.

ORBÁN BÉLA:

 

NU-ȚI DISTRUGE VIAȚA CU LUPTE!

Înregistrare făcută la întâlnirea de miercuri 1 octombrie 2014, a comunității SÓFÁR

 

În această zi de miercuri voi citi din prima epistolă către Corinteni, și anume sfârșitul capitolului 5 de la versetul al 9-lea:

,,9. V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii.

10. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.

11. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.

12. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?

13. Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela.,,

 

Această porțiune biblică ne este cunoscută pentru că am tratat-o în mai multe ocazii când am discutat despre faptul că nu avem nimic în comun cu cei din afară. În epoca aceasta în care trăim, și acum când suntem înaintea zilei de Yom Kippur, la începutul acestui an nou și începutul unei noi ere care deja se desfășoară în lume, trebuie să reluăm din nou acest subiect. Este adevărat ceea ce spune aici în aceste versete că nu avem voie să ne rupem de lume, așa cum spune și Pavel: eu nu spun să nu vă întâlniți cu acești oameni, dar vă spun să nu aveți nimic în comun cu ei. Și în același timp despre cei care sînt în mijlocul vostru, dintre voi și sînt așa ca și cei de afară, să vă despărțiți de ei, după care pune întrebarea : ce am eu de-a face cu cei din afară? Și astfel se poate pune întrebarea: care este chemarea trupului lui Cristos? Care este chemarea evreimii, care este statutul nostru în această lume și din acest text putem să înțelegem un pic faptul că: nu sîntem parte din această lume. Sîntem acolo și totuși nu sîntem în ea. De ce spun acest lucru? Pentru că m-am gândit și în această săptămână: de ce se întâmplă în viețile noastre lucruri de neînțeles, mă refer la evrei și la trupul mesianic al lui Ieșua, fie din punct de vedere personal sau la nivel de comunitate? De ce? Pentru că sînt într-o lume total diferită și în afara acestei lumi. Pentru că sîntem alt fel, diferiți, și în afara lumii. De aceea trebuie să luați la cunoștiință că starea, situația Trupul lui Cristos este alta decât este a celorlalți. Da, vorbim despre a fi diferit. Nu seamănă nici cu acela, și nici cu altul, nici cu cei mulți, și nu este parte a nici unui grup ! De ce spun asta? Pentru că dacă cineva ar dori în sfârșit să aparțină Trupului lui Cristos și ar dori să fie în binecuvântare, și ar dori să trăiască în tihnă, în pace, ar dori să trăiască fără frică ceea ce tradus înseamnă că ar dori să fie în Cristos, atunci trebuie să realizeze că trebuie să fie altfel, diferit. Și a fi diferit nu înseamnă că încep să aleg: aș vrea să seamăn cu el/ea, nu înseamnă că încep să copiez ci înțeleg în sfârșit că în lumea aceasta întotdeauna vor fi 2 straturi: este mulțimea(majoritatea) și există minoritatea. Și în zilele trecute chiar am scris câteva reflecții pe marginea acestei teme, unde am spus că este o majoritate și o minoritate,majoritatea înseamnă că: am mai mult din bani, din putere, sînt elita, iar minoritatea este cea care este jos, și nu poate să suporte această situație, deci există un conflict perpetuu. De aceea am întitulat scrierea mea perpetum mobile...adică sînt într-o mișcare continuă, pentru că cine este sus vrea și mai sus, cine e jos nu suportă să fie deasupra nimeni, și astfel este un război, și lupte care nu se sfârșesc. Și exact în acest război nu avem voie să fim și să avem nici o parte, nimic comun. Nu avem voie să luăm parte în aceste războaie pentru că aceste lupte sînt absolut fără nici un rost. Nu au nici un sens și trebuie să spun că politica, mișcările sociale, bisericile și războaiele religioase toate despre asta vorbesc, la fel conflictele inter familiale și toate nenorocirile care sînt în această viață se rezumă la aceste lupte și războaie. Deci fie că fac parte din majoritate, sau din minoritate tot aia e, că dacă sînt între cei majoritari mă voi lupta pentru că îmi trebuie mai mult și mai mult din toate, pentru că fac parte dintr-o societate de consum a cărei esență este mai mult, mai mult pentru că ceea ce este mult e prea puțin, și îmi trebuie întotdeauna mai mult !!!! La toate nivelele este nemulțumire, și la toate nivelele omul vrea să ajungă cumva deasupra celuilalt, toate astea au început atunci când oamenii au dat puterea și autoritatea în mâna altui om, este în biblie această relatare, când Israel a ales un împărat. Ei bine în clipa aceea a început războiul pentru că omul care a ajuns să fie împărat a început să se teamă pentru poziția lui, vorbesc despre Saul, apoi au început să-și întărească poziția și au căutat aliați, și astfel războiul și luptele au fost perpetue.

Nu avem voie să luăm parte în acestea! Trupul lui Cristos este diferit! În Trupul lui Cristos este PACE. Iar condiția de bază a stării de pace este că nimeni nu este sus, și nimeni nu este jos, nu este minoritate și nu este majoritate. Sub nici o formă nu este dominație a majorității, nici măcar atunci când minoritatea hrănește majoritatea pentru ca s-o transforme în iobagi feudali, și nici atunci când majoritatea învinge și dorește să domine o altă minoritate imaginară. E de ajuns să privim în jurul nostru să vedem că practic minoritate nu mai există, pentru că în epoca în care trăim toată lumea își închipuie că e împărat, și vă asigur că nimeni nu este împărat. Vedeți voi toți sînt într-o minoritate care își închipuie că este majoritatea care este la putere, asistăm la o amăgire foarte rea, poporul care până acum a suportat cumva starea de supunere cuiva, ei bine ei ar vrea să aibe supuși, dar culmea: supuși, nu mai există. Au rămas singuri ...pentru că s-au vândut.

O privire sumară ajunge ca să înțelegem că atât în cazul consilierilor sufletești a oamenilor, a fluctuației acestora problema esențială este exact aceasta: vin oameni pentru că doresc să aparțină unei majorități, adică elitei care domină, sau vin pentru că nu pot să suporte faptul că fac parte dintr-o minoritate și atunci caută cu orice preț aliații. După zeci de ani de slujire mesianică, pot să spun că fluctuația de oameni care a trecut prin comunitatea mesianică exact despre ceea ce am afirmat adineauri vorbește. În urmă cu mulți ani majoritatea care a luat cunoștință de existența noastră, prima încercare a lui a fost să ne integreze în majoritatea lor. Da, au vrut să ne domine și aici fie că e vorba despre ecumenism, alianțe sau oricum altfel s-au numit. Primul pas era mereu: frate binecuvântat ce bine că ai apărut, vino! Apoi când au văzut că nu m-am dus, au început să se mire: păi de ce nu vine? Apoi urma încercarea de a ne transforma în minoritate,tot din dorința de a ne domina, și făceau asta în tot felul: să împiedice vestirea mesajului, au început să ne vorbească de rău, să ne disprețuiască, să ne marginalizeze. Apoi au venit din cealaltă tabără, din mulțimea celor împrăștiați, oameni care în schimb nu își găseau locul în minoritate pentru că veneau dintr-o stare de asuprire, și căutau în noi aliați: oh, ăsta nu e omul care să mă asuprească dar împreună cu el voi fi mai tare, și viața mea va deveni mai tare. Și în relațiile noastre personale la fel funcționează, cel slab îl caută întotdeauna pe cel mai tare pentru ca să-l domine pe al treilea. Și nu pentru ca să aibă pace, și nu pentru ca să poată să rămână, ci exact pentru ca să-l poată târâ pe celălalt în război. Soț și soție își caută dreptatea la o a treia persoană, și caută aliat în păstor, sau în consilier, pentru că este într-o stare asuprită, marginalizată în familie, și își zice: las că păstorul ne va spune! Această stare este tulburare, lipsă de pace și aici nu trebuie să iei parte. Nu ai nimic comun, nimic. În indiferent în ce fel de păstorire ești implicat, nu ai nimic de-a face cu războaiele celuilalt. Trebuie să învățați acest lucru și cred că pot să trimit mesajul acesta la toată lumea: nu poți să fii nici de partea majorității și nici de partea minorității, pentru că foarte ușor te vei amesteca într-o luptă din care nu vei mai putea ieși. Când tu îți exprimi poziția înseamnă că tu te-ai amestecat în ceva care nu este cristic. În Cristos nu este minoritate și nu este majoritate, nici bărbat, nici femeie, nici grec și nici evreu, așa se poate înțelege această afirmație a scripturii, nu este antagonism, ci este MULȚUMIRE, SATISFACȚIE DEPLINĂ. Și legat de această satisfacție este exprimarea mulțumirii pentru că știu cine sînt, ce mi-a dat Dumnezeu, și asta nu înseamnă că la fel ca și un castravete murat să-mi accept starea de pârlit, spun asta pentru că în unele locuri exact asta este învățătura greșită că: acceptă-ți starea de nenorocit și flămând în Africa de exemplu, să rabzi foamea pentru că așa a vrut Dumnezeu. NU, Nu așa a vrut Dumnezeu, ci ești unul care suferă din pricina unui război, sau poate ai pierdut un război chiar tu. Deci Dumnezeu vrea în toate cazurile să fii mulțumit cu ceea ce ți-a dat El, și încetează să te mai războiești. Vei râde de mine: antidotul morții este viața!!! Antidotul oricărei boli este mulțumirea, nu războiul dus împotriva bolilor, împotriva morții cu tot felul de medicamente și șmecherii, pentru că niciodată nu vom fi învingători. Ne războim împotriva autorității altui om și din pricina lipsei de pace și tihnă, boala te va domina, infarctul, ulcerul și alte boli vor lua autoritate asupra ta. Singurii păgubași în aceste lupte, sînt de fapt ambele părți. Cei cari sînt contra. În absolut toate cazurile ambele părți pierd. Singurul învingător în aceste lupte este cel care nu e implicat în luptă, și aici e vorba despre acel fel diferit de a fi. În starea actuală în care suntem în lumea aceasta singurul care este învingător este cel care nu este în ea. Este vorba de rămășița minorității. Aceia sînt cei care nu sînt dispuși să lupte, nu vor să fie nici mai mult, nici mai puțin, de altfel poziția cea mai sigură este că atunci când nu vrei să lupți, cel care e tare va spune că ești prost, și ești slab și nu are nici un rost să-și pună mintea cu tine, iar cel care te desconsideră în timp ce și el este mic, acela nu va conta pe tine pentru că nu intri în calculele lui. Unul nu te ia în considerare pentru că nu ești un factor de luat în considerare, iar celălalt nu te poate folosi ca aliat în războaiele lui. Cel mai bine e să fii diferit, alt fel. Cel mai bine e să stai deoparte de astea în timp ce rămâi în Cristos. Cel mai bine e să rămâi înăuntru și să nu iei parte la războaie. Nu avem voie să fim în războaie. Nu ai ce căuta în luptele mărunte de familie, nici în nebuniile societății de consum care ne înconjoară, nu ai ce căuta în acestea ci foarte simplu fii mulțumit cu ceea ce ți-a dăruit Dumnezeu. Când mă gândesc că în vechime oamenii lucrau fizic mai greu decât astăzi și după 10 -12 ore de muncă grea când venea seara și se așezau cu familia la masă deși erau rupți de oboseală cu toate acestea frângeau pâinea cu mulțumire și dădeau cina copiilor ! Da asta însemna să fii în pace și să fii fără război, o stare sănătoasă cu toată oboseala de peste zi. Asta era când familia era împreună și tatăl, care era capul familiei deși avea febră musculară era satisfăcut și mulțumit. Acest lucru ar trebui să-l trăim cu toții, că adică în părtășie cu familia ta să privești la ziua care a trecut și satisfăcut de munca pe care ai făcut-o, căci este o lege a lui Dumnezeu să-ți câștigi pâinea cu sudoare, să poți să-I mulțumești și să frângi pâinea cu satisfacție, și la fel să te bucuri de căldura căminului tău, și să îți fie de ajuns tot ceea ce îți dă Dumnezeu ca timp, și în toate celelalte. De ce? Pentru că Dumnezeu ți-a dat din toate îndestulător. Și aici nu este vorba că renunț la lucruri, ascetism sau alte prostii, oricât de prost te-ar considera oricine, sau ce grețoasă e viața ! Nu ! Știi ceva trebuie s-o spun că în situația destul de dificilă în care trăiesc sînt foarte satisfăcut și fericit. Sînt satisfăcut pentru roadele mâinilor mele, și pentru tot ceea ce mi-a dat Dumnezeu putere ca să le fac. Mi-a dat toate condițiile ca să fiu satisfăcut. Dar să știi un lucru condițiile suficiente pentru luptele și războaiele tale niciodată nu ți le va da!!! Nu, pentru luptele tale nu. Nici dacă vrei să lupți de jos în sus sau de sus în jos în nici un caz. Dumnezeu va lipsii complect din combinațiile astea. Așa cum spune și Pavel: ce am eu de-a face cu toată cacialmaua asta? Nimic, absolut nimic. Ce am eu în comun cu luptele sociale sinucigașe ? Nimic. Sînt acolo, îmi fac treaba dar nu judec eu, ci îl las pe Dumnezeu să judece. Atunci când infarctul îl va curăța, sau stomacul i se va strânge pentru că a primit o lovitură, sau a pierdut ceva din bogățiile pe care considera că le are. Las că averile sînt un motiv suficient de necazuri, și pierderi. Nu mă bucur pentru toate acestea, ci spun astea pentru ca să înțelegeți că este așa de bine să trăiești mulțumit și satisfăcut, adică să fiu diferit. Și această stare de a fi altfel are și partea negativă a ei, zic în sens omenesc, pentru că faptul că ești altfel, nu are nevoie nimeni de tine. Pentru că nu poate lua nimic de la tine, nu te poate racola în războaiele lor, nu te vor și ești disprețuit. Vor râde de tine, te vor considera un prost, te vor marginaliza pentru că ești altfel, diferit. Dar dacă tu știi cine ești, vei fi mulțumit, și culmea tu vei fi cel care vei trăi de fapt bine. Iar după un timp nici nu te va mai interesa ce are el, și nici dacă vrea sau nu să ieie ceva de la mine. Sînt foarte liniștit pentru că știu că nimeni n-o să-mi ia sapa, și nimic din ceea ce îmi dă o satisfacție enormă în viața aceasta, și nici măcar pe copilul meu nu-l râvnește pentru că vai cât este de lucru cu un copil. Și nici multitudinea de probleme care se ivesc cu o casă, și cu slujirea, nu interesează pe nimeni să-mi ia aceste lucruri. Nu le trebuie.

Lupta și iar lupta este spiritualitatea de baza a acestei lumi, de aceea nu poți să ai nimic în comun cu ea. Nimic. Fie că e vorba de politică, ori un conflict la nivel sătesc, sau neînțelegerile dintre doi oameni, sau ceea ce este imposibil să se întâmple într-o familie credincioasă lui Dumnezeu, ca unul dintre soți să fie deasupra celuilalt. Nu, așa ceva nu se poate. De ce să produc stricăciune în celălalt? Dacă eu vreau în orișice privință ceva mai mult, este pentru că vreau să calc în sufletul celuilalt ceva. Să nu uităm că dacă lovesc cu pumnul în perete acesta va ricoșa. La o palmă dată întotdeauna voi primii un răspuns, în orice luptă ambele părți primesc răni. Are sens să lupți? Așa pare că da. Iar spiritul acestei lumi este doar lupta. Și în același timp pot să spun că s-a ajuns acolo în zilele noastre că toată lumea este sus. Și sigur că realitatea este că nimeni nu mai este sus. Haosul din zilele noastre este că vrea să fie mai mult din nimic, în timp ce crede că este mult. Și nu este mult. Nu poate să fie satisfăcut pentru că nu are roadele lucrurilor încheiate, nu are rezultatele muncii sale, pentru că munca lui este lupta. Micile pauze dintre episoadele de încăierare oferă ceva satisfacție, dar dacă nu ești atent în 2 minute lucrurile se pot schimba și începe o nouă luptă în care te lupți să nu te calce în picioare. Da așa arată viața omenească. În schimb viața care este în Dumnezeu este cu totul și cu totul altfel. Viața în Cristos înseamnă pace, o stare de mulțumire și binecuvântări. Binecuvântările nu se pot niciodată obține cu forța, și binecuvântarea nu se poate lua de la celălalt. Niciodată. Pentru că numai Dumnezeu poate să dea binecuvântarea. De aceea trebuie să punem capăt definitiv războaielor în viețile noastre. Atunci când este vorba de păstorire sau pur și simplu un om gândește îl rog să privească în oglindă: orice rană oricât de mică, orice cicatrice este consecința unei lupte. Eu am vrut sau celălalt a vrut. Și undeva ne-am ciocnit și ne-am rănit și el și eu. Această luptă trebuie încheiată. Acest război poate înceta numai și numai în Cristos, acolo unde nu mai există război ci fiecare este altfel. Altfel, adică diferit iar acest diferit înseamnă că de fapt toată lumea este la fel, a fi altfel nu înseamnă a fi comunist, ci înseamnă că valorile și ordinea priorităților s-au schimbat, s-au schimbat domniile adică: trăiesc, dar nu eu ci El trăiește în mine. El domnește, și a Lui este totul, El ne dă totul și Lui îi dau toată mulțumirea și slava, și pe măsură ce aceste adevăruri cresc în viețile noastre exact în aceeași măsură scad războaiele și luptele. Arenele și câmpurile de luptă se golesc și rămân pustii. Credeți-mă sînt convins că orice om dorește acest lucru în esență. Degeaba te plângi : vai asta și asta mă doare... De ce te-ai războit? Ce ai vrut? Sau de ce nu te-ai împotrivit păcatului și atunci nu te-ar fi atins cuțitul, sau arma de apărare a celuilalt?! De ce? De ce ai amețit? Ai intrat într-un război și după aceea te miri că te-au zgâriat nițel, sau au înfipt un cuțit în tine, păi de ce te miri ? Învață odată că în Cristos nu există luptă!!! Învață că în Cristos nu există sus sau jos, ci pur și simplu EXIȘTI. Învață te rog în sfârșit că a fi altfel înseamnă că nu am nimic de-a face cu spiritul de război al lumii. Așa cum și Pavel spune aici corintenilor, nu sînt dispus să iau parte în jocul deștepților, nu iau parte în disputele lor teologice pentru că acestea sînt lupte de fapt, și nu particip în concursuri care vorbesc despre cine este mai mare, mai frumos sau mai tare, din orice punct de vedere: ca număr, ca și kilograme sau IQ, sau orice altceva. Nu, nu sînt dispus să particip. Nu am voie să particip de fapt, haideți să spunem mai bine așa. Nu mă interesează războiul creștin care se autodistruge, și se murdărește cu vorbe pentru că nu este treaba mea. Nu pentru că sînt deasupra acestor războaie, ci pentru că sînt în afara lor. Vei primi multe acuzații, că de ce te ții deosebit și de ce te sustragi, și de ce te ții deoparte și că așa nu se poate !!? Ba da, se poate. Singura cale care este a noastră este că nu iau parte la acestea. Nu pentru că mă tem, și nici din pricina creierului meu, sau al turnului meu de fildeș, nu nu din pricina acestora ci pentru că nu pot să iau parte la acestea. Deși mie personal nu prea îmi place Pavel, dar și de la el poți să auzi același lucru, mai mult decât atât de la Cristos Domnul poți să auzi același lucru. Să nu vorbesc despre marea majoritate a Legilor, unde la fel poți să auzi: să-ți mănânci pâinea cu mulțumire, și satisfacție adică cu mulțumiri către Dumnezeu, de aici lipsește războiul: de ce are el mai mult !!?? Și de ce am eu mai puțin? Aș putea să vorbesc despre o pace mondială de fapt, lucru care nu se va întâmpla niciodată, dar pacea interioară, aceea poți să o ai. Pentru că Dumnezeu le poartă de grijă la ai Săi, că adică ceea ce El ți-a dat acel ceva îl vei primi, pentru că El îți va da ce este al tău.

Poate că țăranul acela care trăia acu 500 de ani era mai fericit, chiar dacă muncea din greu, la finalul muncii lui se uita cu mulțumire în jur acolo în moșioara care i-a fost dată din jurul casei lui, decât marii magnați ai oligarhiilor de astăzi. Sînt mai mult decât sigur că așa a fost, pentru că acel țăran era în legătură cu Dumnezeu, și nu se lupta ci a avut puterea să se apere dacă nu cu altceva atunci cu rugăciune că adică: nu am nimic în comun cu ei. Dacă nu ai nimic în comun cu ceva atunci acel ceva nici nu te atacă, dar dacă tu ripostezi atunci, își zice: în sfârșit cineva care mă bagă în seamă și pot lupta cu el, pot să mă cert cu el, iar dacă cineva se teme pentru zdrențele lui, înseamnă că de la acela se poate lua ceva, iar dacă cineva strigă tare: nu mi le luați !!! atunci acel cineva e foarte sărac deci pot să pun mâna pe el, și pot să domnesc asupra lui! Știți ce enervant e pentru ceilalți când tu ai pace? Nu mă lupt, nu. Pot să spună ce vor: că sînt arogant, că sînt încrezut, că sînt măreț....nu mă interesează. Nu am a face nimic. Eu nu împlinesc nici o poruncă, ci pur și simplu trăiesc. Sînt în acel curs în care mulțumesc lui Dumnezeu pentru ziua pe care mi-ai dat-o împreună cu necazurile ei, cu experiențele bune și rele din ea, mulțumesc și sînt chiar suficiente din toate, da mulțumesc că nu mai trebuie până la ora 2 noaptea să continui cu un mic chef nocturn...nu,e chiar de ajuns. Și nu mai am chef să fac o tură până la insula vecină...îmi cunosc limitele și știu ce mi-a dat Dumnezeu de aceea le trăiesc cu mulțumire. Nu vorbesc de vreo robie, pentru că robia nu se poate accepta niciodată cu mulțumire, și nici vreo dominație deasupra ta, sincer eu nu am văzut niciodată vreun domnitor care să domnească în pace. Niciodată. Am văzut în schimb domnitori care tremurau că vor fi atacați, sau se luptau pentru că voiau mai mult. Iar cine este sărac și se plânge de sărăcia lui, acela vrea să obțină mai mult, sau se teme pentru viața lui și astfel trăiește într-o stare lipsită complect de pace. Un sindrom al creștinismului bolnav este exact acesta .

Când vin oameni la noi primul pas este să le spunem: fii liber de toate acestea și nu te frământa, nu te război cu nimeni. Pentru că atunci vin rănile, și stările schizofrenice, și renunțările, și alte probleme sufletești pentru că ești într-un război care nu te privește. De ce te lupți? Nu înseamnă nici să renunți, dar nici să fii învingător ci înseamnă rămâi la locul tău. Fii mulțumit. Și să nu ai nimic a face și nici să nu te intereseze bogăția altuia, dar nici sărăcia altuia. Și ceea ce tu zici că e sărăcie, nu-i sigur că e sărăcie. Nu sînt sigur că ceea ce se numește astăzi sărăcie este chiar sărăcie. Dar nici ceea ce se numește bogăție, nu sînt sigur că e realmente bogăție. Dacă mă uit în urmă pot să spun că am trăit în viața mea în toate stadiile: de la minimul, de la starea de subzistență și până la starea în care mă temeam pentru averea mea, și ce păcat ar fi dacă s-ar pierde. Am fost și jos și am fost și sus și am fost implicat în jocul luptelor iar acum pot să spun: mulțumesc dar eu nu mai vreau dintr-ăstea. Nu vreau mulți bani Doamne, și atunci vei înțelege de ce spune : nu-mi da nici bogăție dar nici sărăcie, e un verset din Biblie. Vreau doar atât cât am nevoie. Și atunci când tu poți să spui Doamne atât să-mi dai cât am nevoie, atunci vei fi fericit, vei avea pace, chiar dacă ceilalți te vor disprețui. Pentru că vor vedea că tu ești bine, se vor teme de tine, sau te vor disprețui. Se vor teme de tine pentru că nu vor înțelege de unde ai putere, siguranță și bucurie? Ceva are el în mod sigur!!! Cât de multe imagini aberante au oamenii despre cei care trăiesc în pacea lui Cristos, sau extrema cealaltă vor spune că ești tâmpit și nu-și pierd vremea cu tine căci nu pot să ia de la tine nimic: e un nebun cuminte, cu alte cuvinte. Și știi ce bună e starea aceea în care te desconsideră și zic despre tine că ești nebun? Sau cealaltă extremă în care se tem de tine pentru că își imaginează că ești tare!? Pentru ei nu e bună nici una. Pentru mine este perfectă. Pentru că Dumnezeu știe că nu sînt nebun, și tot El știe că numai El este tare. Iar eu sînt foarte bine acolo unde m-a pus, uneori transpirând, și suferind, dar cu bucurie și satisfacție.

Nu lupta, sub nici o formă nu lupta ! Mai bine deschide ochii și vezi cât de multe victime are lupta, cât de mult costă financiar, cât de mult costă din punct de vedere al sănătății, este o chestiune pe care trebuie s-o duci singur, cei care sînt cu tine sînt doar aliați, iar aliații îți cunosc toate slăbiciunile și foarte ușor se vor întoarce împotriva ta, iar când vei fi slăbit exact aceia te vor înjunghia de la spate. Știi Brutus întotdeauna se va ivi...Fie că e vorba de politică, sau societate, sau viața privată. Abia așteaptă ca celălalt să obosească în bătălie și deja te și calcă în picioare, iar aliatul cel mai apropiat exact acela te va jecmăni. Pentru că acela te cunoaște, îți cunoaște tehnica, și contul din bancă, și toate celelalte, și pentru acela este cel mai simplu să te doboare. Deci nu lupta ! Nu are nici un sens. Sens este pentru cel care este satisfăcut, nu pentru altcineva. Viața înseamnă acea viață care este cu majuscule, iar Acela care se numește Viață, acela duce luptele noastre. Și nu vreau să mai spun că beneficiile unei vieți fără lupte sînt enorme: sănătatea ta e în ordine, un organism obosit nu înseamnă că e bolnav, și multe alte lucruri nu sunt ceea ce par a fi. Cu unghii false mai poți să fii nefericit, și cu mâinile trudite și crăpate poți fi foarte fericit. Nu aș mai vrea să umblu cu pantofi țuguiați și cu cravată la grumaz, nu deloc. A fost o vreme când am umblat așa, erau stări foarte drăguțe, dar mulțumesc frumos nu mai doresc pentru că atunci am suferit cel mai mult. Pentru că și noaptea mă gândeam cum să fac să-l păcălesc pe celălalt, și cum va varia cursul valutar, și cum să învârt banii, și cum e piața și altele..... Astăzi e ok, nu mai am aceste probleme, nu mai am intrări sigure, dar e mult mai bine. Sînt mult mai mulțumitor lui Dumnezeu, mult mai mult decât atunci când aveam averi.

Nu-ți strica viața cu războaiele, poți să și mori în ele !!!

 

Traducere Bezi Gyöngyi

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com