Autor Orbán Eszter: 

Roada Duhului Sfânt


Înregistrat înainte de intrarea în Sabat

2010.07.30.

 

Aş dori să vorbesc în seara aceasta despre o porţiune biblică, foarte larg cunoscută, care a devenit aproape un reper, şi este scrisă în epistola către Galateni în capitolul 5 versetele 22-23, roada Duhului Sfînt: „22. Roada Duhului, dimpotrivă este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,23. blîndeţea, înfrânarea poftelor, împotriva acestor lucruri nu este lege.” Motivul pentru care doresc să tratez un pic mai amănunţit acest subiect este că deşi l-am atins în multe ocazii şi am şi scris despre el, totuşi nu am vorbit despre el în mod unitar.  Ce înseamnă deci roada Duhului ? Cum apare ea în viaţa noastră de zi cu zi? Cum trebuie să devină viaţă în calea aceasta a uceniciei pe care păşim? Ce înseamnă aceste 9 caracteristici, şi de ce chiar 9 la număr? Ce înseamnă că împotriva acestora nu este lege? 
     Haideţi să privim un pic la contextul în care a apărut această epistolă, şi de asemenea  pentru cine anume s-a născut ea? Conţinutul epitolei vorbeste despre îndemnul de a ne ţine tari de slobozenia pe care am trăit-o şi o trăim în Cristos.  De ce ? Deoarece în adunările din acele timpuri era destul de frecvent fenomenul de iudaizare, cu alte cuvinte cât şi ce anume din obiceiurile evreieşti şi din legi trebuiau să fie adoptate de către credincioşii întorşi la Dumnezeu dintre neamuri. Şi desigur au ieşit la lumină acele lucruri pe care atât aceşti adepţi ai lui Cristos, trebuie să le împlinească şi  de asemenea şi evreii care au crezut în Cristos, şi care sunt lucrurile pe care nu trebuie să le păzească. Neamurile păgâne care au devenit în acea perioadă adepte perceptelor lui Cristos erau în căutarea propriilor căi, cum anume pot să-şi trăiască identitatea de credincioşi, cum anume pot să-şi asume slujiri în Trupul lui Cristos, cum poate să se desăvârşească viaţa lor de ucenicie, şi în aceste căutări s-a născut un curent care ar fi dorit foarte mult să-şi asume acele lucruri care au fost date evreilor. Una din problematicile cheie ale acestui curent a fost chiar tăierea împrejur, de fapt ideea era cât şi ce anume din lege trebuie ţinută. Pavel încearcă să-i atenţioneze pe aceştia, că nu trebuie să uite faptul că Hristos i-a chemat la slobozenie, şi încerca să dea nişte indicatori cum anume puteau ei să trăiască această slobozenie.  Nenumăraţi teologi au denumit această epistolă epistola slobozeniei, interpretând de fapt că legea nu mai trebuie ţinută şi că a sosit vremea libertăţii totale, deşi nu este  vorba de aşa ceva.Ci dimpotrivă, Pavel descrie cum anume se poziţionează legea şi libertatea,cu alte cuvinte cum anume merg ele în paralel,nefiind vorba de nici un  antagonism sau contrast între ele.  
        Să privim la capitolul 5 al acestei epistole, capitol în care se află descrierea Roadei Duhului Sfânt. Este un verset foarte des amintit în rândurile credincioşilor, şi tare le place să amintească cele 9 roade, scoţându-le în evidenţă şi discutând despre ele, chiar singularizate, şi dând un model cum ar trebui un credincios să se poarte, şi cum, cât ar trebui să facă pentru ca să fie suficient în ochii lui Dumnezeu, dar înainte ca să descrie roadele Duhului, apostolul Pavel înşiră în contrast, dorinţele trupului „19. Şi faptele firii pământeşti sînt cunoscute,şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinaninte cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” Este o înşirare de 13 fapte, şi dacă privim la acestea devin clare ca lumina zilei consecinţele, roadele  curviei. Şi în cap de listă sunt : „preacurvia,curvia, necurăţia, desfrînarea ”,şi aici se vorbeşte în mod specific despre relaţia de căsnicie, dintre soţ şi soţie. Se vorbeşte despre unitate, despre  distrugerea acestei unităţi, care este preacurvia, atunci când ceea ce este un întreg se împarte în două, şi nu se mai poate mişca în unitate.   Iar consecinţele curviei bineînţeles influenţează nu doar relaţiile umane, dintre soţ şi soţie, ci şi viaţa spirituală, pentru că dacă pătrunde curvia în relaţia mea personală cu Dumnezeu, atunci consecinţele sunt că apar „inchinarea la idoli,vrăjitoria, vrăjbile ”. Adică această curvie se răsfrânge şi asupra relaţiilor umane sub forma „certurilor, zavistiilor, mâniilor, neînţelegerilor, dezbinărilor, certurilor de partide, pizmelor, uciderilor.Putem vedea deci că faptele cărnii, nu se referă doar la faptele trupului, ci acestea au efect şi pot apărea şi în viaţa  spirituală, sufletească, şi fizică. Cu alte cuvinte duhul curviei, care este un duh al neascultării, al răzvrătirii, al contradicţiei, un duh care se împotriveşte  Legii lui Dumnezeu, acest duh apare la toate nivelele atât la nivel spiritual, cît şi fizic şi sufletesc. Apare în familie, în cea mai restrânsă comunitate,între aceia cu care sunt una. Apare în viaţa mea spirituală, în comuniunea pe care o am cu Dumnezeu, sub forma idolatriei, vrăjitoriei. Apoi apare şi în relaţiile pe care le am cu semenii mei,sub forma mâniei, zavistiilor, a pizmei, a uciderii, a îmbuibărilor etc. Şi dacă m-aş referi la Trupul lui Cristos, atunci aş putea să spun că şi acolo poate să apară invidia, uciderile, mâniile, ura, atunci când faptele cărnii devin evidente, adică duhul curviei încă mai este prezent în vieţile noastre, şi ca o consecinţă acestea îşi mai fac simţite uneori prezenţa.
Faptele trupului, în ebraică este redat ca faptele cărnii, adică sunt faptele nevoilor fizice şi materiale, care sunt în contradicţie totală cu roadele Duhului.      Se foloseşte cuvântul „basar” cuvânt care în esenţă înseamnă doar trup. Iar acest cuvânt este o degradare a trupului la un nivel aproape animalic,dacă omul acţionează doar conform impulsurilor acestuia. Şi dacă privim un pic în jur în lumea în care trăim, putem vedea că omul este la un nivel atât de jos încât nu doreşte nimic altceva decât să-şi satisfacă nevoile fizice, fără să ţină cont şi de cele sufleteşti, iar de cele spirituale nici nu se mai vorbeşte.  Atât de puternică este influenţa Satanei asupra acestei lumi, încât distruge nu doar ceea ce este spirit, ci elimină chiar şi sufletul, lăsând în urmă doar trupul.  Omul devine doar trupesc. Şi aşa cum avem aici imaginea aceasta în trei diviziuni, ca un antipol apare şi în cazul Roadei Duhului 3 nivele, dar care ne arată unitatea care este între spirit, suflet şi trup. Dacă faptele trupului sunt caracterizate de descompunere, de distrugere a ceeace înseamnă unitate, de activitatea Distrugătorului, care strică relaţiile umane şi relaţia cu Dumnezeu; în contrast cu faptele trupului, Roada Duhului creează unitatea. Şi pentru ca sa avem  o imagine asupra acestei unităţi, cele 9(nouă) caracteristici ale Duhului,ni se prezintă foarte frumos.   Aceste roade cresc pe un pom, sunt roadele unui singur pom, adică sunt de aceeaşi esenţă şi totuşi diferite...
     Prima roadă este dragostea, binecunoscuta dragoste pasională, cuvântul ''ahava''. Şi nu la întâmplare apare  pe primul loc, pentru că dacă apare acest soi de dragoste în viaţa mea, şi dacă dragostea pasională îmi inundă spiritul, atunci totul se va situa sub domnia Duhului(Spiritului) Sfânt. Am văzut mai înainte că în cazul faptelor trupului, sufletul şi duhul omului nu poate să trăiască. Dar în schimb când duhul, (spiritul)  omului domneşte, duhul este viu, trăieşte şi pentru că trăieşte conform lui Cristos, atât sufletul cât şi trupul va trăi prin El.  Vedem deci că roada Duhului nu este ceva mistic, ceva care ar fi o caracteristică îndepărtată, şi care îşi va face aparenţa în viaţa mea, după mulţi ani, ci dimpotrivă este ceva care este vizibil, ceva care se simte şi este o roadă palpabilă. Traducerea Karolyi (în lb. Maghiară) Cornilescu în lb. Română,foloseşte cuvântul roadă, la singular, pentru cele 9 caracteristici, şi nu la plural,şi Cuvântul ne transmite cu sigutanţă ceva aici. Toate cele 9 caracteristici ni se dezvăluie una câte una. Pavel încearcă să accentueze unitatea spiritului, pentru ca toate câte le-am trăit în lume rupturile sistematice, împotrivirile, dezintegrările, dezbinările lucrări de-ale Satanei, toate acestea să poată deveni prin lucrarea Duhului Sfânt integre. Şi să putem trăi acea integritate primordială pe care Dumnezeu a creat-o iniţial în noi, de fapt acea unitate pe care vrea El să o restaureze.  Deci începe cu dragostea, iar dacă dragostea ”ahava”, acea dragoste jertfitoare,care îţi iese în întâmpinare, care dăruieşte totul, şi umple totul, dacă această dragoste domneşte în spiritul meu, atunci consecinţa naturală este apariţia şi a celorlalte 8 roade. Şi dacă privim şi la numărul lor, descoperim un lucru interesant. Cifra 9 este de 3 ori 3, cu alte cuvinte unitatea spiritului, sufletului şi a trupului, integritate care apare ca o consecinţă a lucrării Trinităţii în viaţa mea, (a Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt),în toată fiinţa mea, aşa cum sunt enumerate aici. Dragostea este fundamentul şi sursa, izvorul, la toate, unul la celelalte 8, şi dacă aceasta există atunci poate să înceapă ceva nou în viaţa mea,cifra 8 semnifică întotdeauna începutul la ceva nou.  Dacă se naşte în mine dragostea şi spiritul meu devine viu, adică am parte de ceea ce se numeşte naştere din nou- când omul este ca un nou născut şi este cel mai curat- atunci poate să înceapă noul în viaţa mea, după care se ivesc şi celelalte 8 caracteristici pe care le-a enumerat Pavel.
Următoarea este bucuria.În textul în ebraică este vorba de acea bucurie, care exprimă în exclusivitatea o bucurie sufletească. Şi aici nu mă refer la faptul că mă duc de pildă, la operă, şi mă bucur. Ci, dacă sunt la locul meu în Duhul, sunt curat, deci dragostea ahava care vine de la Dumnezeu radiază din mine, atunci eu nu pot trăi acest lucru fără să mă bucur.  Deci este o consecinţă a acestuia, faptul că pe lângă bucuria din spirit, mi se bucură şi sufletul. Şi accentuez acest lucru, pentru ca să nu despărţim duhul, sufletul şi trupul, ci să încercăm să le privim pe acestea într-o unitate dumnezeiască,în care totul este la locul ei,adică duhul (spiritul) meu domneşte peste sufletul şi trupul meu. Bucuria spiritului o exprimă şi bucuria sufletului, sufletul meu se bucură pentru tot ce trăiesc în duh.  Şi atunci când experimentez că un Cuvânt de-al Lui, devine viaţă în mine, şi sufletul meu se bucură, adică:oh, ce bine că am înţeles ce vrea acest Cuvânt să exprime, şi ce bine că acest Cuvânt îmi hrăneşte spiritul, dar îmi întăreşte şi simtămintele(emoţiile, sentimentele) şi dă imbold şi gândurilor mele. Ba încă îmi transformă şi dorinţele mele, şi simt că Cuvântul îmi dezvoltă spiritul, dar şi sufletul meu e hrănit, pentru că este nevoie ca emoţiile, gândurile, voinţa, dorinţele, toate, toate să fie sub domnia Duhului Sfânt, ca astfel spiritele noastre să fie zidite şi să se dezvolte. În călătoria noastră pe drumul credinţei, importantă este nu doar înaintarea spirituală, ci şi cea sufletească, dar care trebuie să se dezvolte în conformitate cu Dumnezeu.  Deci nu trebuie să-mi anulez, să-mi calc în picioare, viaţa sufletească, ci trebuie să las ca aceasta să fie transformată în chip dumnezeiesc, tocmai pentru ca şi sufletele noastre să contribuie la dezvoltarea spiritelor noastre. Dacă primim un gând, dacă primim un simţământ atunci trebuie să ştim care este scopul, misiunea acestuia,ca de exemplu într-o slujire. Dacă mă pregătesc să slujesc, să dau mai departe Cuvântul, atunci trebuie să ştiu că aceste gânduri, simţăminte, care sunt în mine, în ce fel mă vor ajuta în slujirea duhovnicească ? Sufletul este subordonat duhului şi trebuie să ajute înaintarea slujirii în spirit.Dacă ai un gând bun, atunci nu e voie să-l suprimi,ci trebuie să-l duci înaintea lui Dumnezeu pentru ca El să-l cureţe, în aşa fel încât acel gând să poată sluji spiritului, voii lui Dumnezeu. Trebuie să-ţi pui întrebarea: cum se încadrează acest gând în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca să te poată duce mai departe pe calea uceniciei. Iar bucuria în acest context exprimă exact acest lucru, dacă trăiesc o înaintare pe drumul spiritului atunci sufletul meu se bucură pentru această înaintare. Mă bucur că am înaintat un pic, că pot vedea mărturia celuilalt. Şi ce bine că pot vedea ce lucrează Dumnezeu în viaţa lui. Iar această bucurie  este deopotrivă a spiritului meu, dar şi a sufletului meu, a emoţiilor mele. Pot şi am voie să-mi exprim simţămintele, pot să-mi îmbrăţişez fratele, sora pentru că mă bucur că asta, sau asta s-a întâmplat în viaţa lui, în viaţa ei.
A treia caracteristică este pacea. Este un cuvânt foarte interesant cuvântul “shalom” are multe alte înţelesuri ca de exemplu: pace, legământ, prietenie, mântuire, noroc, prosperitate, stare de bine, sănătate, desăvârşire, întreg. Acest cuvânt arată spre o desăvârşire atotcuprinzătoare. Nu înseamnă că dacă cineva rodeşte acest rod, atunci va fi deja desăvârşit, ci împlinire totală, integritate e sensul “shalomului”. Şi aici intră toată starea mea de sănătate spirituală, sufletească şi trupească.În acest cuvânt este şi mâtuirea, adică starea sănătoasă a spiritului meu. Este prietenia, care apare la nivelul sufletesc. Apoi starea de bine, sănătate, din punct de vedere fizic. Toate acestea sunt caracteristice unei stări de legământ. În ebraica modernă atunci când se adresează această întrebare “cum eşti?” ei spun: “ma shlomcha?” adică, cum e pacea ta, ai pace, împlinire, integritate, sănătate în spirit, suflet, trup? Totul e în ordine? Acest rod face aluzie la faptul că pot să trăiesc împlinirea, integritatea cu toată fiinţa mea. Dacă acest rod este prezent în vieţile noastre atunci putem experimenta, cum este când spiritul, sufletul, trupul meu să fie în armonie (echilibru).  Pot să simt că sunt pe drumul cel bun, atunci când în Trupul lui Cristos pot să-mi trăiesc slujirea, la locul meu.  Când simt că în familia mea sunt la locul meu, şi îmi fac treaba, conştientă fiind, că o fac în conformitate cu voia lui Dumnezeu, iar acest fapt mă umple de pace, de împlinire.  Dacă această pace îmi lipseşte, atunci ceva lipseşte din viaţa mea, ceva nu este în ordine, un anumit nivel al fiinţei mele, nu este în ordine. Fie că sunt probleme cu starea mea spirituală, sau cu emoţiile, în sufletul meu trebuie să fac ordine, sau trebuie să-mi întăresc trupul fizic.  Iar dacă această pace este prezentă, atunci toată fiinţa noastră este inundată de sănătate. 
Următorul rod, despre care traducerea Karolyi vorbeşte este îndelunga răbdare.   Textul în ebraică foloseşte un cuvânt interesant aici, care literalmente înseamnă: faţă lungă.  Lung, lungă face aluzie la permanentă, la trăinicie, iar faţa simbolizează: a fi prezent, a fi acolo. A fi prezent, a persista în ceva, a-ţi păstra locul în permanenţă. Această răbdare s-ar mai putea traduce: este încet la mânie. De fapt nici nu are motiv pentru a fi mânios. Nu este în el supărare, nervi, sau răzbunare.  Ca de pildă eşti într-o situaţie, şi în această situaţie eşti capabil să stăruieşti, aproape la nesfârşit. Răbdarea este un rod, un dar de care am nevoie pentru viaţa mea spirituală, sufletească şi fizică. Am nevoie să am răbdare şi cu mine însumi,să nu grăbesc dezvoltarea spiritului meu, să nu doresc să păşesc 3 trepte în loc de una.Cu alte cuvinte să fim prezenţi în propriile noastre vieţi, să ne reprezentăm, să fim de faţă.   În Biblie faţa vorbeşte despre faptul că: sunt atent, văd, aud, vorbesc, simt, faţa este un organ complex al celor mai multor simţuri.  Ca de exemplu: sunt prezent la o slujbă de închinare faţă de Dumnezeu, oare duhul meu aude, vede şi comunică ? Oare aud Cuvântul vorbindu-mi, pot să văd drumul meu personal? Pot să redau să spun ce s-a întâmplat, pot să vorbesc, pot să  mărturisesc, pot să simt conştient drumul pe care sunt?   Deci iată că am nevoie ca această faţă a mea, să fie lungă, stabilă, să arate şi să persiste înspre eternitate. Sunt capabil să aştept, şi să înţeleg care este următorul pas, următoarea treaptă fie din punct de vedere spiritual,sufletesc sau fizic.  Sunt capabil să am răbdare cu mine şi cu alţii, pentru că este nevoie de răbdare atât în viaţa spiritului, cât şi a sufletului şi fizicului meu. Dacă cineva mă enervează atunci nu încep să înjur. Nu poate să mă atingă nici o influenţă care ar putea să-mi tulbure rodul descris mai sus, pacea, integritatea mea.  Pentru că am un fel de protecţie, stabilitate, permanenţă, şi astfel ştiu de unde vin şi unde mă îndrept. Iar dacă am stabilitate, permanenţă, atunci am şi un ţel. Dacă am ţel, atunci am răbdare,  dacă sunt fără ţel, fără direcţie, atunci devin nerăbdător. Dar dacă ştiu care este ţelul, direcţia mea, atunci primesc şi acea răbdare, de care am nevoie pentru ca să înaintez pas cu pas, pe drumul care îmi este dat, şi care este al meu. 
Următoarea roadă este bunătatea. Alte înţelesuri ale acestui cuvânt sunt: disponibilitate, suflet mare, sufletist, bunăvoinţă, suflet cu simţăminte nobile,darnic, mână largă, şi totuşi rădăcina acestui cuvânt înseamnă: a fi dispus să prezint, să aduc jertfă.  Această roadă îmi întăreşte, ca şi celelalte,viaţa spiritului meu, care devine dispusă să aducă jertfe duhovniceşti. Cu alte cuvinte sunt eu gata să mă prezint în faţa lui Dumnezeu, sunt dispus zilnic să aduc jertfe Lui? Jertfele pot să fie de mai multe tipuri: de mulţumire, pentru vină, de mâncare, de băutură, sunt jertfele enumerate în Vechiul Legământ, jertfe care astăzi devin jertfe spirituale, duhovniceşti, în primul rând mulţumire, dar pot să fie şi jertfe pentru păcat. Această roadă simbolizează disponibilitatea, bunăvoinţa de a merge permanent înaintea lui Dumnezeu. Şi pentru că acest cuvânt mai înseamnă şi suflet mare, cu simţăminte nobile, pot să văd acelaşi lucru ca şi la cuvântul bucurie, că adică sufletul şi duhul sunt împreună. Dacă de exemplu sunt gata, dispus să aduc jertfe în duhul,cu bunăvoinţă, atunci nu voi prezenta lui Dumnezeu o frântură din mine, ci dimpotrivă mă voi dărui în totalitate Lui, voi dărui totul, pentru că atât sufletul meu cât şi duhul meu va fi cercetat, când Îi voi aduce mulţumiri,stând în prezenţa Lui.   Şi dacă am în mine disponibilitate, bunăvoinţă să aduc jerfe lui Dumnezeu, atunci simt în mine că şi sufletul meu vrea să meargă. Şi trupul meu doreşte să meargă, toată fiinţa mea vrea să fie înnaintea Lui. 
A 6-ea roadă este facerea de bine, cuvântul „cheszed”, care mai înseamnă şi:iubire, indurare, a fi plăcut, vrednic de iubit.   Este de fapt expresia acelei iubiri care este şi plăcută şi plină de îndurare. Şi simt aici din nou mixajul,care este  în sens pozitiv. Adică în duhul meu, se prezintă de fapt cum este sufletul meu, că adică este plăcut, şi am în mine simţăminte pline de iubire, simţăminte pe care sunt capabil să le exprim şi spre ceilalţi.
A 7-ea roadă este credincioşia, „emuna”, cuvânt care mai înseamnă: tărie, durabilitate,siguranţă, certitudine, adevăr, dreptate, credinţă şi mărturie,mărturisire de credinţă.  Această credincioşie (fidelitate)despre care am vorbit atât de mult,  simbolizează realmente că, mă găsesc într-o stare de durabilitate, permanenţă.  Ştiu cu certitudine care este drumul meu. Ştiu încotro trebuie să mă îndrept, ştiu care este misiunea mea, şi ştiu că pentru toate acestea voi primi credinţă şi tenacitate. Iar în această credinţă nu numai că mă întăresc eu însumi, ci pot să întăresc şi pe alţii prin faptul că  sunt capabil să-mi mărturisesc  credinţa, care îmi dă stabilitate, certitudine, tărie. De asemenea pot să mărturisesc despre adevăr, şi pot reprezenta toate simţămintele nobile. Această roadă a credincioşiei este ca o cupolă de aur care cuprinde viaţa mea sufletească şi spirituală, dar şi cea fizică. Cel mai mult însă mă ajută să înaintez în viaţa spirituală. Iar dacă, traversând ani de ucenicie, priveşti înapoi pe Cale, atunci poţi vedea frumuseţea acestei roade. 
A 8-a roadă este blândeţea, care nu este altceva decât smerenie. Iar în cuvântul smerenie, rădăcina vine de la post. Poate să fie postul o roadă a duhului ? Am vorbit de multe ori despre ce înseamnă adevăratul post. Şi cum poate să apară blândeţea şi smerenia ca un simbol al postului? Postul este, nimic altceva decât expresia dăruiri totale, a devotamentului. Nu este vorba de a nu mânca, sau despre  diverse renunţări, ci este vorba de dăruire, despre un devotament absolut. Postul este supunerea duhului meu în totalitate lui Dumnezeu, pentru ca astfel atât sufletul cât şi trupul meu fizic să poată atinge locul, poziţia potrivită, adică dăruirea a tot ceeace sunt. Pot să mai spun cu alte cuvinte că este vorba de o renunţare. Nu mai ţin la lucrurile materiale, la dorinţele sufleteşti, fie că sunt ale mele fie că sunt ale altora. Le las din mână, le eliberez. În sensul acesta este postul o eliberare,o dăruire, o renunţare la propria-mi părere, şi o stare de vulnerabilitate totală faţă de Dumnezeu. Astfel se leagă smerenia cu postul.  Mă supun, sunt devotată Lui şi ştiu că dacă fac acest pas atunci toată fiinţa mea poate să se desfăşoare în toată plenitudinea  la toate nivelele: în duh, suflet şi trup. În mine, toate se vor situa la locurile lor.  
Ultima roadă este tradusă ca înfrânarea poftelor. În ebraică literalmente stă: umblare în smerenie şi morală (etică). Cuvântul etică este un cuvânt interesant  care face aluzie la acele valori care susţin viaţa mea spirituală, şi care îmi conferă o ţinută. De altfel este şi un cuvânt care se referă la o unealtă de susţinere.  În sens figurativ înseamnă dare, impozit. Cu alte cuvinte sunt gata să plătesc pentru acele lucruri, care îmi întăresc spiritul, şi umblarea  în smerenie şi post, umblare care este de fapt o supunere totală, o dăruire şi vulnerabilizare faţă de Dumnezeu. Trăsăturile acelea pozitive pe care Dumnezeu le-a pus în mine,sunt gata să plătesc preţul pentru ele,adică sunt gata să le pun pe altarul lui Dumnezeu, şi atunci umblarea în moralitate, va apărea ca o roadă în viaţa mea.  Nu are prea multe în comun cu cuvântul înfrânare, ci mai degrabă este vorba de o trăire activă a vieţii de credinţă, adică las ca aceste trăsături pozitive, valori interne, să se desfăşoare şi să ajungă la maturitate în  propria-mi viaţă, şi pentru aceasta întreprind, fac concret ceva. Este nevoie ca aceste roade să apară în viaţa mea, este nevoie să arăt disponibilitate, dorinţă ca această roadă să-şi facă apariţia. Aş reaminti aici bunătatea, care înseamnă şi prezentarea unei jertfe. Că adică sunt dispus să las totul în mâna Lui, să mă supun Duhului lui Dumnezeu pentru ca El să poată să rodească aceste roade în mine.
Deci aşa cum am văzut la înşirarea roadelor, nu se pot despărţi unele de altele, sunt crescute pe acelaşi pom, sunt oarecum diferite şi totuşi  unitare.Sunt de fapt Roada Duhului în mine, roadă pe care Dumnezeu o crează  în primul rând la nivelul duhului meu, apoi în sufletul şi trupul meu.  Şi totuşi de multe ori acestea nu sunt vizibile. Atunci când suntem la începutul vieţii de credinţă, de multe ori se întâmplă că nu pot să exprim pacea, sau rădbarea, sau bucuria care există în mine, dar toate acestea le trăiesc în interior. Acest lucru nu este la întâmplare. Pentru că aceste roade trebuie mai întâi să apară adânc în interiorul nostru, mai apoi acestea se vor arăta treptat şi vor fi vizibile.  Când ne gândim la coacerea fructelor, este natural ca un măr roşu, frumos să nu apară deodată pe un pom, ci trebuie să traverseze un proces care cere timp, şi-apoi când acesta se arată nu poţi să-l culegi pâna nu este copt. Exact la fel este şi cu aceste roade în vieţile noastre, roade care trebuie să se coacă. N-o să se vadă imediat în viaţa mea de credinţă bunătatea, sau credincioşia, sau înfrânarea, ci toate acestea  vor apărea gradat.   Cu cât mai mult va domina duhul  sufletul şi trupul meu,pe măsură ce sufletul şi trupul meu se situează la locurile lor adică sub conducerea duhului meu, cu atât mai mult se vor vedea aceste roade, în viaţa mea.    
Chiar la început am accentuat ideea de unitate, şi aş vrea şi la final să revin asupra unităţii, cu versetul în care Pavel spune„ împotriva acestora nu este Lege” Este o secţiune interesantă, pentru că în cercurile creştine,exact în acest punct se aduc cele două în contradicţie,cum că Duhul şi legea ar fi împotrivă, în contradicţie. Şi că de fapt Duhul distruge legea, iar Cristos prin lucrarea de mântuire a şters legea.  Nu este vorba de aşa ceva, textul din ebraică spune că aceste roade nu au lege. Deci nu există acolo cuvântul “împotrivă” în original.  „Acelora ca şi acestea, nu este lege.” Nu este scris că împotriva acestora nu este lege. Pentru cuvântul lege stă Tora. Cu alte cuvinte pentru acestea nu este tora, ceea ce înseamnă că aceste roade sunt fără păcat. De ce? Pentru că Tora îţi arată tot ceea ce este păcat în viaţa ta,tot ceea ce lipseşte din viaţa ta, sau ceea ce încă nu este la locul lui. Iar împlinirea  Legi îţi arată şi repune  lucrurile pe făgaşul lor corect. Acele lucruri, deci acele roade sunt născute de Duhul Sfânt , şi de aceea sunt fără păcat. Sunt acele roade care au împlinit legea. Datorită acestor lucruri accentuează Pavel că Cristos a venit să împlinească Legea.   Şi dacă aceste roade prind viaţă în mine, doar atunci pot cu adevărat să împlinesc Legea, atunci devine viaţă pentru mine Legea. Atâta timp cât aceste roade  nu sunt prezente, avem nevoie de Lege, pentru ca să fim judecaţi, pentru ca să avem o oglindă prin care să ne vedem adevărata faţă, să ne vedem cine suntem de fapt. Iar când aceste roade îşi fac apariţia în viaţa mea, atunci nu mai este Lege,în sensul că legea nu va mai arăta păcatul din viaţa mea, ci privind la lege, voi vedea că aceasta s-a împlinit în mine.  Iar atunci legea devine viaţă pentru mine, şi nu judecată, ci binecuvântare. Atunci când voi privi voi vedea în Tora desăvârşirea, şi nu va mai fi nevoie să mă judece şi să mă îndemne la schimbare. Voi vedea dragostea, voi simţi bucuria, va apărea neprihănirea, sănătatea, pacea, voi avea o dispoziţie permanentă de jertfă, va fi în mine tărie, stabilitate, o dăruire totală, smerenie, post, adică voi fi gata să plătesc tot preţul, deci voi avea o imagine de ansamblu asupra întregii Legi. Şi acest final ne arată că aceia care sunt aşa, nu mai au nevoie să fie judecaţi, pentru că deja au fost judecaţi, au câştigat har, Duhul lui Dumnezeu i-a înviat, şi tot acelaşi Duh le-a dat viaţă. Prin lucrarea lui Cristos au fost răscumpăraţi din judecată, pentru ei Tora înseamnă deja viaţă. Deci este important să accentuăm că aici nu este vorba de o excludere a Torei, ci spune  că dacă eşti sub domnia Duhului lui Dumnezeu atunci legea va fi o lege împlinită care va trăi în continuare în tine.  Iar împlinirea va fi un indiciu clar că va apărea dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, facerea de bine, bunătatea, credincioşia şi înfrânarea. Aceste roade una câte una vor fi în mod unitar în inima, în sufletul şi trupul tău. Vei putea trăi unitatea şi împlinirea legii, care este de fapt adevărata roadă.   

 

 

Traducere de Bezi G. 

Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR
http://kehilatshofar.com