.

 

Yaakov, Béla Orbán

 

 


HAINA MÂNCATA DE MOLII

Înregistrat în cadrul serviciului de închinare a comunității mesianice Sofar

Psalmul 39

2o aprilie 2007


Astăzi este din nou sâmbătă și avem o porțiune biblică Parașa geamănă, pentru că seamănă foarte mult una cu cealaltă, formată din 2 părți. Prima parte vorbește despre legile de curățire ale lăuzelor, și Tazria s-ar putea traduce: care dă viață seminței, aproximativ așa se însumează, numele lăuzei. Și când se naște copilul, de parte bărbătească, adică un băiețel atunci trebuie tăiat împrejur a 8-a zi, iar pentru nașterea unei fetițe, la fel, mama trebuia să urmeze legile curățirii, un pic diferit dar cam aceleași lucruri, dar nu despre asta aș vrea să vorbesc acuma, ci voi trece un pic mai departe la legile curățirii de lepră.

Pecinginea sau rana pe trupul unui om, mai apare și sub denumirea de lepră în Biblie, și avem aici descrierea cum trebuia această rană cercetată de către preot, și care erau prescripțiile de curățire ale acestei boli grave care atunci nu avea leac, dar astăzi se poate trata. Deci avem aici mai degrabă simbolul unei boli necunoscute care nu se poate trata de către oameni. Deci porțiunea săptămânală vorbește despre lepră, dar nu aș vrea să intru în detaliile legilor de curățire ale acestei boli, așa cum este descris ci mai degrabă să vorbesc despre ce este LEPRA. De unde vine ea, care este sursa ei. Și mă gândesc acum la faptul că în Biblie acest cuvânt apare de mai multe ori, și în pasajul din Numeri atunci când Miriam sora lui Moise s-a îmbolnăvit de această boală. Pentru că în esență s-a împotrivit lui Aron, și a fost acolo și gelozie, și limbă rea, și multe altele. Evreimea consideră până în ziua de astăzi că lepra este o pedeapsă pentru păcatele vorbirii, ale limbii. Pe baza acestor întâmplări. Astăzi nu vorbesc despre profeții și nici despre Lege, ci despre lepră. De unde vine lepra? Și cum acționeză aceasta? Și eu înclin să cred că toate păcatele de fapt, cu adevărat,își au rădăcina în păcatele făcute cu vorbirea. Pentru că ceea ce spunem este ceea ce am gândit mai înainte. Intenția noastră și păcatele, mai întâi le spunem cu gura noastră. Oricât ar fi de necrezut dacă cineva vrea să omoare pe altcineva, atunci mai întâi strigă: te omor! Și numai după aceea îl omoară. Fapta este precedată întotdeauna de cuvânt. Prima stație a gândului, a deciziei luate este întotdeauna decizia rostită. Deci să avem grijă la limba noastră, pentru că nici nu știm în ce măsură folosirea limbi este blestem sau binecuvântare. Totul începe de aici. Atunci când rostim ceva, în esență punem sigiliul gândului, deciziei născute în noi. Atunci când nu Duhul lui Cristos, nu Duhul lui Dumnezeu ne conduce ci un duh străin ia putere asupra noastră, ni se întunecă creierul- așa cum obișnuim să spunem, și până și simțămintele, și gândirea noastră se schimbă. Și atunci exprimăm acest lucru și îl și înfăptuim. Deci limba poate să devină o armă a vieții, cât și a morții. Poate să dea viață, și poate să dea și moarte. Știu că vorbim foarte mult despre vorbire, despre bârfă, despre vorbirea rea, dar trebuie să luăm foarte în serios acest lucru. Cât de mult otrăvește, și cât de grav este păcatul vorbirii, în evreiește „láson hárá” ei știu și de aceea stă în capul listei păcatelor. De aceea este foarte important acest subiect. Nu este la întâmplare faptul că evreii preferă să nu rostească ceva, de teamă ca nu cumva să jignească pe cineva și pentru că se tem de vina acestui păcat.  Este o problemă care poate să pună sub semnul întrebării mântuirea unui om. Așa niște lucruri suntem în stare să spunem încât aruncăm vina asupra altora și astfel ne facem noi înșine vinovați. Vedeți cât de importantă este curățirea vorbirii noastre ? Sau mai degrabă înțelegeți ce consecințe pot să apară din cauza păcatelor vorbirii ? Pentru mine, în această săptămână, Psalmul 39 mi-a apărut așa în atenție, și mai cu seamă ultima parte a acestui Psalm, de la 11 în jos:

11. Tu pedepseşti pe om şi-l loveşti pentru fărădelegea lui:
îi prăpădeşti*, ca molia, ce are el mai scump.
Da**, orice om este doar o suflare.  

În porțiunea biblica din această săptămână se vorbește despre lepră, iar aici în acest Psalm se vorbește despre molie.Cât de mult se aseamănă cele două. Molia începe și roade haina, se bagă în dulap și apoi începe un proces de roadere, de măcinare....Iar apoi acea haină nu mai este bună de nimic, ci doar ca să fie aruncată în foc. Și în Biblie acest verset când se vorbește de faptul că molia distruge ce are mai scump omul, nu se referă la frumusețea unei haine exterioare,sau ce este frumos fizic, ci aici Biblia vorbește despre acea frumusețe care este ca al unui veșmânt de sărbătoare. Același cuvânt este folosit când se vorbește despre Tora, că adică Tora este îmbrăcată de slavă, de frumusețea unui veșmânt de sărbătoare.  Deci haina de sărbătoare este simbolul chemării noastre. Vorbirea rea, molia...odată începe și roade chemarea noastră. Se pune o întrebare: acel păcat care începe să lucreze vine din afară în dulap? Sau pur și simplu din lăuntrul nostru pornește ? Se declanșează un proces...Cât de multe slujiri au fost și s-au văzut care au pornit inițial foarte frumos, după care nu se mai văd decât oameni în zdrențe.... Cât de multe adunări au pornit care au fost frumoase, mari, sclipitoare, dacă pot să folosesc acest termen cu frumusețe regală...și dintr-o dată au devenit în zdrențe. Marea majoritate a adunărilor sunt în zdrențe. Deși au fost atât de frumoase...Și câți oameni cunosc care și-au început viața foarte frumos, și slujirea lor a fost atât de promițătoare. O viață care promitea mult și dintr-o dată vezi că din fiu de împărat s-a transformat în cerșetor.  Și eu cred că trebuie să luăm foarte în serios păcatul limbii, trebuie să tratăm cu toată seriozitatea lepra pentru că este ca molia. Începe mai întîi cu haina ta...Da începe cu haina ta pentru că este în contact cu corpul tău, lepra de pe haine se face din cauza că s-a contaminat de la corp. Haina ta se infectează de la corpul tău. Chemarea ta se infectează de la corpul tău, de la intențiile tale sufletești, da chemarea ta frumoasă pe care ți-a dat-o Dumnezeu...începe să fie mâncată de molii. Vieți omenești, chemări minunate, slujiri promițătoare de la o clipă la alta, poartă frumusețea și adevărul  lui Dumnezeu, și apoi trec doar câțiva ani, și te trezești cu un om lovit, ponosit... Oare ce s-a întâmplat? Molia a ros totul... Dumnezeu nu ne pedepsește imediat, nu ne judecă imediat, poate că tot îndurarea Lui este și faptul că dacă nu ne lepădăm de păcat atunci pierdem ceea ce este frumos în timp ca și cum mănâncă molia o haină.   Și avem posibilitatea să tratăm haina cu lepră, corpul cu lepră, casa cu lepră, anumite porțiuni așa cum am putut citi în rânduiala Legii că putem da jos tencuiala și putem pune o tencuială nouă, putem curăța, putem scoate pur și simplu piatra care este leproasă și să punem alta în locul ei, nu trebuie imediat să stricăm toată casa.  Dumnezeu ne dă posibilitatea să dăm jos tencuiala dacă observăm că ceva s-a stricat, s-a infectat pentru ca să nu se mai întindă mai departe. Dacă văd un păcat atunci trebuie să-l opresc pentru ca să nu-l coste viața pe acel om. Dacă într-o adunare se desclanșează un păcat, nu este voie să-l lași să meargă mai departe pentru că va merge mai departe și îi va afecta și pe ceilalți, și va trebui să distrugi toată casa. Poate să se distrugă o adunare întreagă. Și pentru Dumnezeu ar fi mai simplu să distrugă totul imediat, și în chestiunea asta cu molia putem vedea îndurarea Lui, îndelunga lui răbdare, așteptare. Așteaptă pentru ca să putem curăți acea haină, acea slujire, acea casă cu lepră, sau ciuperci de igrasie. Să putem renova acea casă, să facem ordine în ea să o restaurăm. Judecata lui Dumnezeu este de așa manieră că El dă doar molie, dar dacă ne gândim acuma că o slujire măreață, o haină împărătească simbolul unei chemări împărătești și un dar extraordinar de mare de la El, se poate distruge așa de la o molie minusculă, cu un păcat micuț, și trec doar câțiva ani și stai acolo ca un cerșetor cu haine sufletești, duhovnicești sărăcăcioase și zdrențuite... Iar dacă acuma te trezești în față cu un creștin zdrențuit din punct de vedere sufletesc și duhovnicesc? Sau cu un evreu, indiferent, cu un om, atunci poți să-i spui știi de ce sunt toate astea? Din pricina păcatelor tale, sunt consecințele păcatelor tale. Iar dintre păcate este acolo cel mai mare acela al vorbirii, al limbii.  De aceea nu este voie să permiți vorbirea rea, bârfa. Pentru că infectează. O afirmație rea, neadevărată născută dintr-un gând rău, poate să acuze pe cineva în așa fel că poate să-i distrugă toată slujirea. Atât din interior, cât și din exterior. Un gând rău, și o vorbă pripită poate să distrugă o căsnicie. Avem noi oare grijă de limba noastră? Cu privire la alții. Și asta e valabil atât pentru cei de departe cât și pentru cei de aproape. Putem distruge haina unui om cu o propoziție de-a noastră. O singură dată trebuie să spunem rău despre cineva și bârfa se întinde prin oraș, sunt oameni aroganți, și invidioși care abia așteaptă să audă ceva rău despre cineva. Și imediat răspândesc bârfa, și vorbirea rea, da ei abia așteaptă...Avem noi grijă oare de limbile noastre? Nu cumva din greșeală noi să fim cei care spunem molie pe haina cuiva, nu cumva noi să fim cei care distrugem chemarea cuiva.  Nu trebuie mult pentru aceasta. Vă dau un exemplu, dacă spun despre o fată că am văzut-o prin ceva piață cum se săruta cu cineva, poate că îi distrug tocmai căsnicia. Poate că tocmai era pe cale să se căsătorească cu cineva cu care ar fi vrut Dumnezeu să se căsătorească și din pricina unei vorbiri rele se oprește și se dă înapoi. La fel la un loc de muncă pot să spun despre cineva că are două mâini de stânga, și nu îl mai angajează acolo! Și eu sunt cel vinovat. Și aș putea să dau exemple cu nemiluita, de la cele mai simple. Pot să omor cu o singură propoziție pe cineva ! Pentru că dacă cineva nu poate să se angajeze din pricina bârfei, a vorbirii rele, păi nu va avea din ce să-și cumpere mâncare. Și tu ești cel responsabil pentru aceasta. Iar pedeapsa care vine de la Dumnezeu este ca un bumerang. Ricoșează, vine înapoi. Pentru că rezultatul cuvintelor noastre rele se răsfrâng asupra noastră. De ce ? Pentru că Dumnezeu îngăduie molia. Cine ce seamănă aceea va secera. Ceea ce facem are repercursiuni asupra propriilor noastre vieți. Să ne uităm la istoria lui Iacov,a înșelat rezultatul a fost că și el a fost înșelat. Dacă mă gândesc la propria-mi viață, atunci pot să văd că tot ce am semănat, am și secerat. Ceea ce am făcut altui om, exact la fel am primit înapoi. Dacă dai drumul moliei, un text răutăcios, cuvinte care insultă sau jignesc și care nu sunt adevărate, dacă infectăm pe oricine cu astfel de cuvinte, sau așa cum a făcut Miriam care a rostit cuvinte de gelozie, iar acest lucru a avut consecințe.  Cuvintele lui David spun de fapt: Doamne atunci când ne pedepsești pentru păcatele noastre...Știm că păcatele noastre nu înseamnă doar atât că într-o zi voi sta acolo și va trebui să merg la judecată, ci păcatele noastre au un efect continu de distrugere, ne omoară puțin câte puțin chemarea, și ne distrug haina. Și dacă ne referim și în sensul că  am primit o frumusețe de corp, ca o haină, atunci păcatul meu îmi distruge și corpul, îl macină pur și simplu. La fel păcatele omenirii mănâncă pământul ca molia o haină, pentru că nu știu să trăiască bine și să se raporteze corect la el. Un om care trăiește într-un mod păcătos, se distruge pe sine și distruge mediul înconjurător. Se declanșează acel proces de măcinare. Priviți lumea aceasta păcătoasă, care trăiește în zdrențe și este împărțită. Până și atmosfera terestră e plină de găuri. Anotimpurile s-au schimbat, oare nu e ca un proces de descompunere? Parcă și în natură roade molia, pentru că nu mai avem nici oxigen așa cum ar trebui. Ozonul din el nu mai poate fi numit nici gaură,pentru că păcatele noastre au consecințe. Din pricina păcatelor noastre haina pe care am primit-o va incepe să se destrame ca și cum roade molia așa va roade și consecințele păcatelor noastre. Cine trăiește o viață păcătoasă, se poate vedea și pe trupul acestui om pentru că se vor vedea consecințele. Pentru mine care am trăit o jumătate de secol este estrem de dureros să văd oameni de 30 de ani cari sunt mai bătrâni decât cei de 60 de ani. E îngrozitor. Consecințele păcatelor prorii și ale părinților se văd pe urmași. Sunt îmbătrâniți înainte de vreme, și nici măcar nu sunt încă născuți. Da așa arată. Exact cum roade molia o haină. Corpul, sufletul, și întotdeauna chemarea. Ori cât de multe haine frumoase am primit, cât de multe slujbe frumoase. Toate aș putea să le asemuim cu niște haine împărățești, iar păcatul meu sau al tău poate să distrugă o căsnicie, sau o slujbă de bărbat, de femeie, orice molia o roade. Până la urmă nu Dumnezeu este cel care ne pedepsește, ci noi înșine ne pedepsim. Dumnezeu permite acest proces de destrămare. Sau poate mai bine aș putea spune că atunci când Dumnezeu ne pedepsește nu îngăduie moartea subită pentru ca să putem regla situația. Pentru ca să putem să ne curățim. Exact ca și casa cu lepră, haina cu lepră, să le putem dezinfecta, Dumnezeu este îndelung răbdător cu noi.El ar putea să ne omoare într-o clipă, afară la foc cu ea!  Noi oamenii am proceda așa, de câte ori facem greșala că alungăm afară dintre noi pe aceia care sunt doar un pic infectați, și nu putem să-i acceptăm pe cei cari sunt altfel decât noi, mai nenorociți, mai săraci, mai uzați...noi judecăm imediat dar Dumnezeu nu este ca noi. El vede cari sunt consecințele păcatelor noastre. Vede când slujirea ta nu funcționează, din pricina păcatelor tale nu merge. Suferi pentru că viața ta în calitate de femeie, sau bărbat nu funcționează. Păcatul tău este de vină, el te-a atrofiat.Și Dumnezeu vrea să restaureze rolurile, viețile noastre și ne dă posibilitatea să îmbrăcăm hainele, mantiile frumoase de sărbătoare pe care ni le-a dat El. Iar pentru acestea bineînțeles că trebuie să cunoaștem legile de curățire, pentru că Dumnezeu dorește să ne curețe. Dar să avem grijă,și să fim atenți la aceste legi de curățire și din aceast Psalm, că atunci când pornește în vreun punct acea molie chiar dacă e foarte mică poate să facă o lucrare tare urâtă.  O singură infecție cu ciuperci este foarte mică, dar poți să mori din cauza ei. Un singur păcat deschide ușa celorlalte păcate. Și mantia ta frumoasă va fi distrusă. Trupul tău, sufletul tău se va descompune și chemarea ta se va distruge. Acea chemare pe care fiecare om a primit-o, chemarea personală. Molia își va desăvârși lucrarea. Dar orice molie și orice infecție are antidotul ei, mai există posibilitatea curățirii. Ar fi tare bine să cunoaștem acele legi de curățire și de dezinfectare pe care poporul ales le-a primit în vechime de la Dumnezeu. Pentru că aceste legi sunt valabile și astăzi din punct de vedere spiritual. Trăim într-o lume în care orice lucru atingem, putem să ne infectăm imediat. De aceea trebuie să cunoaștem foarte bine legile curățirii. Trebuie să știu și să fiu conștient că dacă eu la locul meu de muncă de exemplu, sau oriunde altundeva m-am virusat și mi-a ieșit vreo erupție pe piele atunci trebuie să știu că eu trebuie să mă curățesc și nu pot să amân deloc pentru că altfel pot muri ca un lepros. Trebuie să cunosc și mecanismele de apărare, împotriva moliilor, să știu că trebuie să-mi îngrijesc haina, să mi-o spăl, să fiu cu luare aminte la orice semn oricât de mic nu cumva vreo molie să se cuibărească.  Pentru acestea ne dă Dumnezeu viziune spirituală și ne dă călăuzire. Pentru ca să nu trebuiască să mă înfățișez înaintea Lui ca un cerșetor spunând: îți mulțumesc că m-ai creat să fiu bărbat, dar eu sunt o epavă. Sau mulțumesc că sunt femeie dar menirea mea de femeie nu am împlinit-o pentru că molia a mâncat această chemare a mea. Trebuie să mergem înaintea Împăratului și să-i mulțumim: Domnul meu,îți mulțumesc pentru chemarea pe care mi-ai dat-o dar privește-mă te rog și vezi cum arăt, din pricina păcatului meu sunt ca un cerșetor, orfan și gol. Pentru că atenție dacă nu avem grijă toate astea se vor întâmpla. De aceea să ne îngrijim casa, să ne îngrijim corpul, să avem grijă de haina noastră. Legile curățirii vorbesc despre aceste aspecte. Să avem grijă pentru că Dumnezeu ne-a dat o casă, propriul nostru corp, familia ta, părtășia ta, și aș putea să mai enumăr.  Să avem grijă de acestea. Ți-a dat o haină, într-o familie într-o comunitate, în poporul tău ai grijă de ele. Și te-a dat pe tine ție. Ai grijă de tine. Nu sub formă de amenințare: ai grijă de tine! Ci cuvântul dragostei: dacă tu observi ceva pe tine atunci du-te repede și curățește-te.  Ai voie să te retragi și să te curățești, ai voie să stai înainte lui Dumnezeu în timpul curățirii tale. Apoi poți din nou să te prezinți: sunt aici ! Suntem oameni și suntem expuși zilnic pericolelor. Înconjurați de mizerii, și murdării și boli contagioase, lepre și alte boli rele. Tocmai de aceea Dumnezeu ne vorbește și ne spune și astăzi: ai grijă de casa ta !    Ai grijă de haina ta. Și ai grijă de tine. Ai grijă la molie, pentru că în  momentul în care ajungi în neascultare, molia va începe să roadă. Și păcatul tău te va sărăci. Păcatul va ajunge să fie vizibil pe tine. Te-ai gândit vreodată că într-o zi va trebui să privești în jur și să spui: ce aș fi putut să fiu ? Nu-i așa că întrebarea aceasta este cunoscută? Și cu cât ești mai în vârstă cu atât mai des revine această întrebare: ce aș fi putut să fiu? Am primit o haină pentru ceva iar acuma această haină trebuie arsă. De ce? Pentru că astăzi nu mai are nici o valoare această haină. Ce aș fi putut să fiu... Din pricina păcatului tău trebuie să o arunci. Și acest lucru este valabil și din punct de vedere sufletesc. Dumnezeu ți-a dat un talent o abilitate la ceva și tu în loc să faci acel ceva ai făcut altceva. Cine aș fi putut să fiu? Dar în slujirea lui Dumnezeu este la fel ai primit o haină doar că tu nu ai avut timp s-o porți. Neascultare, și haina devine ferfeliță pe tine!  Să nu lăsăm ca molia să distrugă, să nu îngăduim păcatul care pornește din interior, dar să nu-l lăsăm nici pe cel din afară. Și revenind la păcatul limbii nu cumva să te osândești tu singur, dar nici nu lăsa ca ceilalți din afară să te osândească. Să nu-ți rozi tu singur chemarea. Pentru că incertitudinile, îndoielile vin din interior și te roade asta, și te roade aia...Și deodată ajungi să vezi că ai devenit o cârpă roasă. La fel vin și din afară. Dacă orișicând vine vreo judecată stâmbă, și tu îi îngădui să intre în sufletul tău, cuvintele rele ale celor din jur vor începe să te roadă, informațiile rele și nefondate acceptate ca fiind adevărate, vor fi ca moliile. Și oricât ar fi de mărunte, dacă le dai oricât de mic spațiu în sufletul tău, atunci pot să distrugă o părtășie împreună cu chemarea ei.De aceea să avem grijă. Să avem grijă unii de alții pentru că într-o casă locuim mai mulți și să avem grijă și de noi, nu cumva noi să fim acele persoane care să distrugem pe alții, dar să nu fim nici dintre aceia care se distrug singuri pentru că ne consumăm în interior asupra unor lucruri...nu te consuma și nu te roade singur pentru că nu ești molie ! Ci înainte de toate să cunoaștem legile  pentru ca să pot fi ascultător, și să-l rog pe  Duhul Sfânt să-mi fie călăuză să greșesc cât mai puțin și să păcătuiesc cât mai rar. Dacă se întâmplă totuși că ne împliedicăm și am căzut atunci repede să mergem și să ne curățim. Tocmai de aceea este necesar să actualizăm și să reluăm legile de curățire. Nu există nici un pardon, nici o toleranță. Kohenul, Marele Preot trebuie să verifice cum stă casa. Și poate că doar tencuiala trebuie dată jos, sau doar o piatră trebuie scoasă afară, dar sunt situații când toată casa trebuie dărâmată. În multe cazuri e doar o chestiune de timp dacă am observat pe pereți, pe tencuială infecția, ciupearca sau lepra, casa  poate fi reparata fără alte modificări de anvergură. Dacă apare vreo exemă pe fața cuiva  atunci înseamnă că e doar o infecție, e doar un semn, dar dacă cipearca a atacat piatra atunci se prea poate că piatra respectivă trebuie scoasă din perete.Da piatra aceea cu lepră pe ea. Dumnezeu aplică aceeași Lege pe Casa Sa. Iar casa ta trebuie să fie curățită pe baza acestei Legi. Iar dacă continui cu șirul că tu ești o piatră într-o casă și dacă te-ai infectat poate că pe tine trebuie să te arunce afară din casă. E bine să se revadă această rânduială a Legii. Ea vorbește despre noi despre casele noastre, despre dragostea lui Dumnezeu. Iar Psalmul vorbește despre răbdarea îndelungă a lui Dumnezeu. Că adică atunci când sunt un păcătos, tu Domnul meu nu mă ucizi, ci se declașează un proces de roadere care mănâncă chemarea mea asemenea moliei o haină. Avem posibilitatea să oprim molia. Și avem posibilitatea să tăiem afară bucățica aceea de haină care a fost roasă și să o reparăm. Nu este toleranță, nu este amânare de timp, nu diluăm gravitatea lucrurilor: dacă a apărut atunci imediat trebuie să ne curățim.  Dacă a apărut ceva în mine care mă roade atunci trebuie să mă curățesc imediat. Iar dacă din exterior este cineva care mă lovește cu cuvintele trebuie la fel să mă curățesc imediat. Altfel toată haina, toată casa poate să se distrugă, să avem grjă pentru că Dumnezeu ne-a dat o haină frumoasă de sărbătoare, o casă frumoasă. Și ne-a creat să fim oameni care suntem plăcuți Lui. Și tu ești așa. Numai că atenție oricând poate să pornească infecția, pentru că nu trăim într-un incubator, ci pe vârful unui morman de mizerii. De aceea trebuie să avem grijă de curățenie !!!




Traducere Bezi Gyöngyi


 


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR
http://kehilatshofar.com