.

Orbán Eszter:

 

Shabbat Truma

Ai partea ta de lucrare în zidirea comună a părtășiei

2018-02-17

 

 

          Pentru că este Sâmbătă ne vom ocupa și de pericopa acestei zile, cu această ocazie când ne-am adunat împreună, și pericopa de astăzi se numește Truma, și este scrisă în a 2-a carte a lui Moise,(Exod n.tr.) de la primul verset al capitolului 25, astfel:

`` Și a vorbit Domnul lui Moise și I-a spus: vorbește fiilor lui Israel, și spune-le să adune pentru Mine daruri, de la fiecare om pe care inima lui îl îndeamnă să-mi aducă daruri.

            Truma este așa dar Darul. Despre dar, daruri și dăruire se vorbește în această pericopă, în capitolele 25, 26 și 27 deopotrivă, unde este descris cu lux de amănunte construcția Sfintei, și anume a Cortului Sfințeniei din pustie. Este descris foarte amănunțit ce fel de daruri să se adune, de la acei oameni care au pe inimă acest lucru, și motivul pentru care se face această colectă de daruri, motiv scris în versetul 8 și anume pentru ca să-mi zidiți un locaș ca să locuiesc în mijlocul lor. Și de aici , începând cu acest capitol și până la sfârșitul cărții este vorba numai și  numai despre Locașul/ cortul sfințeniei cum să arate acest cort, cum anume să fie construit, și ce fel de slujiri să facă acolo preoții. Vom găsi  o singură porțiune care va descrie altceva, și anume povestea vițelului de aur, dar această parte se leagă de celelalte care urmează, am ajuns deci la un punct în cartea lui Moise care se găsește un pic mai mult decât jumătatea lui, iar începând cu acest punct totul vorbește despre construcția Cortului Sfințeniei, și anume cum, în ce fel să fie construită, și eu cred că se desprinde de aici un mesaj care vorbește și omului actual.

            Iar construcția începe în următorul fel: nu un singur om s-a apucat de construit, nici Moise, nici Aron, nici conducătorii poporului, oamenii cu vază, ci așa cum scrie: vorbește fiilor lui Israel, și spune-le să adune pentru Mine daruri, de la fiecare om . Iar aici este fiecare om cuprins. Când am vorbit la ocazia din această dimineață, cu prilejul învățăturii despre problema identității, despre apartenența noastră, despre credința noastră, atunci eu cred că aceste discuții se leagă foarte mult de această pericopă, că adică nu pot să mă exclud din ceea ce este comun, dacă îmi cunosc identitatea și cunosc apartenența mea, atunci trebuie să îmi asum partea de lucrare în zidire. Și am vorbit foarte mult anul trecut despre prezența și semnificația în zilele noastre a Cortului Sfințeniei, și cum să trăim aceasta și am ajuns la concluzia că este vorba despre Trupul lui Cristos, despre zidirea, construcția acestui Trup, despre trăirea propriu-zisă a vieții de credință, și trebuie să spun acuma că este vorba de comunitate, de părtășie. Pentru că aici toți au început adunarea darurilor, toți au pus în comun ceea ce au avut, ceea ce au vrut să pună acolo, din îndemnul inimii. Și când ne-am adunat astăzi să discutăm despre întrebările, răspunsurile noastre, și toți avem întrebări, cu referire la viețile noastre personale, și la fel mulți avem întrebări cu privire la viața de părtășie de comunitate. Unde pot să mă duc, cu cine pot să fiu în unitate, cu cine pot să fiu în părtășie, cu cine pot să asum comunitatea, ce anume poate să fie comun, eu cred că această porțiune descrie foarte amănunțit ce anume trebuie să facem, și cum anume trebuie să facem totul. Este așa o continuitate frumoasă a evenimentelor. Cred că această a doua carte a lui Moise este cartea care e cel mai dificil de împărțit în bucățele, pentru faptul că este foarte unitară. Poate este cea mai unitară carte pe care nu o putem înțelege doar dacă cunoaștem evenimentele care o preced, și amănuntele descrise nu le putem așeza la locul lor doar dacă le privim în ansamblul lor. Pentru ca să înțelegem o anumită porțiune trebuie să cunoaștem ce precede acea porțiune, și trebuie să cunoaștem cronologia pașilor. Astfel în a 3-a, sau a 4-a  carte a lui Moise se pot trata  anumite evenimente izolate, și se pot actualiza acestea, pentru că nu se leagă atât de tare între ele, dar cartea a 2-a a lui Moise este

1

foarte greu să o împarți în bucățele mai mici și să le tratezi și să le înțelegi separat. Asta pentru că aici este vorba despre o punere în ordine, fapt amintit și astăzi dimineața, că adică din nimic, din nici o posesie, din sclavagism, dintr-o stare fără identitate, o mulțime de oameni cum anume intră într-o stare de ordine. Cum devine această mulțime o națiune, cum anume primește și se formează identitatea lor, și cum anume ajunge în relație cu Dumnezeu?  Și aici este vorba concret despre națiunea evreiască, despre viața acestei națiuni, ca o comunitate. Și se poate observa că această carte  pune cel mai mult accentul pe cum devine o mulțime, un grup de oameni cum devine o comunitate unitară. Și indiferent în ce epocă trăim cred că această carte este cea mai actuală cu privire la viața noastră, pentru că trăim împrăștiați atât la nivel fizic, din cauza distanțelor, cât și la nivel spiritual și sufletesc, într-o stare de separare care este acuma în lume, deci primim răspuns cum anume să ne relaționăm în așa fel încât să fim totuși în comunitate. Și această carte ne dă răspunsul la această întrebare, pentru că esența, sau punctul culminant al acestei cărți este când Dumnezeu se descoperă pe muntele Sinai prin descoperirea Legii, așa cum a fost vorba în porțiunile precedente. Și un moment foarte important este când Dumnezeu nu mai vorbește unei singure persoane, așa cum a făcut-o în mod personal cu părinții credinței cu Avraam, Isac și Iacov, dându-le promisiuni lor și urmașilor lor, ci aici avem o comunitate în formare, o națiune în formare, și Legea era descoperită tuturor. Iar atunci când cu câteva capitole înainte se descoperă Legea, vedem că fiecare om de acolo a avut o reacție. Un răspuns. În fiecare om se formează un răspuns. Se formează răspunsul: păi eu asta voi pune acolo, eu asta voi face, de ce? Pentru ca să funcționeze Templul lui Dumnezeu, să funcționeze acel locaș unde El vrea să locuiască. Evreimea și concepția evreiască susține că Dumnezeu nu a locuit în Cortul Sfânt, pentru că locuința Lui este în ceruri. Dar a fost prezent acolo, în mijlocul poporului. Este o abordare foarte interesantă aceasta: că adică să fie acolo fără să locuiască acolo, pentru că Dumnezeu este Domnul cerurilor, și Împăratul cerurilor, locuința lui este în ceruri și totuși este aici prezent în popor. Și de ce a fost importantă construcția Cortului Întâlnirii, dincolo de cele spuse de Dumnezeu că El acolo a vrut să locuiască. Să ne gândim că acest Templu nu era pus stabil într-un anume loc, ci era într-o permanentă călătorie cu poporul. Atunci când trebuia să meargă, se împachetau lucrurile, toți leviții și coheniții aveau misiunile lor specifice, fiecare trebuia să care ceva din componentele Cortului și le duceau cu sine. Mulți au pus întrebarea oare de ce a vrut până la urmă Dumnezeu să I se construiască un locaș? Pentru că totul este al Lui, veșnicia este a Lui, totul îi aparține, pământul și tot și atunci pentru ce a trebuit Cortul Sfințeniei? Și atunci într-adevăr este adevărată această abordare în care se afirmă că: păi pentru ca poporul să simtă, comunitatea să simtă că nu de un anume punct trebuie să se lege, să se alipească, ca de exemplu de muntele Sinai unde au primit Legea și prezența lui Dumnezeu a fost acolo, ci ca ei să simtă că ceea ce au primit este al lor, le aparține, este în mijlocul lor. Iar cu prezența lui Dumnezeu cu faptul că El călătorea, mergea credința poporului a fost întărită, prin faptul că ceea ce au auzit ei acolo la muntele Sinai acele Legi și promisiuni nu au fost doar de moment și apoi gata ele s-au terminat, și de acolo apoi fiecare să meargă pe drumul lui, ci dimpotrivă începând cu această descoperire a Sa El este cu ei. Și eu cred că și pentru noi acest punct este o promisiune și un mesaj să nu cauți un loc anume, o stabilitate, ceva care este betonat, ci privește la Dumnezeu care ne arată această mișcare continuă, acest dinamism chiar și în viața de credință a unei comunități. Nu trebuie să existe un loc de pelerinaj în viața unui om, așa cum sunt în multe religii care au stabilit anumite locuri de cult, nu trebuie să te lipești de un singur punct, pentru că Dumnezeu, începând cu această descoperire a Sa, a Cuvântului Său este acolo. Iar acest lucru acolo în viața fiilor lui Israel de aceea a fost foarte important pentru că peste tot, de jur împrejurul lor a fost idolatrie. Iar Cortul Sfințeniei și prezența lui Dumnezeu le-a dat o stabilitate care era contrară idolatriei. Idolii, statuetele, și trupurile, obiectele care se puteau palpa cu mâna, adică lucrurile palpabile toate, toate astea legau oamenii. În jurul lor erau foarte multe grupuri de oameni care au rămas acolo, pe acele teritorii și care erau legate de pământ, și și-au construit acolo idolii și templele idolești, dar evreii nu au primit așa ceva, poporul ales nu asta a primit. Și exact acest exod, călătorie a lor, această înaintare, această nu mă așez și mă leg de un loc, ci înaintez mereu și mă schimb mereu

2

pentru că în această schimbare a mea este acolo Acel Veșnic, acel punct sigur care nu este legat de o anume situație sau loc, ci este mereu mereu acolo. Ce este actual în toate acestea? De foarte multe ori  vrem și ne-ar plăcea să fim într-un punct stabil în părtășie, fie din punct de vedere al locației, fie din punct de vedere emoțional, tot timpul dorim un punct sigur de care vrem să fim legați, dar frumusețea chestiunii este tocmai faptul că în dinamismul lui Dumnezeu și în umblarea aceasta a lui mergem și noi până la sfârșit. Și aparținem unui mediu nevăzut. Atunci când vorbim despre Trupul lui Cristos este foarte greu să-l definim, de fapt nici nu se poate localiza că unde este? Unde este? Și călătoria Cortului Sfânt ne sugerează o imagine care este foarte actuală, și foarte specifică epocii în care trăim, pentru că nu este într-un singur punct. Nu se găsește la numărul de casă ”X” nici la o adresă ”Y” că asta este comunitatea și este aici și în alt loc nu mai este, ci este într-o asemenea dinamică și mișcare continuă, și nu într-o alipire de un punct fix, în care putem fi și noi, părtași în părtășie. Și ceea ce îmi atrage atenția  foarte tare este faptul că toți erau în această călătorie, dinamică, toți care au auzit Legea descoperită a lui Dumnezeu și care în mod unitar au spus ”DA” vom face tot ceea ce ne cere Dumnezeu. Ei bine toți aceia erau părtași și contribuitori în această zidire, în această călătorie, nimeni nu lipsea și nici nu era altfel sau deosebit de ceilalți. Și atunci când astăzi oamenii își caută locul, își caută comunitatea,responsabilitatea, rolul, în viață, în viața de familie, atunci vă rog să vă gândiți că și tu exact la fel ca și celălalt ai loc, rol, responsabilitate ca și celălalt om. Nu există că vai eu nu am aici loc, în Trupul lui Cristos nu există așa ceva. Poate că în templele idolești s-a întâmplat și se va mai întâmpla, și vor mai fi locuri în care ți se va spune: pardon dar nu te încadrezi în ramă, nu te încadrezi în poză, și omul simte că într-adevăr nu este locul lui acolo. Dar în Trupul lui Cristos, în Legea lui Dumnezeu toată lumea are loc. Și este ca o cupolă așa frumos arcuită peste toate astea că așa cum am amintit că și în descoperirea Legii pornim de la persoana a 3-a singular, și imaginea se lărgește se deschide tot mai mult, amintiți-vă că la pericopa Mișpatim încă se vorbea despre faptul că dacă asta și asta se întâmplă cu cineva atunci asta și asta este rânduiala care se aplică, erau oarecum la modul general spuse lucrurile, rânduielile Legii erau defalcate la fiecare situație specifică, pentru ca să se poată aplica la toată lumea care trecea prin situația ”X”, ei bine acuma în pericopa actuală ne îndreptăm  tot mai mult spre o imagine de ansamblu în care fiecare piesă micuță de puzzle ajunge să fie pusă la locul ei. Și dintr-odată se formează imaginea răspuns la întrebarea: de fapt de ce a dat Dumnezeu toate aceste legi și rânduieli? Pentru ca Sfânta Sfintelor să poată fi construită, pentru ca respectul față de Dumnezeu, închinarea și adorarea Lui să fie un continuum și să funcționeze în viețile oamenilor, și pentru ca poporul să învețe să trăiască în legătură cu Dumnezeu. Și până aici Dumnezeu ne-a spus acele lucruri care se refereau la viața de zi cu zi, la dimensiunea fizică și sufletească cum trebuie și ce anume trebuie să faci conform rânduielilor Dumnezeiești, dar scopul final la toată povestea este ca legătura ta  personală cu Dumnezeu să funcționeze. Și cum anume va funcționa această legătură ? Numai așa că ești împreună cu poporul, că ești în părtășie cu poporul, în așa fel că fiecare om pune în comun ceea ce este a lui. De foarte multe ori vorbim despre faptul că nu putem trăi o viață de credință ca într-o peșteră, închiși așa în sine, izolați de ceilalți. Această pericopă este un exemplu pentru asta și un fundament pentru această afirmație. Pentru construcția Cortului Sfințeniei a fost nevoie de toți. Și nu șefii au construit, nici conducătorii sau păstori numiți pentru slujba asta, și nu Moise, nici Aron ci poporul. Este nevoie cu adevărat ca oamenii să trăiască viața de credință în comunitate. Iar această comunitate așa cum am spus mai înainte, nu este legată de un loc anume, nici nu este la adresa  „X”, ci este Trupul lui Cristos. De multe ori ne plângem și suntem de acord că bine, bine dar nu este cu cine. Nu este adevărat că nu ai cu cine, nu este adevărat, stă acolo lângă tine. Ah, că locuiește la 300 km depărtare de tine, da dar totuși face parte din același Trup. Și am primit aceeași misiune, același drum și aceeași țintă, să construim Cortul Sfințeniei. Nu se poate construi doar într-un singur punct, pentru că atunci celălalt punct nu se zidește. Eu trebuie să construiesc în nord, tu în sud, tu în est, și tu în vest. Dar trebuie să zidim acolo unde este teritoriul fizic al fiecăruia, trebuie să zidim fiecare pentru ca să se zidească Cortul. Nu toată lumea a dus firul cărămiziu, sau de altă culoare, ci au fost persoane care au dăruit asta,

 3

sau alta, sau uleiul pentru candele, sau uleiul pentru ungere, fiecare om a dat altceva, dar fiecare din toate părțile a dat ceva, și tu trebuie să pui acolo ceea ce este al tău. Nu poți să păstrezi pentru tine , ci trebuie să adaugi și tu mărturia ta, cu ce anume ești mai mult astăzi decât ieri, ce anume s-a schimbat în tine, pentru că aceste lucruri vor zidi Trupul lui Cristos. Iar atunci când ne plângem că nu avem frați, nu avem mediul propice, atunci să ne aducem aminte ce a spus Cristos când a afirmat că: dacă doi sau trei sunteți adunați voi fi acolo. Dacă zidim nevăzutul, atunci trebuie să înțelegem că dacă suntem deja 2 El este aici. Dacă eu pot să vorbesc cu tatăl meu, cu mama mea, cu soțul meu, cu soția, cu sora mea, sau fratele meu cu oricine care chiar dacă nu îmi este rudă de sânge, ci doar cu o cunoștință, El este acolo. De multe ori ne gândim la lucruri mari, monumentale, și vrem să facem lucruri mari, dar nici aici nu au făcut lucruri mari, ci fiecare a dat câte puțin, dar acel puțin l-a adăugat acolo la comun. Și dacă noi vrem lucruri mari, dar nu punem acolo puținul nostru, atunci nu se va zidi nimic. Atunci vom trăi într-o lume virtuală, și Trupul lui Cristos va fi unul virtual. Dar Trupul lui Cristos chiar dacă este nevăzut totuși este real. Acest lucru trebuie să-l înțelegem, și acest lucru trebuie să-l trăim, această realitate, care deși nu este tangibilă material, dar trebuie să o simțim, și să trăim în spiritul nostru   realitatea ei. Iar acest lucru va deveni realitate atunci când și tu vei pune acolo acel puțin pe care și tu trebuie să-l adaugi. Nu este nevoie să visăm la lucruri mari, uriașe, la slujiri răsunătoare, și chemări deosebite, restaurarea și punerea în rânduiala lui Dumnezeu începe întotdeauna cu lucrurile cele mai mici. Și lucrurile se construiesc frumos, decurg unele din celelalte. Legea lui Dumnezeu începe întotdeauna cu cele mai mărunte lucruri, care mai apoi vor crește. Și dacă ne întoarcem la original, vom înțelege tot mai mult și cuvintele lui Cristos, vom înțelege astfel ce înseamnă o sămânță de muștar, vom înțelege pildele Lui, ce semnificație au și despre ce vorbește El de fapt. Păi despre asta vorbește, cum anume putem fi în părtășie unii cu alții, cum putem să trăim viața de credință împreună, cum putem trăi Legea lui Dumnezeu împreună și începând cu aceste lucruri va debuta un proces atât de frumos, pe care, Moise îl primește, doar el, acolo sus pe munte, el îl vede prima oară, și anume ce trebuie să spună fiilor lui Israel, iar după acea, după ce coboară de pe munte, este așteptat să le ducă acest mesaj, mesaj care mai apoi se va împlinii. Până atunci evenimentele s-au situat pe tărâmul cuvintelor rostite dar încă nerealizate, dar ele vor prinde tot mai mult contur. Devin vizibile, tot ceea ce Dumnezeu a descoperit devine vizibil. La fel este și în viețile noastre, tot ceea ce El ți-a descoperit ție va deveni  vizibil. Desigur rămâne întotdeauna întrebarea cât de mult vrea omul ca aceste lucruri să se realizeze, în ce măsură spune ”da” așa cum am vorbit cu prilejul discuțiilor noastre, pentru că trebuie luată în considerare voința liberă a omului. Noi zidim Trupul lui Cristos, dar întrebarea este în ce măsură și în ce mod ești implicat în această construire. Nu se poate ca celălalt de lângă mine să fie rupt în două, iar eu doar să-mi bălăngănesc picioarele. Fiecare dintre noi are răspundere, și eu vă doresc să găsiți fiecare partea lui de lucrare. 

 

 

Órbán Béla

 

 

            Am impresia că dacă aș continua aș strica ceva din ceea ce ai spus, totuși este și o continuare a celor spuse pentru că această pericopă are și o porțiune profetică, iar această haftara este chiar construcția Templului lui Solomon, mai bine zis recepția și punerea în funcțiune a ei, dacă pot să folosesc asemenea cuvinte moderne. Deci un proces se clădește pe alt proces, și avem aici un mesaj similar care se desprinde din text, așa cum ai spus și tu, în plus merge chiar un pas mai departe. Este foarte interesantă istoria zidirii Templului, descriere scrisă la 1 Împărați, atunci când Dumnezeu vorbește, și acuma am să folosesc propriile mele cuvinte ca să redau : păi acum că ai terminat construcția Templului, Eu am să locuiesc în mijlocul poporului. Na poftim, bietul Solomon se apucă  de construit, toată averea și-o bagă în această construcție, mai mult și moștenirea primită de la tatăl său, iar când termină: Dumnezeu spune păi atunci Eu am să locuiesc printre poporul meu. Care este mesajul actual care se desprinde de aici, și care este continuarea? Păi, Dumnezeu nu locuiește în Temple făcute din piatră. Și oricât de mult apreciem aproape că idolatrizăm templele, totuși să ne amintim că un templu a fost zidit în 3 zile, și Isus a împlinit aceste cuvinte ale Lui, deci care este mesajul: construiește-l, dar Eu voi fi acolo...Păi avem aici exact construirea, zidirea Trupului lui Cristos. Că adică este un loc unde putem să ne întâlnim, în comun, pentru că poporul trebuie să fie una, trebuie să laude, să mulțumească împreună, să-și ducă darurile sus împreună, să reprezinte părtășia undeva, dar legătura cu Dumnezeu este acasă. De ce? Pentru că Dumnezeu așa a spus că va locui acolo. Nu în Templu, și apoi câteodată faci o plimbare până acolo, pentru că Eu ți-am prescris și sărbătorile în Lege, și pentru că am uneori posibilitatea să merg acolo...nu, ci voi fi cu tine întotdeauna.

            Și acesta este un mesaj extraordinar de mare al Templului lui Solomon, că voi fi mereu cu el, dar este și un loc unde poți să fii în comunitate. Acolo unde poți să mărturisești că ești un popor, că ești moștenitorul unei promisiuni, și aici poți să înțelegi acea mărturisire care este Dumnezeu lui Avraham, Isac, Iacov și Dumnezeul lui Israel. Să-L mărturisești pe Dumnezeul patriarhilor, și în același timp Dumnezeul poporului, iar acest lucru nu poți să-l faci acasă singur, susținând că aparții Trupului lui Cristos, pentru că nu poți singur să faci nimic în numele comunității, și pentru că împreună am primit chemarea, misiunea, și identitatea și toate, tocmai de aceea trebuie să ne înfățișăm tot împreună înaintea lui Dumnezeu. Știm și cunoaștem că și El atunci se arată, așa cum este de Yom Kippur de pildă. Și atunci înțelegem rolul și funcționarea comunităților de astăzi, așa numite moderne. Dumnezeu vrea să fie acasă cu tine, El a promis acest lucru, dar tu trebuie în același timp să trăiești părtășia, pentru ca să fii în comunitate. Pentru că toate activitățile care se întâmplă în legătură cu identitatea ta, toate binecuvântările, responsabilitățile, tot ce este bun sau rău deopotrivă, toate se întâmplă în interconectarea noastră. Nu așa că o familie a avut un dumnezeu, un idol al familiei, pentru că este cunoscut că în perioada închinătorilor la natură, peste tot era câte un idol al casei. Deci nu așa, pentru că atunci ar fi doar dumnezeul meu, și nu al nostru. Ci trebuie să mărturisesc că Dumnezeul meu este și Dumnezeul tău, și Dumnezeu meu este și Dumnezeul lui. Deci trebuie cumva să mărturisesc asta în comun. Avem aici exemplul apartenenței, Solomon a construit Templul iar Dumnezeu a spus Eu nu am să mă mut în acest Templu. Eu am să mă mut acolo în inima ta, dar e bine dacă voi toți vă înfățișați împreună înaintea Mea. Pentru că am dat rânduieli, cu privire la sărbători, care bineînțeles sunt anotimpurile primăvara, vara, toamna, în care toate se leagă pentru că numai cu muncă, împreună, cu săpatul împreună cu toate lucrurile făcute împreună putem să culegem roade. În comunitate primești posibilitatea să sapi, posibilitatea timpului propice și a roadelor. Păi astea toate să le aduci în părtășie , împreună. Pe acest pământ tot ceea ce am primit am primit în comun, dar legătura ta cu Dumnezeu trebuie s-o trăiești acasă. E foarte interesantă această dualitate, prezența lui Dumnezeu este acasă pentru că El este acolo, tu ești al Lui, ești poporul Lui și totuși în comunitate, toți împreună ca popor al lui Dumnezeu trebuie să ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu se așteaptă ca ceea ce poporul a primit, poporul să-l prezinte, să-l mărturisească fie cu pocăință, fie cu mulțumiri, cu orice. Misiune comună, slujire comună unii spre alții, identitate comună, și atunci închinare comună, poruncită de Dumnezeu, însă trebuie să facem diferența între închinarea înaintea Lui și trăirea Legilor prin relația noastră nemijlocită cu El, trăire care o facem în familie, în căsnicie, așa cum spune : eu și casa mea, etc. Adică totul este în ordine. Acasă trebuie să trăiesc această ordine. Dumnezeu așa a hotărât. Nu a spus: apoi vino din când în când și vizitează-mă, pentru că așa cunoștințe bune suntem, nu nu asta a spus. A spus să trăiești acasă și împreună să vă înfățișați înaintea Mea.  Și atunci când spune să nu vă părăsiți adunarea exact despre acest lucru vorbește, să nu părăsiți acțiunea de a vă aduna împreună înaintea Mea. Pentru că sunt motive de mulțumire, sunt de asemenea motive pentru care putem să cerem iertare,avem ce să punem jos înaintea Lui, atât binecuvântările cât și păcatele noastre. Deci Dumnezeu locuiește între noi. Nu acolo, pentru că atunci într-adevăr ar fi doar un idol. Nu numai la mine, ci între noi toți, este Dumnezeul nostru, Tatăl nostru, care este acasă și la tine și la mine. Rămâne doar o întrebare: cu adevărat este acasă la tine?

 

 


Traducerea: Bézi Gyöngyi

                                                                                                                                   

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com