.

ORBÁN BÉLA:

 

ȘABAT EIKEV

LITERE SCRISE ÎN PRAF

Înregistrare făcută la întâlnirea de Sâmbătă a comunității SÓFÁR

16 august 2014, Dömsöd

 

Numele acestei zile de Sâmbătă este Șabat Eichev și voi citi haftora acestei zile, care este scrisă în Isaia 49 și voi mai citi, de dragul diversității și din Noul Legământ. Deci Isaia 49:14

 

,, Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!” Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip: Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! ,,

 

Celălalt text îl voi citi din Evanghelia scrisă de Ioan cap. 8:8. Totuși doresc să încep cu porțiunea din haftora, deci despre ce vorbește aici Bilia? Vorbește și despre noi, și despre Israel adică despre promisiunea aceea care a devenit realitate. M-am gândit și eu mult la acest Cuvânt, și ieri am vorbit cu soția mea despre acest lucru: ce înseamnă de fapt : Iată că te-am săpat pe mâinile Mele,( în original în pălmile Mele n.tr.) și e de la sine înțeles faptul că în vremea vechiului Testament nu se scria textul biblic pe calculator, și nici pix nu exista, ci asemenea scrierilor cuneiforme, literele ebraice erau săpate, da. Numai că în Cuvântul Viu al lui Dumnezeu apare și expresia că Dumnezeu a scris de exemplu pe vremea lui Nabucodonozor a scris o mână pe perete o scriere, apoi pe tablele de piatră este scris că Dumnezeu le-a scris cu degetul Lui, dar ce înseamnă că le-a săpat? Păi în cazul tablelor de piatră este de la sine înțeles că acolo a fost nevoie să le sape. Avem între noi un meșter care sapă litere în piatră pentru mormintele oamenilor, și acest om știe ce înseamnă să sape în piatră. Dar de ce sapă? De ce trebuie să graveze, de ce? Se pune această întrebare din 2 motive: pentru că în primul rând ceea ce este săpat în ceva sau așa cum este scris aici că este gravat acolo, ei bine acest lucru poate să comporte 2 lucruri: unul are semnificația de a face ceva care să rămână permanent, ceva care e cioplit în piatră sau în ceva care este tare, se poate ciopli doar în ceva care este dur. Și totuși mai există un aspect al cioplirii când zice că în inimă îți scriu Legea, da în inima ta. Și aici apare aspectul de duritate care e acolo, da. Deci se poate săpa Legea, iar să scrii acest aspect să scrie se leagă de ceva care a ajuns la o finalitate. Așa cum în cazul lui Nabucodonozor scrierea a apărut pe perete, mesajul: mene tekel, că adică ai fost găsit ușor, exact așa această scriere este ca și o gravare, săpare a Legii în piatră. Iar când vorbim despre o săpare în palmă atunci este într-adevăr vorba despre faptul că doare, și este vorba de suferință. Pe de altă parte dacă se cioplește în palmă atunci este vorba despre fapte, despre acțiune. Atunci când Își ridică mâna, Dumnezeu vede: Legea Lui, vede promisiunile Lui. Și pentru că a săpat în piatră înseamnă că a săpat cu durere. Deci această promisiune care este scrisă aici în Isaia 49, este vorba de fapt despre Lege și despre durere, acestea două laolaltă sunt nimic altceva decât Mântuirea ta și a mea. Cu alte cuvinte: voi aplica Legea Mea cu durere! Cu durere voi face să fie realitate Legea Mea ! Și atunci imediat știm că această durere înseamnă har, înseamnă Golgota ! Avem aici promisiunea Golgotei pentru poporul ales al lui Dumnezeu. Iar dacă este vorba despre noi trebuie să știm că acest Cuvânt al lui Dumnezeu este valabil și pentru noi. Te-am săpat în palmele Mele! În palma Mea....deci orice s-ar întâmpla cu viața ta dacă tu faci parte din poporul lui Cristos, atunci Dumnezeu vede Legea Lui, și vede îndurarea Lui împreună cu durerea și cu jertfa de sânge. El vede realitatea înfăptuirii ADEVĂRULUI lui Dumnezeu, și în funcție de acestea va acționa și va interveni în viața ta în orice aspect. Da, așa. Știi tu oare că Dumnezeu are nu numai plan cu tine, ci are săpate în palmele Lui Legea și harul. Săpate cu DURERE. Cu durerea a făcut acest lucru pentru omenirea întreagă, cu durere a făcut și pentru poporul ales...pentru că El a știut ce urma să facă. Da a știut. Dar pentru că El știe cum este omul, Dumnezeu nu simte ca un simplu om care are o durere ci El știe că trebuie ca mântuirea care a fost desăvârșită pe Golgota exact la fel în viața ta lucrarea de mântuire de pe Golgota este necesară, pentru că Legea este insuficientă. Legea aplicată în viețile noastre este insuficientă, de aceea El sapă, cioplește această Lege cu durere, iar atunci când este asociată cu durerea atunci este vorba de HAR. Da, împreună cu Jertfa. Aici avem promisiunea noastră. Da, a noastră și a Israelului. Iar porțiunea din Tora a acestei săptămâni din Deuteronom este exact la fel: dacă tu vei împlinii rânduielile, legile și poruncile Mele, atunci..... Și aici avem continuarea în Isaia, da atunci vei fi și tu săpat în palmele Lui, atunci va fi rânduiala care se referă și la tine : deci există Lege, există rânduială și voia lui Dumnezeu și HARUL. Da acestea sunt în pălmile lui Dumnezeu!!!! Poate că tu aștepți că oare ce se întâmplă în lume...Dar trebuie să știi că orice se va întâmpla în lume când Dumnezeu își ridică mâinile atunci El va zice: aceasta este voia Mea și Legea Mea. Știu că tu nu o poți împlinii pentru că ești om, știu că vei avea căderi dar harul Meu va fi acolo. Golgota este acolo și mai este și următorul lucru: Adevărul Meu în viața ta va deveni realitate! Este vorba aici de voia suverană a lui Dumnezeu ! Să încetăm să mai vorbim despre harul universal și că happy, happy va fi pentru toată lumea, nu, nu...Aici e vorba de durere. Tu trebuie să te întâlnești cu Legea și cu Harul pentru că asta este promisiunea lui Dumnezeu. Cu Lege și cu Har împreună.

Ceea ce am spus trebuie știut în final că Legea și Harul lui Dumnezeu este veșnic, și se referă la viețile noastre, și acestea sunt săpate, pentru că au caracter permanent. Exact cum se sapă în piatră, cum s-a săpat în tablele de piatră Legea, exact la fel pentru viețile noastre este rânduit cu caracter permanent. Cine face parte din poporul lui Dumnezeu la acela Legea se referă cu caracter permanent, la fel promisiunile au caracter permanent, dar și durerea este cu caracter permanent. Aceea este durerea că Golgota e o realitate pentru toți oamenii, dintotdeauna. Să nu despărțim lucrurile acestea două. Să nu le despărțim spunând că există un har universal pentru toată lumea și totul este happy și totul este bine, nu. Ci Legea împreună cu Harul înseamnă că Dumnezeu a săpat viața ta în palmele Lui. Acea viață care înseamnă o trăire în voia lui Dumnezeu, în rânduiala Lui și lichidarea tuturor păcatelor, prin predarea vieții și iertarea care vine de la El.

Când vorbesc despre săpare, cioplire atunci trebuie să vorbesc despre Evanghelia lui Ioan din cap. 8: 4

3. Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului
4. şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.
5. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?”

6. Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.
7. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”

8. Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ.
9. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

10. Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”
11. „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”

 

Avem și aici o scriere, dar nu este vorba de săpare sau cioplire. Este un scris care e făcut în praf și care va dispărea la un moment dat, și va avea o finalitate. La prima suflare de vânt așa cum este ea ...va dispare. Această scriere este condamnare, este o judecată adusă de Judecător. Și la noi este la fel, în viețile noastre este similar, păcatul nu este săpat în noi, ci atunci când Dumnezeu a judecat un păcat este ca și aruncat în apa mării, s-a terminat...nu-ți mai aminti de el. Și nu vorbesc doar despre fundul mării, ci și despre faptul că l-a luat vântul. Cu toate acestea această istorisire are un fundal, ascuns pe care prea puțini îl știu, dacă nu cunosc rădăcinile evreiești. Este o chestiune complect ieșită din rânduiala lui Dumnezeu, ceea ce fac aici fariseii. Gândiți-vă că atunci când ei au prins femeia în fapta curviei, atunci nu numai o parte a acestui păcat era condamnat ci ambii protagoniști. Da pe amândoi ! Dar aici unde era celălalt? Unde era partenerul de păcat al acestei femei? Păi în Levitic capitolul 10 cu versetul 20 este scris: amândoi să fie judecați! Apoi: martori! Unde sunt martorii, în Lege este scris că era nevoie de 2 sau 3 martori și martorul care acuză trebuie să arunce primul piatra! Deci acela care a văzut săvârșindu-se fapta! Unde erau deci martorii? În Deuteronom capitolul 15 cu versetul 6 și 7 este scrisă rânduiala lui Dumnezeu care spune că: judecarea celor prinși trebuia să se facă pe baza mărturiei și a dovezilor pe care aceștia le aduceau, acești 2 sau 3 martori oculari. Aceștia explicau ce și cum și ei trebuiau să arunce piatra primii în cei doi! Tradus deci într-o limbă în care să înțelegem: nu existau pârâși ! Dar oare de ce nu au fost pârâși? De ce nu? Pentru că fariseii erau cunoscători de Lege și cică respectau această Lege. Și totuși aici au acționat în afara Legii, în chip nelegiuit! Aceste două Legi au fost pe care aceștia nu le-au respectat. Primul cu referire la partea cealaltă a curviei și apoi unde sunt martorii? Cine era primul care trebuia să ridice piatra ca să înceapă judecata? Cine? În plus ceea ce este ascuns aici mai este și faptul că: fariseii știau foarte bine la cine s-au dus! Pentru că în cazurile acestea grave de condamnare la moarte Marele Preot era cel care aducea și spunea sentința. Numai o persoană foarte responsabilă putea să facă asta! Deci pe Ieșua l-au considerat că are capacitatea și puterea de a decide asupra acestei acuzații grave, ca Mare Preot sau ca Judecător. Dar mai degrabă ca Mare Preot. Da, asta au făcut ei: l-au încercat ! Șmecheria ascunsă era că : dacă așa decizi, absolut nelegiuit, atunci ai putea fi și șeful nostru! Atunci ai putea să fi și Marele nostru Preot, și Judecătorul nostru. Cu alte cuvinte cei care cunoșteau Legea au încercat să-L determine să facă ce este nelegiuit și astfel ar fi legalizat chemarea Lui de Mare Preot ! Nu-i așa că vorbesc despre chestiuni comune, de toate zilele? Dacă așa vorbește cum vreau eu, atunci poate să-mi fie și păstor. Dacă va spune ceea ce îmi place mie atunci: vai ce om bun! Păi omul ăsta dacă mă grațiază din păcatul meu: oh ce slujitor binecuvântat al lui Dumnezeu e! Nu vi se pare cunoscut? Nu-i așa că mulți păstori și conducători de comunități au căzut în această ispită? Toleranța un cuvânt atât de îndrăgit al creștinismului ! Toleranță? ... Vine ispita! Ei bine ce spui acuma? Și mai este o problemă aici în toată istoria asta toți au șters-o de acolo. Oare de ce? Două posibilități: sau mințeau sau știau cine este celălalt curvar. Erau complici deci. Sau au mințit sau celălalt curvar era chiar dintre ei. Minciuna și acuzarea oare ale cui trăsături sunt? Ale lui Satan. Și atunci ce a scris acolo pe pământ Învățătorul? Judecarea lui Satan! Și prin judecarea lui Satan dar și pe a slujitorilor lui. Pe cei mincinoși, pe cei curvari acolo El i-a judecat. Aici este de fapt vorba de încetarea vechiului sistem preoțesc și de sfârșitul Templului, judecată adusă asupra lor după lucrarea de pe Golgota! În această istorisire avem demascarea fariseilor. Dar mai avem legat de această istorisire și un alt aspect: avem de-a face cu atât de mulți creștini farisei. Prea mulți!

Așa știm să arătăm cu degetul: uite-l pe ăla ce curvar e, și îl acuzăm!Și facem același lucru ca și fariseii! De multe ori vedem în noi acest duh fariseic. Să spui despre altcineva rău. Păi dacă spui asta hai demonstrează fii martor! Ia piatra ! Oh..... păi după aceea aș mai putea să continui și să spun: trebuie cu orice preț omorât! Dar dacă e părtaș în păcatul meu, păi poate să fie și conducător între noi! Cât de multe întâmplări creștinești aș putea să povestesc ....e groaznic. Câte litigii de acest gen aș putea enumera. Prea multe.

Când vedem acest duh fariseic aici atunci trebuie să știm că Dumnezeu va judeca întotdeauna acest fel de manifestare. De multe ori pier oameni, dispar părtășii, comunități se destramă. De ce? Pentru că funcționează acest fariseism. Pentru că sunt prezente acuzațiile reciproce care sunt de-a dreptul demonice, pentru că minciunile spuse unii despre alții la fel sunt demonice, și a fi părtași în curvie este la fel demonic! Da, din aceste cauze se termină relațiile ! Și de multe ori oamenii caută să înțeleagă de ce, cum se face că...și altele. De ce pleacă și dispar oameni și de ce se rup legăturile ? Nimic altceva decât ce am enumerat mai sus! El este păcătosul care acuză pe alții și își caută propria justificare până și la Ieșua, sau în Biblie sau oriunde altundeva! De multe ori ne comportăm așa: ăla e păcătosul! Și apoi deodată povestea i-a altă turnură: păcătosul tu ești de fapt! Tu ești păcătosul! Și de multe ori poate răsună condamnarea și deasupra noastră. Și atunci Dumnezeu spune da el a fost păcătos dar a primit iertare, dar tu? Tu care acuzi? Minciuna, acuzațiile și curvia toate sunt judecate de Dumnezeu ! Nu este iertare pentru acestea! Le scriu în praf și gata: s-a terminat!Tablele de piatră ale Legii se pot sparge dar ceea ce a fost scris și apoi a dispărut nu se mai poate retrage! Judecata scrisă în țărână, în praf nu se mai poate remedia! E gata. S-a întâmplat. Asta s-a întâmplat cu fariseii de atunci care au fost judecați. Și avem aici o întrebare: cum trăim relația dintre noi ? Cum ne raportăm la toate astea? Când ne amintim de această istorisire atunci este aici și judecata lui Dumnezeu din Ieremia 17:13 unde putem citi: cine se abate de la Dumnezeu pe acela îl scrie pe pământ, în praf. Gata. În praf. Nu este în veșnicie. Viața mai funcționează cumva, dar după un timp vântul le suflă pe toate....Praful este suflat de vânt.

Eu cred că trebuie să ne întoarcem la ceea ce este original. Acolo că trebuie să-i permitem lui Dumnezeu însuși ca prin Legea Lui și prin descoperirea rânduielilor Lui să ne pună viețile în ordine în așa fel încât să fim liberi să acceptăm ceea ce a săpat El în palmele Lui. Să nu fie acolo în viețile noastre judecata scrisă în praf, în țărână. Înțelege-ți că voia lui Dumnezeu săpată în palmele Lui este veșnică! Te-am săpat în palmele Mele! Iar viața noastră de pe pământ o suflă vântul. Da, vei deveni țărână. Și tu și eu am fost făcuți din țărână. Întrebarea care se pune este: oare cu adevărat stăm acolo înaintea lui Dumnezeu fiind conștienți că am fost săpați în palmele Lui și știm că El are un plan cu referire la noi. El are o voie în ceea ce ne privește, are rânduieli și Legi pentru fiecare dintre noi. În plus a murit cu multă durere pentru noi. Da cu durere, această săpare vorbește despre Golgota. Și nu-i vorba de simple emoții, ci e vorba cu adevărat de durerea lui Dumnezeu. Cu adevărat e durerea lui Dumnezeu care este poporul Său. Durere nu din pricina cioplirii ci durere pentru noi. Da, pentru noi Îl doare. Și eu cred că aceste șmecherii ale fariseilor sunt și ale noastre. Acuzațiile, acelea cari sunt de-a dreptul demonice, satanice. Noi știm Legea, da o știm ! ...doar o singură problemă este: că nu am împlinit-o. Fariseii de atunci știau foarte bine despre ce vorbeau. Da ei știau foarte bine...cu toate acestea voiau să-L atragă pe Isus de partea lor. Fii și tu nelegiuit ! Dacă tu condamni această femeie și noi o vom omorî cu pietre, atunci și tu vei fii părtaș cu păcatul nostru. Dumnezeu nu va fi niciodată de partea păcatului și nici Cristos nu va fi niciodată de partea păcatului, dar păcatul este o chestiune pe care o urăște. Și judecata este acolo scrisă pe pământ în praf: s-a terminat. Judecata s-a referit la farisei, și judecata s-a referit și la femeia prinsă în curvie, dar în toată afacerea asta a fost acolo: Eu cunosc păcatul tău, dar te iert. Și pot să merg mai departe cu logica gândirii: păcatul altui om nu te privește. El știe și tot El îi va da și har. Nu e treaba noastră să judecăm, și mai ales atunci când de fapt vrem să ne legitimăm noi în lucrurile ascunse ale fărădelegilor proprii, mai mult să-L atragem pe Cristos de partea noastră.

Pentru farisei a fost ca o afacere încercarea asta: dacă Tu acuma rostești sentința ...atunci ești ca și noi! Vei fi Învățător, vei fi șef, dar...consecințele acestui lucru ar fi fost ca El să facă un pas împotriva voii lui Dumnezeu. Lucru care de altfel este de neînchipuit, ca Isus adică Cristos în viața Lui pământească să fi făcut așa ceva. Nu, El nu a făcut așa ceva niciodată, dar oamenii religioși și aceia care zic despre ei înșiși că sunt oamenii lui Dumnezeu, fac zilnic aceste lucruri. Da, în fiecare zi. Eu cunosc Legea, prin Lege fac judecată și în același timp încalc flagrant multitudini de Legi. Fariseii de atunci au fost foarte, foarte rafinați. Dar, oare nu suntem și noi la fel? Iei Biblia și ...o să-mi răspundă la păcatul meu, și Cristos va subscrie, sau păstorul sau mai știu eu cine va semna prostiile mele....Nu observi că din cauza ta a căzut cineva? Nu observi? Nu vezi că ispita ta, pentru că ai fost tolerant și pentru că ai vrut să-ți legalizezi păcatele, din cauza aceasta altcineva a căzut în păcat și ...poate că s-a pierdut și el. De câte ori nu se întâmplă că ascultăm Cuvântul și în subconștient e acolo: dar dacă îmi spune mie ceva adevăr în ceea ce eu sunt neadevărat. Și de câte ori se întâmplă că: păi ia să vedem ce spune tipul ăsta ca să-mi subscriu starea în care mă aflu. Și știi...da, și fariseii au știut. Nu cumva să-ți închipui că astăzi Cristos va semna pentru păcatele tale. Da, dacă te duci la El și îți mărturisești păcatul atunci vei putea fi iertat. Femeia asta din istorisire nu s-a dus acolo să-I spună: dar s-a întâmplat pentru că....și așa mai departe, nu! Ea nu a spus nimic. Învățătorul a întrebat-o: du-te ți se iartă păcatul, dar păcatul fariseilor nu este iertat pentru că este un păcat voit! Păcatul fariseic este minciuna, acuzarea și curvia care este voită ! Oare câți curvari nu sunt printre înțelepții creștini? Câte minciuni nu se spun conform Bibliei de pe amvoane. Câte acuzații nu sunt, că de fapt creștinii trăiesc din acuzarea altora. Înmulțim, împărțim luăm de aici 20 de oameni, trimitem acolo 10 sau atâția...Ne asociem cu ăia sau ne rupem de alți: minciuni, acuzații, și iar minciuni....Și atunci de ce ne mirăm că asemenea literelor scrise în praf...dispar după un timp. Exact așa cum au dispărut fariseii de atunci la fel vor dispărea mare parte din creștinătate. Deci de ce ne mirăm? Dumnezeu nu suportă minciuna, curvia și nici acuzațiile demonice. Nu te mira dacă vei vedea că relațiile dintre anumiți oameni se vor termina, nu te mira dacă vei vedea părtășii care se termină, sau comunități întregi se vor termina, să nu te miri, pentru că dacă în oricât de mică măsură va funcționa duhul acesta fariseic atunci se vor termina. Aceste lucruri ar trebui să le verificăm în noi înșine să vedem nu cumva ele sunt acolo, pentru că de multe ori pur și simplu pentru că vrem să fim mai mari facem uz de ele. Vezi cum e el? ...și deja arătăm cu degetul. Tu iei prima piatră? Pe ce bază acuzi? Ce minciuni spui tu? Chiar nu te temi ...ca vei fi așa...șters?! S-a sfârșit...Nu tu ești Acuzatorul! Nu tu ești persoana care trebuie neapărat să spui un adevăr. Ci tu trebuie să trăiești conform Legilor lui Dumnezeu în relațiile tale cu alți oameni. Fariseii au știut foarte bine la cine s-au dus, da știau. Altfel nici măcar nu L-ar fi provocat în privința judecării. Oare nu suntem și noi în starea aceasta fariseică în care trăim vieți bune și religioase, dar sub condamnarea la moarte a lui Dumnezeu ? Oare știm că asemenea vieți sunt scrise pe pământ în praf: a fost ...și nu mai este. Pentru că Dumnezeu a judecat! Aduce-ți-vă aminte câte lucruri religioase a judecat deja Dumnezeu în viețile noastre.... Întrebarea rămâne: știi tu oare ce a scris acolo pe pământ pe praf? Îl va judeca pe satan și în tine! Și tot ce vine de la satan: toate ideile cari sunt minciuni, acuzații și curvii. Toate vor fi judecate. Întrebarea e cât de mult încercăm noi să fim toleranți, și în ce măsură vrem să trăim negociind cu Dumnezeu și folosindu-L pe Cristos în scopurile proprii ? Întreb pentru că consecințele sunt: scrierea pe pământ în praf....adică judecată.

Acestea sunt lucrurile pe care le-am primit din porțiunea biblică săptămânală: despre săpare, cioplire în palmă, despre durerea acestei acțiuni, și despre finalitatea scrisă în țărâna pământului. Fie ca acestea două să acționeze în mod foarte personal în viețile noastre ca atenționare și ca realitate.

 

Traducere Bezi Gy.

 


 

TOATE ARTICOLELE SCRISE DE PE PAGINILE NOASTRE WEB SE POT ABSOLUT GRATUIT DESCĂRCA, DUPĂ CARE SE POT TIPĂRI ȘI DISTRIBUI CU CONDIȚIA PĂSTRĂRII ÎNTEGRITĂȚII INFORMAȚIILOR

CONDIȚIILE DISTRIBUIRII SCRIERILOR SUB ORICE FORMĂ ESTE SĂ SE PĂSTREZE ÎN TOTALITATE NEALTERATE, NEMODIFICATE ȘI NETRUNCHIATE INFORMAȚIILE, CU MENȚIONAREA SURSEI ȘI ÎN EXCLUSIVITATE GRATUIT.


Copyright © 2005-2018 Comunitatea SHOFAR, comunitate evreiască mesianică a lui Jesua HaMassiah Serviciul JHVH NISSZI
http://kehilatshofar.com