De ce nu au murit peștii?
 

 

Jáákov, Béla Orbán:

 

Geneza 7:23 Toate făpturile cari erau pe fața pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului, au fost nimicite de pe pământ.


      Dar au rămas peștii care trăiau în apă...

Știm că Dumnezeu este drept și Legile Lui sunt valabile pentru toți, în absolut egală măsură fără părtinire. S-a născut în mine întrebarea: care a fost motivul diferențierii pe care a făcut-o Dumnezeu cu privire la pești? De ce au fost ei mai cu protecție, ca să zic așa?

Apoi mi-am dat seama de ce ...

Nu demult m-am reintors din Africa. De acolo, unde nu am auzit vorbindu-se de problemele lumii, și unde nu am auzit niciodată vorbindu-se negativ despre aceasta...Chiar unii despre alții vorbeau doar în șoaptă, și cu foarte multă grijă...deși nu demult s-a încheiat un război în țara lor.

Când m-am reîntors în Europa și în țara mea de baștină, rând pe rând mi-au izbit urechile cuvintele rele...

Aș fi vrut atunci să fiu ca un pește în apă !

În apă acolo unde nu se vorbește, deci nici nu se aud reciproc. Nu este minciună, nici defăimare, nici acuzații, și multe alte rele care fac parte din păcatele limbii...Acolo, în liniște cuvântul nu are putere să creeze, nici sa distrugă sau să ucidă...Și apoi toți trăiesc în același mediu, în apă, în care faptul că ești diferit este totuși acceptat. Acolo toți simt răcoarea apei, sau căldura ei, gradul de poluare sau curățenie...Și nu este între ei nici curvie, pentru că fiecare pește întâlnindu-se cu un alt pește din propriul soi, poate doar să se înmulțească....

  • Dumnezeu a știut că peștii nu au păcătuit cu limbile lor și nici cu urechile lor, pentru că ne fiind expuși ispitei de a auzi cuvinte rele, nu au păcătuit

  • Dumnezeu a știut că peștii au putut trăi doar în apă, așa că nici măcar cu ochii nu au putut vedea lumea stricată fără de Dumnezeu. Astfel că nici vederea (viziunea) nu le-a deschis ușă spre păcat, spre dorințele păcătoase...

  • apoi Dumnezeu a mai știut și faptul că peștii nici măcar prin atingere nu s-au apropiat de om, așa că au rămas curați și în domeniul simțului tactil,

  • cât despre miros... nimeni nu poate mirosi sub apă...


Astfel se face că peștii au rămas neatinși de păcat la toate nivelele simțurilor, ei nu au putut fi corupți de starea decăzută a lumii din timpul lui Noe, și nici nu au putut să aibe legături cu acea lume...

   

În timp ce scriu aceste rânduri mi-am amintit de faptul că simbolul creștinismului este peștele...

Nu mi-au plăcut niciodată simbolurile, totuși acum am început să mă gândesc la acest simbol.

Oare ce fel de pește este acela care se duce după miros, care trage cu urechea sau care vorbește rău despre un alt pește? Sau auzind ceva rău spune la fel rău?...

Ce fel de pește este acela care ieșind din propriul mediu adică din apă, se unește cu alte făpturi din alte medii, se alipește, se freacă de alții, se gudură pe lângă ei și se complace în curvie spirituală, sufletească,  fizică?..

Mă gândesc așa că asemenea pești sunt pasibili de pedeapsă, de judecata lui Dumnezeu pe care nu ar putea s-o evite ca și peștii din timpul lui Noe...


Ca să supraviețuiești: trebuie să rămâi în apă!...

Trebuie să rămâi pește............

Ceea ce am scris mai sus, intenționam să aducă zâmbetul pe buze...Îmi pare rău dacă zâmbetul poate să înghețe pe buze după citirea celor de mai sus...

.



 

 
2012.04 17 Traducere: Bezi G.
 
 

Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR
http://kehilatshofar.com