.

 
Despre evreii mesianici partea III.-a

Cealaltă parte a podului 

 
Orbįn Béla
 
Īnsumānd cele expuse mai īnainte, ( Despre evreii mesianici partea 2-a ) putem trage concluzia că evreimea şi-a păstrat caracterul unitar.

Diversele ramuri de credinţă nu se angajează īn conflict unele cu altele, nu sunt īn concurenţă, şi nu īncearcă să amăgească pe nimeni să se mute dintr-un loc īn altul.

Tocmai din acest motiv majoritatea ramurilor de credinţă se raportează, īn esenţă, la fel faţă de evreii mesianici. Diferenţele existente nu sunt privite ca ţinte de atac, atunci cānd īn lucrurile de bază există consens.

Iar acest consens se referă īn principal la acceptarea unitară a Torei, īn aşteptarea lui Mesia, īn dorinţa īmplinirii profeţiilor, şi se reflectă īn aşteptarea responsabilă a vremurilor apocaliptice.

Deci īn acest consens nu este polemică, dar există diferenţe de opinii cu privire la  amănunte, de asemenea nu este o luptă īndreptată unii către aţii, ci se trag doar anumite graniţe, īn ceea ce priveşte asumarea părtăşiei īn unele aspecte, o asumare tacită, neexprimată.

Şi totuşi există un oarecare  fel de luptă de apărare, atunci cānd misionānd īn cadrul creştinismului, israeliţi din naştere, işi schimbă identitatea de evrei īn identitate creştină, şi literalmente dau buzna īn comunităţile evreieşti...

O asemenea rezistenţă, luptă de apărare poate fi resimţită īn special pe teritoriul Israelului, acolo unde persoane convertite la creştinism, care īşi neagă īn esenţă şi părăsesc identitatea evreiască, sunt excluşi chiar şi din rāndul Neamului..

Aceşti oameni sunt īn realitate īntr-o stare schizofrenică, israeliţi care īşi asumă o identitate care nu le-a fost hărăzită, aceea de creştini păgāni, vrānd să şi-o păstreze şi pe cea de evreu.

Iar această dublă identitate nu este o stare īn voia lui Dumnezeu, cu alte cuvinte nu există evreu creştin, ci doar creştini şi evrei care au devenit creştini ca un statut explicativ pe care şi-l dau ei, sau evrei asimilaţi de misiuni.

Există evreu, care l-a primit pe Jeshua ca Messia, dar nu a devenit membru al unei alte naţiuni, şi nici nu are voie să trăiască cu o altă identitate.

Acest fapt a trebuit explicat īn primele rānduri, pentru ca  să putem ajunge la partea cealaltă a „ podului „ adică la mulţimea care se declară a fi creştină.

Această tabără este foarte colorată, şi multistratificată, īn care există şi fraţi, dar există şi atac la adresa „podului „ respectiv īmpotriva misiunii ei. Sunt mulţi, şi īn multe feluri diferiţi, cu spiritualitate sau simţire diferită...

Este o tabără īn clocot, care spre deosebire de evreime, se muşcă unii pe alţii, se luptă unii cu alţii, şi apoi cu acelaşi avānt şi spirit iau īn colimator evreimea, care se găseşte de partea cealaltă a „podului” īntr-o aşteptare şi unitate īnchisă.

Pentru noi e importantă prezentarea şi cunoaşterea acestei tabere, deoarece ei īncearcă să-şi īndrepte atacurile fie folosindu-se de noi, fie de evreii falşi şi filosemiţi, sau prin podurile ecumenice, īncearcă să pătrundă, să prădeze şi să īnglobeze evreimea.

Toate aceste tendinţe au īnceput, şi acţionat din rădăcinile creştinismului, şi de asemenea īn starea absolut similară cu a corintenilor !

 

Starea de astăzi similară corintenilor !

Atunci cānd, după o slujire foarte grea şi puternică, de un an şi jumătate a apostolului Pavel, a īnceput să funcţioneze Adunarea din Corint, era o situaţie şi context  istoric aproape identic cu situaţia zilelor noastre.

Situaţie similară cu aceea īn care astăzi funcţionează Trupul lui Messia, şi īn cadrul acestuia, a evreilor mesianici care īşi īndeplineau misiunea, şi trimiterea, slujirea.  Corintul era un oraş modern al epocii respective, infectat de fenicieni, alcătuit īn principal de aventurieri, cu o viaţă tumultuoasă, şi condusă de cetăţeni romani. Iniţial a fost emblema Imperiului Grec, a acelui Imperiu, care avea la conducere nişte străini, care nu aveau nimic īn comun cu celelalte seminţii  greceşti. Cu toate acestea ei fiind cei care ţineau laolaltă şi conduceau Imperiul.

Apoi au venit romanii şi au dărāmat oraşul. Pentru că pacea era un cadou care se obţinea doar prin lupte şi războaie..Pax Romana...

Biruitori, şi aflāndu-se īn minoritate, un nou Corint străin, cu o populaţie internaţională, un oraş īnfloritor al amestecurilor... La naşterea Māntuitorului acest imperiu se numea Ecumenism !..

Şi astăzi tot la fel e, īn situaţia īn care un creştinism păgān, care niciodată nu a fost cristic,cu toate acestea s-a postat īn fruntea creştinismului, conduce şi activează funcţionarea spiritului Pax Romana la nivel spiritual, şi sufletesc, īncercānd să stăpānească peste adunarea actuală a Corintenilor, respectiv peste adunarea aflată sub călăuzire cristică.

La fel ca odinioară, şi astăzi reiese cu prioritate cunoaşterea ( gnosis) şi īnţelepciunea ( sofia) şi prin acestea renaşterea gnosticismul care se poare numi  modern. Toate acestea din pricina stratificării multiple au dat naştere sincretismului ecumenic, sincretism care ajutat de toleranţă şi fiind un duşman declarat al discriminării a dus la īnfiinţarea confesiunilor, adunărilor şi mişcărilor, confesiuni liberale, reformate, şi totodată dintre acelea care neagă Legea şi desconsideră Cuvāntul viu al lui Dumnezeu.

Cu adevărat că au apărut stări similare corintenilor şi īn zilele noastre, cu o tendinţă īn creştere īn ultima perioadă. Nu este la īntāmplare, căci lumea modernă, īşi construieşte propriul imperiu, īn care o minoritate ascunsă deja stăpāneşte peste popoarele amestecate...

Stăpānire pe care şi-a extins-o conform manevrelor a la Pax Romana, şi peste continente...

Tocmai de aceea nu poate fi un secret faptul că o metodă veche şi frecvent uzitată, apare nu doar īn cuvintele lui Seneca „ divide şi stăpāneşte „ ci funcţionează dezbinānd societăţi, biserici şi orice unitate umană,acest spirit  īşi extinde apoi stăpānirea,fiind o putere care este aceiaşi, care a fost, şi va rămāne aceiaşi pānă la ultima judecată.

Acest spirit distrugător era activ īn timpul apostolului Pavel şi de asemenea īn vremea Adunării din Corint. S-a īnfiltrat şi īn zilele noastre īn adunări de unde radiază īnspre afară, atacānd şi evreimea messianică.

Cānd Pavel vorbeşte despre această dezbinare, aminteşte o īmpărţire tripartită:

Apolo, Chifa... şi partidul care īl pusese pe el pe stindard...

Īn cazul lui Apolo era vorba despre atracţia „calităţii „, căci Apollos era din Alexandria, iar filozofia lui Philon şi-a pus amprenta asupra lui şi asupra activităţii lui ulterioare...

Cu acest eşafodaj s-a creat oportunitatea apariţiei altor forţe distrugătoare:

-         Īnţelepciunea i-a ameţit atāt pe īnvăţător cāt şi pe ascultători...

-         Ascultătorii l-au supravalorizat pe Apollos, punāndu-l īnaintea lui Pavel şi astfel, şi īnaintea Cuvāntului viu al lui Dumnezeu...

-         Ca o consecinţă s-a declanşat īmpărţirea īn partide...

-         Această īmpărţire a degenerat īntr-atāt īncāt, ascultătorii īnfumuraţi se lăudau cu apartenenţa lor (la cine şi la ce), ca şi cānd a sta la picioarele lui Apollos ar fi fost ceva mai select, sau un loc privilegiat...

 

Iar Chifa care a apărut īn mijlocul lor ca musafir, era admirat ca purtătorul magic al noutăţii.

Īn toate cele trei cazuri amintite mai sus, au ieşit la iveală nişte caractere de oameni care īn cele din urmă au produs scindări, distrugeri, caractere care şi īn zilele noastre influenţează grav confesiunile, şi lupta dintre acestea.

Cu alte cuvinte s-au produs:

-         Atitudinea de a face diferenţă īntre oameni,

-         Alegere ( catalogare )īntre musafiri, īntre oferte

-         Dorinţa exclusivistă, după prestigiu, şi nu numai chiar acceptarea şi pretinderea acesteia, a prestigiului omenesc

-         Idolatrizarea īnsuşirilor carismatice

-         Pretenţia la cunoaştere şi cunoştiinţe de nivel īnalt

-         Accentuarea  apartenenţei la  anumiţi slujitori

Lista acestor caracteristici care nu este completă, gāndesc că arată spre diagnosticul şi boala mortală a creştinismului zilelor noastre.  

Aceste simptome sunt īntālnite zilnic īn cadrul adunărilor, simptome care sunt primele, apoi tot mai dese,  semne ale rupturilor şi scindărilor īn partide.

-         alegerea celui care este cel mai bun, īn era extinderii explozive a informaţiei, permite să intre pe scena concurenţei personalităţi de tipul „ marilor slujitori „ oameni pe care nimeni niciodată nu i-a verificat, şi cu ajutorul mijloacelor de reclamă lumeşti pot să manipuleze mase de oameni, pot să ucidă chiar prin vrăjitorie carismatică, utilizānd autorităţi fals arogate...

-         de aici e doar un pas pānă la invitaţiile făcute slujitorilor, pe baza principiilor pieţei. La cerinţele fizice şi sufleteşti, ataşează cuvintele oamenilor aşa zişi „spirituali”, garanţia sigură a succesului, cāştigului şi a curviei spirituale...

-         la capătul şirului stă „ eu aparţin, fac parte din...”

Afirmaţie care este caracteristica cea mai de seamă a creştinismului zilelor noastre, şi de asemenea o declaraţie de credinţă a propriei idolatrii.  

Erau vremuri cānd oamenii urmau perceptele unei religii despre care şi mărturiseau credinţa lor. Apoi īn cadrul unei religii au urmat o confesiune, care era simbolul unui statut cāştigat prin naştere sau un simbol al autorităţii acceptate benevol. Un raport juridic de proprietar...

Astăzi toate acestea au fost schimbate, şi īnlocuite cu precădere cu o stare de apartenenţă la adunare. Īn esenţă este de fapt varianta de astăzi a scindărilor din biserica din Corint, căci adunările noi sunt grupări iniţiate tot de oameni, grupări care apoi īşi īnmulţesc membrii prin cei care aderă la ei.

Continuarea şi repercursiunile celor īntāmplate īn vremea lui Pavel, sunt de asemenea trecute īn revistă īn Epistolele lui. Unitatea era īn curs de destrămare iar adunarea īşi pierdea izul de familiaritate şi frăţie al părtăşiei.

A apărut:

- cultul personalităţilor...

- s-a dezvoltat snobismul ( bogat-sărac)...

- s-a declanşat procesul separatismelor, (clici) grupuri grupuleţe māncau separat, īn unele se beţiveau chiar.

     Revenind la zilele noastre, cu cāt mai slab şi contaminat de spiritul de turmă este creştinismul, cu atāt creşte īn cadrul acesteia autoritatea umană. De altfel cei care sunt ţinuţi īn stadiul de imaturitate, revendică aceasta !

-         superioritatea, vanitatea carismatică, se secondează cu autoritatea,

Este vreun dar spiritual atunci cu acest dar īşi īntăreşte propria imagine, mai mult īşi solidifică propria influenţă.

Omul epocii noastre are nevoie de soluţii şi doreşte miraculosul, iar cānd īşi dă seama de tendinţa de dominaţie a falşilor păstori sufleteşti īnlocuiesc disciplinarea adunării cu misticismul, acceptānd autorităţi spirituale false şi neverificabile, le face acestea de cele mai multe ori, aflāndu-se sub imperiul fricii.

-         Omul actual se străduieşte să obţină īn toate domeniile vieţii: calitatea. La fel se īntāmplă şi atunci cānd alege conducător, premergător.

Aşa cum īn lume nu cunoştiinţele sunt importante, sau  contează, ci diploma, la fel şi creştinismul cataloghează. Contează f. Mult ce studii ai, ce ai publicat pānă acum, ce distincţii ai obţinut, īn timp ce Cuvāntul Viu al lui Dumnezeu devine nesemnificativ,  şi de asemenea şi Marea Trimitere a ei...Succesul īn locul mărturiei, retorica īn locul predicii şi utilizarea paletei colorate a ştiinţelor ajutătoare...

Văzānd toate aceste urmări, Pavel nu şi-a asumat responsabilitatea efectuării imersiunii īn adunarea din Corint, şi s-a angajat īn apărarea sfinţeniei şi a purităţii Cinei, dānd atenţionări aspre.

Dacă privim şi comparăm,  starea similară a creştinismului actual şi a celui din Corint, ne frapează o asemănare foarte importantă:

Īn Corint nu exista aristocraţie, nu erau tradiţii şi nu erau nici cetăţeni respectabili, care să ducă poverile !! La fel īn adunările zilelor noastre sunt tot mai puţini cei care sunt exemplu demn de urmat, oameni de frunte care să reprezinte o “ aristocraţie spirituală “. …

Adunările creştinismului actual au un patrimoniu de cāţiva ani, cāteva decade sau cel mult secole de moştenire spirituală şi sufletescă. Īntr-un cuvānt: sunt  fără rădăcină, sunt“flori de un sezon”…

Iar această stare conduce la partide şi rupturi continue, devenind victime şi unelte ale duşmăniei. Īn starea aceasta de dezrădăcinare, nu numai că sunt īntr-o  luptă continuă şi  orientare spre  ţeluri misionare noi, ci sunt jucăriile curentelor spirituale, şi a noilor manipulări. Īn cazul lor este valabilă zicala care spune că cine nu are ţel şi port pentru destinaţie, pentru acela vāntul reprezintă doar pericol. Ambarcaţiunea aceea va naufragia, iar echipajul va muri de foame şi de sete la bordul ei.

Aşa cum am amintit, nu am prezentat toate similarităţile adunării din Corint şi a celei din zilele noastre. Cu toate acestea, am primit multă cunoştiinţă, despre faptul că, exact aşa cum īn adunarea din Corint, au fost atacaţi īn felurite forme, evreii mesianici, şi īmpreună cu ei, fiind īn aceeaşi părtăşie,īn Trupul lui Mesia, fraţii īntorşi din alte neamuri, tot aşa se īntāmplă şi azi, şi nu este greu să identifici cine sunt cei care sunt dăunători slujirii mesianice, sau din ce direcţie poate să vină atac asupra noastră. Prin ei şi dintre ei sunt toţi cei care poartă īn sine, semnele spiritelor de scindare, din Corint.

 Pentru aceştia “ podul” mesianic este doar unealtă pentru a-şi transpune luptele interioare pe teritorii exterioare, īmpotriva altora, sau sub denumirea de misiune să-şi īndeplinească scopurile colonizatoare.

Fac acest lucru, căci din pricina scindărilor şi efectelor rupturilor de partide, sunt pierderi pe care le pot recupera doar asimilānd pe alţii, şi totodată sub titlul de “biruninţă īn misiune” īşi fac reclamă, cu care pot ademenii alte suflete. Īn lumea īn care trăim e de la sine īnţeles, că nimeni nu se asociază cu cel slab, oamenii sufleteşti au nevoie de succese, de experienţe,de  minuni şi de alte lucruri “ măreţe”.

Iar Satan se foloseşte de toate acestea, atunci cānd le oferă pe acestea…

Descrierea stării adunării din Corint, şi a semnelor maladiilor acesteia, sunt toate prezente īn zilele noastre, iar Satan are remedii la toate …

El, care este capabil să īmplinească orice dorinţă omenească şi trupească, īn adunările creştine. Īn mod miraculos, măreţ şi pe deasupra “biblic”…

 

Podul este īnchis doar dintr-o parte,  căci evreimea nu atacă.

Din partea cealaltă sosesc īn mod constant cetele colonizatorilor, cei care intenţionează să īşi atribuie rolul podului. Ei, care vorbesc tare,  vociferează, sunt plini de frică. Dintre locuitorii ţării care prezintă simptomele maladiilor corintiene  sunt doar circa cincizeci de mii, dintre aceia care vociferează, iar īntre ei există şi un număr de persoane silenţioase care aşteaptă īn linişte...

Ei sunt cei care atacă cel mai vehement slujirea mesianică, īn timp ce tocmai ei sunt şi cei care fac imposibilă funcţionarea podului... Snobi, separatişti, cei care trăiesc sub imperiul cultului personalităţii, aparţinătorii clanurilor, īnfulecători şi beţivani spirituali...

Ei sunt cei care idolatrizează oameni, adunări, īn timp ce īşi īmpart lor sau altora, autoritatea spirituală, ei a căror charismă este baza vanităţii lor, ei sunt cei care se autointitulează mai īnţelepţi decăt ceilalţi, ei şi conducătorii lor, cei care īn loc de Cristos sunt doar membrii „...işti”, „ ...ici”,  „...aţi „ sau poate nici măcar din ăştia, ci doar supuşii  unei grupări cu denumire fantezistă...

Ei care pentru o vreme doar, īmpiedică funcţionarea podului, şi datorită naturii lor niciodată nu vor putea accepta chemarea şi trimiterea specială a evreilor mesianici. Pecetluindu-şi astfel soarta:

Şi anume că nu vor putea fi parte din Trupul unificat a lui Mesia; şi nici  nu vor putea fi beneficiarii promisiunii  binecuvantării profeţiei realtoirii.

Slujba noastră īnspre ei constă īn mărturia vieţiilor noastre, şi īn roadele acelei credinţe şi supuneri, care se coc īn cadrul acelor evrei care pentru ei sunt intangibili şi īndepărtaţi, precum şi īnverzirea acelor seminţe, pe care Dumnezeu Īnsuşi le-a pornit īn oamenii religioşi atīt de dispreţuiţi de ei.

Căci īn măsura īn care această trupă de nimic,gălăgioasă īnchide drumul spre evreime, exact la fel reprezintă o piedică īn calea creştinilor ca aceştia să-şi cunoască rădăcinile evreieşti.

Iar cei care chiar şi prin intermediul nostru ajung să cunoască Legile lui Dumnezeu şi să le accepte pe acestea, vore xperimenta īn scurt timp şi harul, viaţa lor nu va mai fi sub domnia idolatră a   dorinţelor omeneşti, ci va fi īn mīna lui Jeshua HaMassiah !!

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că evreimea mesianică, are misiunea de a ridica din nou la poziţia ei iniţială Legea Lui Dumnezeu, are misiunea de a face cunoscută Legea, şi de a o reabilita, la fel ca şi evreimea credincioasă care īl aşteaptă pe Mesia.

Toată slava īi aparţine lui Dumnezeu şi pentru faptul că sub domnia lui Jeshua HaMassiah putem să trăim şi Dragostea lui Dumnezeu şi īn El deasemenea Harul mīntuitor....

Totodată mulţumim lui Dumnezeu, că īn urma acestora ne-a binecuvīntat şi cu darurile harului. Prin Jeshua HaMassiah şi El īn noi, putem experimenta faptul că acestea ne oferă protecţie īmpotriva spiritelor care atacau odinioară şi adunarea corintenilor, şi nu doar că nu avem nimic īn comun cu acestea dar nici măcar nu se pot strecura printre noi, sau nu pot pătrunde prin noi, pe pod la evreimea aflată de cealaltă parte, pentru ca să o poată amăgii.

 Cu toate că atacurile şi īncercările sunt continue, uneori deranjant de zgomotoase, cel mult tresărim la acestea uneori...Motivul este că dintre darurile harului cel care funcţionează cel mai mult prin Jeshua HaMassiah şi īn prezenţa Lui este – diakrises pneumatos – darul deosebirii duhurilor. Trăim lucrarea puterilor interioare, aceea care a fost fals īnlocuită cu cuvīntul “ miracol”…

Experimentăm zilnic acţiunea vindecărilor. Īn acelaşi timp cuvīntul cunoştiinţei – logos gnoseos- este tot un dar primit de la Dumnezeu, care se face auzit īn fiecare ocazie de slujire. Fie prin cunoştinţe evreieşti, fie creştine, sau prin folosirea ştiinţelor lumii...

De asemenea, Dumnezeu dă īn fiecare situaţie – logos sofias – cuvīnt al īnţelepciunii, cuvīnt  care īl rostea Solomon īn situaţii de judecată...

Şi totuşi cel mai mare dar dintre toate acestea īl considerăm a fi darul credinţei . A acelei credinţe care nu este omenească, ci vede ceea ce nu se vede, şi promisiunea care se va īmplinii.

Iar atunci cīnd ne exercităm slujba de credincioşi mesianici, zidim, apoi facem să funcţioneze “podul” atunci putem cu adevărat să dăm slavă cu mulţumiri Dumnezeului nostru, căci ceea ce astăzi ştim, īn viitor vom experimenta şi vedea.

Nu doar că există darul credinţei īn noi, ci este şi funcţional, deşi astăzi īncă nu se poate vedea rezultatul, dar este sigur că va apărea atunci cīnd īntr-un mod vizibil pentru toţi, vom fi parte la unificarea Trupului lui Mesia. Prin noi, şi nu prin planurile sau voinţa noastră.

Iar cetele zgomotoase ale celor ce se luptă īntre ei, şi ţipă şi  argumentează īncătuşaţi de frică, sunt numeric nesemnificativi, şi pentru noi sunt deranjanţi, dar sunt periculoşi doar pentru acei evrei, care doresc să se īnroleze īn īmpărăţie, sau īn locul Păcii rīvnesc la Pax Romana, acolo unde o minoritate stăpīneşte peste mulţimea impersonală ...

Sau mai este periculoasă pentru cei care se molipsesc cu dorinţele bolnăvicioase enumerate, de la cei care sunt infectaţi.

Pentru evrei toate acestea nu reprezintă un pericol major, căci din cauza izolării, autoapărarea este folositoare şi oferă protecţie, īn aşa fel īncīt, la nici un nivel nu există contact, īntre evreii religioşi şi acei cincizeci de mii amintiţi...

Din cauza chemării unice a evreimii mesianice, şi a misiunii măreţe date de Dumnezeu, deasupra darurilor harului chiar, o protecţie deosebită ne este oferită de El.

Podul se zideşte prin urmare, şi deşi este uneori atacat, avem credinţă că vom fi parte atīt īnceputului cīt şi unificării finale a Trupului lui Cristos.

Stīnd īn credinţă şi ascultare aşteptăm īmplinirea voii lui Dumnezeu, care va fi īnsă precedată de dispariţia micilor hoarde zgomotoase, ...respectiv de asimilarea lor īn Ecumenism.

Iar cei care īşi găsesc la timp locul īn Trupul lui Mesia, īn locul oricărei domnii omeneşti, şi părăsesc  domnia spiritelor din Corint, cu aceia vom sărbătorii īmpreună.

4 noiembrie 2008.
 
Traducere de Bezi G. 
 

Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR
http://kehilatshofar.com