.

 

Despre evreii mesianici – partea a IV.-a

Anticreştinism sau trimitere apostolică ?

 

 

Orbįn Béla:
 
            Articolul precedent probabil că a dat naştere la presupuneri conform cărora evreii mesianici ar fi a sectă īn Numele lui Isus, izolată, īngīmfată care se autoīndreptăţeşte, care se consideră ca fiind ceva mai mult decāt alţii şi care este distrugătoare şi anticreştină. Sau o organizaţie sionistă care are ca scop supremaţia asupra creştinismului. Toate acestea sunt caracteristice mişcărilor mesianice din cadrul iudaismului, dar nicidecum nu sunt adevărate īn cazul mesianicilor evrei (cristici), pentru simplul motiv că nu ar fi capabili să īmplinească chemarea dată de Dumnezeu, sau pur şi simplu nu s-ar deosebi cu nimic de cei care īi atacă, īi desconsideră, le īmpiedică slujirea, sau īncearcă să-i asimileze.

Pentru ca să īnţelegem mai bine trebuie să ne īntoarcem la istoria Adunării din Corint.

Pavel soseşte īn acest oraş după īntrunirea Sinodului apostolic, după toate probabilităţile īn 51-52, loc unde a petrecut 18 luni.

Soseşte acolo singur, cu temeri interioare īntr-un oraş īn care siguranţa şi morala publică se afla la cote scăzute, deşi rumoarea vieţii metropolitane se simţea.

Un oraş helenistic īn toate aspectele ei, cu un amalgam de nenumărate religii mistice sosite din Orient...

La fel de colorată era şi filozofia. Cinismul scepticismului este reprezentată de statuia lui Diogenes, dar nu lipsesc nici pytagoricii şi nici spiritul stoicilor...

Vă puteţi imagina felul in care se simţea Pavel, un evreu, pentru care idolatria era insuportabilă.

Apoi īntālneşte doi evrei expulzaţi sau refugiaţi din Roma, o familie ( Fapte Ap.18:2,3) După care s-a format, dezvoltat şi crescut o adunare, alcătuită din evrei care trăiau īn diaspora. Īn mod sigur că pe lāngă Akvila şi Priscila se găseau nu doar evrei, ci şi evrei care īl acceptaseră pe Jeshua, care erau īn legătură unii cu alţii iar numărul lor a sporit cu sclavi eliberaţi, de origine păgānă. Adunarea alcătuită din aproximativ 100 de suflete ar putea fi pentru noi un exemplu īn care ia fiinţă o adunare mesianică, īn care membrii ei, trec peste sine şi alcătuiesc o adunare īn care īmpreună cu credincioşi din alte neamuri sunt īn unitate, iar īn centru şi la cārma acesteia este Jeshua HaMassiah.

Adunări īn care alegerea şi chemarea la slujire este responsabilitatea evreilor mesianici, iar la aceştia se alătură toţi aceia care eliberaţi fiind de idolatrie, de păgānismul creştin, slujesc īmpreună, sau se ajută īmpreună ca fraţi īn mod cristic, la īmplinirea planului lui Dumnezeu.

         Cu alte cuvinte la fel ca īn timpul lui Pavel, şi astăzi, īn aceaste stări tipice de ” corint” asemenea lui Pavel, Dumnezeu trimite apostoli sau oameni care reaşează lucrurile īn ordinea dorită de Dumnezeu şi apoi creează adunări īn urma   slujiri apostolice.

Din această cauză Dumnezeu face posibile īntālnirile şi legăturile īntre evreu şi evreu,  pentru ca sub domnia lui Jeshua HaMassiah īn identitatea de evrei mesianici să pornească aceste adunări.

Apoi adaugă la aceştia „ robi eliberaţi „ adică născuţi din nou, liberi, dar dispreţuiţi, fraţi neacceptaţi din alte neamuri.

Fraţi, care trăiesc īntr-o părtăşie familială cu mesianicii, dar care au misiunea să ducă mai departe tot ce au primit de la Dumnezeu prin intermediul evreilor mesianici, la cei din alte neamuri.

Cu alte cuvinte după ce au fost altoiţi īn măslin, să fie şi ei parte la altoirea altor oameni, căci fiecare om din alte neamuri este acceptat de propriul neam, şi este o unealtă mai eficientă īn māna lui Dumnezeu.

Se poate spune deci că evreii mesianici nu sunt un curent nou, o mişcare, sau sectă, ci ei sunt reprezentanţii actuali ai celor ce s-au obligat să respecte planul şi voia originală a lui Dumnezeu; ei sunt īnsărcinaţi cu această trimitere apostolică.

Procesul altoirii şi a realtoirii nu se produce īntr-o rădăcină nouă, ci īn pomul ( măslinul cel bun) original pentru ca astfel să şi primească seva din rădăcina bună.

         Adevărata lucrare de reaşezare, adică apostolică este īn acelaşi timp şi mărturia profetică a lui Dumnezeu. De ce ? Pentru că Dumnezeu este Cel care a promis realtoirea şi altoirea īn pomul cel bun, şi tot El este Cel care nu a īngăduit să moară rădăcina pomului tăiat.

         Renaşterea evreimii  duce şi la renaşterea celor care sunt ai lui Cristos din alte neamuri, īn acelaşi mod:

Dumnezeu trimite şi astăzi īn această ambianţă de „ corint” evrei mesianici la evrei, pentru ca să se īntāmple realtoirea. Pānă şi Pavel şi-a exercitat slujirea apostolică īn primul rānd īn sinagogi, īntre evrei...

Apoi Dumnezeu Īnsuşi rānduieşte lāngă oameni cu slujire apostolică ca şi a lui Pavel, „ evrei din diaspora „... persoane care sunt respinse din ambele direcţii. Pe aceştia care sunt departe de Ierusalim, iar Roma īi exclude, şi nu-i priveşte cu ochi buni...

 

Evreii mesianici  deţinătorii chemării şi slujirii apostolice īmpreună cu cei care sunt īntr-o părtăşie spirituală, devin astfel părtaşi īmplinirii profeţiilor atunci cīnd prin alipirea „robilor eliberaţi „ se deschide o uşă de slujire spre păgīnii creştinaţi şi invers dinspre creştini spre păgīni. Această slujire se extinde apoi căci pentru repunerea lucrurilor īn ordinea corectă este nevoie de o altă slujire care este parte a misiunii de răspīndire a evangheliei....

Pentru ca să īnţelegem, şi să putem accepta trimiterea şi slujirea evreilor mesianici trebuie să recunoaştem faptul că nici Pavel nu a fost un evanghelist misionar ! Ci īn toate călătoriile lui n-a făcut altceva decīt să expună adevărului mărturiei lui Cristos toate curentele filozofice şi misticismul helen păgīn. El nu a făcut altceva decīt să repete şi să apere continuitatea voii şi Legii  Dumnezeului cel Veşnic, şi să facă din nou şi din nou vizibile mărturiile lui Dumnezeu, repetīnd promisiunile profeţiilor. Deci Pavel nu a fost īntemeietor de biserici ci a fost unul care a reaşezat şi curăţit Cuvīntul Viu al lui Dumnezeu ( respectiv funcţionarea unitară a Torei-a mărturiilor şi a promisiunilor) şi de asemenea a fost unul care a mărturisit şi propovăduit pe Mesia ( pe Cristos).El īnsuşi nu a zidit adunări, ci a primit pentru vremea slujirii lui persoane care erau īn acelaşi duh cu el şi care l-au ajutat, căci trebuie să acceptăm faptul că funcţionarea sau fiinţarea oricărei slujiri sau oricărui dar de slujire nu poate supravieţui multă vreme fără ajutorul şi ataşarea spirituală a altor slujitori. Īn momentul īn care Dumnezeu l-a călăuzit pe Pavel să plece mai departe, părtăşia care a luat fiinţă īn urma slujirii lui şi apoi comunitatea sau adunarea celor care īnconjurau această părtăşie, a continuat să trăiască. De sine stătătoare. Fără Pavel, ci rămīnīnd doar īn legătură cu el, cerīnd şi acceptīnd sfaturile lui, dar ne fiind īnvăţaţi şi nici păstoriţi de el. De ce ? Pentru că oricīt de puternică ar fi slujirea apostolică combinată cu celelalte daruri de slujire, totuşi nu se pot asocia cu acestea, pentru că ar deveni automat făuritor de biserici, conlucrīnd la īmplinirea scopurilor omeneşti.

Īn mod asemănător nu se poate asocia nici slujirea profetică, pentru că există pericolul ca baza acestei slujiri să fie falsă, o etalare a dorinţelor umane şi egoiste, sau chiar al unui cult, sau biserică.

 

Evreii mesianici sunt parte a acestei slujbe rīnduite de Dumnezeu de reaşezare a lucrurilor, tocmai de aceea ei nu pot să dea naştere la vreun curent religios, de asemenea nu pot să alcătuiască vreo biserică pe līngă celelalte biserici, fapt pentru care chiar dacă sunt neīnţeleşi de multe ori de către alţii, ei trebuie să funcţioneze complect independent de toţi şi de toate, independent din punct de vedere spiritual, iar īn acelaşi timp trebuie să fie īn contact direct cu totalitatea evreimii. Este o obligaţiei de onoare dată de legătura de sīnge şi de legătura de rudenie cu cei care trăiesc şi funcţionează īn legămīntul avramic, legătură care e īntărită de credinţa comună mesianică, şi de asemenea de aşteptarea comună a īmplinirii profeţiilor...

 

Această credinţă şi supunere mesianică faţă de Mesia (Cristos) este similară cu credinţa mesianică -cristică a celor din alte naţiuni.

Slujirea către păgīnii religioşi creştini sau către charismaticii idolatrii se face prin intermediul „ robilor eliberaţi „, sau cu alte cuvinte prin intermediul celor care trăiesc īn aceeaşi părtăşie spirituală cu evreii mesianici, funcţionează īmpreună, ajută slujirea mesianică, sunt părtaşi şi īşi asumă partea de slujire, oameni născuţi din nou din alte naţiuni, slujire care se materializează prin slujire apostolică şi profetică, de reaşezare. Şi asta īn primul rānd pentru că sunt evrei mesianici care īnainte de reabilitarea făcută de Dumnezeu, au petrecut timp şi īn adunări religioase, sau păgāno-creştine, sau chiar charismatice şi idolatre, timp īn care s-au creat legături omeneşti. Dumnezeu foloseşte aceste legături şi aceste fire pentru a le expune slujirii apostolice sau profetice. Caracteristic este īnsă că majoritatea acestor vechi legături se atrofiază īn timp, iar cele cīteva care se īntăresc, dau naştere din nou la „robi eliberaţi „care īşi vor căuta locul şi părtăşia.

 

Īn scrierile anterioare am amintit despre atacurile īndreptate īmpotriva mesianicilor din partea creştinilor. Cred că se poate crea confuzie dacă cineva confundă cuvāntul creştin (apartenent al unei religii pămānteşti ) cu identitatea cristică. Noţiunile de evreu mesianic şi credincios cristic sunt similare, unul şi acelaşi. Evreu sau om din altă naţiune, care este parte a Trupului lui Mesia ( Cristos) sunt 2 părţi la fel de valoroşi, dar deţinători şi a unei alte chemări. 2 părţi care niciodată nu vor sta unul īmpotriva celuilalt căci īn Duhul lui Mesia sunt una, īn unitate.

Īnsă bisericile creştine, adunările ei şi adepţii acestora sunt plini cu simptomele bolilor care au fost prezente şi īn Corinth, īn adunările pornite de Pavel şi fraţii lui evrei.

 

Nu intenţionez să enumăr din nou aceste simptome, care ar putea chiar diagnostica adunările actuale īmpreună cu conducătorii ei. Dar trebuie menţionat că starea actuală este cea din Corinth, aceleaşi duhuri care au reapărut sau nici nu au fost dispărute. Elenismul cu rădăcinile greco-romane, este cel care hrăneşte creştinismul, şi din această cauză e īn mod tragic infectat cu idolatrie, cu filozofii, teologii şi dogme, nume pompoase date de fapt rătăcirilor, şi amestecurilor mistice sosite din Orient, sau mai grav carismatismul amestecat cu mistica, mixaj care dă naştere la alte deviaţii...

Din păcate mulţi sunt cei care īn acest „modernism” rupt şi foarte departe de rădăcinile evreieşti, se hrănesc şi pornesc din rădăcini străine şi nici nu īşi dau seama cīt de asemănători sunt cu urmaşii lui Apollo, Chifa şi Pavel, urmaşi care īn realitate nu pe Cristos īl urmau, ci pe nişte oameni; nu aşa cum Pavel făcea care īl urma pe Cristos !

 

Īn acest context de amestecătură Dumnezeu pune din nou īn slujba de apostoli pe unii, conform promisiunilor Sale. Iar īn acest scop a pus deoparte un popor, pentru care idolatria este o urāciune, din vremuri străvechi. Un popor care a păstrat Legile Revelate ale lui Dumnezeu. De multe ori chiar īmpotriva propriei voinţe şi pe deasupra avāndu-le īn inimă īnscrise, şi datorită acestui fapt ei refuză imediat orice altă lege, sau īn cel mai rău caz se conformează dar din obligaţie, de silă !!

Dincolo de acest popor, şi totuşi īn cadrul ei, şi cu ei se situează evreii mesianici. Noi suntem cei care purtăm aşezată īn inimile noastre Legea, păzind-o īn timp ce l-am cunoscut pe Jeshua HaMassiah. Dragostea, Īndurarea lui Dumnezeu şi īn El, prin El domnia totală a lui Dumnezeu asupra  vieţilor noastre.

 

Asemenea lui Pavel odinioară, astăzi nouă ne-a fost dată misiunea de a face vizibile toate acestea. Prin slujirea apostolică să expunem luminii orice fals şi să-l demolăm, iar orice lucru care este original, şi care poate să fie temelia celor vechi şi celor noi, să le facem cunoscute tuturor.

Evreimea mesianică deci, īmplineşte astăzi această trimitere cu caracter apostolic. Nu pentru sine īşi construieşte un „imperiu” şi nu zideşte temelii omeneşti pentru nici o construcţie omenească, construcţie care mai devreme sau mai tārziu ar deveni goală, dominată de spirite străine. La fel ca şi Pavel şi colaboratorii săi spirituali, nici noi nu alegem cīmpuri de lucru impresionante, şi care izbesc ochii, şi nici nu alergăm īn cursa pentru succes, pentru foloase omeneşti sau slavă proprie, ci suntem ascultători doar lui Dumnezeu. Īn procesul construirii vechiului, dar şi a noului īn cadrul slujirii apostolice nu putem fi parte nici lucrării dar nici zidirii nimănui, şi nici nu putem fi cumpăraţi. Căci alipirea noastră ne-ar costa īnsăşi chemarea, iar la final am fi judecaţi din pricina curviei „spirituale”.

 

Tocmai de aceea, ceea ce putem noi oferi este mereu doar baza, pe care apoi să poată să se zidească viaţa, părtăşia, Trupul lui Mesia.... Astfel tot ceea ce putem noi da trebuie să fie īn deplină similitudine cu Cuvāntul viu al lui dumnezeu, adică cu Legea Revelată cu mărturiile lui Dumnezeu şi ale lui Cristos, şi cu unele din promisiuni şi profeţii.

Răsplata noastră e aceeaşi cu răsplata lui Pavel şi a altor apostoli...

Pavel a fost atacat deopotrivă de evreii farisei, cīt şi de alţi membrii care soseau īn adunări, membrii călăuziţi de spirite străine şi de elenism. Toate acestea sunt cāt se poate de fireşti, căci la fel s-a īntāmplat şi īn istoria Ierusalimului, duşmanii au sosit imediat ce a debutat lucrarea apostolică de reaşezare a oraşului.

Iar dacă „podul mesianic” se va zidi, nimic mai firesc, decāt ca acesta să fie imediat bombardat... ca de altfel īn toate războaiele de pānă acum.

Chemarea noastră deci nu numai că e foarte importantă, şi este un punct important īn īmplinirea vremurilor profetice, ci este şi foarte grea şi foarte periculoasă. Nici Pavel nu s-a pornit să alerge după succes, atunci cānd s-a angajat īn călătoria lui, lipsită de speranţă oarecum, spre Corinth, şi īn alte locuri ....Ci a pornit cu supunere, şi cu credinţa că promisiunile se vor īmplinii.

La fel şi noi, le vedem, căci nu numai că cunoaştem profeţiile,ci şi trăim īn aceste promisiuni,( ca naţiune)  de mii de ani, suntem părtaşi acestora şi astfel suntem īntăriţi nu doar de credinţa noastră ci şi de certitudinile lui Dumnezeu.

 

Membrii adunării din Corint, adunare care astăzi nu mai există, nu au putut trăi niciodată roadele  vieţii lor de slujire. Tot ceea ce putem citii despre ei, este pentru noi mesaj din partea lui Dumnezeu: rapoarte despre zidiri, despre spirite distrugătoare, despre trimiterea apostolică şi slujitoare...

Iar pentru noi Dumnezeu are īn plan să īşi manifeste īn mod particular dragostea, prin aceea că  permite unora dintre noi să putem vedea roadele trimiterii, chemării noastre de evrei mesianici, de slujitori corintineni, apostolici. Şi anume Trupul lui Mesia, reaşezat pe temeliile vechi-noi, Trup care se trezeşte, se īntăreşte, şi īl aşteaptă şi vede pe Mesia, care īn curānd se va īntālni cu Domnul lui.

 

 

Īn final despre două lucruri ...

Īn depresiunea Carpatică īnainte de sosirea poporului maghiar, a trecut o grupare particulară de oameni. După obārşia lor nu aparţineau poporului. Ci ei au făcut lucrările de construcţie ale drumurilor, cu alte cuvinte ei au fost aceia care au pregătit drum pentru soldaţii care urmau, şi pentru populaţia care năvălea...Erau unităţi militare evreieşti. Ei au ajutat procesul de descălecare şi īn alt mod.

Īn bazinul Carpatic, aceştia au conlucrat cu populaţia evreiască din diaspora rămăşiţelor Īmperiului Roman, şi prin legăturile vechi şi funcţionale, şi-au asumat roluri importante īn procesul de aşezare.

 

Astăzi, la debutul Noului, īn procesul recuceririi şi eliberării teritoriilor ocupate ale Īmpărăţiei Mesianice, este exact la fel ca īn tărāmul fizic de odinioară... Noi, evreii mesianici mergem īnainte...

Acolo suntem aşteptaţi de „ vechile noastre rude”, care nu au devenit nici huni, nici romani, nici slavi şi nici asimilaţi de vreo domnie spirituală creştină.

 

Īn această misiune de „pod” nu sunt pentru noi roade vizibile, nici răsplată şi nici distincţie...

Odinioară din vechea mea locuinţă, se putea privi spre Dunăre, şi spre podul Elisabeta... E aproape imposibil să estimezi valoarea, importanţa „slujbei” pe care īl īndeplineşte acest pod. Valul de maşini care īn mod perpetuu se perindă peste pod,  uneşte de fapt cele două părţi ale capitalei, cele două părţi ale ţării, chiar mai mult cele două părţi ale Europei, sau chiar locuri mai īndepărtate...

Podul stă şi azi acolo, fără glas, uneori ponosit, dar rezistānd probelor timpului şi ale poverilor....

Uneori se mai fac reparaţii de īntreţinere la el, iar cei care doresc să fie īn legătură cu cealaltă parte cu siguranţă că se īngrijesc de el...

 

Noi, evreii mesianici ne zidim...

Īn Planul lui Dumnezeu, īn locul pe care l-a plănuit El, şi aşteptăm pe cei ce sosesc...

Căci nu pentru pod este important valul de maşini, ci invers pentru cei care trec este capital acest pod, să ţină smerit spatele sub ei.

Iar noi ne īnchinăm cu smerenie numai şi numai lui Dumnezeu, īnaintea lui Jeshua HaMassiah. Prin noi niciodată nu mai poate trece nici un cuceritor !

Şi deşi suntem sub asediu uneori, alteori suntem subminaţi, stăm cu certitudine, pānă cele două părţi ale podului se vor unii.

Putem face acest lucru pentru că vedem prin credinţă, iar faptul că suntem ascultători este de fapt īmplinirea profeţiilor.

Suntem un pod invizibil, care nu poate fi proprietatea şi nici destinaţia călătoriei nimănui, dar prin intermediul acestui pod poate să fie una Trupul Nevăzut al lui Cristos format din cei care sosesc şi sunt din alte naţiuni şi din evrei care īl primesc pe Jeshua HaMassiah. ...

Podul Invizibil este spiritual, şi funcţionează datorită darurilor de slujire.

El poate să atingă ceea ce este sufletesc, adică oricine se poate schimba īn simţăminte şi gāndire. Pentru Satan este un pod periculos, tocmai de aceea īl atacă din punct de vedere spiritual, pentru ca creştinismul să nu poată fi schimbat nici īn domeniul sufletesc. Pe de altă parte este posibil ca unele elemente ale podului undeva, cineva să devină sufletesc īn loc de spiritual, căci aşa cum a fost pe vremea adunării din Corint la fel este şi acum, cei care atacă īncearcă astfel să ne slăbească, şi să distrugă...

 

Dar Dumnezeu Īnsuşi clădeşte evreii mesianici, şi doar părţile care sunt străine, sau care nu se potrivesc doar acelea se desprind şi se rup de noi....

 

 

5. noiembrie 2008
 
Traducere de Bezi G. 


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR
http://kehilatshofar.com