.

Orbán Béla:

 

SHABBAT LECH-LECHA

Pentru prietenul meu

Înregistrare făcută la întâlnirea de Sâmbătă a comunității SÓFÁR

1 noiembrie 2014

 

Am ajuns la o porțiune din Biblie, dintre cele mai frumoase și bogate, și anume la Avram, respectiv la istoria lui Avraham, iar numele acestei porțiuni săptămânale este Lech-Lecha (Ieși pentru tine n tr.) care începe cu versetul 1 al capitolul 12 al Genezei. Și este greu de vorbit despre acest pasaj tocmai astăzi când în mod deosebit în această țară în care trăim se sărbătorește Ziua tuturor sfinților, o întăritură, concepție forte a bisericii catolice, zic întăritură din punct de vedere al calității și cantității acestei învățături, deci astăzi Ziua tuturor sfinților, iar mâine Ziua morților. Tuturor sfinților sau cu alte cuvinte al celor care sînt mântuiți, izbăviți. Păi eu trebuie să recunosc și să mărturisesc că nu prea mă pot sărbătorii pe mine însumi, deși am în conștiința mea siguranța mântuirii, cu toate acestea să ne oprim la realitatea că încă nu s-a terminat și nu sînt încă mântuit. Aceia care au trecut prin focul de curățire nici aceia încă nu sînt mântuiți, deoarece nici măcar nu există un foc al curățirii. În afară de acestea acei oameni care au fost buni și frumoși, mă refer la martirii care ne-au dat un exemplu și au trăit mărturia lui Dumnezeu să rămânem la stadiul de bun simț și să nu încercăm noi să catalogăm pe unii sau pe alții că ar fi mântuiți pentru că este un teritoriu care nu ne aparține, ci este dreptul numai și numai al lui Dumnezeu, iar după domnia lui Cristos încă va mai trebui să ne înfățișăm în fața scaunul de Judecată al lui Dumnezeu. Deci să nu mințim așa pe față pentru că nu se cuvine, să nu mințim despre mântuire pentru că încă nu s-a ținut ședința de judecată. În cel mai bun caz putem spune ceva despre un om că a fost bun, a fost frumos, a rămas neclintit în credința lui, și la fel ca ei putem și noi să mărturisim despre Dumnezeu în anumite domenii, dar să nu uităm că nu cunoaștem pe nimeni în procent de sută la sută, nici măcar pe noi înșine. Deci să nu împărțim aici mântuirea ca la piață pentru că nu avem nici un drept legitim. Cu toate acestea putem să ne amintim de acei oameni care au avut curaj și au trăit prin credință, și putem să ne amintim de aceștia care au rămas neclintiți în credința lor, și din această cauză au fost martirizați, deși am și aici o întrebare: au murit ei pentru Cristos, sau pentru cruce, au murit ei pentru Cristos sau pentru că au crezut într-un cristos fals, pe baza unei credințe greșite, pentru că ei au crezut că:.....Și sigur că toate acestea sînt în mâna lui Dumnezeu, pentru că au fost mulți care au murit ca și Cavaleri al vreunei ordini, sau ai crucii, care au făcut aparent lucruri foarte bune, sau știu eu un iezuit, pe care l-a împușcat vreun indian sau orice alt fel de situații, în care acești oameni credeau cu sinceritate că ceea ce făceau era bine, dar am totuși întrebări cu referire: în ce măsură știau ei ce fac, sau cei care i-au trimis să facă ceea ce făceau ?! Deci să ștergem un pic această așa zisă sărbătoare a Tuturor sfinților, pentru că toți sfinții sînt în exclusivitate taina lui Dumnezeu, El și numai El știe cine va fi judecat la dreapta sau la stânga Lui, cine va merge în Rai sau în pierzarea veșnică. Pierzare veșnică, și nu cazane cu ulei sau purgatorii sau mai știu eu ce ciudățenii inventate, deși vă spun sincer că am mai întâlnit și credincioși născuți din nou care mai aveau această întrebare neclarificată despre ce este de fapt acel foc de curățire. Și nu doresc să vorbesc acuma despre ce înseamnă în Biblie focul care curățește, sau ce înseamnă că unii vor suferii chinuri veșnice, deci într-adevăr focul care curățește apare în Biblie dar înseamnă cu totul și cu totul altceva, atât focul cât și curățirea înseamnă altceva. Dacă ar trebui să vorbesc despre asta atunci aș vorbi mai degrabă despre focul care este judecata lui Dumnezeu, cum te curăță veșnic? Păi așa că te spulberă,că nici o urmă nu mai rămâne din respectiva ființă, nici din spiritul și din tot ce a fost, devine nimic, nihil.

Să revenim la Lech-Lecha la porțiunea săptămânală, să rămânem la ceea ce este frumos și de actualitate, voi citi deci începând cu primul verset al capitolului 12:

      1. Plecarea şi sosirea lui Avram în ţara Canaan

1. Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. 2. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. 3. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine. 4. Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.
5. Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan. 6. Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniţii erau atunci în ţară.7. Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului care i Se arătase.

 

Binecuvântările lui Avram. Este foarte greu acest subiect. Despre ce fel de binecuvântări este vorba aici, ce i-a promis lui Avram? În primul rînd moare Terah, tatăl lui Avram, și numai atunci a putut să pornească Avram pe drumul pe care l-a primit de la Dumnezeu, și pe care a fost trimis și mai exact: ales. Până când nu moare autoritatea deasupra ta Dumnezeu nu poate face nimic cu tine, pînă cînd la nivel de părinți, într-un sistem patriarhal funcționa în cazul lui Terah, sau Thare autoritatea tatălui, Avram nu a putut pleca nicăieri. Să fie pentru noi acest exemplu pentru că exact la fel este și în viețile noastre: Dumnezeu ne cheamă afară și pe noi, nu invers. Nu noi sîntem cei care ne prezentăm că vreau să slujesc și nu ne înghesuim că Doamne scoate-mă de aici sau de acolo și du-mă până în Rai, nu. Dumnezeu este Cel care face aceste lucruri, El ne dă atât timpul cât și modul chemărilor noastre. Și vedem și în cazul lui Avram, Dumnezeu este Cel care îl cheamă afară, Dumnezeu a dat și modul în care să iasă: și atunci când vei fi liber atunci vei putea ieși. Exact la fel în cazul chemărilor noastre, atâta timp cât ceva mai domnește asupra ta nu poți să mergi nicăieri. Până când Thare era în autoritate, și la fel și tu ești sub autoritatea cuiva, ei bine atâta timp nu ești cel care în mâna lui Dumnezeu ești responsabil pentru propria-ți persoană. Respectiv și pentru cei care ai responsabilitate cum era în cazul lui Avram: soția, slujitorii săi, și în general toate responsabilitățile lui, așa cum obișnuiesc să spun până nu ești stăpân pe propria-ți viață, până atunci Dumnezeu nu poate să facă nimic cu tine. Ești sub autoritatea și domnia lui Thare și stai acolo la graniță, la un hotar, la un liman unde Dumnezeu poate să-ți dea vedere asupra ceea ce va fi misiunea ta, dar mai ai o oprire, o stație ca să zic așa unde: până nu ești curățat de toate domniile nu mergi mai departe. Ce sau cine domnește asupra ta este o întrebare la care tu personal trebuie să-ți răspunzi, la unii familia, la alții cele materiale, financiare, la alți asta sau aia, indiferent ce ar fi: nu poți să faci nici un pas mai departe. Sau mă eliberez și devin slobod de ceea ce m-a legat până acum, până la hotar, și aici este o atenționare specială că un credincios nu poate să se oprească la nici un hotar pentru că altfel nu va mai putea depășii acel hotar. Știe că ar trebui să se ducă, dar nu poate. Și stă, și stă și nu înțelege de ce nu primește pasul următor, sau secvența următoare, ciclul următor al vieții, vede de departe ce ar trebui să fie dar lucrurile concrete nu le pot vedea. De ce ? Exact pentru că sînt legat de ceva. Este ceva care încă mă mai leagă. Este ceva care tot timpul domnește peste mine, cineva tot mai are drept asupra mea. Îi dau drept la un părinte: nu funcționează căsnicia, îi dau drept firmei, companiei: nu-mi funcționează viața personală, și nu vreau să enumăr, dar sînt acolo exemplele cine este Thare în viața ta.

Când vorbesc despre binecuvântările lui Avram, atunci pot să amintesc din nou o deviație: toată lumea vorbește despre binecuvântările lui Avram, și ar fi mai bine să citim Biblia cu maximă exactitate, și să nu o transcriem după cheful și dorința noastră. Prima binecuvântare vorbește despre faptul că : 2. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Tradus pe drumul pe care vei porni vei fi un neam mare,și o binecuvântare pentru alții. Nu știu cum se face că tot timpul omitem acest lucru: că vei fi o binecuvântare pentru alții. Noi credem că în viața de credință o să ne pice așa din cer tot felul de binecuvântări, și așa se face că sînt unii care în mod absolut ilegitim îi ademenesc și-i amăgesc pe ceilalți spunându-le dacă faci asta și asta atunci vei fi binecuvântat pentru că tu ești sămânța lui Avram.... Am o întrebare: chiar sîntem sămânța lui Avram? Da, dacă ești născut din Cristos, atunci în acel moment se continuă acea moștenire din promisiunea lui Dumnezeu că adică și noi și voi cei din alte neamuri pot să își aroge acest drept. Dar aici nu este vorba de nimic altceva decât de ceea ce este evident în Biblie și anume faptul că : a dat Canaanul unui popor. Unui popor care încă nu era fizic, ci era o promisiune dată lui Avram și urmașilor lui, acel urmaș care este clar Isac, acel Isac în care oamenii noului Legământ, practic împlinesc promisiunea lui Dumnezeu și nu în Avram, ci în Isac. E o porțiune din Noul Legământ care se poate găsi în Biblie, și apoi Isac, Iacov și așa mai departe până când Israel devine popor. Până ei devin popor să știți că promisiunea aceasta dată lui Avram este valabilă numai lor. Dacă noi am spune că sântem moștenitorii lui Avram atunci tot creștinismul așa cum este acuma s-ar lua și ar ocupa pământul Canaan, pentru că ar interpreta greșit: poftim aici este scris Ierusalimul și tot teritoriul acesta este al nostru. Nu. Aici este o promisiune pe care Dumnezeu a dat-o seminței lui Avram, și se referă la viața poporului israelit, poporului ales, și doar după ce se întâmplă răscumpărarea acolo pe munte și aflăm despre berbecul care a înlocuit jertfa lui Isac, și înțelegem similitudinea cu jertfa de la Golgota, doar atunci știm că sîntem moștenitorii lui Isac așa cum este scris îm Biblie.

Și merg un pic mai departe la porțiunea profetică a acestei săptămâni, porțiune care este conectată întotdeauna cu ce citim în Tora, și se citește din Isaia cap.40 cu 27 până la 41: 16, pentru ca să vedem care este același lucru despre care vorbesc cele două pasaje. Nu-i greu de găsit în capitolul 41:8 care sună așa:

8. „Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu,9. tu, pe care te-am luat de la marginile pământului şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: „Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd! 10. Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.”

Aici avem legătura dintre textul din porțiunea săptămânală și cea profetică. Această legătură este în mod deosebit interesantă pentru că aici Avram este denumit Avraham și Dumnezeu îi spune prin Isaia, nu altfel decât: prietenul Meu. Păi cum vine asta? Avraham a fost prietenul lui Dumnezeu? Da, similar în viața oricărui om atunci când Dumnezeu îl cheamă afară din Ur Casdim, și îl cheamă afară din punctul în care începe de fapt viața lui, atunci Dumnezeu îi vorbește omului ca unui prieten. Da, așa ești prietenul meu. Până și lui Iuda, Cristos i-a spus prietene, iar acest cuvânt prietene este un cuvânt în mod excepțional foarte frumos, nu-i vorba că ești supus sau subaltern, nici una nici alta ci prietenul meu. Dacă vrem să căutăm similarități în Avraham, atunci putem să ne amintim la începuturile chemării, alegerii noastre, atunci când Dumnezeu îi vorbește lui Avraham și-i spune: ieși afară, pentru că acum este momentul: Thare a murit, atunci în acel moment îți vorbește ca un prieten. Nu ca un director, nu te forțează, nu te obligă ci așa cum citim aici în Isaia 41: 8 sămânța prietenului Meu, Israel...prietenul meu. E atât de frumos cuvântul acesta și atât de puțin îl înțelegem, pentru că noi ne gândim la ceva de genul amical. Dar esența prieteniei este că eu împărtășesc totul cu el. Să înțelegem că atunci când Avraham a fost chemat de Dumnezeu afară din acel moment Dumnezeu i-a vorbit ca unui prieten, nu au avut secrete. Și dacă ne gândim foarte serios la momentul întoarcerii noastre, atunci când Dumnezeu ne-a vorbit atunci la fel nu a avut nici un secret. În așa măsură că a spus: ori vei muri ori vei trăi. Nu a avut secrete deloc când ți-a spus: pe aici trebuie să mergi, și la fel în fiecare zi am posibilitatea să cunosc: prietene asta este Legea. Dacă tu nu faci ce este scris atunci asta și asta se va întâmpla. Drumul tău este acesta, de ce mergi în altă direcție? Și această prietenie de fapt se materializează în Cristos, pentru că El este păstorul tău, care te conduce realmente, care coboară în groapă după tine, care te vindecă și face tot ce face un păstor. Ar merita să parcurgem aceste înțelesuri ale cuvântului prieten, că adică toate acestea au devenit realitate în Jesua HaMassiah. Dar e acolo din prima clipă am vorbit cu Avraham ca și cu prietenul meu. Iar dacă ești sămânța lui Avraham atunci ești sămânța prietenului meu. Istoria nu începe cu tine. Nu cu tine începe ceva nou. Ci ești continuarea a ceva care a început de mult. Ești sămânța lui Avraham, al prietenului Meu. Acest lucru îl spune lui Israel. Și continuarea este când după poporul ales, urmează și poporul chemat să iasă afară din păgânism și să-L urmeze pe Cristos, este vorba despre aceia din alte neamuri care în acest mod pot să intre în Isac, în promisiunea împlinită în el, că adică ei sînt prin sângele lui Cristos prietenii lui Dumnezeu. Vedeți voi? Dumnezeu nu ne conduce la taine și secrete. Dacă El spune că ești sămânța prietenului Meu Avraham, atunci înseamnă că din acea clipă trebuie să știm în mod continuu care este planul lui Dumnezeu. Pentru că acolo cu Avraham a început lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu. Ne-a scos din acea stare, a chemat afară și a ales pe cineva, iar alegerea aceasta înseamnă de fapt sfințirea. L-a sfințit pe Avraham, și astăzi în ziua tuturor sfinților ar fi bine de știut că Avraham a fost într-adevăr sfânt. Restul e poveste, e făcătură. Avraham a fost sfânt, și l-a chemat afară, la ceva anume, trebuie să și adăugăm. La fel dacă pe tine te-a chemat atunci te-a sfințit pentru ceva. Te-a ales pentru ceva, pentru că ți-e prieten, pentru că a fost prietenul lui Avraham atunci de ce n-ar fi prietenul seminței lui Avraham ?! Și în Isac de ce ar fi secretisme, mai ales că în Cristos deja nu mai poate fi nici o taină, putem să cunoaștem acest lucru, și nici Biblia de fapt nu este o carte a tainelor. Pentru că în mod continu se deschide ceva, și în mod continu cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu deci nu e nici o taină. De noi depinde cum am vrea să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu, depinde de ascultarea noastră, și de smerenia și viața predată Lui, că adică: vreau să merg Doamne de aceea te rog arată-mi ce vrei Tu. Și putem merge înapoi până la Avraham pe care l-a chemat afară de acolo, și nici drumul nostru nu este diferit, în Avraham se produce chemarea, în Isac este predarea vieții, în așa fel că nu el trebuie să moară, în Iacov este formarea poporului, adunarea și devenirea poporului, și într-adevăr se finalizează în mijlocul necazurilor din Egipt, când problemele i-au ajutat să fie uniți și să devină un neam, poporul lui Israel. Viețile noastre exact despre aceste lucruri vorbesc: Dumnezeu ne cheamă, Dumnezeu îți cere viața acolo pe altar, pe muntele Moria ca și pe Isac, nu viața ta o va lua ci viața lui Cristos e suficientă deja pentru răscumpărarea ta, apoi urmează că din copiii lui Iacov se formează un popor de legământ, care devine națiune. Așa arată și zidirea Trupului lui Cristos. Nu este o taină. Nicidecum nu este un secret cît de similare sînt acestea două. Deci nu te teme, nu este nici o taină, nu te îngrijora pentru că Dumnezeu are plan începând de la Avram. De acolo din Ur Casdim până în veșnicie. De atunci s-a ocupat numai și numai cu omenirea aceasta care în mod constant s-a stricat, și a căzut în păcat, mă refer la Noe, apoi la chemarea lui Avram la fel s-a întâmplat, omenirea era într-o situație în care Dumnezeu a fost nevoit să intervină. Iar aceste lucruri revin din nou și din nou în istoria omenirii, Dumnezeu intervine în istorie și spune: ok, acum după Avram încep ceva nou care este un proces. De la Avram a fost un continu, și este un continuum, care nu este nou că adică noi sîntem aceia, nu...ci înseamnă că pe noi ne-a făcut să ne integrăm ca o părticică mică în acest proces. Vorbesc de multe ori despre acest continuum pentru că se întîmplă de prea multe ori că ne închipuim că sântem ceva unicum, original, nu dragilor tocmai asta-i problema noastră că nu sîntem niște unicum, viețile noastre nu sînt de fel ceva original, ci sântem într-o chemare absolut prestabilită, și îndeplinim o mică parte a lucrării lui Dumnezeu, șirul binecuvântărilor nu îți aparține, darea și primirea binecuvântărilor de asemenea nu sînt ale tale, ci tu ești binecuvântare pentru alții. De aceea trebuie să aflăm și din viața lui Avram că acela care te binecuvântează acela va fi binecuvântat, iar cine te blestemă acela va fi blestemat. Și aici nu-i vorba de manipulare sau distracții charismatice, ci este vorba că cine te pune pe tine acolo pe altar și spune este aici Doamne e al tău, ei bine acela te primește înapoi, primește viața ta înapoi sfințită și curățată, ca partener în slujire, sau soție, sau ca orișicine. Deci cine te acceptă și te pune pe altarul lui Dumnezeu acela va fi cu tine în legătură sfântă, ca binecuvântatul cu cel ce binecuvântează. Iar cine nu te acceptă acela are parte de minus, blestemul e pe rol, nu ai pus înaintea lui Dumnezeu asta sau asta, a rămas la nivel păgân e voia ta, e încăpățânarea ta și deitatea ta. Să fii binecuvântare undeva înseamnă eu sînt aici: mă accepți sau nu, și astfel viața noastră este binecuvântare pentru alții, iar Dumnezeu se îngrijește să devenim vizibili datorită voii Lui, și mărturiei Lui, putem să fim binecuvântare unii pentru alții. Dar putem să fim și blestem unii pentru alții când spun: nu-mi trebuie și refuz ceea ce vine de la Dumnezeu. Nu noi sîntem cei care judecăm, nu ne distrăm și nu sclipim, Dumnezeu ne folosește în așa fel că nici nu știm. Dacă pe tine te-au acceptat atunci acolo este o relație și o cooperare conformă cu Dumnezeu, iar mărturiile sînt evidente.

Aș începe partea din Isaia 40 cu porțiunea unde începe haftora 41: 27

27. Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu”?28. Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.29. El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.30. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină;31. dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc.

Versetul ăsta al 31-lea mi-ar fi fost așa de bun astăzi,că timp de 2 zile abia-abia mi-am târât picioarele și mă gândeam: Doamne ce bine ar fi această binecuvântare peste piciorele mele dureroase, nu vă temeți nu m-am apucat să folosesc aceste cuvinte pentru picioarele mele, dar am zâmbit așa cu un umor curat, și cuviincios, ce bine ar fi dacă s-ar împlinii la mine cuvintele astea să pot să alerg pe aici, și să am și niște aripi, pentru că în pantofi de-abia că mi-au încăput picioarele și sincer nu știam cum am să urc la Budapesta, dar lăsând gluma la o parte, aici e vorba despre cu totul și cu totul altă cale, decât calea mea. Chiar dacă am putut să vin fără dureri accentuate, pentru că dacă umblii în căile lui Dumnezeu atunci e adevărat și așa. Că adică Dumnezeu te întărește și știi că vei putea veni, pentru că El îți dă și conjuncturile favorabile. Dar să revin la acest mod frumos de a cere socoteală: 27. Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu”? De ce gândești tu așa? De ce gândești așa? Și avem aici un reproș atât de blând, pentru ce zici tu? Nu poruncește, nu sînt cuvinte dure. Și eu cred că de așa de multe ori ar trebui să înțelegem că Dumnezeu vorbește astfel acum și de multe ori în viețile noastre, de ce spui tu asta? De ce stai acolo înaintea lui Dumnezeu și ești nemulțumit, de ce aproape că îl blestemi pe Dumnezeu? De ce? Păi pot Eu face ceva dacă tu ești neascultător, dacă tu ești necredincios ?! Dumnezeu mărturisește așa de frumos aici despre Sine și spune „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu”? de ce gândești tu așa? Tu ești cel care gândești așa, tu nu ai acceptat Calea pe care ți-am dat-o. Deci să întoarcem lucrurile și am să le spun chiar mai dur decât le spune Dumnezeu: tu ești cel care ai uitat drumul, tu ești cel care nu vrei să-ți amintești că drumul lui Avram duce până la formarea unitară a poporului Israel, care a urmat exact promisiunile, tu ești cel care ai uitat că atunci când ți-ai predat viața Lui, și Dumnezeu te-a chemat afară din lume la ce anume te-a chemat? Sau poate nici nu ai fost atent și te-ai gândit la o cu totul și totul altă cale, că ai vrut să-ți trăiești viața lumească un pic mai moral, fără păcat bineînțeles, cumva mai frumos și mai etic dar fazonat după propriile-ți idei religioase, tu ești cel care ai făcut toate astea! Și nu Dumnezeu! Pentru că Dumnezeu ți-a spus de la bun început: te scot, va fi asta că te voi binecuvânta după care Canaan. Te-am scos fac din tine un neam și apoi Raiul. Și gata. Dumnezeu spune așa de simplu, numai că drumurile noastre sînt așa de întortocheate și înșelătoare...Dumnezeu întreabă doar atât: de ce gândești tu așa? Și apoi de ce spui asta? De multe ori e că omul își și exprimă gândurile: Doamne dapoi îmi merge așa de rău, te-ai gândit oare că Dumnezeu nu asta a plănuit cu tine? Te-ai gândit vreodată că Avram nu a știut care îi va fi calea, ci el a fost pur și simplu credincios și ascultător. Cu cât mai ușor ne este nouă acum când avem toată descoperirea dumnezeiască a planului Său, da de la Avraham încoace, și cunoaștem Legile, și rânduielile lui Dumnezeu de la Moise începând, și să enumăr rând pe rând faptul că noi avem fapte reale, împlinite de la Dumnezeu și avem niște posibilități oferite pe care Avram nu le-a avut, pentru că nu i-au fost date. El a avut parte doar de credință absolută. Și credința aceasta absolută a fost că nu știu unde voi merge, dar dacă prietenul meu spune atunci e sigur că e bine. Unde sînt eu în această relație de prietenie cu Dumnezeu în care ar trebui să fiu convins că în mod sigur vrea binele. Acuma nu vorbesc despre relația de paternitate pentru că această relație se interpretează, se trăiește, se simte de foarte multe ori greșit, vorbesc despre relația aceea de prietenie : dacă El spune atunci în mod sigur vrea binele. Pentru că El știe și pentru că eu vorbesc cu El iar El nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu nu a ascuns de Avram că vor fi mulți, și va fi și un Canaan. L-a și dus până acolo. Între timp desigur că au fost multe întâmplări intermediare, pe care ar trebui să le învățăm, dar acum să personalizăm întrebarea: de ce zici Iacov, și de ce spui astfel Israel? E diferentă între a zice și a spune. Când vorbesc despre a zice este cu totul altceva decât atunci când spun. Iar când este vorba despre Iacov atunci este vorba despre Israel, iar când vorbește despre Israel, atunci vorbește despre poporul ales, iar când în Biblie este Israel atunci Dumnezeu vorbește despre poporul Lui. Deci relativ la acest aspect : de ce zici tu popor ales Israel, și de ce spui astfel ? Că drumul meu este uitat de Dumnezeu. Și în zilele noastre evreimea zice, iar credincioșii, poporul lui Dumnezeu spune așa că aproape m-a uitat. Unul zice, iar celălalt a uitat. Poporul Israel zice, iar ceilalți poporul lui Dumnezeu care s-a complectat cu neamurile ieșite din păgânism, ei bine aceștia spun. A spune intră în categoria deciziei. Deci de ce? De ce ești în calitate de credincios în Trupul lui Cristos așa: păi asta este. De ce spui sentințe de genul: m-a părăsit Dumnezeu? Trăim foarte acut în acea vreme în care omul spune adesea: păi chiar, unde este Dumnezeu în toate astea? Și unde-i Cristos? De ce spui asta? Pentru că tu ești cel care l-ai părăsit. Tu l-ai părăsit. Și Dumnezeu nu te judecă, ci spune după astea: cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii , deci nu primesc puteri noi și nu încep din nou de la capăt ceva, ci își înnoiesc puterea. Înnoirea înseamnă că a fost acolo ceva vechi care este reformat, și acest cuvânt la fel e folosit atât de greșit față de ce înseamnă de fapt, se înnoiește, se formează din nou la starea inițială, originară. Cei ce se încred în Domnul! Încredere este un cuvânt atât de frumos și în limba maghiară, cei care în Domnul se încredințează pe El, încrederea este o punere acolo la El, că adică nu eu. Este vorba de aceia care și astăzi au pus acolo înainte lui Dumnezeu această stare în care se află poporul lui Israel și la fel și starea în care se află Trupul lui Cristos, ei bine aceia își înnoiesc puterea. Dar care putere, a lor? Nicidecum, ci puterea aceea pe care au primit-o de la Dumnezeu. Da, acea putere este cea care se înnoiește. Puterea care este de fapt Spiritul, Duhul lui Dumnezeu. Care îți aduce aminte cum l-a chemat afară pe Avram, și cum a devenit Avraham din Avram, cum a primit acea literă hai, care înseamnă viața, deci diferența dintre cele două nume este doar o literă care simbolizează viața. Deci în momentul în care Avram a primit viață i s-a adăugat o literă la nume, și la fel și tu ai primit viață , te-a chemat și pe tine afară, ți-a dat viață, acolo când ți-ai predat viața lui Dumnezeu, și domniei lui Cristos, și poți să mergi mai departe. Îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii ( în original este mai mult decât zboară e o expresie care ne arată că ajung să fie plasați pe aripi de vultur n tr.) adică sînt deasupra tuturor lucrurilor și văd foarte bine. Nu aș vrea să fiu în locul vulturului pentru că dacă ești pe aripile lui atunci cu siguranță poți să vezi foarte bine. Vulturii văd din înălțimi foarte mari până și cea mai mică pradă. Și dacă Dumnezeu te ridică din lumea aceasta și te poartă pe aripi de vulturi atunci e o stare groaznică pentru că vezi foarte bine, în depărtare foarte mare, perspectiva e foarte largă. dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc. Aleargă și nu obosesc, dacă fugi de ce fugi? Pentru că te va trebui să te grăbești. Și umblă și nu ostenesc...drumul pe care l-am primit este un drum pe care va veni o vreme în care Dumnezeu își va împlinii această promisiune, dacă tu te încrezi în Domnul atunci treaba ta va fi urgentă, și te vei grăbi, dar vei merge pe această cale pe care nu vei deveni obosit. În Cristos nu este oboseală, pe Calea care se numește Eu sînt Calea, Adevărul și Viața, pe această cale nu este oboseală. Cine trăiește cu adevărat o viață predată lui Cristos știe că nu este oboseală pe această cale. Dureri și alte cele sînt, dar de obosit nu obosești niciodată. Cu adevărat Dumnezeu îți înnoiește în fiecare zi puterea. În fiecare oră și de la o slujire la alta, de la un eveniment la altul. Da, cu adevărat dacă mergi pe această Cale atunci nu te plimbi, și nu caști gura ci fugi. Fugind, pentru că dacă privești în jur atunci ceea ce am amintit mai înainte: de ce m-ai părăsit, este de fapt un timp de așteptare când te oprești și așa cum scrie în versetul 27: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu”? nu este ascunsă calea pentru că tu vei vedea pur și simplu pe această cale și atunci va veni acel sentiment : vai cât de multe le-am omis, nu am știut pe unde s-o iau și până m-am trezit am pierdut mult timp, și multe alte lucruri, mărturii și atunci realizezi că trebuie să alergi, pentru ca să încerc să mă ajung din urmă ca să zic așa, indiferent de vârsta pe care o am, așa-i ce frumoasă este expresia aceasta să mă ajung din urmă. Păi da tu mergi acolo în față doar că nu ești cu tine, și nu ai fost în tine sau te-ai lăsat, delăsat, și alte întâmplări dintr-astea mărunte. Cu adevărat trebuie să alergi să te regăsești acolo unde a vrut de fapt Dumnezeu să te vadă. Deci poți să te regăsești și să te întâlnești cu tine însăți. Nu trebuie să te delași, ci trebuie să te regăsești să te întâlnești. Iar pe această cale poți să te regăsești când Dumnezeu îți va arăta că nu a fost niciodată ascunsă calea, doar că tu nu ai văzut din pricina cuiva sau a ceva, care te-a orbit. A fost un motiv oarecare care te-a orbit necredința de pildă. Drumul nostru nu este ascuns de El, nici măcar în viața aceasta pământească. Problema e că nu vrem să luăm la cunoștință că atunci când o lume creștină sărbătorește sau nu știu ce face ziua morților, atunci ...ar fi bine dacă ai alerga un pic în loc să te machezi și să te tot împopoțonezi, pentru că ai de lucru aici și tare bine ar fi dacă te-ai regăsi odată pentru că ai de lucru și în plus sînt lucruri în viitor pentru care trebuie să te pregătești.Nu-i vorba că am chef de înmormântare ci e vorba că trebuie să te regăsești, să-ți ajungi gândurile din urmă, că expresii de genul: așa aș vrea să opresc timpul și clepsidra să o întorc, și cântăm melodiile noastre favorite, dar înțelege odată că timpul nu se poate opri. Timpul trece iar tu trebuie să te regăsești, să te ajungi din urmă pentru ca să fii la locul tău și să te reîntâlnești. Și aici Dumnezeu vrea să ne reamintească cu orice chip să nu stăm așa degeaba, bâjbâind: nu știu încotro s-o apuc....Dar de ce nu știi? Dumnezeu a spus-o de foarte mult timp, cu mii de ani în urmă a făcut aceste afirmații, în Avram și în Avraham deja a spus aceste lucruri. Toate istorisirile Bilbiei sună pentru prieteni, și pentru prietenii prietenilor, și pentru copiii prietenilor. Gândește-te așa: dacă ești sămânța lui Avraham, și Avraham este prietenul lui Dumnezeu, oare nu a dat mai departe din generație în generație această cunoștiință, pentru că și-au iubit copiii?!? Și trebuie s-o recunosc că din păcate răspunsul este :nu. De aceea asta este rădăcina necazului pentru că noi trebuie să mărturisim despre Cristos, așa cum am spus și miercuri despre Aeropag, acolo se spunea despre înviere să nu mai vorbești te-om asculta altădată, nouă spune-ne cum trebuie făcut, cum trebuie să ne trăim viața religioasă în comunități, și atât ! Nu. Porunca este dă mai departe copiiilor tăi, este PORUNCĂ. Să dai mai departe copiilor tăi ce mi-a spus mie Prietenul meu, pentru că e PORUNCĂ. Știți voi cât de aiurea înțelegem noi porunca de a misiona și multe alte lucruri ? Dumnezeu ne dă o perspectivă minunată atât de largă încât ajunge până în Rai și trebuie s-o dăm mai departe copiilor noștrii pentru că e poruncă. Păi ești incapabil să împlinești o astfel de poruncă, care este Lege??? Atunci înseamnă că nu-ți iubești copilul, sau copilul tău nu există. Vedeți cît de mult ne iubește pe noi Dumnezeu? Pentru că e scris că tu trebuie să dai mai departe copiilor tăi cuvintele lui Avraham prietenul lui Dumnezeu, și ale lui Moise un alt prieten al lui Dumnezeu. Undeva s-a rupt această continuitate de aceea trebuie corectată și reformată această continuitate. Dacă strămoșul meu este prietenul lui Dumnezeu, sau părintele meu atunci este valabil și pentru mine tot ce a primit el, valabil și veșnic. E poruncă. Tu ești prietenul lui Dumnezeu pentru că ești prietenul, prietenului, prietenului....și așa mai departe, ești descendentul prietenului lui Dumnezeu și de aceea trebuie să dai mai departe ceea ce ai primit. Pentru mine cuvântul prietenului lui Dumnezeu este o bucurie, iar dacă acest Cuvânt primit de strămoșul meu, ruda mea, părintele meu atunci acest Cuvânt este valabil și pentru fii și nepoții mei și are valabilitate eternă, veșnică. Nu la întâmplare este scris aici că Dumnezeul cel Veșnic este cel care a creat marginile pământului 28. Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.

Oare ce este această margine a pământului? ESTE TIMPUL. El este Cel care a făcut planul lui de timp în care te așează, El este Cel care păzește marginile de orice atac, marginile pământului se interpretează și în mod spiritual. Dar se mai poate și interpreta că Însuși Dumnezeul Cel Veșnic este cel care păzește marginile stării pământului de astăzi. Dar Dumnezeu ți-a dat și ție marginile și limitele tale, în toate, margini veșnice. Ok, dar acest pământ nu este veșnic, păi atunci înseamnă că și Satan are limite: până aici, dar mai încolo, peste hotarele veșniciei deja nu mai poate să influențeze. Aici are teritorii dar dincolo de aceste hotare el nu mai poate trece. Iar pământul făgăduinței este al tău, sămânță a lui Avram! Dumnezeu a hotărât marginile. Dar și hotarele vieților noastre tot Dumnezeu le-a hotărât. Din afară nu ne poate atinge nimic, dar nu uita și tu ai limite conforme cu tinerețea ta, cu bătrânețea ta. Dumnezeu stabilește limanul, hotarul tocmai pentru ca să fie veșnic. Știi ce frumos este acest lucru despre care exact astăzi ar trebui să vorbim de ziua morților. Dumnezeu are hotare pentru viața ta. Ce înseamnă margini veșnice? Păi ori e viață veșnică, ori e moarte veșnică. Acesta este hotarul. Despre aceste lucruri ar trebui să vorbim că adică marginile lui Dumnezeu sînt veșnice. Nu se pot schimba, sînt neclintite. Ceea ce a rostit El este sfânt. Dacă El te-a ales pentru ceva atunci să știi că ales înseamnă sfânt. Iar ceea ce este sfânt nu este efemer. Este veșnic. În ceea ce El te-a așezat este o rânduială veșnică. Sfințirea nu e pentru 5 minute. Sfințirea în planul lui Dumnezeu este decizia ta personală de a intra în voia Lui. Sînteți sfinți. Toată lumea este sfântă...cum să nu? Da uite chiar acuma fac această afirmație: toți oamenii sînt sfinți! Pentru că Dumnezeu are pentru fiecare om un plan ales al Voii Sale. Ce se va întîmpla cu această Voie a Lui, este o altă întrebare. Ce acceptă omul sau ce nu acceptă din păcate se traduce în fapte. Mă refer la ceea ce cunoaște din voia lui Dumnezeu și acceptă ei bine acel ceva este sfânt, pentru că e dat de Dumnezeu. Ție și mie mi-a dat, omenirii întregi...și ție ca unui firicel de praf în imensitatea întregului. Nu tu ești sfânt ci ceea ce ne-a dat Dumnezeu acel lucru e sfânt. Iar dacă cineva moare ca un așa zis sfânt într-un război, nu-i sigur că acel om e sfânt. Poate că pentru acel cineva care l-a ales e așa, de exemplu este un luptător de vârf pentru comuniști, sau pentru orice alt partid, da și acel om e ales, e sfânt, numai că nu e ales pentru ce vrea Dumnezeu. La fel și noi ne alegem un partener, dar nu e sfânt, doar dacă este în voia lui Dumnezeu, doar atunci este sfânt. Dumnezeu sfințește căsnicia acelui om, prin darea Voii Sale, iar alegerea lui Dumnezeu trebuie trăită, și trebuie acceptată.

Știi tu oare că Avraham a fost prietenul lui Dumnezeu? Mie îmi oferă atât de mult acest lucru: i-am spus prietenului meu să înceapă!... este începutul unui proces. Și i-am spus prietenului meu că și fii lui vor moșteni ceea ce i-am dat lui. Și fiii fiilor, până la sfârșitul timpurilor. Dă mai departe copiilor tăi. Este o poruncă minunat de frumoasă...iar copiii pot să fie copiii tăi biologici cu care te binecuvântează El, dar poate fi și celălalt om de lângă tine pentru care tu ești o bună mărturie și unealtă prin care se poate naște din nou. DĂ MAI DEPARTE COPIIILOR TĂI! Dă mai departe la cei mici, pentru că și ție a fost cineva care ți-a dat mai departe și ți-a fost mărturie pentru Cristos, pentru că fiind prietenul lui Dumnezeu tu ești prietenul acelui prieten, sau ești copilul acelui tată ...să nu rupem acest proces. Să nu formăm pretenții asupra binecuvântărilor lui Avraham în timp ce rupem acest proces de dare mai departe a Cuvântului, în secțiuni mărunte. Aici e vorba de continuum. Dumnezeu este Dumnezeul prietenului meu, care este al Lui și El a spus ceva ! Și sînt în Biblie una chiar două persoane despre care Dumnezeu spune că este prietenul meu. Ție îți spun ce am de spus! cum simți acest lucru? Pentru că în definitiv ești moștenitor al binecuvântărilor. Iar dacă ești copilul lui Cristos atunci ești cuprins în aceleași binecuvântări. Pentru că El știe totul. Cristos este în toate una cu Tatăl. NU-ți vorbește? În vremea aceea ca prieten știa tot ceea ce îi spunea Dumnezeu, Moise la fel a știut tot. Păi nu vezi că din mai multe părți și mai multe direcții, din Vechiul și Noul Legământ deopotrivă poți primii mesajele: prietene ție îți vorbesc! Asta vreau ...Asta și Eu sînt cel care stabilesc hotarele. Până aici la hotar trebuie să ajungem fiecare dintre noi! La hotarul stabilit de Dumnezeu. Și noi ce facem?! Mergem și ne plângem că vai ăștia ne-au lăsat aici, și la fel spunem chestia asta la morminte: unde e, a fost ascuns, ce s-a întâmplat cu el? Și stăm acolo și îl plângem, și ne pare rău de el...de ce ? Pentru că nu ne încredem în Dumnezeu. Că dacă a murit cineva atunci nu mai am sprijin...nu mai am conducător, și nu mai am tătic, și nu mai am mămică și mai știu eu ce rang le dăm...Aproape că îl și urâm că vai de ce ne-a păcălit...dacă stau bine și mă gândesc atunci noi avem treabă cu morții și nu ei cu noi. Da în starea asta sîntem. Și poate că și de ziua morților ar trebui să ne străduim un pic ...știi cum trebuie să mergi mai departe? Dacă ai un mort, cum să mergi mai departe? Fără el. Aici nu e nici un secret. Dacă cineva moare, atunci tu trebuie să pleci mai departe. Nu e nici un secret aici. Dumnezeu a spus toate astea de mult. Ești asta și ești aia...pleacă mai departe. Nu sta degeaba, nu te mai plânge. Pentru că pierderea inutilă de timp, și plânsetele inutile sînt descrise de profet: de ce spui tu că te-am părăsit? Nu te-a părăsit, el a ajuns la un hotar la care a trebuit să ajungă și acuma tu trebuie să treci mai departe. Și nu se știe dacă în hotarul care este al tău mai poți primi un partener, pentru că...nu e bine ca omul să fie singur, și nu poți duce poverile singur. Dumnezeu vede toate astea. El îți dă toate condițiile pentru ca să poți împlinii promisiunile Lui. El nu spune : păi bine dacă nu a-ți putut duce povara asta de 20 de tone amândoi, acuma du-o tu singur. Îți va da. Ori îți ia povara, sau ți-o preia, sau te ajută în purtarea ei. Să nu mai plângem la morminte. Cum să mă duc mai departe? Și eu am fost la nici nu mai știu câte înmormântări, în calitate de cantor, și îmi aduc aminte că la sfârșit era mereu acolo în oamenii aceia îmbrăcați în negru cari se îndreptau spre casele lor, întrebarea aceea nerostită, cum să merg mai departe? Ei bine acuma ar trebui să le spun, ceeace atunci nu am spus pentru că nici eu nu știam, cum? Du-te pe calea ta, aici e sfârșitul. Du-te pe calea ta. La el e valabil că Dumnezeu a stabilit hotarele, e treaba lui Dumnezeu că individul pe ce parte a hotarului este, nu mai este treaba ta, dar și tu trebuie să mergi mai departe pentru că și tu ai un hotar veșnic. Și nu e totuna ca la sfârșit, la Judecata de apoi Dumnezeu ce îți va spune? Să nu crezi minciuna că oamenii pot să te mântuiască în 2 minute. Să nu crezi asta. Trebuie ajuns la acel hotar. Și trebuie să te rogi ca într-adevăr în mijlocul încercărilor, să poți să rămâi în picioare, și într-adevăr să pot să rezist pe acea Cale. Dar, iată am aici promisiunile lui Dumnezeu! Iar eu mă încred în El pentru că El a promis că va fi cu mine. Nu mă încred în mine, sau că am certificat religios de confirmare, sau hârtie de botez sau mai știu eu ce hârtie...nu în astea să nu te încrezi.Încrede-te în El. Iar în acel moment este valabil ce este scris: vei avea putere, vei avea putere la mormânt sau la aprinderea lumânărilor, sau în orice formă îți vei aduce aminte de ei, vei avea putere să te ridici pentru că tu trebuie să mergi mai departe. Și dacă îmi pun acolo viața înaintea Lui în loc să mă plâng și să zic vai ce a fost?...ce frumos a fost când mama mă legăna... și poate că pe tine ar trebui să te legene altceva pe mare de exemplu, dar tu ești departe de așa ceva... cine știe ce ar fi trebuit tu să fii în viața ta, și tu stai acolo și te plângi...vai, unde a dispărut. Dacă stai acolo pe loc, iarăși pierzi timp și poți să cazi din nou afară din planul de timp al lui Dumnezeu, da pentru că stai acolo pe loc.... Dumnezeu se va îngriji că vei alerga, pentru că îi vei da slavă lui Dumnezeu și-i vei mulțumii că îți va spune mai este timp. Îți mai dau posibilitate ...în orice caz până la hotar cu siguranță că mai ai posibilitate. Poate că va trebui să te grăbești pentru că ai pierdut foarte multe lucruri, deși ai fi putut merge prin viață în tihnă, dar acuma va trebui să alergi pentru că știi că țelul este veșnic și îmi dă viață veșnică. Dar mai pot fugii și așa că trebuie să mă grăbesc pentru că mai am multe de făcut pe acest pământ. Și eu cred că cel mai bine e așa ca omul să meargă spunând lui Dumnezeu: Doamne acuma ceea ce a ajuns la hotar să fie la tine, la judecata ta, așteptând judecata ta, sînt alte lucruri care trebuie să ajungă la hotarul veșnic, stânga, dreapta, există viață: la stânga la dreapta, este relație la stânga-dreapta....sînt foarte multe lucruri. Du-te mai departe. Să știi ce vrea Dumnezeu. Și în această promisiune ancorează-te, prinde-te bine, ai încredere în Domnul pentru ca puterea ta să se înnoiască. N-ai fost tu întotdeauna așa de distrus, și nici nu ai fost întotdeauna așa de obosit, când ai pornit ai avut foarte multă putere...adu-ți aminte! Aduți-aminte cum a fost atunci când ți-ai predat viața, cum a fost atunci când te-ai botezat, adu-ți aminte ce râvnă ai avut și a fost în tine! Uh...acum am să-l mănânc pe urs! Nuuuuu... ursul este un pic mai tare...Adu-ți aminte! Vezi tu Dumnezeu asta vrea să ți-o dea înapoi! Dar pentru asta în toate trebuie să ajungi la acel hotar, care este un hotar veșnic. Așa cum Thare a trebuit să moară pentru ca Avram să poată să meargă mai departe. Aici e vorba de un hotar veșnic. Deși în haftora Avram este amintit și se leagă de porțiunea săptămânală că Avram a fost prietenul meu, totuși eu spun că există hotare veșnice, Thare a trebuit să plece pentru ca Avram să poată să meargă mai departe. Sînt lucruri pe care trebuie să le punem înaintea lui Dumnezeu, pentru că sînt lucruri care s-au încheiat. S-au împlinit, așa sau așa nu s-au împlinit. Sînt acolo păcatele noastre, păcatele de omitere, adică ceea ce ar fi trebuit să facem și totuși nu am făcut, și multe lucruri care au ajuns la un hotar...nu se poate la nesfârșit să se continue. Calea care este Cristos aceea e continuă. Cristos merge mai departe pentru că istoria merge mai departe. Trupul lui Cristos merge înainte pentru că întâlnirea e aproape. Nu poți să te oprești. Dacă vrei să te oprești primește de la Dumnezeu această mustrare blândă de ce zici, de ce spui tu...? Eu ți-am spus. Ar fi tare bine să auzim aceste lucruri atunci când ne plângem că ne merge rău, atunci când aproape că ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu. Ar fi tare bine să auzim acest cuvânt blând..de ce te răzvrătești? Dumnezeu nu spune că te răzvrătești, El spune de ce spui? E atât de fin cu noi. De ce spui....? Aici ai așa un reproș blând că într-adevăr îți deschide ochii să vezi odată, să auzi odată acest Cuvânt ! Adu-ți aminte ce vrea Dumnezeu să încheie, ce vrea El să îți dea ca să-ți aduci aminte și cari sînt lucrurile în care să te încrezi odată în El. Pentru că să-ți încredințezi așa viața per total cu o propoziție comercială de reclamă e puțin. Convorbirea personală cu Dumnezeu trebuie să fie acolo. Și nici mărturisirea păcatelor nu e că așa per ansamblu iartă-mi păcatele...nu..Dumnezeu spune: asta, și asta, și asta ...inventar.

Ziua morților ...să fie cu adevărat un astfel de inventar. Un om a ajuns la un hotar veșnic...este în mâinile Tale, a ajuns la hotarul veșnic, sau încoace sau încolo, nu esta altă variantă. Sînt în viața omului anumite lucruri care s-au încheiat, și s-au terminat. Nu se pot aduce înapoi. Și eu spun mai degrabă ca acestea să fie o mărturie: să fugi, da să ai un pic de febră musculară...dar să nu fugi de El, ci să fugi pentru ca să poți să trăiești în așa fel încât să poți să ajungi la hotarul veșnic, ca atunci când bulgării de pământ se vor prăvăli peste tine, sau mai bine zis pînă când vei fi la poarta Raiului și vei fi înaintea lui Dumnezeu să poți să fii liniștit, împlinit, și asemenea alergătorului care a primit cununa victoriei să poți să fii acolo înaintea lui Dumnezeu, așa cum spunea Pavel asistând la olimpiada din vremea lui. Chiar dacă am întârziat un pic Doamne, dar sînt aici. Dar am împlinit, un pic mai puțin...și nu e important ce ai făcut pe această Cale, sau ce ai omis, ci important e cum ajungi acolo la hotarele veșnice. Iar dacă cineva a ajuns acolo la hotarele veșnice atunci chiar și mâine la cimitir va putea să stea acolo și să spună: aici nu mai pot să fac absolut nimic,în starea aceasta fără de hotare, nu pot să vorbesc cu el, nu pot să mă mai rog pentru el, aici pot să spun doar atât: mulțumesc că pe drumul meu pământesc au fost ajutoare pământești, care mi-au dat mai departe nu legi morale...ci Legi dumnezeiești. Nu sentințe, ci ceea ce Dumnezeu i-a încredințat prietenului Său. Mulțumesc că strămoșii mei sînt prietenii, prietenilor, descendenților și nepoților ș.a.m.d a lui Dumnezeu, au fost parte a acelei moșteniri. Mulțumesc pentru acea evreime care de mii de ani este cea care dă mai departe întotdeauna hotarul veșnic. Și Dumnezeu le-a mai încredințat și faptul că pe Calea către veșnicie au ridicat stâlpi de aducere aminte ca niște borne care până în ziua de astăzi sînt o mărturie despre viața veșnică, despre Canaan. Putem să mulțumim pentru evrei, și putem să mulțumim acelor credincioși care au dat mai departe ceea ce au primit de la Dumnezeu în calitate de prieteni ai Lui, și ne-au împărtășit și nouă ca la niște prieteni acel mare secret, care este: că această viață nu are sfârșit, și vom ajunge la hotarele veșnice pe care le-a creat Dumnezeu. Hotar veșnic, deci. Aici pe pământ viața se va termina pentru totdeauna însă tot acolo va începe viața veșnică sau nimicirea, lipsa vieții veșnice. Ar fi bine să ne întâlnim la hotar de unde să putem să mergem mai departe la fel. La fel pentru că vom fi înțeles Cuvîntul prietenului lui Dumnezeu, adică a lui Cristos, prin intermediul prietenilor pământești de care poate nici nu ne mai amintim. Să dea Dumnezeu fim prietenii prietenilor lui Dumnezeu.

 

Traducere Bezi Gyöngyi

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com