.

ORBÁN BÉLA:

 

ȘABAT CHUKAT

Legea Legii lui Dumnezeu

Porțiune săptămânală: Numeri 19:1-22:1, Judecatorii 11:1-33;

Înregistrare făcută la întâlnirea de Sâmbătă a comunității SÓFÁR

 

Numele acestei zile de sâmbătă este Legea Legii adică Chukat, găsim acest cuvânt ascuns în versetul al doilea al cărții Numeri cap 19:1. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:
2. „Iată ce porunceşte legea pe care a dat-o Domnul zicând: „Vorbeşte copiilor lui Israel... Și nu citesc mai departe. Deci Legea are și ea o Lege, nu doar că ea există ci are un mod de împlinire. Similar ca și în dreptul civil există o sumedenie de legi pe raft, iar la acestea se atașează o procedură de aplicare a lor. Exact la fel Dumnezeu ne dă și modul de întrebuințare a Legii începând cu intrarea ei în vigoare și până la aplicarea ei, totul ne este dat. Și pe acest drum din pustie pe care călătorea poporul ales Dumnezeu a dat Legii, Torei o aplicare și intrare în vigoare. Trebuie să învățăm că Legea lui Dumnezeu are o Lege. Este obligatoriu să împlinim Legea, aceasta este Legea Legii. Aproape că seamănă cu Sâmbăta Sâmbetelor, totuși mă exprim astfel Legea Legii, voia lui Dumnezeu, este ca să împlinim Legea Lui revelată. Legea lui Dumnezeu este valabilă și astăzi nu este revocată, ceea ce s-a modificat este modul de aplicare a acesteia, dar Legile în esența lor nu s-au schimbat. În funcție de epoci se modifică doar modul de aplicare al lor. Și nu voi intra în detaliile problemei cum pot să fie actuale Legile. Dar e bine de reținut că actualizarea lor nu înseamnă schimbare, ci înseamnă că în modul de aplicare intervin modificări.

Prima parte a acestei porțiuni biblice tratează curățirea prin vaca roșie. În decursul anilor am tratat acest subiect și de mai multe ori de aceea nu mă opresc acuma la acest subiect. Apoi urmează moartea Mariei (Miriam) – am vorbit ieri puțin despre ea, și astăzi într-un alt context,- apoi apa care țâșnește atunci când Moise lovește stânca, și țâșnește din belșug, cu toate acestea Dumnezeu îl pedepsește, mai exact se face văzută slava, gloria lui Dumnezeu, prin faptul că îl pedepsește pe Moise, din cauza neascultări lui. Poate că s-ar merita să repetăm lecturarea acestui pasaj pentru că se leagă de celelalte capitole, de fapt cu toată viața noastră de credință. Dacă ești într-o stare în care suferi pedeapsa lui Dumnezeu, tu sau chiar creștinătatea în ansamblul ei, atunci acest fapt este nimic altceva decât restabilirea slavei și a gloriei lui Dumnezeu. Tu ai construit ceva, pe care Dumnezeu o dărâmă, tocmai pentru ca să poată să ajungă El acolo la înălțimea la care i se cuvine. Dumnezeu își face chiar și așa slava vizibilă, la fel ca pe Moise poate să te pună și pe tine la o parte. Poți să construiești o adunare, biserică, orice dacă o faci din propria-ți dorință, că așa ți-a venit ție ideea – Dumnezeu spune, ok fă- dar tu nu faci ceea ce ți-am spus să faci, de aceea îți iau chemarea. Aș putea să aduc nenumărate exemple de acest gen, cât de mult ne costă neascultarea, cât de scumpă este nerăbdarea, nerăbdare care este necredință, cât de mult a trebuit să plătim în viețile noastre pentru acestea. Oricare dintre noi poate să-și facă inventarul lucrurilor pe care le-a făcut la repezeală, pe de altă parte este și celălalt aspect cât de multe lucruri am omis să le facem, trebuia dar nu le-am făcut. Și nu vreau să determin pe nimeni să înceapă să se autoacuze și să-și facă mea cupla, dar este un fapt evident că sunt multe lucruri pe care le-am pierdut. Se poate pierde un nepot, pentru că pentru mine a fost mai importantă existența financiară, tradus nu mă mărit sau nu mă însor. Așa am vrut eu, am vrut să fac bine. Și poate că arată bine ai o profesie, o chemare pe care ți-ai inventat-o, în schimb ceea ce ai fi putut primi ca binecuvântare ai pierdut-o. Fiecare dintre noi își cunoaște propria stâncă acolo unde ai fost neascultător față de voia lui Dumnezeu. Tocmai de aceea ne-a dat Dumnezeu cu privire la Lege încă un cuvânt, și anume Poruncesc să o împliniți, pentru ca nouă să ne fie bine și să nu ne pierdem chemările. Exact legile sunt acelea care ne conduc la acceptarea că ești bărbat sau femeie, mamă sau tată, și rând pe rând ceea ce Dumnezeu a descoperit ca fiind voia Lui pentru fiecare om în parte. Deci despre țâșnirea apei din stâncă doar atât, suntem neascultători atunci pierdem multe.

Neascultarea noastră atunci când noi vrem în locul lui Dumnezeu să facem ceva, poate cu intenție bună, atunci putem păți ca și Moise. Nu pierdem veșnicia totuși vom privi cu tristețe, ce s-ar fi putut întâmpla dacă....dacă mă întorceam la Dumnezeu acum 20 de ani, dacă nu aș fi făcut asta și aia, dacă...Totuși nu-l lăsa pe Satan să te acuze pentru că e în stare să te facă să te amărăști – dar spun acestea pentru ca să ai în vedere cu privire la viitor, să nu mai pierzi nimic. Să știm că răspunsul lui Dumnezeu cu privire la neascultarea noastră este că El se proslăvește pe Sine, iar prețul acestei proslăviri este că El va face cunoscut ce valoare are tot ceea ce este omenesc. Pierderile noastre contribuie de multe ori la mărirea gloriei Lui.

În această porțiune biblică am ajuns pe un teritoriu foarte interesant, pentru că în acest exod în care poporul primește totuși apă – cu prețul neascultării- merge mai departe și apare primul obstacol Edom. Poporul din Edom se împotrivește și nu-l lasă să înainteze pe Israel, nu îi îngăduie să treacă peste teritoriul lui. Pasul imediat următor în viața de credință este că Edom nu te lasă. Pentru mine toată învățătura este -și să nu citesc mai departe pentru că este lungă istorisirea, dar acasă puteți să o citiți- Edom nu te lasă, și Israel nu ridică sabia, ci îl ocolește și așa merge mai departe. Oare ce s-a întâmplat? Există o lege veche: Edom este rudă, iar cu rudele nu lupt! Nu pot să ridic mâna peste fratele meu! Câte neînțelegeri și lupte inutile am putea să evităm dacă am cunoaște și aplicația acestei legi. Nu poți să ridici mâna împotriva fratelui tău chiar dacă se poartă cu dușmănie față de tine! Trebuie să-l ocolești ! Rezolvarea nu este critica și condamnarea sau loviturile. Nu ai voie să-ți rănești fratele! Nici măcar atunci când știi foarte bine cine este el. Edom era urmaș al lui Esau, iar în binecuvântarea pe care a primit-o era faptul că el va trăi de pe urma armelor lui ! El are în chemarea lui asta, în promisiunea pe care a primit-o de la tatăl lui, că niciodată nu va fi frate cu Israel și întotdeauna se va lupta împotriva lui. Trebuie ocolit! Nu de frică, ci pentru că tu nu poți să faci ceea ce face el. Nu poți să mergi împotriva lui Esau, pentru că el are acest destin. Așa funcționează spiritualitatea edomită, această spiritualitate se poate numi antisemită, putem s-o numim islam, și în multe alte feluri. Trebuie să știi, nu poți să mergi împotriva lui! Dacă ajungi aproape de el te va ataca. Așa s-a întâmplat că poporul ales l-a ocolit. Mai târziu pe parcursul istoriei Israel totuși l-a supus pe Edom, și l-a făcut să plătească bir, dar nu l-a învins. Să nu uităm că Irod a fost edomit, pentru că Israel nu a putut să-l omoare, nu a putut să fie ucigaș de frate. L-a primit în mijlocul lui, și astfel a primit și blestemul. Israel a avut la un moment dat un împărat edomit care pe deasupra a mai fost și mare preot. Pe toate nivele total împotriva legii, această autoritate a fost victorioasă atunci când s-a născut Jeșua HaMașiah, Irod a fost un împărat delegat de inamic să domnească peste Israel. Pe Edom Dumnezeu îl va învinge nu noi. Trebuie să învățăm acest lucru. Nu îl atacăm noi, pentru că pe undeva ne este frate. Pot să spun același lucru și în felul următor: să nu mă apuc să ridic sabia împotriva Vaticanului! Pe undeva îmi este frate. Nu este treaba mea să-l judec, Cineva îl va judeca. Și acest ocoliș are o continuare, citesc din Numeri 21:

 „ 1. Împăratul Aradului, un canaanit, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel şi a luat mai mulţi prinşi de război.2. Atunci Israel a făcut Domnului o juruinţă şi a zis: „Dacă vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârşire cetăţile.”3. Domnul a auzit glasul lui Israel şi a dat pe canaaniţi în mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârşire, pe ei şi cetăţile lor; şi locul acela l-au numit Horma.4. Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum5. şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.”6. Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel.7. Poporul a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. 8. Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat şi va privi spre el va trăi.”9. Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă, trăia.” 

Am ajuns la istorisirea cea mai plăcută a vechiului Legământ, istorisire care mie mi-a plăcut foarte mult în copilărie. Mi-am imaginat șarpele de aramă, și toate celelalte cu o fantezie așa frumoasă, și a trebuit să descopăr cu uimire că n-a fost nici măcar un șarpe aici. Bietul Károlyi (traducătorul în limba maghiară n.t) nu a știut cum să traducă dar nu este aici nici un șarpe. Mesajul acestei întâmplări este altul. Este un mesaj foarte actual. Ar fi bine să cunoaștem cât mai mult din limba ebraică, să cunoaștem înțelesurile cuvintelor și ar fi bine dacă am gândi un pic evreiește. Pentru că răzvrătirea își scoate colții de prea multe ori. Răzvrătire la apă, neascultare și răzmeriță la foc- șerpi înfocați- este vorba de răzvrătire. Care este consecința răzvrătirii? Cine este răzvrătitul? Este de la sine înțeles că Diavolul începe, el inițiează dezbinarea. Cu prilejul răzmeriței lui Korah putem afirma că a avut două unelte de ajutor: legalismul și aroganța- și a început răzvrătirea. Apoi poporul înaintează prin pustiu și spiritualitatea lui Korah nu este distrusă, ci se perpetuează și cere apă. Și când Moise învață din propria greșeală că nu trebuia să le dea apă, tot nu s-a terminat, deși au primit apă răzvrătirea se continuă, și se perpetuează. Trebuie să știm că este exact prototipul unei adunări, da, a creștinătății. Un popor ales merge și alături de el se alipesc, indivizi care nu fac parte din popor, doar se alipesc de ei. Iar aceștia abia așteaptă momentul în care să ațâțe răzmerița. Și nu este vorba de mania urmăririi, aici e vorba despre un obicei. Este vorba de faptul că ei și în Egipt s-au alipit de israeliți din interes, că adică ce folos voi avea din faptul că ei pleacă? Păi vrem și noi bairam!dar.... fără să plătim- mă fac creștin și atunci o să-mi meargă și mie bine. Nu am de gând să-mi predau viața, dar e fain să fii acolo. Mai mult din experiență vorbesc am întâlnit filosemiți dintr-ăștia care și-au zis păi e bine să-i iubim pe evrei că dacă vine necazul, atunci o să ne meargă și nouă bine, și Dumnezeu ne va răsplăti și pe noi dacă îi iubim pe evrei. Nu-i adevărat! Acești oameni sunt rămășițele adunăturii precum și frustrații, care încă nu s-au vindecat, asemănător cu cei din seminția lui Ruben. Aceștia nici acum nu sunt liberi de consecințele curviei, și aici mă refer și la Vatican. Pe vremea aceea nu era Vatican, totuși astăzi este valabilă afirmația în contextul actual. Ce s-a întâmplat de fapt? Răzvrătire. Pentru ce toate acestea? Vedeți? În cazul unei părtășii, sau o chemare a lui Dumnezeu, începutul este așa, în inimă apare întrebarea: la ce bun toate astea? Prima întrebare: la ce e bună Legea asta?

Și apoi se continuă...pentru ce e asta...pentru ce e cealaltă....de fapt totul ce sens are? Dar nu ne-a fost nouă bine în lume? Am avut de toate: am fost respectat, am avut prestigiu...Și acum tot circul ăsta...la ce bun? De multe ori ajungem până la aceste cuvinte...Cuvinte date de necredința ta, de acel imbold satatnic de care încă nu ești liber... Vine, și deja îți și insuflă minciunile! La ce bun?! Israeliții încă nu scăpaseră de adunătură și de spiritul lor, și trebuie să știm că tocmai acesta este planul lui Dumnezeu: să curățească Trupul lui Cristos de religiozitate, de faptele inutile făcute doar pentru că așa vor oamenii, de dorința de câștig și pentru că au așteptări nejustificate și nefondate pe Lege, și încă de multe alte lucruri de care dacă nu scapă, vor fi din nou și din nou sub atac și sub demolare. Și aici când vedem că poporul înaintează, răspunsul lui Dumnezeu este: ” șerpi înfocați !” 

Sigur că omul încearcă să-și imagineze cum sunt acești șerpi înfocați? În Noul Legământ Pavel le numește vipere. Nu știu dacă sunt vipere în Israel, cu siguranță că sunt alt fel de soiuri de șerpi, cu toate acestea m-a interesat subiectul și am căutat în original să văd despre ce este vorba: nu apare cuvântul șarpe, ci apare serafim. Cuvântul serafim ne este cunoscut. Idolii de casă sunt de asemenea serafimi. Atunci ce fel de șerpi? Nu șerpi, ci îngeri înfocați !Bun, dar cum sunt îngerii înfocați? Și iarăși traducerea cuvântului înfocat este alta, în original apare calomnie, vrăjitorie, a deochia, deci îngerii trimiși ai acestora. Idoli care calomniază, care deoache și fac vrăji, da aceste lucruri au fost lăsate să acționeze asupra poporului lui Dumnezeu. Vedeți cât sunt de actuale? Consecințele directe ale neascultării față de Dumnezeu, ale religiozității sunt că Dumnezeu spune: nu ești ascultător. Atunci poftim las frâu liber idolilor să te judece, să te vorbească de rău, să te piște și să te muște. Și aici e inclusă și modalitatea charismatică, și vrăjitoriile charismatice care se practică.

Consecința directă a neascultării, a răzvrătirii este că Dumnezeu permite idolilor, serafimilor să muște, să piște un pic poporul. Care va și muri.

Dacă ție îți trebuie idol în locul lui Dumnezeu, atunci poți să mori în chemarea în care ai primit-o de la El. Dacă Dumnezeu spune fii ascultător- și dacă spune că Eu am promis ceva atunci voi împlinii- la fel cum i-a spus lui Moise du-te acolo și vorbește și așteaptă până voi da Eu apă, dacă tu nu aștepți: vine pedeapsa. Pentru că dacă tu nu aștepți promisiunea lui Dumnezeu și ești neascultător, atunci serafimii vor intra în acțiune. Pentru că cuvântul șarpe este acela pentru serafim. Karolyi nu a știut cum să traducă și de aceea a scris șarpe. Iar dacă privim la propriile noastre vieți și la drumurile pe care le parcurgem trebuie să înțelegem ce pericole ne pasc.

Trebuie să înțelegi! Dacă tu ți-ai predat viața și Dumnezeu te-a scos din Egipt și ți-a dat și harta drumului de parcurs până în Eden, atunci tu de aici încolo poți să mergi numai și numai sub comanda lui Ieșua HaMașiah. Iar dacă tu cârtești, te revolți atunci te vor ataca idolii ! Și te vor vrăji, te vor seda, te vor deochia și tot ce este cuprins în acest cuvânt: îngeri înfocați.

Și nu este vorba de un exemplar micuț din grădina zoologică. Ci este vorba de serafimi înfocați, adică idoli, trimiși pentru că trimis este înrudit cu cuvântul înger. Da, așa se întâmplă în cazul răzvrătirii Dumnezeu trimite idolii. Iar cei care se încred în aceia și cred în idol, vor fi mușcați, pișcați cu vrăjile lor, cu calomniile lor și cu tot ce ține și este caracteristic șarpelui. Iar din acele mușcături poți muri! Nu vedeți voi câte adunări charismatice false sunt? Idolatrie! Și atunci când funcționează vrăjitoria charismatică pe drumul care duce prin pustiu, răspunsul e simplu: serafim.

Cine a devenit dumnezeu? Să încep să enumăr nume? Să aduc exemple? Nu vreau. Sunt atât de mulți șerpi pe acest drum, că nici nu e necesar. Care este soluția? Atunci când va începe să te doară, pentru că tare mulți morți vor fi, atunci trebuie mers la Moise: roagă-te pentru noi, roagă-L pe Dumnezeu pentru noi! Iar dacă Moise îl prefigurează pe Ieșua HaMașiah atunci nu există altă posibilitate decât că oamenii vor muri din pricina vrăjitoriilor și a mulțimii de lucruri oculte, a charismelor false. Ce-i de făcut? Nimic altceva decât: du-te la Mijlocitorul nostru, care astăzi nu este Moise ci Ieșua HaMașiah. Iar El va merge cu adevărat înaintea lui Dumnezeu, răspunsul va fi din nou : fă un șarpe de aramă și pune-l pe o prăjină! Avem din nou o mică problemă, pentru că îmi amintesc de o imagine din copilărie când încercam să văd acest șarpe din aramă făcut cu meșteșug și agățat sus, da era o imagine interesantă. Of, ce amestecătură: șarpe, prăjină... Dar aici, din nou, nu despre asta este vorba!

Ce înseamnă deci șarpe de aramă? În evreiește se referă la ceva ce este omenesc. Ceea ce e omenesc acela este simbolizat prin aramă. Deci arama aramei este șarpele. Șarpele șarpelui este șarpele. Cuvântul șarpe este similar cu arama. Deci arama aramei. Dorința care este deasupra a ceea ce este omenesc. E greu să traduci exact acest lucru din ebraică, cu toate acestea este vorba că ceea ce este capul a tot ce este omenesc, ei bine acela este trimis în mijlocul tău.

Lucrurile omenești, dorințele omenești, un șef al șerpilor, este cel care ți le trimite, ți le inoculează, te mușcă, prin șarpele acela mic care se încolăcește pe piciorul tău, unde? În pustie, în călătoria pe care o faci în deșert. Foarte mulți cred că șarpele de aramă îl reprezintă pe Ieșua HaMașiah atârnat pe cruce. Nu ! Ci este vorba că tu și cu mine trebuie să răstignesc dorința care mă face să doresc. Și aici e vorba de puterea lui Satan. Dacă înaintezi pe această cale care se numește a credinței, nu ai nici măcar o altă posibilitate de a rămâne în viață atunci când un serafim fals, care te-a mușcat cu vreo vrajă, vreun deochi sau minciună, să trăiești, decât dacă privești în sus la acea prăjină pe care este mărturia în care te poți încrede: că adică Cristos l-a învins pe Satan. Degeaba te mușcă acel șarpe, șarpele șarpelui, pentru că arama aramei este răstignită, este învinsă. Și orice calomnie, sau orice vrea să te amețească, sau să te orbească, devine fără efect și inutil, dacă tu știi acest mare adevăr: că l-a învins.

Din păcate putem fi afectați, mușcați și de ocultismul creștin. Charismatismul fals poate să piște foarte rău. Atât de rău că poți să mori, iar dacă te doare ai un singur medicament: El l-a învins. Este răstignit. Acel om care e conștient de faptul că Satan a fost judecat, pe acel om nu-l prinde vrăjitoria. Omul care este conștient de faptul că șarpele șarpelui, arama aramei este agățată acolo pe prăjină la vedere un instrument de aducere aminte perpetuă- ei bine pe acel om nu-l afectează atacurile din deșert. Pe acest drum pot să piște șerpii, poți să umbli pe scorpioni, pe orice altceva și otrava acestora va fi fără efect. Pot să te atace cu cuvintele rele, calomnia nu te va afecta și nici nu vor putea să te amețească în vreun fel, pentru că îți vei ridica ochii spre mărturia Lui și vei știi că e... răstignit. Vedeți voi?! Pentru noi mărturia fundamentală a întregii noastre călătorii este: că Satan este învins! Satan este învins, astfel și în mine sunt învinse dorințele omenești și idolii nu pot să mă mai atace, nici măcar idolul care se numește Eul meu. Nici măcar propria-mi deșteptăciune, și nici măcar orgoliul meu, și nici măcar orice altceva. Pentru că toate acestea sunt învinse. Pe această Cale pe care mergem până în Canaan avem un singur punct sigur și solid : El l-a învins pe Satan. Iar dacă, în mod absolut necesar, nu este în tine această bază- pe care de fapt nici nu știu cum s-o mai accentuez și s-o ridic cât mai sus ca un stâlp al mărturiei, ei bine atunci prima mușcătură te omoară. Primul idol te poate ameții. Călătoria prin deșert este o consecință a neascultării. Iar neascultarea este o consecință a împotrivirii față de Dumnezeu, de aceea ar fi bine dacă am învăța din toate astea. Pentru noi cei care credem există o mărturie sigură: agățată pe o prăjină un șarpe mort, care nu este de fapt șarpe ci este arama aramei, Satan răstignit și învins. Mărturia lui Cristos.

Dacă tu nu ai mărturia lui Cristos în viața ta de credință, atunci niciodată nu vei putea să intri în Împărăția Cerului. Pentru că undeva, cândva ceva idol te va scoate din circuit, te va mușca, te va ameți, și vei muri în deșert. În același timp este valabilă afirmația: dacă te-a pișcat ceva du-te la mijlocitor Doamne, sunt șerpi! Știi ce îți va spune? „Privește Eu l-am învins deja!” Atât. Singurul punct sigur în călătoria noastră. Mărturia credinței noastre. Și pentru că îmi vine în minte acuma bucuria primilor ucenici știți care a fost? Nu faptul că i-au chemat de lângă mormântul gol, ci strigătul acela pe care l-au dus și altora: „L-am găsit pe Cristos!”

Primii doi ucenici s-au întors la ceilalți cu acest strigăt: L-am găsit pe Cristos!

Ei au găsit prăjina, au găsit între multitudinea de șerpi pe Acela care este Răscumpărarea noastră și Cel care este Învingător. Mărturia lui Cristos Cel Viu este Satan învins, arama aramei. Spiritualitatea care cauzează dorințele omenești, spirit care dacă este omorât : va fi omorâtă și dorința care este în tine. Nu te va mai influența. Dar dacă nu e omorât acest spirit în viața ta, atunci nici nu vei avea mărturia că Cristos l-a învins pe Satan. Atunci dorințele tale idolești te vor mușca în fiecare zi.

Poți să-ți auto-sugerezi cât ești tu de mare, și poți să faci multe altele – aici vorbesc despre otravă, judecată, și vrajă. Până și în limba uzuală se folosesc expresii de genul e amețit, e vrăjit, amăgit, nu-i întreg la minte, nu vede !!! De ce? Pentru că s-a proptit în idolul din fața lui. Înțelegeți vă rog misiunea primordială a unui idol este să te amețească, să te vrăjească.

Atunci ce-i de făcut? „Ia-ți toiagul! ” Asta i-a spus lui Moise Dumnezeu, atunci cu episodul când a lovit stânca. Acel toiag care este chemarea ta, este credința ta.

Aduceți-vă aminte că în acea relatare a mai fost un șarpe, nu vreau să tratez subiectul lui. Același șarpe care a apărut în episodul lui Moise cu Faraonul. Avem deci 3 șerpi, și vă asigur că nici unul dintre ei nu a fost un exemplar din grădina zoologică. Avem deci idolul, care poți fi chiar tu. Apoi avem șarpele care era toiag în mâna lui Moise. Și avem și șarpele care este șarpele șerpilor, acela care a fost răstignit pe prăjină. În așa fel încât orice om să-l poată vedea, sus la Golgota nu a fost doar o cruce, ci a fost și prăjina pe care a fost executat Satan.

Eu cred că la cruce ar trebui să schimbăm un pic. Treaba noastră nu e să-L plângem pe Isus, acolo sus ci ar trebui să-L binecuvântăm pentru că l-a răstignit pe Satan. L-a executat. S-a isprăvit.

Vedeți ? Ar trebui să schimbăm în viziunile pe care le avem, pentru că atunci când privim la Isus doar ca la un om atunci e insuficient, de aceea trebuie să ne gândim la Satan învins și să ne bucurăm în credință că s-a întâmplat acest fapt.

Istorisirea aceasta vorbește deci despre faptul: L-a învins! Golgota nu înseamnă că a murit. A fost învins. Nici viața ta nu vorbește despre faptul că te-ai întors la Dumnezeu. Ci vorbește despre faptul că Cristos a preluat puterea, l-a învins pe cel care te domina înainte. Golgota i-a dat dreptul să atârne șarpele de aramă acolo sus, da El. Când privim la Golgota vedem două aspecte: a murit pentru noi, și ceea ce este mai important Satan a fost executat! Deși pe pământ vedem că lucrează cu putere,cu toate acestea este executat. Ai această credință? Cu toate că zilnic primești atacurile lui, atât din afară cât și dinlăuntrul tău, și pe deasupra mai și trimite șarpele peste tine? Poți să crezi în sfârșit că l-a învins? Pentru că împotriva șerpilor cari vin în fiecare zi această credință este singura care te protejează, împotriva idolilor de zi cu zi ai o singură protecție. Pentru că mușcătura lor este mortală. Ar trebui să ne schimbă cumva imaginea despre Golgota, în loc de crucifix, un șarpe de aramă. Și încă mort. Și instantaneu îmi vine în minte lauda și mulțumirea față de Dumnezeu, că degeaba vin acești șerpi, acești îngeri negativi, serafimi trimiși, degeaba pișcă și mușcă – eu sunt protejat deja. Cât de diferit este așa: drumul de parcurs prin deșert este același, și tu faci parte din poporul ales, dacă ești evreu atunci în dublă măsură, iar dacă nu ești evreu și atunci pur și simplu pentru că te-a ales El. În schimb în deșert până și astăzi șerpii înfocați sunt acolo. Dacă poporul este neascultător atunci vor mișuna idolii, iar acești idoli vor mușca și vor ucide. Neascultarea creștinismului contemporan începe atunci când: pun capăt legii, sau modifică sau ciuntesc din ea. Cu cât vor fi mai puține legi cu atât vor fi mai mulți șerpi. Pentru că Legile ne-au fost date să delimităm granițe, iar atunci când distrugem vreo lege, dăm frâu liber idolilor, șerpilor și spiritelor străine.

În numele liberalismului fals, al toleranței și al altor lucruri deschidem căile serafimilor, și a idolilor. Cu toate acestea mesajul zilei de astăzi este: Privește în sus la acea prăjină și vezi că este răstignit , este țintuit cu cuie. Ieșua HaMașiah l-a învins în așa fel că nici măcar nu mai poate mișca. Iar dacă te-a mușcat ceva falsitate, nu vei muri ! Singura întrebare care se pune este: noi suntem ce care luptăm cu tot felul de motto-uri, sau sub tot felul de steaguri, sau mergem înaintea lui Ieșua : sunt șerpi Doamne! Iar El atât de simplu, cât este Cuvântul lui Dumnezeu întotdeauna simplu: „Păi tu nu vezi că l-am învins? Nu e destul de sus ca să-l poată vedea toată lumea? Au trecut mai bine de 2000 de ani că e acolo ! L-am învins!”. Este singura noastră salvare să privim la șarpele răstignit și dezarmat de puterea lui satanică.

Cu adevărat este un pas mare în credință, pentru că pe drum vor fi șerpi, au fost și atunci și au mușcat și în vechime. Și Dumnezeu nu a spus: voi stârpii șerpii, ci a spus că mușcătura lor nu va avea efect mortal. Pe drumul acesta pe care trebuie să-l parcurgem prin pustie nu a spus nimeni că nu te va mușca nimic, dar dacă tu știi că Ieșua HaMașiah este învingătorul, și l-a învins atunci efectul lor nu va fi mortal. Este un drum destul de lung și pentru noi, iar pentru mine faptul că cei care privesc în credință în sus și rămân în viață, este foarte interesant. După această relatare urmează faptul că toată lumea a ajuns la locul ei. Israel și-a ocupat locul și pasul următor care a fost? S-au dus în Beer- citesc de la versetul 16- unde scrie că Dumnezeu a binecuvântat poporul.

16. De acolo s-au dus la Beera. La această fântână, Domnul a zis lui Moise: „Strânge poporul şi le voi da apă.”aSau: Fântână 17. Atunci a cântat Israel cântarea aceasta:„Ţâşneşte, fântână! Cântaţi în cinstea ei! 18. Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile, pe care au săpat-o mai marii poporului, cu toiagul de cârmuire, cu toiegele lor!” Din pustiul acesta s-au dus la Matana;19. din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot; 20. din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre* pustiu.

Aparent este doar o înșiruire fără semnificație, totuși partea aceasta spune multe. Atunci când poporul s-a uitat în sus la șarpele de aramă, adică la acea mărturie că Ieșua HaMașiah l-a învins pe Satan, ei bine atunci poporul și-a ocupat locul și Dumnezeu le-a dat fântână. Dacă în viața ta, și a mea la fel, ca de altfel a tuturora, traversăm acest proces în care: acceptăm, vom vedea acel șarpe de aramă răstignit- atunci în clipa următoare, Dumnezeu ne așează în locurile noastre. Și în Beer, în acel loc foarte uscat, ne va da apă. Apă vie, apă curgătoare, atunci vei gusta Duhul Sfânt și Cuvântul va prinde viață în tine. Și va curge izvorul apelor vii, dar acest proces trebuie să-l înțelegi, până când tu nu accepți victoria lui Cristos nu poți să primești nici acea prăjină pe care a fost biruit Satan, biruință pe care El o va arăta în viața ta în așa fel că toată lumea o va vedea. Numai după aceea este viață.

Mai întâi vei fi pus la locul tău, iar după aceea Dumnezeu te va binecuvânta cu apă din belșug. Mai mult, ca o continuare poporul se duce în Matana, care tradus din ebraică înseamnă dar, cadou. Apoi apa curge, și Cuvântul îți vorbește și primești dar. Continuarea e de asemenea interesantă, vârful muntelui Pisga, te va duce pe un vârf de unde vei putea vedea tot Canaanul.

Te întreb din nou: știi că l-a învins? Este o întrebare de bază, pentru că este singura ta salvare, este salvarea vieții tale. Altfel șerpii te vor mușca, îngerii trimiși, serafimii te vor vrăji. Știi tu oare că poți să mergi numai și numai acolo unde vrea Dumnezeu să te vadă? Pentru că după aceea El vrea să îți dea locul. Iar după ce îți vei primii locul, atunci El îți va da apă vie și izvor, și fântână, acolo unde vrea El să te vadă. Și nu se termină aici, pentru că vrea nu doar să bei, ci te trimite în Matana în locul darurilor. Și tot mai este continuare pentru că apoi te duce pe un pisc de unde îți va da vedere să poți vedea: „Iată promisiunile Mele”. Le vei vedea, și vei cunoaște Împărăția Cerurilor, vei cunoaște promisiunile lui Dumnezeu. Ți se vor deschide orizonturile, dar până acolo procesul acesta nu constă în Egipt și Pisga. Nu, ci este vorba de niște lupte, de niște căderi, de o mulțime de dușmani, e un drum pe care trebuie să-l parcurgem. Și în primul rând trebuie să-l învingem pe acela care este în noi, pentru că răzvrătitul, și cârtitorul este în noi. Acela care va pune întrebarea: la ce mi-a trebuit să mă pornesc? Eu încă nu am întâlnit nici un credincios care să nu-și fi pus la un moment dat întrebarea: la ce mi-a trebuit să mă întorc? Mi-au trebuit mie toate astea? În fiecare dintre noi va porni această șoaptă. Dar atunci când vorbesc despre istorisirea șarpelui de aramă, sunt mai multe mesaje aici. Faptul că tu te duci la Isus ca să-i ceri anumite lucruri ...este foarte puțin. Trebuie să înțelegi în sfârșit biruința lui Cristos. De la Isus trebuie să ajungi la Cristos, cuvânt viu, dar și scopul chemării tale. Este vorba de procese.

Ar fi așa de bine dacă am privi de mai multe ori la simplitatea Cuvântului, fără să complicăm lucrurile. Dumnezeu, cu o dragoste imensă vrea să ne învețe prin poporul evreu, prin drumul pe care l-au parcurs ei, prin încercările și căderile lor. Și acest episod ne învață. Eu cred că ar ajunge dacă pur și simplu aș întreba: știi că l-a învins? Iar dacă tu mărturisești acest lucru ca fiind adevărat atunci automat primești o protecție enormă. Ești conștient de acest lucru?

Ești conștient de faptul că nu trebuie să faci vrăji, și nici nu trebuie să folosești diverse metode? E simplu: El l-a învins. Și nu eu trebuie să fac pe cel tare. Nu eu trebuie să să mă lupt cu autoritate charismatică, lupte care deja sunt vrăjitorii în prea multe cazuri, ci pur și simplu El l-a învins. Păi nu vezi?

Noi care suntem pe cale, și experimentăm atacuri de toate felurile, idolii și serafimii, îngerii înfocați ne pișcă – putem să ne atragem atenția unii altora : vrei să scapi? Privește sus la biruința lui Cristos. Nu la Isus răstignit – ci la Cristos cel care a biruit ! E acolo sus vizibil pentru lumea întreagă. Aceasta este rădăcina credinței noastre. Iar dacă El l-a învins pe șeful lor, atunci subalternii nu mai contează. Dacă El l-a învins pe Satan atunci trimișii lui Satan nu pot să-mi facă nici un rău. Dar să nu uităm, toți acești serafimi, toți acești trimiși nu mă pot afecta cu o singură condiție: dacă tu ești ascultător Cuvântului descoperit. Dacă nu ești ascultător atunci te vor omorî, te vor mușca și te vor vrăji – la nivelul ocultismului cu multe rele. Pot să-ți oprească până și gândirea, și pot să-ți facă mult rău.

Cine este idolul tău? Adunarea, păstorul? Cine? Tu însăți? Știința ta? Aș putea să enumăr câteva mii, nu am timp suficient să enumăr șerpii. Noi avem un singur punct central: acea mărturie că El l-a biruit. Trebuie să fii liber de orice idol. Pentru că altfel te mușcă, și își injectează veninul mortal în tine.

Te amețește, te vrăjește – te omoară. Pe drum trebuie să ne vorbim și să ne spunem : eu știu și văd. Pentru noi este valabilă mărturia celor doi ucenici care l-au recunoscut pe El și au spus: ” L-am găsit pe Mesia.” Prea puțini sunt cei care observă acest lucru. Toată lumea își închipuie că vai ce chemare cu răsunet ca și un post bun în viața profesională, și când colo un lucru elementar: acești doi oameni s-au bucurat ! Se bucurau și așa s-au întors la ceilalți ucenici: ” L-am găsit pe Mesia !”

O singură întrebare vreau să mai pun: Tu l-ai găsit pe Mesia? Isus este puțin, Duhul Sfânt este puțin, darurile Duhului Sfânt sunt puțin lucru. Fără Cristos toate aceastea sunt prea nesemnificative. Dar dacă tu l-ai găsit pe Mesia atunci Duhul Lui domnește- și atunci toate celelalte există și sunt. Ai găsit tu în sfârșit acea prăjină care îi dă dreptul lui Cristos să ajungă la putere? Primul punct când preia El puterea este biruința Lui, și la fel este și în viața mea și în viața oricărui om. Cunoști această biruință? În mine a biruit ! Poți tu să mărturisești biruința Lui ca o declarație de credință și să-ți afișezi prăjina în memorie ca aducere aminte ? Da El a biruit! Atunci nu vor mai avea nici un efect asupra ta mușcăturile.

Atât de mulți oameni răniți sunt, atât de mulți oameni amețiți. Un singur lucru ar avea nevoie să cunoască- biruința lui Cristos. Nu încerca tu să te aperi de șerpi, sunt prea mulți. Nici nu încerca să produci antidoturi. Atâția teologi sunt că m-am plictisit deja. Nu inventa tu nimic împotriva diverselor curente și altele. Există o singură variantă: Cristos în persoană ! Iar dacă ești amețit și abia că mai poți umbla, sau ești amorțit pentru că te-a pișcat vreun șarpe păi ! Ce să spun ? Mai trăiești...atâta timp cât te mai doare câte ceva mai ești în viață- și asta e o veste bună! Când n-o să te mai doară nimic atunci vei fi mort. Dacă mai este un grăunte de durere în interiorul tău, și mai faci și febră sau ceva te doare, atunci tu încă mai trăiești ! Bucură-te când te mai doare ceva, bucură-te că te mai mușcă din când în când ceva pentru că mai este vindecare, mai este Viață! Omul care nu are nici o durere este un om mort! Indiferent dacă umblă pe două picioare, sau chiar dacă stă în primul rând în adunare, și chiar dacă el este cel care predică – este mort!

Haide-ți să punem sus acest simbol al biruinței, acolo unde suntem pentru ca să putem spune cu bucurie și la alții: „ L-am găsit pe Cristos!”

 

Traducere Bezi Gy.

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com