Sabbath Vayișlach
Inevitabilele întâlniri

Jáákov, Béla Orbán:

2012.12. 01

 


Numele acestei zile de Sâmbătă este Vayișlach și se bazează pe textul din Geneza 32 capitol în care se continuă descrierea vieții lui Iacov, și încep cu primul verset pentru ca să fie complet ceea ce voi citi:


1. Iacov şi-a văzut de drum; şi l-au întâlnit îngerii* lui Dumnezeu.

*Ps. 91:11; Evr. 1:14

2. Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra* lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaima.

aSau: Tabără îndoită

*Ios. 5:14; Ps. 103:21; Ps. 148:2; Luc. 2:13


Și de aici începe porțiunea Biblică a acestei săptămâni.


3. Iacov a trimis înainte nişte soli la fratele său, Esau, în ţara Seir*, în ţinutul lui** Edom.

*Gen. 33:14, 16. **Gen. 36:6, 7, 8; Deut. 2:5; Ios. 24:4

4. El le-a dat porunca următoare: „Iată* ce să spuneţi domnului meu Esau: „Aşa vorbeşte robul tău Iacov: „Am locuit la Laban şi am rămas la el până acum;

*Prov. 15:1

5. am* boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi trimit să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca** să capăt trecere înaintea ta.”

*Gen. 30:43. **Gen. 33, 8, 15

6. Solii s-au întors înapoi la Iacov şi au zis: „Ne-am dus la fratele tău, Esau; şi el vine* înaintea ta cu patru sute de oameni.”

*Gen. 33:1

7. Iacov s-a înspăimântat* foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele

*Gen. 35:3

8. şi a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape.”


      1. Rugăciunea lui Iacov

9. Iacov* a zis: „Dumnezeul** tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care mi-ai zis: „Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!”

*Ps. 50:15. **Gen. 28:13. Gen. 31:3, 13

10. Eu sunt prea mic pentru toate îndurările* şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul** meu, şi iată că acum fac două tabere.

*Gen. 24:27. **Iov 8:7

11. Izbăveşte-mă*, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame** şi pe copii.

*Ps. 59:1, 2. **Osea 10:14

12. Şi Tu* ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.”

*Gen. 28:13, 14, 15


      1. Iacov caută să îmblânzească pe Esau

13. Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el şi a pus deoparte, ca dar* pentru fratele său, Esau:

*Gen. 43:11; Prov. 18:16

14. două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,
15. treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.
16. Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă, deosebit, şi a poruncit robilor săi: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.”
17. A dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni fratele meu, Esau, şi te va întreba: „Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?”
18. Să răspunzi: „A robului tău Iacov; ea este un dar trimis domnului meu Esau; şi el însuşi vine în urma noastră.”
19. A dat aceeaşi poruncă celui de al doilea, celui de al treilea şi tuturor celor ce mânau turmele: „Aşa să vorbiţi domnului meu Esau când îl veţi întâlni.
20. Să spuneţi: „Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi.” Căci îşi zicea el: „Îl voi potoli* cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă.”

*Prov. 21:14

21. Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.
22. Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai lui şi a trecut* vadul Iabocului.

*Deut. 3:16

23. I-a luat, i-a trecut pârâul şi a trecut tot ce avea.


      1. Lupta lui Iacov: Israel

24. Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat* cu el până în revărsatul zorilor.

*Osea 12:3, 4; Efes. 6:12

25. Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura* coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov pe când se lupta cu el.

*Mat. 26:41; 2Cor. 12:7

26. Omul acela* a zis: „Lasă-Mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te** voi lasă să pleci până nu mă vei binecuvânta.”

*Luc. 24:28. **Osea 12:4

27. Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el.
28. Apoi a zis: „Numele* tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israela; căci ai luptat** cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.”

aSau: Cel ce luptă cu Dumnezeu

*Gen. 35:10; 2Împ. 17:34. **Osea 12:3, 4. Gen. 25:31; Gen. 27:33

29. Iacov L-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce* Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo.

*Jud. 13:18

30. Iacov a pus locului aceluia numele Peniela; „căci”, a zis el, „am* văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.”

aSau: Faţa lui Dumnezeu

*Gen. 16:13; Exod. 24:11; Exod. 33:20; Deut. 5:24; Jud. 6:22; Jud. 13:22; Isa. 6:5

31. Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.
32. Iată de ce, până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.



E un pic lungă citirea aceasta dar numai așa este completă. Deci așa cum am citit Iacov s-a despărțit și s-a dus pe drumul lui, și se întâlnește în Mahanaim cu îngerii. Sigur că aceștia veneau în sens invers cu el și Iacov asemenea celor mai mulți dintre noi este și el caracterizat de ...frică. Este o problemă nerezolvată, o situație veche nesoluționată cu fratele lui, cu Esau, care așa cum am văzut din cele citite apare sub numele de Edom și apare pe parcursul Scripturilor de mai multe ori menționat în postura celui judecat și pedepsit de Dumnezeu.  Este vorba de judecarea celui care fiind frate cu Iacov, a comis multe lucruri cari nu erau plăcute lui Dumnezeu. Lucruri cari nu erau bune și de aceea au fost judecate de Dumnezeu. Deci ce a făcut Iacov? Primul lucru pe care și noi îl facem, și reacționăm: s-a înfricoșat și se temea. Da, dacă avem în calea noastră o greutate, o situație dificilă, o situație nerezolvată atunci, primul oaspete este frica. Mi-e teamă pentru că nu este rezolvată situația, este neîncheiată. Este ceva care nu s-a finalizat, nu s-a pus în rânduială și ....te va ucide. Eu cred că atunci când un om este ca să zic așa în exercițiul slujirii lui, și pășește pe calea credinței cu conștiinciozitate și conștient de voia Lui,chiar și atunci poate să apară frica. Mi-e teamă, ce se va întâmpla dacă...mă voi întâlni cu acea persoană cu care nu am încheiat situația de odinioară de conflict ? ... Și această frică este specifică și necredinței: Dumnezeu a spus asta și asta, și eu totuși mă tem....Dumnezeu a promis și eu totuși mă tem...și de câte ori nu apare acest lucru în viețile noastre ?! Știm foarte bine ce avem de făcut și totuși ne întrebă: ce se va întâmpla dacă.... Acest imbold interior este mereu în noi, și ce va fi dacă....?!Până atunci când situația, problema nu se soluționează, nu se încheie. Până când nu ne confruntăm cu problema respectivă și nu se produce întâlnirea, frica ne va însoții și ne va ispitii pe drumul nostru. Și această frică îl învață și pe Iacov ceva: în această confruntare Iacov s-a pregătit în 3 direcții: s-a pregătit pentru frică, apoi s-a pregătit pentru o luptă în care nu își acorda multe șanse, și s-a pregătit și cu cadouri cu gând că dăruind va reuși să-l înduplece, să-l cumpere pe celălalt om, pe fratele său. Și toate aceste trăsături ne caracterizează și pe noi și le cunoaștem pe acestea. Încercăm să luptăm și acolo în interior este gândul că oricum lupta e pierdută, e mai mare omul acela, e mai vastă problema, dușmanul este mai mare....și imediat apare renunțarea: degeaba... păi atunci să încercăm altceva, să încercăm să-l cumpărăm pe celălalt. Mulți oameni procedează așa, cumpără de la bun început grațiile celuilalt. Și în acest cuvânt este și gratificarea celuilalt un cuvânt cu conotație de îndurare. Deci să-l cumpăr pe celălalt...și atunci îl salut deja de la depărtare, salut fratele meu, și îmi ofer cadourile dar din mine vorbește doar frica, pe care încerc să o compensez cumva, încerc să o soluționez cu ceva faptă plină de ”dragoste”. Și de foarte multe ori acesta este mobilul multor acțiuni umanitare pe care le întreprindem. Mie teamă ....și atunci trebuie să fac ceva bine, trebuie să-l înduplec cumva pe celălalt nu cumva să am probleme la întâlnirea cu el, nu cumva să fie vreo ciocnire între noi. Apoi mai sunt textele de genul: păi așa se așteaptă ei ca să ne comportăm, așa face toată lumea ...și astea așa funcționează în cele mai multe zone inter-relaționare în familie, în grupuri de oameni, ”eu sunt cel mai darnic”. De cele mai multe ori problema este că tu dăruiești pentru că ai un motiv pentru care dăruiești, este ceva ascuns acolo, și ai vrea să compensezi: ce credincios de elită sunt eu !!Vai,ce om dăruit lui Dumnezeu, sau vreunei cauze  sunt eu! Și în ascuns este ceva care nu este în regulă. Totuși trebuie să ai întâlnirea aceasta de confruntare, așa cum a avut-o Iacov cu Esau, trebuie să te întâlnești cu fratele tău, cu acela care se pune de-a curmezișul în drumul pe care mergi. Trebuie să clarifici chiar dacă acel Esau se numește: părintele tău,chiar și atunci dacă este vreo rudă,chiar și atunci da. Iar dacă cineva este în această postură și este vreo rudă, sau vreun frate de credință sau careva dintre frații tăi trebuie să te întâlnești cu acea persoană și nu se poate să eviți întâlnirile de genul acesta !

Din istoria lui Iacov și a lui Esau trag și eu învățămintele actuale: degeaba sunt eu în voia lui Dumnezeu, degeaba îmi cunosc drumul, degeaba îmi confirmă Dumnezeu înapoi toate acțiunile mele, degeaba sunt convins 100 la suta că merg în mod corect și sunt în voia lui Dumnezeu cu toate acestea trebuie, este imperativ necesar să mă întâlnesc și să mă confrunt cu lucrurile nepuse în rânduială, nerezolvate. Cu acel Esau cu care eu trebuie să reglez conturile. Mie teamă să vorbesc cu cineva? Însemnă că trebuie să vorbesc cu acea persoană, mai devreme sau mai târziu. Mi-e frică să mă confrunt cu rezolvarea problemei pe care o am, și încerc cu o dragoste falsă și cu dăruirea de cadouri să rezolv acea relație? Nu se poate. Nu se poate nici cu vreo armă, pentru că în definitiv eu sunt cel care am făcut ceva care trebuie reglat. Oricum din punct de vedere lumesc Esau era mai puternic, pentru că aflăm din partea care urmează că Esau era deja Edom, acesta avea deja un rang, un post, și era căpetenia unui teritoriu, el avea deja o poziție, era puternic și era conducător, era căpetenia Edomului. El nu mai era Esau, iar eu sunt doar Iacov. Adică acel om mic, un nimeni care era încă pe drum, un du-te vino care se întoarce din Mezopotamia, și care deși era în slujba lui totuși încă nu funcționa în această chemare. Cel care a ales ce este mai bun și mai frumos, adică pe fata lui Ismael, acel om mai repede ajunge în poziție, ajunge mai repede să se realizeze. Dar oare am eu credința aceea că eu am altă poziție, și am altă chemare, slujire și mie Dumnezeu nu vrea să-mi dea o domnie pământească, ci cu totul și cu totul altceva, așa cum și Iacov a avut o altă slujbă, o altă încredințare. Și așa cum mai târziu se va vedea totuși Iacov a fost cel care a dus mai departe voia și binecuvântările lui Dumnezeu. Și tot el este cel care duce această voie mai departe și astăzi. Deci întrebarea este dacă știm să ne rezolvăm, să punem în rânduială problemele noastre. Și asta chiar și în cazul în care este vorba despre un lucru mort deja. Dacă este vorba de vreo persoană moartă, oare mie frică să exprim înaintea lui Dumnezeu faptul că nu mai pot regla nimic cu omul decedat, și de acea nu încerc să-L cumpăr pe Dumnezeu cu ceva fapte bune, sau altceva cu care să compensez situația, și în același timp nu mai vreau să trăiesc în frică pentru că vreau să-mi împlinesc slujirea fără teamă, deci Dumnezeu ne face să ne confruntăm cu aceste lucruri. De aceea ne distruge imaginea aceea de sine de înălțare, și în același timp ne face să înțelegem că nu trebuie să ne temem, pentru că nu el este mare, și nici nu e nevoie să-l cumpărăm pe celălalt ci pur și simplu diferendurile trebuiesc soluționate, așa cum se întâmplă mai târziu în relatarea bibliei. Sigur că vor ieși la suprafață și alte caracteristici ale lui Iacov, care te fac să râzi, așa cadouri știm și noi să dăm celorlalți, ca și Iacov că a dăruit turme de animale și măgărițe gestante, păi să aibe de lucru fratele să mâne și să se ocupe de turmele respective, că până își adună și caprele eu am plecat salut îmi văd de drumul meu și am scăpat. Deci dau cuiva un cadou care îi leagă toată viața, iar pe mine nu mă ajunge problema nerezolvată, pentru că persoana nu mai are timp să se ocupe de mine. Da, știm și noi să dăruim daruri dintr-ăstea ca și Iacov, măgărițe gestante, și capre cari sar încoace și-ncolo. Iar eu în acest timp plec și distanța dintre mine și problema nerezolvată crește considerabil...Nu nu a ținut figura și planul lui Iacov, tot a trebuit să se confrunte cu fratele său. Dar din păcate și noi facem adesea la fel știm să dăruim daruri cari leagă viețile oamenilor, le dăruim deci pentru ca să nu fie primejdioși pentru noi, totuși până la urmă tot trebuie să clarificăm problemele.

Se continuă apoi istorisirea cu întâlnirea aceea din noapte, prilej în care iese la iveală că nu va putea să cumpere pe fratele său, nici nu va putea să-și învingă teama, nici pe fratele său Esau care era Edom acum, și atunci îi rămâne o singură variantă, așa cum se întâmplă și în viețile noastre: e noapte, și e piatră și îi lăsăm să meargă înainte pe cei care trebuie să treacă Iabocul iar după aceea: și acum ce urmează? Avem nevoie de o soluție a problemei noastre, iar soluția atunci vine când ne întâlnim cu solul lui Dumnezeu:


  24. Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat* cu el până în revărsatul zorilor.

*Osea 12:3, 4; Efes. 6:12


Bietul Iacov, nu ajunge că nu poate să-l învingă pe Esau, pentru că era conștient de puterea lui Edom,  nu ajunge că era plin de teamă, și nu poate să evite confruntarea, și peste toate urmează întâlnirea cu un  necunoscut și trebuie să se lupte cu acesta. Și multă lume învață despre această luptă, eu spun doar atât că aici este punctul în care s-a văzut cît de potrivit era el pentru a-și exercita chemarea. S-a rupt de propria familie, de cei cu care era comună chemarea lui, de aceia de la care a primit de la Dumnezeu că: te binecuvântez și te înmulțesc, și așa mai departe. Bine dar cum se putea duce la îndeplinire fără cele două soții și fără cei 11 copii? Sunt aici singur chemarea mi-a fost dată mie, iar eu am rămas singur...cum se va împlini ? Cum? Iar acum mai vine și cineva care mă oprește : nu poți merge mai departe !Ce avem aici? Încercarea credinței, nimic altceva. Pierzi totul și acele lucruri despre care ești conștient că ai nevoie în împlinirea chemării tale. Deci ești în această situație și cineva încă te mai și oprește. Cineva care nu este altul decât însuși Dumnezeu, care îți spune: ei bine acum ce va fi? Nu poți să învingi, te-ai rupt de toate posibilitățile tale, de neveste, copii, de tot, iar acum vine întrebarea:  ești tu credincios chemării pe care ai primit-o, rămâi încredințat că drumul pe care ți l-a dat Dumnezeu este al tău și că îl vei împlini ?  Atunci  răsună cererea: nu te las să pleci până nu mă binecuvântezi ! Pentru mine sunt două mesaje care se desprind de aici: pe de o parte o agățare, dependență totală de Dumnezeu, mulțumesc că mi-ai luat totul dar nu te las să pleci până Tu însuți nu vei pune o pecete asupra promisiunilor tale, îți mulțumesc că mi-ai luat tot ceea ce înseamnă omenesc, că adică știu că nu am nici o șansă de izbândă omenește vorbind, știu că îmi stai în cale și acuma nu mă mai ajută nici piciorul, căci sunt olog, de când m-ai lovit în coapsă, cu toate acestea mă agăț de chemarea pe care am primit-o. Oare putem să ne agățăm și noi în vremurile și încercările teribile ale vieții, conștienți fiind de neputința noastră de chemarea pe care am primit-o? Putem să mergem oare acolo înaintea Lui și să-i spunem: Doamne acum te rog să mă binecuvântezi! Acum binecuvântează-mă  iar această binecuvântare înseamnă: fă să se întâmple acum ! Că adică Tu să rostești să se întâmple, și Tu să spui pentru ca să pot merge mai departe ! Tu să spui și să rostești ceea ce este voia Lui !!!   Oare pot eu să-mi permit să-L iau la rost oarecum pe Dumnezeu: Doamne doar Tu ai spus...iar eu stau aici acum și pe deasupra Tu ești cel care m-ai oprit și ai făcut să fiu fără putere,  de aceea acum te rog să repeți încă odată chemarea pe care mi-ai dat-o, care este de fapt porunca Ta. Poruncile Lui sunt binecuvântări pentru că Iacov le-a primit mai demult, dar acestea trebuiau din nou și din întărite. Mai ales atunci când omul ajunge în starea în care era Iacov atunci. Oare știm noi să luptăm cu Dumnezeu pentru acestea, nu împotrivă ci împreună cu El? Cu acea agresivitate că adică: dacă Tu ai spus se va împlini și așa va fi și acum te rog să mă binecuvântezi. Poate că acum nu este această agresivitate, poate că acuma tu nu știi să vorbești așa cum era și Moise, și poate că din punct de vedere financiar ai o serie de probleme, poate că ai o vârstă X și poate că spui apoi acuma să mă pornesc dar întrebarea e știi tu să mergi acolo la El și să spui: binecuvântează-mă. Sunt șchiop, sunt neputincios, m-am rupt sunt singur, dar Tu ai spus asta: ai spus că voi fi tare, că vom fi mulți, că voi fi învingător, și nu arăt așa. Păi atunci acum este momentul să mă binecuvântezi cu toate astea. Acuma, pentru că fără Tine nu se va putea. Lupta aceasta este nimic altceva că recunosc că sunt incapabil fără El, Și în viețile noastre sunt momente în care spui toate astea și atunci este momentul în care spui Tu să acționezi, și atunci se întâmplă că intervine El. Această luptă este lupta prin care eu mă înving pe mine. Este lupta în care îl înving pe cel care este în mine, este învingerea necredinței mele. Este atunci când Îngerul care nu este altcineva decât Ieșua HaMașiah,  care spune: te-ai luptat cu oamenii și cu Dumnezeu, atunci exact despre asta vorbea că te-ai luptat cu tine însuți. Te-ai învins și ai spus: ba da se poate merge mai departe, dacă Dumnezeu a spus asta atunci se va împlini în ciuda oricărei evidențe. Și această putere este a omului cu credință care face din Iacov Israel. Că adică se învinge pe sine și se luptă cu Dumnezeu, că adică m-am luptat pentru binecuvântare ! Pentru binecuvântare trebuie să te lupți!Binecuvântarea nu este plată, sau premiu ! Trebuie să lupți pentru aceasta: Doamne Tu ai spus iar eu sunt aici să-ți cer să le împlinești ! Și poate că de multe ori se întâmplă zi de zi această luptă, Doamne Tu ai spus...Eu trebuie să fac asta și asta, misiunea mea este asta, astăzi mi-ai dat imbold pentru asta și asta și mă dor mâinile și picioarele și mi-e somn, și nu am bani, și apoi acolo-i și Esau și vin în fața mea tot felul de probleme, dar dacă Tu ai spus că trebuie să fac asta și asta atunci am să împlinesc. Dar acum Tu să-mi dai tot ce e necesar,și atunci Dumnezeu nu va spune : ei bine acum eu iau totul de la tine, ci îți dau  Esau, și lovitură în coapsă, și tot ce ai nevoie să înveți că El și numai El este Cel care e Învingător, El este Cel ce le împlinește pentru tine tu doar trebuie să împlinești pe tărâmul fizic acestea. Pentru că Dumnezeu este Duh dar tu ești aici pe pământ, ești suflet și trup și aici pe pământ trebuie să slujești. Fizic trebuie să te întâlnești cu dușmanul tău, fizic trebuie să te întâlnești cu acela cu care ai probleme de rezolvat, în trup fiind trebuie să vorbești, în trup fiind trebuie să înțeleg că lupta mea nu este a mea, ci aici e vorba de luptă spirituală, este victoria lui Dumnezeu asupra vrăjmașului,dar tu cu orice chip trebuie să te confrunți în lumea văzută cu problemele. Trebuie să fii confruntat cu faptul că ești nimeni, că poți să fi olog, și că tu trebuie să lupți împotriva propriei voințe, și aș putea să spun în sens pozitiv că trebuie să fii agresiv că adică: dacă Tu ai spus atunci facă-se voia Ta !! Dumnezeu nu vrea doar ”da-ul” tău ci vrea să te și rogi pentru acesta. El vrea nu doar să te rogi pentru  asta ci să te și lupți în rugăciune, adică să ceri cu tărie, agresiv că îmi trebuie și vreau să primesc binecuvântarea. Pot să trăiesc asta în viața mea, Dumnezeu așa vrea să mă facă să fiu tare. Îmi ia puterea, îmi ia posibilitățile, îmi ia visele, și șmecheriile, apoi mă ia și pe mine, și apoi nu am decât să mergi înaintea lui Esau șontîc, și șchiop de un picior. Ăsta este Iacov, și Dumnezeu așa vrea să ne smerească și pe noi, în toate legăturile noastre, cu frații și cu oameni. Să fie evident că tu nu poți să rezolvi problema, să se vadă că ești incapabil de luptă, cu șoldul dislocat, trebuie să mergi cu smerenie să rezolvi problema ta cu oamenii. Nu eu vreau să rezolv problema, cu pumnul, cu aroganță, cu daruri, și cu altele, ci așa că sunt un nimeni, și nu pot rezolva: atunci răspunsul este că vin față-n față cu tine. Știi atunci când tu te lupți Esau este în drum deja, și dacă în viața ta nu se întâmplă această schimbare, că nu te mai încrezi în propriile-ți puteri, deci dacă nu se produce această schimbare smerită în care tu încredințezi totul lui Dumnezeu, atunci Esau te va ucide. Te vei întâlni cu problema, mai devreme sau mai târziu ea va veni față-n față cu tine. Poate după 20 de ani. Iacov exact după 20 de ani urma să se întâlnească cu fratele său, nu-i un timp scurt. După 20 de ani omul poate să spună, păi mai mult decât sigur că a uitat, lumea s-a schimbat, a îmbătrânit, dar după 20 de ani îți vine în  față problema. Și tu crezi că problema ta de acu 20 de ani nu îți va da de furcă? Tot ce trebuie să fie rezolvat, da totul va ieși la iveală. Dacă tu nu îți pui acolo viața, atunci problema aceea astăzi te va învinge. Dacă nu clarifici cu Esau problema ta, cu fratele tău, cu Esaul care este în tine, sau în alți oameni cu care ați mers la un moment dat pe același drum, poate că v-ați născut din nou împreună,și aparțineți aceleiași familii,dacă problema nu este încheiată, soluționată atunci va veni împotriva ta. Aici asistăm la o mișcare în două sensuri, Iacov merge în jos, și Esau de asemenea coboară din mărirea lui. Acești doi oameni se întâlnesc: unul este transformat de Dumnezeu pe Iacov, pe drumul supunerii, iar pe celălalt Dumnezeu îl obligă, pentru că mișcă în inima lui dragostea de frate, da acea rămășiță de  sentiment oricît de mică a dragostei de frate,pentru că fiind frați totuși există acel dram de sentiment, iar cei doi se îmbrățișează. Atunci când se întâlnesc se îmbrățișează, dușmanul și Iacov, Iacov și Esau adică Edom deja, da se îmbrățișează ...așa ceva numai Dumnezeu a putut să facă. Și asistăm aici la mărturia lui Dumnezeu că: dacă eu îmi predau toată puterea și tot absolut, în ideea că eu nu pot face nimic atunci Dumnezeu ți-l arată pe Esau: privește la el, acest om care a devenit căpetenie, s-a îmbogățit,care spune arogant: nu-mi trebuie cadoul tău, cine ești tu?! NU-mi trebuie, da acest om se smerește și coboară, în așa fel că aici se întâlnesc doi oameni smeriți. Crede-mă că procesul de restaurare care se petrece în tine că adică tu dorești să pui în rânduială și să soluționați problema, acest proces este înaintea feței lui Dumnezeu, și El este cel care  pornește și cealaltă parte pentru soluționare ...și îi dozează și-i ia nu numai mânia ci și puterea. De ce ? Pentru că intenția lui Dumnezeu este că atunci când doi oameni se întâlnesc să-și regleze conturile atunci amândoi trebuie să fie de egală putere și să aibe aceeași valoare, pentru ca El să poată să facă dreptate între cei  doi poli de valoare zero și voia Lui supremă să se împlinească. La pornire dacă frica este în tine atunci Esau va ieși învingător, da el va veni, pentru că consecința directă a fricii tale este că Esau te va ataca. Dar dacă va vedea că tu șchiopătezi, și ești neputincios și totuși vii, atunci el va simți, va fi obligat ca să simtă că aici se întâlnește de fapt cu altcineva. Dumnezeu poate să folosească cu adevărat pe cei care asemenea lui Iacov se smeresc atât de jos, renunțând complect la propria putere. Luând totul de la ei pentru ca nu cumva să se pună omul în fața Lui, cu gând că voi rezolva eu cumva.  

Eu cred că acest lucru este valabil în toate relațiile noastre. Trebuie să te smerești pentru ca Dumnezeu să-l coboare pe celălalt lângă tine. Trebuie să fii smerit, pentru ca El să-l poată smeri pe celălalt. Ție îți aparține deci primul pas, Doamne e o problemă: Tu ai spus că ăsta e planul tău, trebuie să-i aduci aminte, apoi prin Cristos: Facă-se voia Ta, să fie viața mea binecuvântare pentru alții. Deci trebuie să ne mergem la aceste întâlniri....Și în situația în care este astăzi Israel, Edomiții de astăzi sunt  tot frații lor... Și dacă stăm să analizăm ce e acolo?! Frica. Puterea cu armele. Și încercarea de a găsi o soluție pe cale politică.  Dar nu e un exemplu singular, aș putea să aduc oricare dintre națiuni ca exemplu. Odată și odată vine vremea în care conturile trebuiesc reglate. Și atunci când Israel va spune: Doamne Tu și numai Tu, atunci și fratele lui se va coborâ acolo jos: Doamne Tu și numai Tu. Atunci va fi posibilă  întâlnirea.  Atunci se va întâmpla cu adevărat că pacea va fi în Ierusalim că adică Dumnezeu pe unul îl face smerit iar pe celălalt îl va zdrobi, și amândoi vor avea un singur Domn și Stăpân. Pacea Ierusalimului astăzi este Cristos. Iar aceasta este întâlnirea lui Esau și a lui Iacov. Judecata lui Edom și întâlnirea lui Iacov. Pentru aceasta avem mai multe promisiuni din partea lui Dumnezeu, ce va face El cu Edom, și totuși, totuși Dumnezeu se poartă altfel cu fratele lui Iacov, decât cu alte neamuri păgâne.

Revenind la viețile noastre personale, toate cele enumerate mai înainte sunt valabile. Așa de mult ne place să ocolim reglarea conturilor, te rog să te gândești la propria-ți familie. Ai lucruri nerezolvate de decenii. Și mai devreme sau mai tîrziu va fi nevoie să le reglezi. Nu cumva să fii nevoit să le reglezi acolo la groapă ! Pentru că acolo vei fi doar tu care vei plânge zdrobit fiind !Până când cineva mai este în viață întâlnirea este pregătită de Dumnezeu. Nu cumva la groapă în cimitir să fii nevoit să te întâlnești cu cineva,pentru că acest lucru va fi un pic mai dureros, cu toate acestea și acolo trebuie să soluționăm oarecum lucrurile. Chiar și acolo Dumnezeu poate să spună: ei bine acum? Și e cea mai dificilă reglare, pentru că acolo chiar nu mai știi ce-i de făcut. Acolo nu mai poți decît un singur lucru să ceri: te rog să mă binecuvântezi și să mă grațiezi. Pentru că atunci doar iertarea Lui mai funcționează. Deci aici, înainte de a ajunge la acel punct trebuie să rezolvăm toate problemele ! Pentru ca să putem merge mai departe spre Bethel. Pentru ca să putem înainta pe drumul nostru, pe acel drum pe care l-am primit de la El. Altfel nu se poate trăi, nu se poate ca să se producă transformarea aceea din Iacov în Israel  până nu se întâmplă această reglare, soluționare a problemelor.  Acest lucru este foarte important din toate punctele de vedere, în fiecare pas pe care-l facem pe drumul slujirii este  important. Dar și într-o căsnicie este la fel, la debutul acesteia, sau la începerea altor stadii din viețile noastre, în orice clipă a slujbei noastre. Până când lucrurile nu sunt reglate, și  puse în rânduială nu putem înainta. Sau mai este o variantă: te duci mai departe dar ești în mare pericol. Până când nu ți-ai reglat problemele cu soacra de pildă, aceasta va veni mereu și mereu împotriva ta. Și până când nu pui înaintea lui Dumnezeu: Doamne eu aici nu mai pot face nimic! Atunci El îți va demonstra: vezi nici nu ai fi putut face nimic. Aici doar Eu pot să intervin, și atunci se întâmplă ceva care îți eliberează calea. Nu ve-ți merge pe același drum, pentru că nici Esau nu s-a dus pe același drum cu Iacov, el avea un alt drum, dar încetează acel obstacol care era din pricina nereglării problemei, obstacol care îl oprea pe Iacov să înainteze pe drumul și în binecuvântarea pe care le-a primit de la Dumnezeu.

Totuși legat de acest text Biblic din această săptămână este și o porțiune profetică scrisă în profeția lui Obadia, text din care reiese deznodământul final, un deznodământ promis destul de trist, Voi citi începând cu Obadia 1:8    


8. Oare, zice Domnul, nu* voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înţelepţi din Edom şi priceperea din muntele lui Esau?

*Iov 5:12, 13; Isa. 29:14; Ier. 49:7

9. Vitejii* tăi, Temane**, se vor înspăimânta, pentru ca toţi cei din muntele lui Esau să piară în măcel.

*Ps. 76:5; Amos 2:16. **Ier. 49:7

10. Din pricina silniciei* făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine şi vei fi nimicit cu desăvârşire** pentru totdeauna.

*Gen. 27:41; Ps. 137:7; Ezec. 25:12; Ezec. 35:5; Amos 1:11. **Ezec. 35:9; Mal. 1:4

11. Căci în ziua când stăteai în faţa lui, în ziua când străinii îi luau averea, când străinii intrau pe porţile lui şi aruncau sorţul* asupra Ierusalimului, şi tu erai atunci ca unul din ei!

*Ioel 3:3; Naum 3:10

12. Nu trebuia să te uiţi mulţumit* la ziua fratelui tău, în ziua** nenorocirii lui, nu trebuia să te bucuri de copiii lui Iuda, în ziua pieirii lor, şi nu trebuia să vorbeşti cu semeţie, în ziua strâmtorării!

*Ps. 22:17; Ps. 54:7; Ps. 59:10; Mica 4:11; Mica 7:10. **Ps. 37:13; Ps. 137:7. Iov 31:29; Prov. 17:5; Prov. 24:17, 18; Mica 7:8

13. Nici nu trebuia să intri pe porţile poporului Meu, în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuia să te bucuri de nenorocirea lui, în ziua prăpădului lui, şi nu trebuia să pui mâna pe bogăţiile lui, în ziua prăpădului lui!
14. Nu trebuia să stai la răspântii, ca să nimiceşti pe fugarii lui, şi nici nu trebuia să dai în mâna vrăjmaşului pecei ce scăpaseră din el în ziua necazului!
15. Căci ziua Domnului este aproape* pentru toate neamurile. Cum** ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.

*Ezec. 30:3; Ioel 3:14. **Ezec. 35:15; Hab. 2:8

16. Căci, după cum aţi băut* paharul mâniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfânt, tot aşa toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el şi vor fi ca şi când n-ar fi fost niciodată.

*Ier. 25:28, 29; Ier. 49:12; Ioel 3:17; 1Pet. 4:17

17. Dar* mântuirea** va fi pe muntele Sionului, el va fi sfânt, şi casa lui Iacov îşi va lua înapoi moşiile.

*Ioel 2:32. **Amos 9:8

18. Casa lui Iacov va fi* un foc, şi casa lui Iosif, o flacără; dar casa lui Esau va fi miriştea pe care o vor aprinde şi o vor mistui; şi nu va mai rămâne niciunul din casa lui Esau, căci Domnul a vorbit!

*Isa. 10:17; Zah. 12:6


Acest text de la sfârșitul profeției îl cunoaște toată lumea din Israel, Pe muntele lui Dumnezeu vor merge eliberatori, izbăvitori . Și mulți interpretează că atunci s-a împlinit această profeție când Ierusalimul a fost eliberat. Dar eu cred că împlinirea acestei profeții ne stă încă în față. Încheierea acesteia încă nu s-a împlinit. Mai cu seamă că atunci când citim aici traducerea Karolyi se vorbește la timpul viitor. Cu toate acestea profeția în original nu despre asta vorbește  


  1. Căci în ziua când stăteai în faţa lui, în ziua când străinii îi luau averea, când străinii intrau pe porţile lui şi aruncau sorţul* asupra Ierusalimului, şi tu erai atunci ca unul din ei!

*Ioel 3:3; Naum 3:10Nu trebuia să te uiţi mulţumit* la ziua fratelui tău, în ziua** nenorocirii lui, în original avem aici nu ar fi trebuit să te uiți mulțumit, și pentru fiecare poruncă, la imperativ Nu trebuia să te uiţi mulţumit* , nu trebuia să te bucuri ,  nu trebuia să vorbeşti cu semeţie,  Nici nu trebuia să intri pe porţile poporului Meu,în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuia să te bucuri de nenorocirea lui, în ziua prăpădului lui, şi nu trebuia să pui mâna pe bogăţiile lui, în ziua prăpădului lui!  Complect diferit, peste tot aici avem timp trecut, despre lucruri și fapte întâmplate deja, și când citesc aceste enumerări s-au întâmplat atât cu Trupul lui Cristos cât și cu Israel, cu poporul evreu. Nu trebuia! Și multe lucruri nu trebuia să le fi făcut în acești 2000 de ani cari au trecut, nu trebuia să facă împotriva poporului evreu, vorbesc despre evreimea credinciosă lui Dumnezeu. Nu trebuia să fi făcut aceste lucruri nici cu Trupul lui Cristos, pentru că este aproape ziua Domnului, pentru că este aproape. Acel frate care este Edom în ochii evreimii înseamnă Roma. Nu numai pentru că este roșu, și hainele preoților sunt roșii, ci din mai multe motive. Acel Edom, care este frate, da fratele Israelului există în Iordania și în țările arabe și sunt frații, iar în istorie pe toate acestea enumerate în profeție, le găsim la timpul trecut, nu trebuia! Nu trebuia să se atingă de poporul lui Dumnezeu așa cum au făcut-o, nu trebuia să fure pur și simplu Cuvântul și să-l folosească în alt mod, nu trebuia să ocupe Ierusalimul sub titlu de Ierusalim spiritual și să-și revendice drepturi asupra acestuia, nu nu trebuia să facă aceste lucruri. Și aș putea enumera ce nu trebuia încă să facă, dar oricine le poate citi la Obadia, ce anume nu ar fi trebuit să facă. De ce? Pentru că pentru toate acestea va trebui să răspundă înaintea lui Dumnezeu, pentru că oricât de mare nevoie ar fi să se producă împăcarea asta nu înseamnă că după reglarea conturilor careva dintre părți se va converti la credința celuilalt, nu ! Nu, fiecare are un drum diferit, și judecata lui Dumnezeu rămâne pe ei, pe cei cari îmi sunt frați și totuși nu mai suntem în aceeași chemare. Pe acei oameni religioși, pe acei frați arabi este judecata lui Dumnezeu. Sigur că altfel îi judecă Dumnezeu, decât pe neamurile păgâne, dar totuși îi judecă. Ceea ce este pozitiv din promisiunile lui Dumnezeu este că:

17. Dar* mântuirea** va fi pe muntele Sionului, el va fi sfânt, şi casa lui Iacov îşi va lua înapoi moşiile.

*Ioel 2:32. **Amos 9:8


  1. Casa lui Iacov va fi* un foc, şi casa lui Iosif, o flacără; dar casa lui Esau va fi miriştea pe care o vor aprinde şi o vor mistui; şi nu va mai rămâne niciunul din casa lui Esau, căci Domnul a vorbit!


Pozitiv ? Da este pozitiv aici este vorba de trezire, pe muntele Sionului va fi mântuirea, iar muntele Sionului nu este altcineva decât Cristos. În Ierusalim sînt 2 munți: muntele Templului și muntele Împăratului, muntele Sion este muntele Împăratului. Iar Împăratul este Ieșua HaMașiah ! Iar pe locul lui Ieșua HaMașiah va fi izbăvirea. Și va fi Sfânt! Iar casa lui Iacov își va lua înapoi moștenirea. Moștenirea lui Ieșua Hamașiah, a Împăratului, a lui David și sunt lucruri despre care am mai vorbit. Iacov  moștenirea celor 12 seminții ale lui Israel atunci când îl vor cunoaște pe Cristos și vor fi ai Lui, atunci vor avea drept la moștenirea Lui. Casa lui Iacov va fi* un foc, şi casa lui Iosif, o flacără;și acest lucru este în plină desfășurare chiar astăzi. Casa lui Iacov înseamnă judecată pentru creștinism și este judecată asupra lumii întregi. Simpla existență a noastră este o confruntare și judecată. Dar când vorbește despre casa lui Iosif, despre copiii adoptați, Efraim și Manasse, atunci mai este acolo un foc, acela care este Trupul lui Cristos acela va fi o flacără, și pentru că focul curăță și este judecată pot să descopăr aici un proces că adică începe casa lui Iosif cu flacără că adică el începe să ”sufle” în foc. Iar focul este însuși Israel, poporul evreu va fi cel care va judeca, nu el personal ci prin mărturia trăită. Flacăra cauzează focul. Acțiunile Trupului lui Cristos aduc împreună cu mărturia poporului ales judecata lui Dumnezeu. Asta nu înseamnă că suntem mai deosebiți, cele două părți se îmbină și dacă nu pornește și nu va fi flacără creștinismul, în cadrul acesteia Trupul lui Cristos pînă atunci Dumnezeu nu poate judeca prin foc. Și nu poate să oprească nelegiuirea care la ora actuală funcționează în lumea întreagă. Promisiunea este poporul ales care prin Tora și prin Adevărul lui Dumnezeu va judeca lumea întreagă. Nu poporul va judeca ci focul, nu casa lui Iacov va judeca ci focul care este în și prin casa lui Iacov. Legea care este făcută cunoscută de poporul evreu înseamnă judecată. Dar începutul Legii și a judecății este la casa lui Iosif. Atunci  când vor cunoaște din nou Legea lui Dumnezeu și va începe să ardă Cuvântul lui Dumnezeu din nou atunci această flacără a Trupului lui Cristos va duce la reabilitarea chemării poporului evreu, Legea va fi repusă la locul ei, și prin Lege va fi reabilitată judecata. Întrebarea care se pune este: dacă este har pentru Edom? Nu, nu este dar pentru ceilalți oameni este. Fratele va fi judecat în alt mod. Toți la care se referă acel: nu trebuia să fi făcut...., pentru faptul că au făcut ceea ce au făcut au primit aici și cu mult înainte deja judecata. Nu, nu trebuia ... Și în cadrul creștinismului acest lucru este de asemenea valabil. Nu trebuia nici ei să facă ce au făcut, și aici este timpul trecut , nu trebuia să fi făcut ...pentru că s-a terminat, ai primit aici deja judecata. Și totuși atunci când casa lui Iacov este foc, și casa lui Iosif e flacără atunci tot mai există persoane  cari pot primi judecata. Și eu cred că această judecată ar trebui să sosească mai repede până cînd nu vor fi Edom. Pentru că Edom a primit judecată finală, vor fi nimiciți. Ci această flacără și acest foc să fie flacăra și focul Cuvântului pentru ca în vremea harului mulți să poată fi salvați și mântuiți. Încă mulți... Și noi trebuie să spunem: nu trebuia...dar mai este timp, nu ar trebui pentru că îți atragi necazul. Și aș putea să exprim activități foarte comune și uzuale, în ziua când stăteai în faţa lui, în ziua când străinii îi luau averea,și să zic aici Holocaustul? Atunci când într-adevăr poporul ales a căzut în mâini Satanice , atunci nu trebuia....Nu trebuia să îi ajuți, Edom nu numai că nu a făcut ce trebuia ci a ajutat forțele străine, și aici e vinovată marea majoritate a creștinismului. Nu trebuia. Și nu enumăr ce anume nu ar fi trebuit să facă, dar astăzi în vremea asta a harului pot să spun nu ar trebui să .....pentru că griji judecata este foarte aspră asupra Edomiților de astăzi, cari ca și frați stau de-a curmezișul poporului ales fie ca e vorba de evrei credincioși sau Trupul lui Cristos. Nu ar fi trebuit și nu ar trebui să facă rău și în mod religios  poporului ales pentru că judecata lui Dumnezeu este foarte gravă pentru cei care Edom fiind și frați au făcut rău și încă mai fac rău atât poporului evreu cât și credincioșilor din Trupul lui Cristos. Nu ar trebui să stea împotriva voii lui Dumnezeu și nici împotriva chemării poporului ales, pentru că în momentul în care va răsuna: nu ar fi trebuit atunci aceea va fi o altă vreme și un alt timp aceea va fi  ziua Domnului. Iar în ziua Domnului Iacov și Esau nu se vor mai întâlni, dar urmașii lui Esau totuși se vor întâlni cu urmașii lui Iacov cari vor fi purtătorii focului lui Dumnezeu, adică cu judecata. Va fi un drum lung dar un fapt e cert că ziua judecății este. Pacea Ierusalimului depinde de ei, dacă ei vor înțelege că nu ar fi trebuit . Dacă va înțelege și creștinătatea maghiară că nu ar fi trebuit atunci nu ar fi judecată. Judecată asupra fratelui, pentru că Dumnezeu îl va judeca mai greu pentru că e frate...Pe ceilalți îi va judeca altfel, dar păcatul fratelui este de neiertat. Suntem noi frați în Trupul lui Cristos sau în mod religios acționăm împotriva Trupului lui Cristos? Suntem frați ...întreb pentru că am putea fi. Pentru că pacea lui Ierusalim este promisă, dar degeaba se căznește orice om și orice sistem sau organizație pentru pacea Ierusalimului, pace va fi în Ierusalim atunci când Cristos își va pune piciorul în Ierusalim, atunci când își va lua puterea înapoi ...dar ca acest lucru să se întâmple frații ar trebui să fie împăcați și să fie uniți în umblarea pe calea lui Cristos. Altfel ceea ce va fi va fi judecată. Harul aproape că ne obligă pentru că este o problemă de moarte și de viață. Și eu cred că atunci când aici la Obadia este scris nu trebuia chiar și pentru noi este acolo întrebarea: oare tot ce am făcut așa am făcut cum ar fi dorit Dumnezeu? Și atunci poate că recitind enumerarea aceasta de la Obadia, poate că ne-am opri la vreuna dintre ele...da nu ar fi trebuit să fac asta și aia. Fiți convinși că Dumnezeu ne cere socoteală fiecăruia dintre noi pentru că prin Duhul Său cel Sfânt ne atenționează pe fiecare.

Cred că o sumă a lucrurilor este că situația care a fost aici între Iacov și Esau ar trebui să o privim ca fiind importantă din pricina întâlnirii dintre Iacov și Esau. Trăiești împreună cu ceva, nu este partea ta, pentru că partea ta este alta, și acest ceva se numește PROBLEMĂ sau PRICINA PROBLEMEI este o persoană,...20 de ani? Esau și Iacov s-au întâlnit după 20 de ani, dar s-au întâlnit pentru că trebuia. La fel problema ta va veni să te izbească frontal și nu tu vei fi cel care o vei soluționa. Nici nu încerca. Bucură-te că vei înțelege că nu poți să o rezolvi tu și atunci va trebui să o pui acolo înaintea lui Dumnezeu: Doamne binecuvântează-mă ! Și El te va binecuvânta, nu cu tine însăți ci în așa fel că vei fi liber de problema ta și vei fi împăcat cu Esau. Pentru că în starea aceea imposibilă și de neputință îți vei pune acolo viața în mâinile lui Dumnezeu. Și vei știi că El îl va porni deja pe Esau către tine. Totuși nu-i totuna cum te surprinde pe tine întâlnirea pentru că dacă mai există un pic din idea că: am s-o rezolv eu atunci clar că vei suferi înfrîngere. Cu Esau nu se poate să te întâlnești cu gândul: eu voi rezolva. Cu problemele nesoluționate nu poți să te întâlnești: le voi rezolva eu ! Eliberarea adevărată și singura rezolvare este când zici: Doamne Tu și numai Tu poți să mă ajuți ! Și eu am nevoie pentru că Tu ai promis că mă vei ajuta dar acum problema asta îmi stă în cale iar eu vreau să mă întâlnesc cu problema mea față-n față pentru ca aceasta să plece definitiv, să înceteze pentru totdeauna pentru ca eu să pot merge înainte. Pentru că acolo unde eu merg acolo și tu vei veni și unde vei merge Tu acolo voi merge și eu. Pentru aceasta eu cer ștampila, viza în pașaportul meu ștampilă care se numește: binecuvântare. Să-I aducem aminte și să cerem de la El să activeze pașaportul nostru: vreau să mă duc ! Nu să circumscriu problema și să trișez, pentru că la asta suntem meșteri ...suntem în stare să trișăm timp de 20 de ani, și să evităm întrebările incomode. Dar vă rog să vă reamintiți că poporul ales atunci când a pornit a urmat imediat Ierihonul. Iacov imediat Esau. Dumnezeu l-a pornit pe acest om nu ca să-l omoare ci pentru ca să rezolve problema iar odată cu împăcarea drumul pe care ți l-a dat Dumnezeu să devină liber. Drumul pe care ți l-a dat Dumnezeu este drumul pe care trebuie să-l parcurgem în sezoanele vieții și acesta devine liber numai după întâlniri și împăcări, și predări totale ale vieții. Nu eu vreau să rezolv problema, știu că trebuie dar nu eu vreau ci pentru că știu care este voia lui Dumnezeu El va porni rezolvarea. Iar aici este deja credință și nu mai este vorba de a fi în rolul jucătorului, și nici nu mai este vorba de EU. În rezolvarea problemelor nu tu trebuie să fii motorul ci încrede-te în El.

 

 

 

 

 

 

 

Traducere:  Bezi Gyöngyi

 

 

.

 

 Copyright © 2005-2012 SÓFÁR Jesua HaMassiah-ban hívő ZSIDÓ KÖZÖSSÉG JHVH NISSZI Szolgálat
 
 

Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR
http://kehilatshofar.com