moartea a început să facă ravagii, dar această moarte nu i-a ajuns pe evrei din cauza semnului. Și eu cred că acesta este mesajul Pesach-ului. Nu ieșirea și eliberarea care a urmat mai târziu, acestea au fost doar consecințe. Mesajul adevărat al Pesach-ului este: pe noi ne ocolește moartea, pe noi ne ocolește tot ceea ce ar putea să omoare în noi sentimentele, dorințele, gândurile... Ne ocolește, nimicitorul nu ne ajunge. Și în același timp este și o poruncă în aceasta, pentru că spune unge, dar să și rămâi în casă, să nu ieși până dimineața. Atunci când este întunericul maxim, când noaptea este cea mai distrugătoare, atunci când ori unde te uiți vezi că într-adevăr și din punct de vedere spiritual întunericul face ravagii, iar din punct de vedere sufletesc este o stare groaznică de uscăciune și moarte în lume, atunci tu să nu ieși afară. Ce înseamnă să nu ieși până dimineața? Să nu ieși până atunci din tine însuți, din sufletul tău, din dorințele tale, din ideile tale,rămâi în tine însuți. Nu te lăsa târât cu moartea. Rămâi în semnul acela pe care l-a pus Dumnezeu pe tine. Rămâi în gândirea pe care ai primit-o de la Dumnezeu, rămâi în sentimentele pe care ți le-a dat, în cunoașterea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, nu ieși afară din acestea, nu inhala moartea, tu ești ales pentru viață, ai primit pecetea vieții. Nu ieși din tine însuți, și asta nu înseamnă o stare de încarcerare, ci înseamnă o protecție, trebuie să rămâi în învățăturile primite de la Dumnezeu, trebuie să rămâi în starea aceea primită de la Dumnezeu în duh, suflet și fizic, pentru ca să poți scăpa. Nu pot să am nici o părtășie cu moartea, ieșirea, din mine însămi, ar însemna că accept părtășia cu Egipt, și asta ar însemna moarte pentru mine. Trebuie să rămân înăuntru în propria-mi casă. Trebuie să rămân în mine însămi, până când Dumnezeu va spune: acuma poți să te duci. Până când nu sosește dimineața. Iar dimineața înseamnă încetarea întunericului, dimineața când se crapă de ziuă, este o despărțire, o separare, dar acuma Dumnezeu ne ține pe toți în noaptea separării. Ești separat. Prin faptul că semnul este pe tine, ești separat. Și vezi cum mor egiptenii. Vezi plăgile, vezi totul. Pentru că ești înconjurat de ele, ești acolo în Egipt, le vezi dar pe tine nu te ating.  Mesajul Pesachului pentru mine este acesta: nu eliberarea, nu ieșirea sunt accentul, ci salvarea. Scăparea și semnul. Trebuie să devin eu însămi un semn, trebuie să trăiesc ca un semn, și trebuie să privesc la semn. Și dacă privesc la acest semn și trăiesc ca un semn, atunci ca o consecință voi trăi eliberarea. Atunci voi experimenta în viața mea starea aceea în care pur și simplu nu mai am nimic comun cu ceea ce înseamnă faptele morții, gândurile morții și spiritualitatea morții. Doar în acest mod devin viu,și așa rămân în viață. 

            Seara de Seder, care este și seara în care spunem un bun venit sărbătorii de Pesach, evreii numesc acestă noapte o noapte de veghe. Și cred că am ajuns, nu numai din punct de vedere istoric, ci din toate punctele de vedere într-o perioadă de timp în care trăim această noapte de veghe.  Este vremea când afară este foarte întuneric, când în lume este din punct de vedere spiritual și sufletesc, un întuneric palpabil, de aceea noi trebuie să trăim această stare de veghe. Este vremea să ne amintim de acest semn, este vremea să privim la acest semn pentru că este acel semn care realmente de duce din moarte la viață, și este în stare să facă viețile noastre vivante. Și atunci degeaba umblă în jurul nostru oameni cari sun morți vii, degeaba suntem înconjurați de oameni cu fețele văruite, pe noi nu ne vor atinge.

            În această Sâmbătă porțiunea biblică de dimineața din Tora este cea pe care am amintit-o mai sus, iar după amiaza se citește o porțiune din Tora care se găsește scrisă în Levitic capitolul 16.  Și este foarte interesant pentru că la prima privire nu se leagă această porțiune biblică cu cea citită dimineața. De fapt în capitolul 16 este vorba despre sărbătoarea anuală a Ispășirii, adică este vorba despre Yom Kippur. Și Yom Kippur este o altfel de sărbătoare, este o categorie total diferită cu un mesaj foarte diferit și un context diferit, totuși aceste două sărbători sunt conectate între ele, ca o continuare a ceea ce s-a citit dimineața. Înainte de masă vorbește despre Pesach, despre rânduială, despre eliberare, despre supraviețuire iar după amiaza se citește această porțiune ca și o continuare și ca și încheierea zilei de Sâmbătă. Este porțiunea de sărbătoare a Ispășirii. Și desigur că se poate naște întrebarea de ce? De ce tocmai această porțiune? De ce nu se citește mai degrabă de exemplu cum să celebrezi în Canaan mai târziu când vei fi pe acest pământ, sau de ce nu spune cum să celebrezi Pesach-ul în drum în pustie, pentru că este rânduială și cu privire la acest lucru în Numeri, și este scris cum au celebrat Pesachu-rile în pustie. Sau de ce nu vorbește despre de exemplu cum au îndeplinit această rânduială în timpul Împăraților. În loc de toate acestea, se citește în paralel o sărbătoare total diferită cu Pesachul. Dar dacă ne gândim bine, în ciuda aparențelor, Yom Kippur nu este deloc un antipol al Pesach-ului, ci dimpotrivă ele sunt mână în mână și se completează foarte bine. Și ca să vedem mai bine și să înțelegem despre ce este vorba, vreau să citesc primele 16 versete din această carte:   

1. Domnul a vorbit lui Moise, după moartea celor doi fii ai lui Aaron, morţi când s-au înfăţişat înaintea Domnului.

 2. Domnul a zis lui Moise: „Vorbeşte fratelui tău, Aaron, şi spune-i să nu intre în tot timpul în Sfântul Locaş, dincolo de perdeaua dinăuntru, înaintea capacului ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispăşirii Mă voi arăta în nor.

3. Iată cum să intre Aaron în Sfântul Locaş: Să ia un viţel pentru jertfa de ispăşire şi un berbec pentru arderea de tot.

4. Să se îmbrace cu tunica sfinţită de in şi să-şi pună pe trup izmenele de in; să se încingă cu brâul de in şi să-şi acopere capul cu mitra de in; acestea sunt veşmintele sfinţite, cu care se va îmbrăca el după ce îşi va spăla trupul în apă.

5. Să ia de la adunarea copiilor lui Israel doi ţapi pentru jertfa de ispăşire şi un berbec pentru arderea de tot.

6. Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui.

7. Să ia cei doi ţapi şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa Cortului întâlnirii.
8. Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul şi un sorţ pentru Azazel.
9. Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul şi să-l aducă jertfă de ispăşire.
10. Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii, şi să i se dea drumul în pustiu pentru Azazel.

11. Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui. Să-şi înjunghie viţelul pentru jertfa lui de ispăşire.
12. Să ia o cădelniţă plină cu cărbuni aprinşi de pe altarul dinaintea Domnului şi doi pumni de tămâie mirositoare pisată mărunt; să ducă aceste lucruri dincolo de perdeaua dinăuntru;

13. să pună tămâia pe foc înaintea Domnului, pentru ca norul de fum de tămâie să acopere capacul ispăşirii de pe chivotul mărturiei, şi astfel nu va muri.

14. Să ia din sângele viţelului şi să stropească cu degetul pe partea dinainte a capacului ispăşirii spre răsărit; să stropească din sânge de şapte ori cu degetul lui înaintea capacului ispăşirii

15. Să înjunghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor şi să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele viţelului, să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii.

16. Astfel să facă ispăşire pentru Sfântul Locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor.

 

            Și aici este vorba despre jertfa pentru păcat, pentru necurății, dar cum se amestecă cu sărbătoarea Pesachului? Am vorbit foarte mult despre ce înseamnă Azazel. Ce înseamnă acest sorți care se arunca ? Ce înseamnă această ceremonie de Yom Kippur ? Mulți interpretează că Azazel este chiar cel rău, este Satan în persoană, și lui au fost expediate toate acele păcate multe care au fost citite peste acea capră, alții consideră că nu este Satan ci este un demon al lui, sau un slujitor de-al lui, dar în orice caz este vorba despre ceva rău acest Azazel. Și mai sunt și opinii evreiești, care mie mi-au dat de gândit și înclin să cred că așa este, pentru că simt că această interpretare deschide noi orizonturi, deci opinii care susțin că acest Azazel este un cuvânt mozaic. Și ne face să ne gândim la acest aspect, pentru că evreii folosesc foarte multe cuvinte de acest gen, adică mozaic. În Biblie sunt foarte multe asemenea cuvinte, pe care nu le putem traduce ad literam, și apar ca mozaic. De exemplu cuvântul Amin, este un cuvânt care nu înseamnă așa să fie ci înseamnă: El Melech Naaman, care este un mozaic, adică Dumnezeu este Împărat credincios. Deci atunci când spunem Amin nu facem altceva decât să proclamăm credincioșia lui Dumnezeu, și să mărturisim această credincioșie a Lui.  Nu spunem așa să fie, ci spunem Dumnezeu este cel care e Împărat Credincios. Acesta a fost un exemplu de cuvânt mozaic, dar mai sunt asemenea cuvinte pe care le-au folosit evreii și sunt opinii care susțin această idee  că acest Azazel poate să fie un asemenea cuvânt mozaic, care dacă îl traduc înseamnă: a arunca, a respinge, a refuza. Este o expresie care dublează înțelesul de a refuza definitiv. Și poate că acuma se înțelege ce se întâmplă cu păcatul. Este refuzat, este respins definitiv, acele păcate multe cari s-au aglomerat peste popor, sunt respinse, aruncate definitiv. Bine dar cum vine aici în imaginea aceasta capra? Și de ce exact capră, mai exact țap? Și e foarte interesant pentru că în această perioadă poporul Israel era într-o călătorie, și în această secțiune a vieții lor au primit această rânduială, iar popoarele din jur erau toate, fără excepție păgâne. Iar unul dintre ritualurile păgâne consta în faptul că preoții păgâni luau asupra lor măști care reprezentau țapi, și cu aceste măști intrau într-o curvie ritualică, ceremonială. Toate acestea le făceau ascunși după aceste măști de țapi. Și atunci țapul arăta spre această curvie ceremonială, cu alte cuvinte tot ce ține de idolatrie, și ține de teritoriul curviei era definitiv respins, și să fie definitiv nimicit, aruncat scos din rădăcină din popor.  Deci aici nu este vorba cum și ce fel de păcate și greșelile, ci este vorba de situația de bază, de temelie adică idolatrie și curvie, care trebuiau extirpate în mod definitiv. Bine dar să punem din nou întrebarea cum se leagă toate astea de Pesach?  De ce se leagă de Pesach? Și eu cred că este imposibil să trăiești liber până când nu se întâmplă în viața ta Ispășirea. Deci starea de libertate este precedată de ispășire, și aici se leagă cu mesajul central al Pesach-ului, mesaj care se referă la Semn. Dacă acest Semn ajunge acolo sus pe spiritul, sufletul și trupul nostru și acea pecete care este sângele lui Cristos este pusă peste noi, atunci niciodată nu mai putem avea aceeași soartă ca a idolatrilor și curvarilor. Iar acest aspect se referă atât la spiritul, cât și la sufletul și trupul nostru. Atunci când semnul este pus pe noi, de acolo începând  nu mai avem nimic dea-face cu idolatria și nici cu curvia. Așa se leagă Pesach și Yom Kippur. Așa se leagă faptul că nu pot să trăiesc această eliberare decât dacă am pe mine acest semn. Iar dacă acest semn ajunge pe mine trebuie să înceteze orice idolatrie și orice curvie în viața mea. Iar noi obișnuim să spunem da, asta așa este, bineînțeles așa este, și mărturisim acest lucru, că am scăpat de curvie, pentru că am trăit în curvie și am scăpat de idolatrie, pentru că banii nu mai sunt idolii mei, și nici altceva, și uităm că acest lucru nu se referă doar la spiritele noastre, ci și la sufletele noastre. Nu putem avea dea-face cu idolatria la nivel sufletesc, ca de exemplu nu putem adora diferite închinări ale diverselor curente muzicale, religioase, și nici nu putem să mai glorificăm diversele filozofii și învățături creștinești. Nu putem avea idolatrie sentimentală de nici un fel. Pentru că de foarte multe ori cad oamenii în acest domeniu. Credem că spiritele noastre sunt în regulă, și poate că așa și este, dar sufletul nostru poate să alunece foarte ușor în idolatrie și adorând vreun idol să devină curvar. Atunci când sentimentele noastre nu sunt sub domnia care trebuie să fie, când voința noastră nu este supusă voii lui Dumnezeu, ci este supusă altei domnii, și un idol ne mână și ne adună, atunci se poate foarte ușor aluneca. Și dacă în viața noastră sufletească, mai este într-un nivel minim idolatria, atunci ne va duce și viața spirituală în direcția aceea.  Am spus-o de multe ori, și spun de fiecare dată: sufletul este indicatorul pe talerul cântarului! Dacă sufletul meu nu este la locul lui, îmi tulbură și zdruncină spiritul și apoi îmi târăște și spiritul, când gândurile mele, sentimentele, voința mea dorința mea nu este la locul potrivit atunci îmi va influența spiritul, și apoi mi se va materializa în trup prin fapte. De aceea este foarte important sângele, de aceea este foarte important ceea ce este în sânge, adică sufletul și de aceea este foarte important să fie în noi sufletul lui Cristos, nu vorbesc despre spiritul lui Cristos, ci despre sufletul Lui adică acele sentimente, gânduri, fel de gândire, voință și dorință, care deschide ușa spiritului, pentru că sufletul este cel care deschide ușa spiritului.  Dacă în sufletul meu sunt înclinat la o adorare falsă, idolatră, atunci îmi va duce și spiritul în această direcție.  Dar dacă sufletul meu este la locul ei, și am pecetea pe ea, dacă sângele este pe sufletul meu, atunci acest lucru îmi va influența spiritul și trupul, adică faptele mele. În acest mod se leagă deci Pesach și  Yom Kippur.

            În acest mod se leagă semnul, în acest mod se leagă curvia cu idolatria, și cu eliberarea. Eliberarea este accentuată la amintirea despre exodul din Egipt și sărbătoarea Pesach, însă eu gândesc că,mai mult accent se pune pe întrebarea dacă este acolo semnul? Este acolo semnul pe spiritul, sufletul și trupul meu? Pentru că datorită acestui semn sunt salvat și sunt protejat. Și numai așa poate să se nască și să vină eliberarea. Acea Eliberare care nu este o stare de imponderabilitate în neant, ci este o pregătire ca să pot primi Legea lui Dumnezeu, rânduiala Lui și tot ceea ce a hotărât și rânduit cu privire la viața mea. 

             

 

Órbán Béla

 

            În esență nu vreau să adaug nimic, este o mâncare tare aici, pe care am primit-o și e un pic mult...Iar dacă aș mai adăuga aș tulbura lucrurile, așa că să rămânem fiecare să mestece și să digere așa cum știe... 

            Un singur gând care mă preocupă în tot și în ceea ce ai spus la început: Pesach și Shavuot este o unitate, este vorba de istoria celor 49 de zile, un proces care derivă unul din celălalt, și atunci trebuie să întreb: oare, mare parte a creștinătății este în clar cu faptul că acea cameră de sus în care s-a instituit Ultima Cină și acea cameră de sus unde se aștepta împlinirea profeției lui Ioel cum pot să fie ele separate? Cum pot să existe ele rupte una de cealaltă, dacă vorbim despre un proces?  Pentru că să aștepți Spiritul Sfânt, și să aștepți trezire și așa mai departe fără Ultima Cină: este fals. Sigur că s-ar putea descrie mai detaliat despre ce spun, dar să punem întrebarea: în ce anume au fost în unitate acolo cei care așteptau împlinirea profeției lui Ioel? Exact prin sângele acela pus pe stâlpii ușii, așa ca evrei respectiv așa ca ucenici care l-au primit pe Cristos la Ultima Cină, așa erau în unitate. Iar dacă nu este această unitate a odăii de sus, atunci acele Rusaliile sunt o minciună.


Traducerea: Bézi Gyöngyi

                                                                                                                                   

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com