Shabbat Vaiece
Binecuvāntari, cu īnceputul despar?irilor

Jáákov, Béla Orbán:

 

Înregistrat în cadrul serviciului de închinare a comunității mesianice Sofar, în 2012.11.24

Am să încep cu textul din Geneza capitolul 28, de la versetul al 10-lea, de acolo de unde a primit denumirea această zi de Sâmbătă.

10. Iacov a plecat din Beer-Şeba* şi şi-a luat drumul spre Haran**.

*Osea 12:12. **Fap. 7:2

11. A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela. 12. Şi a visat* o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii** lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea.

*Gen. 41:1; Iov 33:15. **Ioan 1:51; Evr. 1:14

13. Şi Domnul* stătea deasupraa ei şi zicea: „Eu** sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.” Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.

aSau: lângă el

*Gen. 35:1; Gen. 48:3. **Gen. 26:24. Gen. 13:15; Gen. 35:12

14. Sămânţa ta va fi ca pulberea* pământului; te vei întinde** la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta.

*Gen. 13:16. **Gen. 13:14; Deut. 12:20

15. Iată, Eu* sunt cu tine; te voi păzi** pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi††, până*† nu voi împlini ce-ţi spun.”

*Gen. 12:3; Gen. 18:18; Gen. 22:18; Gen. 26:4. **Gen. 28:20, 21; Gen. 26:24; Gen. 31:3. Gen. 48:16; Ps. 121:5, 7, 8. ††Gen. 35:6. *†Deut. 31:6, 8; Ios. 1:5; 1Împ. 8:57; Evr. 13:5

16. Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul* acesta, şi eu n-am ştiut.”

*Num. 23:19

17. I-a fost frică şi a zis: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!”

Este foarte cunoscută istorisirea aceasta a lui Iacov, şi în special această scară a cerului atunci când Iacov stătea culcat, din textul pe care l-am citit. S-au scris foarte multe predici, sau mai exact învăţături pe marginea acestei scări, şi cred că relativ la această istorisire despre ce se întâmpla în viaţa lui Iacov, că Iacov era culcat şi avea drept perna o piatră, şi ajunge la un punct în care trebuie să se întâlnească cu Dumnezeu, ar trebui să privim un pic la ce fusese înainte în viaţa lui Iacov, pentru că sînt f. multe lucruri care se întâmplă în viaţa lui înainte de a ajunge el aici. Tocmai de aceea începutul capitolului este de nedespărţit de restul capitolului. Deci atunci când îl avem pe Iacov în starea aceasta că stă culcat pe o piatră şi în timp ce se ruga se întâlneşte cu Dumnezeu, şi cu îngerii Lui, deci înainte de acest episod vedem că Isaac tatăl lui Iacov  l-a trimis înapoi  în Mezopotamia, da înapoi. Şi l-a chemat pe Iacov şi i-a spus:

1. Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat* şi i-a dat porunca aceasta: „Să** nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.

*Gen. 27:33. **Gen. 24:3

2. Scoală-te*, du-te la Padan-Aram**, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă, dintre fetele lui Laban††, fratele mamei tale.

*Osea 12:12. **Gen. 25:20. Gen. 22:23. ††Gen. 24:29

Avem partea pozitivă a istoriei, că adică Isaac într-adevăr vrea să asigure continuitatea promisiunilor Lui, şi de acea îi porunceşte fiului său, lui Iacov, să meargă înapoi acolo pe pămîntul strămoşilor săi. Deci și Iacov a trebuit să meargă înapoi. Iar pentru noi este o atenţionare: dacă Dumnezeu vrea ceva nou, atunci nu ne îndreaptă privirile spre viitor, că adică las că tot a fi cumva,sau tot îmi voi găsi eu ceva bun, fie în lume fie voi sluji spre cineva cu speranţa că am să-l (o) convertesc, nu. Ci atunci cînd Dumnezeu dă un plan, o chemare, o misiune, aşa cum a făcut-o aici cu Iacov, atunci trebuie mers înapoi la trimiterea originală, pe care am primit-o de la Dumnezeu. Trebuie mers înapoi la conservarea continuităţii, acolo unde Dumnezeu vrea să se împlinească voia Lui. Nici acum, nici astăzi Dumnezeu nu vrea să înceapă ceva nou, nu epocă nouă, şi nici generaţie nouă sau New Age, şi alte sloganuri de genul ăsta, ci acea voie veche şi de demult  care este Voia Lui, acolo ne trimite și pe noi înapoi. La continuarea vechiului, ne trimite înapoi. Da, Tatăl nostru ne trimite şi astăzi înapoi: du-te înapoi acolo de unde ai venit ! Pentru că îţi aminteşti şi tu de acel moment când ţi-ai predat viaţa lui Cristos, da îţi aminteşti de unde ai venit, şi ce vrea Dumnezeu cu tine. Este un punct unde trebuie să ne reîntoarcem  mereu. Nu noi trebuie să construim viitorul, şi să inventăm un drum, şi să ne aliem cu oricine, Dumnezeu nu vrea uniuni, şi asocieri, ci trebuie să împlinim planul Lui original. Iar pentru împlinirea acestui plan Dumnezeu ne dă  parteneră, aşa cum am văzut în cazul oricărui patriarh. Ne dă instrumentele, mijloacele necesare ca să împlinim acest plan, aşa cum vom vedea mai târziu şi în viaţa lui Iacov, că va primi chiar şi bogăţie, şi nu pentru ca să fie el bogat, ci ca să folosească această bogăţie, avere, în planul Lui, investind la locul potrivit în aşa fel ca generaţia următoare să poată să aibă bazele construite. Deci pleacă în Mezopotamia. Însă orice întâmplare din Biblie este secondată, adică există o dualitate în toate: trebuie să ştim că atunci când Iacov  porneşte spre Mezopotamia, fiind ascultător de poruncă, exact atunci şi celălalt frate, Esau, se porneşte. Esau porneşte, şi aici se aseamănă foarte mult cu fiecare dintre noi:

6. Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov şi-l trimisese la Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuvântându-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.” 7. A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa şi plecase la Padan-Aram. 8. Esau a înţeles* astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac.

*Gen. 24:3; Gen. 26:35

9. Şi Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lângă nevestele pe care le avea, pe Mahalat*, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot**.

*Gen. 36:3. **Gen. 25:13

10. Iacov a plecat din Beer-Şeba* şi şi-a luat drumul spre Haran**.

*Osea 12:12. **Fap. 7:2

Şi de aici începe apoi textul care se citeşte în această săptămână. Celălalt frate. Am citit că Esau din propria-i voie s-a luat şi s-a dus la vânătoare. Cu alte cuvinte el se va realiza. Este imaginea tipică a egoismului : mă duc şi voi face. Paralel cu Iacov, dar în sens opus. Şi ce se întâmplă ? O căsătorie nouă. De data aceasta nu din dorinţa de a sfida porunca, luînd fata unui hitit, ci urmează aparent o situaţie mai pacifistă, să împăcăm şi capra da să ne rămână şi varza, o stare nici cu tine, dar nici fără tine, a luat-o pe fiica lui Ismael. Păi, Ismael totuşi era fratele lor, nu? Păi, acelaşi sânge curge în vinele noastre ! Ismael era şi el fiul lui Avraam. Şi atunci cine ce are de comentat?! O situaţie foarte actuală! De ce?Atunci când nu mergem pe drumul ascultării faţă de Dumnezeu, ci mergem pe un drum propriu atunci Esau este din nou şi din nou în noi. Nu mă duc la canaaniţi, adică nu-mi iau o soţie din lume, nu mă unesc cu lumea, dar este o altă soluţie. Am să fiu o persoană religioasă. E adevărat că Ismael nu era fiul promis, nu era el cel care ducea binecuvântarea lui Dumnezeu, ...dar totuşi era şi el un fiu al lui Avraam. Similar: sînt foarte bine într-o adunare religioasă, nu trebuie să fiu ascultător, pot să-mi realizez propriile dorinţe, să mă realizez, nimeni nu poate să zică nimic, mă duc conştiincios la biserică....dar m-am căsătorit cu un copil al lui Ismael. Şi cine îndrăzneşte să comenteze ceva? Cine are curajul să spună într-o adunare bisericească: sînteţi copiii lui Ismael !! Aveau un singur tată, nu? Doar că nu toţi sunt părtaşi moştenirii ! Ei nu duc linia binecuvântării Dumnezeieşti, ci duc linia lui Ismael. Şi din păcate acest lucru este şi în noi. De atât de multe ori vrem să ne realizăm, aşa de mult vrem şi noi să vânăm ce este de vânat...totuşi vine un moment în viaţă în care vom vedea că  sînt şi de aceia care aparţin lui Dumnezeu, şi putem vedea ascultarea lui Iacov, şi binecuvântarea, pt. că a primit-o de la Isaac, tatăl său, şi atunci mă hotărăsc şi eu să devin... aproximativ credincios. Mă duc, dar nu mă duc..., sînt aici, dar nu sînt aici. Sînt membru al familiei dar nu sînt părtaş cu familia. Copil al lui Ismael. Dacă  iei de nevastă un copil al lui Ismael, atunci  merită să vedem şi traducerea numelui care înseamnă: frumuseţe şi boală. Nu-i aşa cu un stil de viaţă religios ne unim cu frumuseţea, dar acest lucru înseamnă şi boală. Oh, frumuseţea, adunarea care sclipeşte, corul care e atât de măreț și numeros, si alte chestii asemănătoare....Da, asta vreau...propria-mi voie împreună cu frumuseţea, şi facem similar şi la nivel de adunare bisericească. Care este biserica unde se trăieşte în chip pompos frumuseţea ? Nu-i aşa? Şi vă place sau nu ...sînt copiii lui Ismael. Acum o pot spune, dar în viitorul foarte apropiat nu-i sigur că nu vor inventa o lege prin care să te pedepsească dacă spui adevărul. Deci a luat-o pe Mahalot fiica lui Ismael, sora lui Nebaiot, s-a însurat cu frumusețea, gloria și fastul. S-a căsătorit cu acea pe care ....Iacov nu a luat-o. Şi nu pentru că ar fi fost oferită lui Iacov acea partidă, ci pentru că Iacov în supunerea lui, care e similară cu supunerea unui om credincios, această amăgire nici nu poate să-l atingă. Dacă sînt cu adevărat un copil al lui Dumnezeu, şi umblu cu adevărat în ascultare de voia Lui, se poate să mă ameţească și pe mine Mahalot, adică copilul propriei mele dorinţe, de ce? Pentru că  Ismael s-a născut din voie omenească. Şi această voie omenească este şi ea într-un proces continuu, chiar mă gândeam într-una din zile, la situaţia omului din Gadara, că atunci când Ieşua a îzgonit demonii din acel om şi demonii au intrat în porci...Porcii au murit, dar ce s-a întâmplat cu demonii? Esau s-a schimbat...şi totuşi tot timpul vor reapărea Ispititorul....înlăuntru, ispititorul va apărea şi din afară, da frumuseţea te va ispiti mereu. Să ne gîndim, Esau cu adevărat s-a schimbat? Oare cu adevărat nu a mai dorit să-l omoare pe Iacov? Cu adevărat se poate spune că relaţia dintre Iacov şi Esau a fost reabilitată? Poate că problema a fost rezolvată: porcii au murit...dar spiritul nu a murit! Esau, spiritul lui este aici şi acum. El este aici cu frumuseţea, cu măreţia, cu sclipirile ei. Da e acolo în adunări: stadion mare, Plaza mare, tot felul de chestii mari şi răsunătoare, da sînt acolo....şi oare Dumnezeu în acest mod vrea să ne binecuvânteze? Sau aşa cum a făcut-o cu Iacov? Datorită ascultării acestui om. Tocmai de aceea exemplul lui Iacov este înaintea noastră, şi mărturia lui, că atunci cînd el se desparte, pentru că s-a despărţit de Esau, au luat-o în direcţii diferite, atunci şi numai atunci poate Dumnezeu să-l binecuvînteze cu adevărat pe Iacov. Şi eu cred că aceste despărţiri trebuie să le trăim cu toţii în multe feluri foarte curând, da Trupul lui Cristos trebuie să trăiască această despărţire, separare. Sînt capabil să asum situaţia grea, cu capul acolo pe piatră, afară întuneric, şi rece, nesiguranţa...Sau aleg drumul care este frumuseţe şi dorinţi omeneşti? Esau încolo, Iacov încoace...Şi tot mai multe întrebări de acest gen se vor naşte... Cu cât sînt mai tari în lume spiritele cari au intrat în porci, conform profeţiilor, deci cu cât îşi vor accentua activitatea, cu atât mai mult se va naşte şi întrebarea: tu încotro te îndrepţi? Vom fi atât de singuri ca și Iacov acolo pe piatră ! Ce împlineşti tu?    Va fi din ce în ce mai greu pentru că vom fi singuri aşa cum a fost acolo Iacov. Oare vei avea suficientă credinţă să spui: iată-mă ! Ştii tu că atunci când pe scara aceea îngerii umblau pe jos, în sus şi în jos...Este oare ceva semn oricât de mărunt pentru tine ?

12. Şi a visat* o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii** lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea.

*Gen. 41:1; Iov 33:15. **Ioan 1:51; Evr. 1:14

Nu de sus în jos umblau, ci invers: în sus şi în jos. Îngerul este similar cu Trimisul...este rugăciunea ta care trimisă sus şi răspunsul vine  de sus. Această scară spirituală este cea care leagă distanţa dintre om şi Dumnezeu, aceasta este scara care ajunge până la cer. Da acesta este singurul lucru pe care poţi conta. Nu-mi place să înfricoşez sau să speriu pe nimeni, dimpotrivă condamn acei teologi sau capi de biserici cari prin frică încearcă să-şi adune adepţii în sînul sigur al celulelor bisericeşti. Totuşi este un fapt concret care se va întâmpla, în foarte scurt timp, dacă tu eşti fidel lui Cristos, şi eşti credincios chemării pe care ai primit-o împreună cu trupul Lui, atunci mai devreme sau mai târziu urmează şi în viaţa ta: piatra căpătâi, întuneric şi va trebui să înveţi să te rogi.

Îngerul trebuie să urce, pentru ca să şi coboare. Trebuie să înveţi să te rogi, în această situaţie întunecată în care era Iacov, pentru ca să poţi primii răspuns. Şi răspunsul nu va fi: am să te scot pe tine, ca şi pe Noe , nu, ci va fi: ţie şi sămânţei tale ...adică continuarea. Dumnezeu repetă continuarea pe care a dat-o înaintaşilor noştri. E îngrozitor să priveşti astăzi că cei mai mulţi, în mod suicidal, rupe legătura cu trecutul. Da, e ca o sinucidere. Azi mâine nu va mai fi pe cine să întrebi de rădăcini, despre Lege, despre mărturia trăită a funcţionării acestora. Şi acelaşi lucru se poate spune despre orice legitate care este: în natură,în etică etc. E groaznic să vezi că ruptura de trecut este un drum care se îndreaptă spre moarte. Nu ai pe ce să zideşti. Nu este continuare...şi de aceea capătul este moartea. Această epocă nouă, este o eră mortală. Iar aici, revenind la text, Dumnezeu repetă ceea ce a promis lui Avraam şi lui Isaac, este vorba de o continuitate. Cine este in această continuitate este în binecuvântare, de la creaţie până la ultima secundă, şi dincolo de acest timp, binecuvântarea va fi acolo. Nu este vorba că Dumnezeu ar fi împărţit binecuvântarea pe generaţii, păstrând pentru fiecare o părticică, nu. Trebuie să înţelegem că trebuie să fim într-o continuitate. Nu-i totuna că noi căutăm în mod continuu pe Ismael, sau se poate spune că supunerea şi ascultarea noastră este continuă faţă de Dumnezeu şi faţă de domnia lui Cristos în noi. Merge în sus, pe scara imaginară, înger? Poţi în situaţii grele să te rogi în sus, pentru ca răspunsul să vină în jos, asta e întrebarea.  Este înger, trimis din gura ta, vreun gând, vreo dorinţă sau un strigăt de osana? Poţi să trăieşti aşa cum a trăit Iacov? Nu sfâşiindu-te pentru că eşti sfârşit, slavă lui Dumnezeu că toți avem asemenea momente, şi spui: acum sînt la pământ, sînt terminat şi nu ştiu cum să merg în continuare, pentru că astea vin cu siguranţă ?! ....Pentru că este la orice întrebare răspuns. Şi nu tu trebuie să alegi între răspunsuri că oare ce ar fi mai bine şi mai profitabil. Ar fi mai bine fata lui Ismael, că doar e frumoasă, dar griji că acolo e şi boala împreună cu frumuseţea. Nu, ci spunând: mă predau, şi atunci va veni răspunsul. Atât de mult am vrea şi noi să cădem în starea asta lumească, vrem ceva nou şi că va fi trezire,sau vreun alt trend, atât de mult ne-ar plăcea să trăim şi noi ca şi lumea, atât că vopsim lucrurile cu o pojghiţă creştină, aşa ca şi figurinele de ciocolată, sau tabletele amare de medicamente. Dumnezeu vrea continuitate. Unde sînt rădăcinile şi unde sînt promisiunile lui Dumnezeu ? Pentru că promisiunea care îţi aparţine nu e de astăzi ci ea există de la creaţie, chiar din-nainte de creaţie...dar cum pot să mă integrez în aceasta? Numai atunci dacă mă despart de Esau. Dacă mă separ de cel care alege pe Ismael, copilul voinţei omeneşti, frumuseţea şi bogăţia şi fastul. Dacă mă separ de acestea atunci poate Dumnezeu să înceapă ceva cu mine. Şi aici nu vorbesc de extrema sărăciei, sau a pustniciei, ci vorbesc despre separarea în mine însămi de ceea ce este dorinţă omenească. Separare de acel Ismael pe care Dumnezeu l-a permis, dar nu l-a binecuvântat. Şi avem multe lucruri de acest gen în vieţile noastre...lucruri cari au fost în voia Lui perrmisivă, dar cari nu sînt o continuare şi nu sînt părtaşi binecuvântărilor. Chiar şi într-o relaţie omenească, trebuie să decizi : mă plimb cu Esau împreună şi admir fetele frumoase aşa cum era Mahalatot, sau aleg drumul pe care l-am primit de la Dumnezeu. Şi acest lucru se poate întâmpla şi într+o căsnicie: unul vrea frumuseţea, şi dorinţele proprii, iar celălalt ca bărbat ştie să spună: iată voia lui Dumnezeu. Şi aş putea să enumăr probleme foarte actuale şi uzuale, eu vreau asta: o casă mare, o maşină mare orice mare, iar celălalt ştie şi spune mie îmi trebuie familie. E mai greu şi totuşi asta este în continuitatea pe care o vrea Dumnezeu.  Asta e în binecuvântarea Lui. Nu se poate să rămâi împreună pentru mult timp Esau nu poate fii împreună cu Iacov. Pentru că Esau va ataca întotdeauna voia lui Dumnezeu şi chemarea Lui. Ceea ce este trupesc şi sufletesc va ataca întotdeauna ceea ce este spiritual. Simţămintele tale, dorinţele tale se vor lupta întotdeauna cu spiritul tău. Îţi vor spune nu trebuie să fi tu aşa de credincios, las că e bine să fi doar religios. Las că-i bună treaba aia de Ismael, de Esau...că doar nu avem decât un singur Tată. E adevărat că nu sînt în voia Lui, e adevărat asta şi aia, dar .... Şi aici se pune întrebarea poţi să te separi de Esaul din tine? Esau te va părăsi mai devreme sau mai târziu. Pentru că nu Iacov l-a părăsit pe Esau, ci invers. Şi aici am să vă expun o legitate de bază: dacă cineva trăieşte într-adevăr sub domnia lui Cristos atunci să fie pregătit că foarte mulţi aşa zişi fraţi îl vor părăsi. Foarte mulţi au fost cei care au venit şi aici, au venit şi au plecat. De ce? Pentru că e foarte fain să fim împreună un timp scurt, așa cum vom fi și de revelion din nou împreună,va fi foarte bine că prăjiturile vor fi gustoase și ne vom putea îmbrățișa unii pe alții,și poate că va fi vreo posibilitate să-mi găsesc și ceva care se cheamă nevastă, deci vor fi multe chestii frumoase și dorințe omenești, și... dar dacă nu pot să-mi realizez voia, când nu voi găsi dansuri populare sub denumirea de închinare, când nu voi găsi o scenă pe care să-mi arăt propria persoană...atunci vor pleca, da pur și simplu o vor întinde. Vor alege ce este mai frumos și ce este mai pompos.  Și nu vreu acum să enumăr denumiri bisericești unde excelează Mahalot, poți să bați din palme, să cânți Gaspel și cine ce gusturi și ce preferințe are. Se poate desigur să-ți trăiești toate nevoile sufletești și trupești, sigur poți să trăiești nestingherit ceea ce este atât de frumos...Acum eu te întreb pe tine: vrei să fi frumos sau vrei să fi ascultător ? Vrei tu ce este frumos,spectaculos și plăcut ochiului, adică Mahalot, sau vrei ceva ce este foarte dur și tare adică drumul lui Iacov. Pentru că drumul lui Iacov este foarte aspru ! Ai credință să duci drumul acesta mai departe în viața proprie, în deciziile personale pe care le iei, oricum ar fi tot în acea direcție mă duc !? Mie îmi trebuie binecuvântarea lui Dumnezeu și nu împlinirea propriei mele dorințe !Eu vreau voia desăvârșită a Lui și nu voia mea ca s-o împlinesc. Pot eu să zic: mă sacrific, adică nici nu e vorba de sacrificiu aici, ci pur și simplu de ascultare este vorba. Pot să trăiesc pur și simplu așa : îmi pun viața la picioarele Lui, da acolo pe piatră. Ai ajuns vreodată în viața ta la punctul: nu mai continui așa cum am făcut până acum, și nu vorbesc despre stări de acelea când se năruie una alta deasupra capului tău, ci vorbesc despre un moment în care cu adevărat te oprești și spui: știu încotro trebuie să merg, știu și promisiunile Lui dar acum mă opresc. Ai ajuns vreodată la granița aceea, pentru că despre o graniță este vorba aici și nu un punct unde se termină toate. Așa cum fac sinucigașii. Ai ajuns la acel punct în care ai spus: Doamne de aici Tu să-mi spui cum să fac,  pentru că eu nu mai văd nimic, nu mai am nimic,știu că mi-ai dat o chemare și o promisiune deci dă-mi și uneltele necesare ca să împlinesc această chemare. Și Dumnezeu întotdeauna răspunde  omului care recunoaște că este în întuneric, și pe piatră, acelui om poate El să spună: asta este binecuvântarea ta. Iar binecuvântarea care este a ta, se continuă cu urmașii tăi, pentru că  fiind în continuitatea Lui tu construiești ceea ce se numește planul Lui. Se pune întrebarea: pot să construiesc eu planul Lui în așa fel că nu este nimic din voia mea personală acolo, ci doar mă rog: și vine răspunsul. Și s-a născut în mine acel simțământ care s-a născut și în Iacov : locul acesta este înfricoșător ! Ai simțit tu deja ce înfricoșător este să te prezinți înaintea lui Dumnezeu? Nu-i vorba că postăm în rolul unui martir, nu-i vorba că trebuie să joci teatrul unui bun creștin, nu despre asta vorbesc ! Ci te întreb dacă ai simțit vreodată măreția lui Dumnezeu  că adică înaintea Lui sunt un fir de praf. Și cu adevărat dacă acuma m-ar judeca ....m-ar spulbera.  Dar Dumnezeu nu l-a judecat pe Iacov, ci i-a dat o promisiune, și numai după aceea a realizat Iacov: ce înfricoșător este locul acesta ! Și aici avem lucruri inredibil de multe, în această promisiune! Avem aici atât frumusețea cât și asprimea și greutatea vieții de credință !Adică Dumnezeu mi-a dat mie ceva, o binecuvântare, o misiune, dar în același timp mi s-a și arătat ! Deci 1. fără El nu se va putea împlini nimic, 2. fără El sînt nimeni și sînt incapabil și nepotrivit dacă El nu mă face capabil și potrivit. Daci așa va deveni acel loc al întâlnirii cu Dumnezeu : înfricoșător. Nu e frica aceea care mă face să tremur, ci realizarea faptului că Doamne pe mine?  Care sunt un nimic? Și de ce tocmai eu? Dacă nu mă ajuți Tu atunci nu voi putea face nimic ! Și sînt în Biblie nenumărate cazuri în care în această întâlnire cu Dumnezeu oamenii au intrat  la apă, s-au făcut mici. Dumnezeu asta vrea ! Să intri un pic la apă și să-ți vezi neputința,  nu mai face pe briliantul, sclipind într-una, nu-ți trebuie ție fanfară și spectacol, nici aplauze, și nici mângâieri și îmbrățisări, și blesteme pe post de binecuvântări. Ce bine ar fi dacă păstorii ar înțelege că între atâtea îmbrățisări câte ispite se ascund. Atât trebuie să-i spui: așa de bine ai vorbit astăzi ! Și gata! L-ai împușcat pe om, pentru că l-au idolatrizat ...iar tu ai acceptat asta: o da ce bine a vorbit !! Și bietul de el deja se și adoră pe sine. Nu, nu-mi trebuie așa ceva. Mie îmi trebuie Dumnezeu. Îmi trebuie să fiu mic, dar în acelați timp să știu de ce sunt pe pământ, care este misiunea mea, și chiar dacă acum sunt pe piatră...la rugăciunea mea vine răspunsul. Asta e ceea ce trebuie să trăim. Eu cred că trebuie să se întâmple în viața noastră ceea ce a fost și în viața lui Iacov și a lui Esau.Trebuie să ajungem la starea că separ clar ce este voia lui Dumnezeu şi ce este voia mea personală. Până nu se întâmplă acest lucru Dumnezeu nu poate face nimic cu tine. Deci ducă-se....lasă-l pe Esau să plece. Şi numai după aceea vei avea pace. Între Esau şi Iacov doar atunci a fost pace când au fost departe unii de alţii, cu cât distanţa a fost mai mare cu atât a fost mai bine şi pacea era mai mare. Cu cât mai departe vor pleca dorinţele, şi visele tale de la tine cu atât mai mare va fi pacea ta, şi cu atât mai mult te vei bucura că poţi să te întâlneşti cu Dumnezeu...deşi aşa cum a spus şi Iacov...este înfricoşător să te întâlneşti cu El. Deci trebuie să te desparţi. Eu cred că  vieţile noastre nu au nici o altă misiune decât să fie binecuvântare pentru ca alţii să fie binecuvântaţi prin noi. Dar pentru a deveni binecuvântare este o cerinţă fundamentală: Dumnezeu trebuie să te cureţe de tot ce nu e binecuvântare în tine, tot ceea ce reprezintă voia mea, ei bine de acestea trebuie să fi curăţat, trebuie să înceteze influenţa ei. Ismael trebuie să moară, adică lucrurile pe care tu le doreşti foarte mult. Dorinţele şi visele noastre încep să ne facă probleme atunci când ne şi unim cu ele. Esau a luat-o de nevastă pe Mahalot, s-a unit cu ea. Şi în momentul în care eu sînt una cu ceeace îmi doresc sau îmi imaginez atunci griji că se va şi naşte. Esau se continuă şi el. Aşa cum am mai spus demonii au iesit din porci, dar nu au fost distruşi, nu au plecat. Esau va fi mereu dispus să se unească cu ispitele şi să ajungă sub dominaţia acestora.

În Biblie avem multe aspecte pozitive în istorisirea relaţiei lui Esau si Iacov. Există împăcări, cu toate acestea porcii au murit în mare, anumite probleme se rezolvă, dar omul nu se schimbă. Dacă nu este eliberat şi nu ajunge la acel punct la care a ajuns şi Iacov, la piatră, atunci e Esau. Pentru că vor veni alte dorinţe, vor veni alte ispite, vor veni alte căsătorii, vor veni alte părtăşii, pentru că de fapt în toate EU sînt, şi unit cu fiica lui Ismael, dau naştere la alţi Ismaeli. Un păcat deschide uşa altui păcat, o dorinţă te eliberează să ai alte dorinţe,  şi se perpetuează. Iar la un moment dat se despart fraţii, copii de părinţi, soţi necredincioşi de cei credincioşi. Şi asta se repetă în orice relaţie umană. Dacă nu scapă omul de spiritul lui Esau, şi nu închide uşile în aşa fel că îşi pune viaţa sub domnia lui Cristos atunci ispitele nu mai contenesc.

Iar în această privinţă, bine-înţeles sîntem la fel de expuşi, dar mai cu seamă aceia pentru care Diavolul are un interes special să-i împiedice să-şi împlinească chemarea.

Nu este deci la întâmplare că cei care conduc diverse adunări religioase, păstori sau cum s-or fi numi ei, exact ei sînt atacaţi. Vanitate şi dorinţă de mărire. Bani şi femei. Cele mai multe căderi se întâmplă exact între aceştia, chiar dacă nu ştiţi de ele. Pentru că ei sînt cei mai expuşi. Dacă nu devin slobozi aceşti oameni vor fi obiectivul principal al Diavolului. Iar dacă cineva doreşte să slujească, fapt similar cu binecuvântarea atunci să meargă acolo la piatră. Pentru că şi slujba de mamă este o slujbă, nu trebuie să inventăm posturi în celulele bisericii. Orice slujire pe care ai primit-o de la Dumnezeu este slujire, şi trebuie să funcţioneze ca binecuvântare pentru ceilalţi. Nu vei putea fi niciodată o mamă bună dacă nu ţi-ai predat viaţa şi copilul lui Cristos. Niciodată. Pentru că vor veni dorinţele şi apoi peste vreo 20 de ani o să-ţi dai seama în câte feluri ţi-ai distrus copilul. Pentru că ai vrut să faci din el altceva decât a vrut Dumnezeu. Aş putea să enumăr multe clownării pe care sîntem în stare să le facem. Pentru că copilul nu poate să facă exact acel lucru pe care i l-a dat Dumnezeu să-l facă, conform abilităţilor cu care l-a inzestrat. Vedeţi  cât de multe exemple se pot da, câte Ismaelite şi progenituri ale lui Esau sînt în vieţile noastre. Atâtea vise şi dorinţe am avut: ca nu-mi trebuie copil până nu am asigurate toate....şi te trezeşti că nici nu te mai măriţi, şi nici nu te mai însori...da e foarte frumos când le realizezi da te întreb: cine locuieşte în ele? La câte persoane single aş putea să le spun astea? E Esau aici, şi ai luat-o pe fata lui Ismael, poţi fi sigur de asta. Şi ce e trist asta se continuă....că vin alte şi alte dorinţi omeneşti.

Orice slujire ai trebuie să fie o binecuvântare, orice chemare ai la fel trebuie să fie o binecuvântare de fapt toată viaţa cu multiplele lui aspecte trebuie să fie o binecuvântare pentru ceilalţi. Dar această binecuvântare este exact spiritul lui Esau cel care vrea să o distrugă. Pentru că mereu şi mereu îmi trebuie ceva care e în planul meu, şi vreau un mic dumnezeu, pentru că eu însumi mă consider un dumnezeu. Hai scoate repede tolba cu săgeţi şi la vânătoare ! O afacere nouă, o femeie nouă, ceva asta sau aia...şi nici nu ţi-ai dat seama că ai pierdut totul. Poate că nu ai observat că foarfeca asta nu se închide, ci se deschide. Dar distanţa care creşte între cele două încrengături Iacov şi Esau, poţi să o vezi. Ar fi timpul să te culci pe piatră. Nu aşa că no acu puteţi să-mi tăiaţi şi capul. Nu, nu aşa. Că am mai auzit de întoarceri din alea : Doamne acum sînt aici !!!! Nu eşti tu acolo, numai atunci când Dumnezeu o să te strângă un pic. Am văzut multe cazuri din astea. Ci cu adevărat e nevoie şi trebuie să pornim înapoi la rădăcini, Dumnezeu ţi-a spus din copilărie ce vrea de la tine. Doar să-ţi aduci aminte un pic. Mezopotamia ta e în capul tău. De unde ai venit? Şi ce ai devenit?  Încearcă să-ţi descompui un pic ultimii 20-30 de ani. Cum a fost? Ce am primit de la El? A, că eu m-am dus în altă direcţie? Se poate. Şi între timp am pierdut timp, şi energie. Pentru că eu am inventat ceva bun. Păi am luat-o pe fiica lui Ismael, dar Dumnezeu nu a putut să acţioneze în viaţa mea, pentru că eram nefuncţional pur şi simplu. Tu cunoşti cel mai bine care e Mezopotamia ta. Nu părinți tăi știu asta, ci tu. Ei pot doar să bănuiască. Pot să vadă din afară dezvoltarea ta. Da din afară se poate vedea ce va deveni acel copil, fie bine fie rău. Experimentez acest lucru și eu ca și părinte. La vîrsta de 3 ani și jumătate pe care o are fiul meu știu ce posibilități are atât în sens pozitiv cât și în cel negativ. Trebuie să fiu atent la aceste aspecte, cum pot să-l ajut. Nu pentru ca să împlinească scopurile mele, nu construiesc un copil minune. De multe ori trebuie să mă abțin și să mă retrag: ai grijă ceea ce vrei este de la tine ! Ai grijă !...

V-ați făcut vreodată un inventar al propriei vieți ? Eu asta am vrut să devin... Bărbații în mod special atunci când povestesc între ei sînt capabili să mintă romane întregi. Ce am vrut și ce a ieșit...va ieși la suprafață imediat ! Așa de bine știm să exacerbăm ceea ce nu a fost, apoi eu am fost cel mai bun, cel mai bogat, cel mai cel....de altfel și a face curte cuiva tot despre asta sună.  Și de ce nu stăm mai bine față-n față cu oglinda și să întrebăm: Doamne dar Tu ce ai vrut de fapt? Atât de simplu ți se va răspunde: iată aici este un bărbat....sau iată aici este o femeie !. Ah, și de ce nu ai văzut acest lucru? Păi ai văzut altceva la televizor. Un Jr. Din Dalas de exemplu, că a murit de curând saracul la 81 de ani... Vai câți Jr. Sunt în țară astăzi ! O da câte dorințe și vise sîntem în stare să construim, vai câte....știi nu trebuia să fi Jr. Tu trebuia să fi cine ți s-a dat să fii, sau cine ai fi putut să fii. Nu trebuie să urmezi perceptele unei mode, sau să alergi la sfaturile unui om, nu trebuie să mergi la păstor și să-l întrebi: păi ce să fac acum? Du-te la oglindă !Și du-te la piatră. Să-L întrebi pe El: Doamne Tu ce vrei? Nu întreba de la oameni, păstori, mass-media sau alte medii. Întreabă-l pe El şi îţi va spune. Iacov nu l-a întrebat pe tăticu, şi nici rudele nu i-au spus ci în direct, pe Dumnezeu l-a întrebat. Şi astăzi este valabil acest lucru. De la mine nu întreba nimic. Știi tu pe cine să întrebi. Iar dacă nu știi, atunci îți spun acum:întreabă-L pe El. Du-te acasă, să fie întuneric, îți doresc să fie întuneric în viață, pentru că altfel nu vezi, îți doresc să te apese piatra un pic pentru ca să urce primul înger din gura ta: Doamne sînt aici !

Pentru că altfel tu nu vei auzi ce ți-a dat Dumnezeu. Ceea ce ne dă El în toate cazurile este veșnic, este într-o continuitate și este veșnic.  Ceea ce El ți-a dat nu este pentru 10 minute, ci este parte a unui proces care nu se poate măsura în ani. Ci este vorba de epocă. Tu ești parte a unui plan imens, și când spun asta nu vreau să te flatez și să-ți zic: tu ești omul minune, nu. Ci vreau să spun că tu esti firul acela de praf care lipsești de undeva. Asta simțim noi, și asta poate să simtă și el, și asta este când te întâlnești cu El. Când îngerii Lui vin cu răspunsul, asta simți că ești mic și lipsești de undeva.

Ar fi atât de bine dacă am putea să ne despărțim de Ismaelii noștrii. Dacă stau bine și mă gândesc poate tocmai adunarea din care faci parte tocmai acela este Ismaelul tău. Pentru că acele adunări au planuri de misionare, și mai știu eu ce planuri cari se asemuiesc cu așteptările partidelor politice și diverselor asociații omenești. Dar oare Dumnezeu ce a vrut? Pentru că mai devreme sau mai târziu, Ismael, mai precis Iacov și Esau se vor despărți. Trăim în epoca în care Trupul lui Cristos trebuie să se despartă. Și nu tu te vei despărții ci ei se vor despărți de tine. Și plângi acum când suntem așa de puțini, și că sînt tot felul de persecuții la adresa creștinilor? Păi tu nu vezi că ești în planul lui Dumnezeu? Da ai rămas singur, și dacă privești un pic în jur...așa în orientul mai apropiat, vei putea observa că nici Israel nu are prea multe variante, tot singur a rămas. Piatră și rugăciune. Pentru că ești singur. Dacă ești evreu și trăiești în această țară, nu ai altă alternativă. Doar rugăciunea. Drumurile noastre s-au despărțit. Atât de creștini cât și de cei ce nu sunt creștini. Avem frați, dintr-ăștia cu numele din ăștia ca Esau, și Ismael, dar nu sunt frați buni aceștia. E bine dacă vom învăța drumul lui Iacov. El nu s-a dus să se războiască cu Esau, nici să aibe dominație asupra acestuia, nu ci pur și simplu avea alt drum. Și vedem că nici aici în aceste probleme de frați rezolvarea nu este omenească. Trupul lui Cristos nu trebuie să lovească într-un Esau religios. Nu, ci trebuie să te separi. Pentru că spiritul nu moare, porcii mor, dar spiritul nu. Acel spirit care domnește astăzi în lume nu e de astăzi, ci a fost în alți porci, și nu vreu să dau nume ca de exemplu porci comuniști, naziști sau alte denumiri, pentru că epoci și dominații mor, dar spiritele rămân. Sunt aici și vor ataca din nou și din nou. Esau, din nou același duh. Și povestea se repetă. Păi eu nu am luat femeie canaanită, ci fiică de-a lui Ismael. Păi e fiica fratelui meu, nu?    Nu te lăsa înșelat. Trebuie să te desparți. Du-te acolo unde el nu va veni, și nici nu va putea să vină. Înaintea lui Dumnezeu. Da acolo înaintea Lui. Roagă-te pentru că el nu se roagă. Du-te înaintea lui Dumnezeu, pentru că el se va duce înaintea altui dumnezeu. Despărțirea din punctul tău de vedere este că tu mergi acolo unde este Dumnezeu. Unde te poți întâlni cu Cristos. El exact acolo nu vrea să meargă să se întâlnească cu Cristos, și foarfeca se deschide...iar depărtarea este tot mai mare. Dar acestea le poți trăi, și credința ta va crește doar atunci când, tu însăți experimentezi ...locul acesta este înfricoșător. Aici este un pozitiv imens sînt înaintea lui Dumnezeu și pot să simt măreția Lui, și această măreție a Lui este chiar protecția ta. Și Iacov știa acest lucru. S-a întâlnit cu oștirea Lui, și multe alte lucruri s-au întâmplat. Când tu simți măreția Lui atunci și dușmanul tău o va simți. Nu pentru că tu îți vei blestema dușmanii, ci pentru că este un fapt real: acel Dumnezeu înaintea căruia stai și este măreț pentru tine, acel Dumnezeu este mare și acolo unde nu este poporul Său, pentru că este mare în judecată. Și mâna Lui este măreață, acea mână care este înfricoșătoare pentru că este o mână care binecuvântează și care poate să blesteme în același timp. În locul acela care este înfricoșător pentru că mă întâlnesc cu El, primesc binecuvântări și atunci de ce ar mai trebui să mă tem? De ce? Păi să-i fie frică celui care nu este aici. Și vorbesc despre frică pentru că în epoca în care trăim va fi tot mai multă frică.  Deja se simte, dar va fi tot mai multă frică. Dar întrebarea e pot să vadă acei oameni pe tine că nu te temi? Pentru că aceasta este mărturia unui credincios. Nu uita că Esau a văzut tot drumul lui Iacov, dar drumul tău se poate vedea? Pentru că dacă drumul tău se vede atunci ei trebuie să ia niște decizii. Eu mă duc în acel sens...iar decizia aceasta reprezintă începutul binecuvântărilor. Începutul binecuvântărilor este că mă întegrez în planul lui Dumnezeu și am pornit, nu m-am culcat pe-o ureche, ci m-am pornit. În dinamica Lui este acolo că: trebuie să mergi , prin credință, încercat, și simțind acea măreție care și în sens negativ este măreție, dar în propria-mi viață este o protecție imensă. Protecție de care avem disperată nevoie. Indiferent de epoca în care trăim. Știi și tu că umblarea împreună cu El este înfricoșătoare, dar în același timp este plină de pace și siguranță. Iacov și Esau s-au despărțit. Întrebarea e dacă ne-am despărțit și noi de Esaul din noi? Pentru că dacă ne-am predat viața lui Cristos atunci ne-am despărțit,dar știi că nu e departe acel duh? Și că te va încerca din nou și din nou, așa cum am mai amintit la o slujire va veni imediat lauda, vor veni banii, va veni cumpărarea, plata, va veni posibilitatea să te aliezi cu ei. Acu o mie de ani când mi-am început slujirea imediat au venit ofertele: frate vino la noi că vei primi asta și asta, puteam să primesc adunări întregi, și...? Am întrebat da pe cine interesează așa ceva?   Apoi nu i-am mai văzut de atunci...La începuturile slujirii mele au venit și mi-au zis: frate dacă te vom unge, te vom hirotonisi atunci vei fi un slujitor atât de binecuvântat...Și le-am spus atunci nu vă atingeți de mine, că brațul vi se va rupe, aici nu-i vorba despre nici o ungere cu margarină sau cu orice altceva, nu ....El și numai El are dreptul să-mi spună cum și încotro mai departe.  Și știți au trecut câțiva ani buni, mai mult de 10 și cei care au vrut să mă ungă ca să fim într-o echipă, astăzi nu mai sînt. Iar eu mai sunt iar fiul meu cu cei trei ani ai săi îmi întinde biblia să o citesc. Vedeți e altfel acest drum, e greu dar e bun. Revin la Esau care este în noi, oare l-a legat Cristos? Pentru că este un demon, sunt dorințele tale trupești. Da este în noi, legat. Ești curățit de acele dorinți și puncte vulnerabile în care mai poți fi ispitit ? Pentru că Esau este acolo,  și îi place frumosul, faima, și multe alte lucruri cari însoțesc acestea. Deci întrebarea e ai scăpat de Esau? Sau ai pus acest duh înaintea Lui și ai spus: Doamne este în mine și eu am dorințe în mine și eu doresc lucrurile pe care le dorește lumea, dar Tu să fii Cel care să-l alungi din mine, Tu să fii Cel care să-l legi în mine ca să nu mai fiu ispitită. Nu mă duce pe mine în ispită, nu-i așa este și în rugăciunea Tatăl Nostru. Leagă-l în mine dar dacă se poate scapă-mă de el, izbăvește-mă  de cel rău, nu-i așa? Nu de cel rău care înafară, ci de cel care este în noi. Pentru că este în noi. Cât este din Esau în noi? Câte dorințe avem și câte alte lucruri cari ne despart de acel drum care este al lui Iacov? Drum care este dumnezeiesc, și conform chemării pe care am primit-o? Poate că ăsta este motivul pentru care nu poți înainta? Poate că ăsta este motivul pentru care nu merge viața unei adunări mai departe? Sau poate că o căsnicie de asta nu poate să înainteze? Nici nu vreau să vorbesc despre faptul că acolo unde într-o căsnicie sunt 2 Esau pentru că acolo este război mondial. Eu asta vreau iar tu asta vrei și așa mai departe.... apoi intervine și copilul cu ce vrea, cu atât mai mult că vede ce se petrece ...Deci cât Esau este în noi? Cristos l-a legat cere deci eliberarea. Da pentru că sîntem într-o situație foarte periculoasă. Pentru că dacă nu sîntem liberi atunci putem fi ușor ispitiți. Diavolul  știe foarte bine ce trebuie să folosească, și îți va servi cele mai frumoase oferte. Mahalot, frumusețea și faima sunt chestiuni preferate în care ne atacă. Deci trebuie să ajungem la acest punct: Doamne sînt aici! Nu-ți fie teamă, nu este un punct rău, nu te teme de întuneric, nu te teme de piatră pentru că nici nu trebuie să te temi pentru că ți s-a spus încotro trebuie să mergi și de ce și atunci de ce te temi? Dacă Dumnezeu ți-a spus atunci tu vei împlinii acel drum. Iar dacă acum este liniște, tu trebuie să știi că El vrea ceva: ori să te întărească cu promisiunea Lui, ori să-ți spună încă odată ce ai primit nu doar tu ci și Trupul lui Cristos, și poporul evreu, și poporul Său în întregime de la Alfa la Omega, toți oamenii da acest lucru dorește să-l mai repete. Iar când îți vei da seama că tu ai vrut cu totul și cu totul altceva să nu te miri, da să nu te miri când vei realiza că propriile tale dorințe au ascuns de multe ori ceea ce voia El, tocmai de aceea este timpul să te desparți de tot ce este ofertă omenească, dorință omenească, și dominație omenească. Eu cred că oriunde în orice adunare unde există o ierarhie acolo este Ismael, voia omenească. Iar acolo automat vin copii lui Ismael, frumusețea, mărirea, succesele, cu numele de misiuni, treziri, și alte asemenea cuvinte legate de creșterea numărului de credincioși. Dumnezeu nu ne dă în acest mod voia Lui, ci poate să o comunice doar celor smeriți, celor cari sînt Iacovi. Iar drumul lui Iacov începe doar aici, și este destul de departe de Israel, adică de etapa în care îi va schimba și numele în Israel. Sunt mulți cari se autodenumesc Israel, poporul lui Dumnezeu, adică cei cari sunt trimiși, dar acest punct nu s-a întâmplat în viețile lor. Nu au trecut prin faza în care capul lor să fi fost pe piatră. Ceva nu e koșer în toată treaba. Eu cred că ar fi bine să se decidă încotro vor să meargă. Trebuie să decidă. Noi trebuie să decidem de asemenea în toate relațiile pe care le avem ca oameni, relații apropiate și cele mai largi. În lumea asta în care trăim drumurile se despart, și nimeni să nu-și închipuie că vom fi răpiți pe nori de puf, deși mulți ar dori să scape în acest mod pueril. Nu, aici e vorba de despărțiri. Dumnezeu ne separă, ne desparte și ne pune pe drumul lui Cristos dar pentru ca să se împlinească asta trebuie rugăciunea și viața ta predată Lui.

Unde sunt acum? În dorințele proprii, încercând să joc jocul capra și varza, nici cu tine dar nici fără tine, păi atunci Ismael totuși e bun? O viață religioasă totuși e bună? Nu, nu e bună. Dumnezeu   vrea toată viața ta, în mod deplin să i-o predai. El vrea totul. Pentru ca să-ți poată da totul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Traducere:  Bezi Gyöngyi

 

 

.



 

 Copyright © 2005-2012 SÓFÁR Jesua HaMassiah-ban hívő ZSIDÓ KÖZÖSSÉG JHVH NISSZI Szolgálat
 
 

Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR
http://kehilatshofar.com